Adevěrul, martie 1909 (Anul 21, nr. 7001-7029)

1909-03-01 / nr. 7001

Duminică 1 Martie 1909 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AEOSAMESTE : B. Tin fin ........ Lel 10 Bf C luni ......... 8 K[i W 3 luni ......... A lu niB o luni ......... 1.56 VI TELEFON» ^ Pentru Direcţiune No- 14/98 , Capitală „ 14/10 „ Provincie şi Străinătate No. 13/40 llu­stral s9@ Pilisi sask­isat Sacrificarea generalului Averescu — Interpelarea d-lui Al. Margh­iloman — Fără îndoială că d. Marghilo­­fînan e unul dintre cei mai abili parlamentari şi ştie să calculeze, aproape cu preciziune, care poate fi rezultatul unei acţiuni pe care o porneşte. : De astă dată insă nu era nevoie «a ai mare flair politic pentru ca să simţi că situaţia generalului A­­verescu e zdruncinată, că atît d. B­irălianu cit şi majorităţile parla­mentare vor să scape de minis­trul de resbel.­­ E adevărat că în cercurile poli­­­tice se crede că generalul Averescu [e susţinut de rege, dar se vede că­­d. Brătianu urmărește să aibă la [ministerul de resbel nu numai de­­vrotat al regelui, ci mai ales un [devotat al dinastiei... domnitoare­i din guvernul și partidul liberal. Prin urmare cind s’a prezentat »ocazia ca d. Brătianu să dea o lo­­­vitură, prin d. Marghiloman, mi­­nnistrului de resbel, a făcut-o cu cea mai mare plăcere, mai ales că are şi scuza faţă de rege, că nu libe­ralii au dat lovitura de graţie ge­neralului Averescu, ci carpiştii. D. Marghiloman nu s’a uitat că i face indirect un serviciu d-lui Io­nel Brătianu şi nici nu l’a intimi­dat faptul că s’a acreditat că re­gele susţine pe ministrul de resbel. I Fruntaşul carpist a avut în ve­dere numai un lucru : a simţit că­­e momentul oportun să... mănînce un ministru, să ofere carpiştilor Imn succes, în aparenţă chiar im­­succes de opoziţie, de­şi generalul Averescu nu e ministru de partid, nu e om politic. Dacă n’a fost dat o înţelegere făţi­­­şă între d .Marghiloman şi guvern, atunci cînd a ’anunţat interpelarea a fost însă, fără îndoială o interpe­­llare foarte bine primită de guvern­­şi de majoritatea din Cameră, — [aşa de bine primită în cit se cre- Idea ori că la tribuna adunărea nu­­vorbeşte un opozant ci un leader­­al majorităţei, atît de zgomotos au aplaudat deputaţii guvernamentali pe interpelator. Şi tocmai fiind­că d. Marghilo­man a simţit atmosfera care va fi în majoritatea Camerei, la desvol­­tarea interpelărei­­ sale, tocmai de aceia a ţinut să declare, imediat ce s’a urcat la tribună, că respinge cu dispreţ insinuarea că s’ar fi în­ţeles cu liberalii asupra acestei in­­■terpelărî. * Ce a dovedit d. Marghiloman [prin interpelarea d-sale ‘! A dovedit — aceasta nu se mai poate tăgădui — că e ceva pu­tred şi la ministerul de resbel. A dovedit că la acest departa­ment, unde ar trebui să domnească cea mai mare regulă şi cea mai mare discreţie, unde se zice că nu poate pătrunde ori şi cine decit trecînd prin santinele şi cabinetele aghiotanţilor şi ofiţerilor de ser­viciu, in acest minister mişunau samsarii de afaceri veroase, indi­vizi suspecţi din ţară şi din stră­inătate, şantajişti, etc. A dovedit că un partizan al li­teralilor, pe vremuri senator, a obţinut o furnitură în condiţiunî oneroase.­­ A dovedit ca mai toate furnitu­rile se fac la acest minister în con­­diţiuni suspecte. Iată ce a dovedit d. Al. Marghi­loman. Natural că avînd atîtea dovezi şi fiind informat şi de adversarii ge­neralului Averescu, despre cele ce se petrec la ministerul de resbel, d. Marghiloman n’a tras la răspun­dere decit pe ministrul de razboiu. Deşi intr’o formă parlamentară ireproşabilă, interpelatorul, cu ex­perienţa omului politic care a dat mul­te lupte, a atacat personal, cu cea mai mare vehemenţă pe gene­ralul Averescu, spunîndu-i că avea cunoştinţă de cele mai multe din abuzurile destăinuite. Impresia a fost că lovitura d-lui Marghiloman a reuşit graţie atitu­dinea majorităţei şi a d-lui Brătianu. Ce a răspuns generalul Averescu? Ministrul de resbel vorbeşte clar şi concis. Dar într’o luptă parla­mentară, mai ales faţă de un in­terpelator de talia d-lui Marghilo­man, va cădea. Deşi s’a ţinut strict în chestie, răspunzînd punct cu punct la toate invinuirile ce i-a adus d. Marghi­loman, totuşi a rămas impresia că la departamentul de resbel nu se face o administraţie curată, că a­­colo mişună samsari de afaceri ve­roase. Un singur lucru a reuşit să do­vedească generalul Averescu şi a­­nume, că şi sub ceilalţi miniştrii de resbel se proceda astfel, că a­­cel samsar Sand opera sub toate guvernele, că a operat mai ales sub generalul Manu. A mai spus ceva interesant mi­nistrul de resbel , că şi sub gu­vernul conservator s’au vindut puş­tile Martiny şi că pe atunci d. Marghiloman, ca ministru de ex­terne, a fost silit chiar să facă re­­prezentaţiuni diplomatice la Poartă pentru a putea trece prin Darda­­nele, un transport de puşti vân­dute şi neobţinind autorizarea a dat ordin să fie tre­­te pe fur­iş. Această nostimă destăinuire pune în evidenţă că sub toate guvernele s’a operat la ministerul de resbel ba chiar după dovezile prezentate de generalul Averescu samsarul Sand opera, în trecut, şi la minis­terele de interne, lucrări publice, etc.,—tocmai aceasta pune în evi­denţă destrăbălarea care domneşte încă în mai toate afacerile depar­tamentelor ministeriale, sub mai toţi miniştrii. Se poate însă ca sub generalul Averescu, „ai noştri“ să nu fi o­perat destul şi ca afacerile să fi fost acaparate de un cerc mai res­­trîns şi poate chiar străin de po­­liticiani, cari se îndeletnicesc cu aceste treburi. De aceia generalul Averescu va avea o şi mai mare răspundere, va cădea ruşinos. * De altfel după declaraţia scurtă şi drastică a d-lui Ionel Brătianu, cum că într'adevăr se practică pro­­cedeuri rele atît la ministerul de resbel cit şi în alte administraţiunî şi că va lua măsuri ca samsarii să fie stârpiţi — declaraţie aplaudată de onorabilul d. Manolache Culo­­glu—toţi au înţeles că primul-mi­­nistru a aruncat peste bord pe co­legul sau de la resbel. D. Marghiloman a ţinut să rele­­veze cuvintele primului-ministru şi să se declare satisfăcut. Majoritatea a ţinut seamă de a­ceasta vădită dezavuare a ministru­lui de resbel şi după rugămintea d-lui Brătianu de a nu se mai cere o anchetă parlamentară, s-a renun­ţat la o moţiune în acest sens, care de­sigur că ar fi fost un adevărat vot de blam. Concluzia ? Generalul Averescu nu mai poate sta 24 de ore în capul departamen­tului de resbel. R. X. General Averescu Alex. Marghiloman N­A­Z­B­I­Ţ­I­I Cucoanele la Cameră Şeapte tribune au fost cedate ori sexu­lui slab la Cameră. Această slăbiciune a chestorilor şi de­putaţilor este mai mult de­cît îngrijitoare. Parlamentarismul este ameninţat de cea mai mare dintre primejdii: aceea de a că­dea victima sexului slab. Tribunele cucoanelor tind să ne majori­­zeze şi să devie tribunalul opiniei publice. D-nii Stănculeanu, Ghior­ghiţă Pilat şi alte bărbi şi mustăţi liberale naţionale nu sunt mai puţin expuse a lua foc. Cerem preşedintelui să stabilească o pro­porţie mai echitabilă în ce priveşte tribu­nele, fiindcă altfel primejdia ia proporţii şi nu mai garantez nici de guvern, nici de majoritate, nici de opoziţie, nici de steno­grafi şi nici de gazetarii Pac. Drepturi politice dobrogenilor Guvermil a depus ori la Seral proieict de lege pentru acordarea drepturilor politi­ce dobrogenilor. Şi de astă dată cei de la putere se bucu­­ră de roadele pregătite da alţii. Fiindcă cei din urmă,în recunoaşterea dreptăţei do­brogenilor au fost dinşii, deoarece nu mai departe acum cîţiva ani d. Sturdza la un banchet din Constanţa a combătut ideia. Dobrogenii sunt edificaţi in această pri­vinţă. Ei cunosc pe toţi acei cari de ani de zile luptă snereă, propagînd această idee şi impunind’o tuturor guvernelor, astfel că ea a fost anunţată prin mesagiu şi sub guver­­nul Cantacuzinii. Astăzi proeetul care a fost depus la Se­nat nu numai că se impunea, dar era ne­­înlăturabil, în urma ridicărei Bulgariei la rangul de regat şi a triumfului regimului constituţional în Turcia. Ar fi fost a men­ţine Dobrogea sub un regim de excepţie ca­re devenea o adevărată primejdie pentru ţară. Motivele acestea eu sînt şi nu puteau fi invocate în expunerea de motive a guver­nului. Noi nu avem de ce le ascunde şi nici dobrogenii nu le ignorează. In momentul cînd dreptatea propovădui­tă şi la noi, de atîţia ani de zile, se face, am crezut că e just să stabilim motivele reale cari au determinat izbînda. Saturn -3* Adevĕruri» _Intirziera „Viitorul" e în mare întrziere cînd e vor­ba de.­, prezent. , O seară şi o noapte nu i-a fost de-ajuns spre a­ spune o vorbă asupra şedinţei de eri a. Camerei ! Grea problemă, se vede! Recuzare Imparţialitatea junimistă a început să fie foarte contestată. In două procese, d. Pangrathi a fost re­cuzat din comisia de judecată de pe lingă ministerul instrucţiei. Şi judecător şi politician nu merge! D'aia ne mirăm că nu se recuză singur! Fişele ori cînd d. Marghiloman vorbea de ches­tia fişelor, d. Filipescu, care şi-a adus a­­minte de chestia demisiilor din infanterie a exclamat: — Jen­imfis de chestia fișelor, știu eu la cine face aluzie amicul meu Marghilo, man!!... Rigoletto Cereţi: NE fi GhITfi gtoţg cu ilustraţii umoristice şi ma­terii din cele mai distractive Anuil al XXI-lea No. 7001 ?­.•? m FONDATOR A.îeK. V. Beid imami PUBLICITATEA. CONCEDRTĂ EXCLUSĂ# Agenţieî de Publicitate CAROL SCHULDER & Co.» BUCUREŞTI Str. KariigeorgeTi­l IS— Telelom Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate SINT EU SOCIALIST? Răspunsul d-lui I. I. C. Brătianu D. Filipescu, d-lor deputaţi, mă învinueşte ori că sunt socialist ori că duc o politică socialistă. Pen­tru ca să fiu ori să fac aceasta, ar trebui două împrejurări: 1) Ca din punctul de vedere politic să am tendinţa ca puterea statului să o iau din mîna claselor guvernante, adică a noastră, d-lor deputaţi, şi să o dau celor mulţi, proletariatu­lui de la oraşe şi de la ţară. 2) Ca din punctul de vedere econo­mic, să tindă lucrarea mea prac­tică, faptele mele, ca unealta de muncă, pămîntul şi fabricele, să treacă din mîinile actualilor pro­prietari individuali, în mîinile co­­lectivităţeî. Incepînd cu acest punct de vedere, este de ajuns pentru ca să-l citez, ca să am dezminţirea politicei mele socialiste. Toate le­gile agrare, pe cari parlamentul le-a votat, sînt elaborate în tovă­răşia tuturor partidelor şi cu con­cursul lor. Ori, slavă Domnului, d­v., membri ai majorităţilor şi ai minorităţei, ce sînteţi oare decît reprezentanţi ai claselor privile­giate, pe cind reprezentanţii pro­letariatului, graţie tot mie, nici n’au putut pătrunde aici, ceea ce iarăşi numai linie de conduită so­cialistă nutzeşte. Dar din punctul de vedere po­litic şi al guvernăreî de toate zi­lele, al faptelor, pentru ca guver­nul meu, d-lor deputaţi, să fie so­cialist, trebue să fie caracteri­zat de fapte cu totul altele decît de acele de cari am dat dovadă. * * * Să încep cu revoluţia agrară de acum doui ani. Pe cind şeful d-v. d-le Filipescu, pentru potolirea eî, însărcinase pe Tănase, ca să o facă cu energie şi cu blândeţe, eu am pro­cedat ca adevărat bărbat de stat şi de ordine!­­Am răpus unsprezece mii de ţărani, cu arma Manlicher, cu tunul, cu sabia, cu revolverul, cu bătaia naţională. Mai mult încă pentru a linişti maî repede şi a da pildă celor răsculaţi, n’am fost oare abuzat de orori inutile, despre cari a vorbit d. Iorga şi presa graţie lor m’a numit Muraviev cel mic. Ce fel de socialist voiu fi eu, care înec în singe şi în oroare, o ţară întreagă şi care am refuzat să pe­depsesc pe acei ofiţeri ori sluj­başi ai statului cari s’au abătut de la lege şi fără de sentinţă judecă­torească, fără de judecată şi fără de starea de asediu aplicată, au decretat şi executat pedeapsa cu moarte la atîtea mii de oameni ? Dar după potolirea răscoalelor, tot acţiune socialistă, a fost cînd am băgat la puşcărie pe Vasile Kogăl­­niceanu şi pe Văiescu, căci îmi trebuia pentru străinătate, instiga­tori şi n’am chinuit pe judecători ca să-i înfunde în ocnă, n’am fa­bricat mărturii mincinoase şi nu m’am împotrivit Amnistiei regale, căci vream ca să se dea pildă să­tenilor care îndrăzniseră ca să se scoale contra noastră a clasei stă­­pînitoare, pe care o reprezint cel puţin în parte ? Pe judecătorul Dragu, cine l’a izgonit din magistratură şi pentru ce, dacă nu pentru faptul că el în­ţelegea să-şi facă datoria şi să nu ţină pe nedrept în prevenţie pe cei doui instigatori ai mei ? •f» * * Odată ce am potolit, cu o rară energie, revoluţia agrară, nu mi-am făcut datoria să suprim şi socializ­­mul de la oraşe? Odată ce pe socia­liştii fruntaşi ii schimbasem în oa­meni cuminţi, odată ce-i făcusem să fie mistuiţi de partidul liberal, ce mai avem nevoe în ţară de socia­lism ? Pentru aceasta am dat mină liberă energicului prefect Athana­­siu, ca să aducă la îndeplinire po­runca mea şi acest prefect abil, în două mişcări şi cu trei ucazuri a stîrpit buruiana socialistă dela Ga­laţi. A suspendat Constituţia ’mi veţi zice, dar orice s’ar putea spu­ne, n’am făcut socializm. După acest act de energie, n’am expulzat tot eu pe toţi socialiştii străini, reluînd pînă şi tradiţia gloriosului meu părinte, care a expulzat chiar pe romînii transil­văneni. Eu am mers şi mai de­parte şi am negat dobrogenilor, dreptul de a fi socotiţi ca romî­­ni, expulzînd pe faimosul dr. Ra­­kowski... Au urmat apoi potem­­kiniştii... * * Dar administraţia mea? Se poate ea socoti ca una care tinde să a­plice legile şi mai ales în folosul marei mulţimi ? E de ajuns să a­­mintim de prefectul Athanasiu, de care am vorbit, de prefectul Cocă­­neanu şi în sfîrşit de iubitul meu amic Iarca, prefect de Teleorman, care ştiu să administreze cu străş­nicie şi la nevoe să suprime toate drepturile, dar să facă aşa ca pute­rea executivă să triumfe. N’or fi fă­­cînd socializm şi aceşti prefecţi — cărora de altfel le-am dat concur­sul jandarmeriei celei noui şi a sec­­ţiuneî a IlI-a a poliţiei de stat, în­fiinţată de curînd şi pe care o con­duce cu atîta pricepere d. Panait­­tescu contra căruia strigă şi acum socialiştii şi gazetele lor. Să vă citez pilde de energie ale prefecţilor mei? Iată una, aceea tot a d-lui Iarca, care văzînd că o co­mună rurală de 7 ori a reales pe acelaşi consiliu comunal neplăcut prefecture!, a pus de a arestat în ziua de alegeri pe toţi alegătorii, a adus cu jandarmi votanţi din comunele vecine şi astfel lista cea bine cugetătoare a eşit şi bine în­ţeles cu unanimitate. * * * Dar calul d­v. de bătae d-le Fili­pescu este că în partidul liberal sunt foşti socialişti. Faptul este e­­xact. Dar de ce nu vă uitaţi şi în partidul d­v. şi în partidul d-lui Take Ion­escu ? Şi acolo veţi găsi foşti socialişti. La noi ce-i dreptul slnt maî mulţi, dar ce are a face aceasta ? E o dovadă că în parti­dul liberal aui găsit un maî mare cîmp de activitate. Dar pentru a­­ceasta să ne acuzaţi pe noi, in loc să ne aduceţi laude ? Partidul li­beral a înghiţit socializmul român şi l-a mistuit, a scăpat ţara de o grupare primejdioasă nouă clase­lor stăpînitoare. Azi nu mai avem socialişti, ci numai liberali, membri devotaţi ai partidului liberal şi avînd drept crez numai programul acestui par­tid. Dacă ar fi altfel, cum s’ar ex­plica faptul că am ucis unsprezece mii de săteni, fără ca nici unul din aceşti foşti socialişti să protes­teze, ori să se retragă din par­tid ? E o dovadă că mistuirea era complectă şi că nimica nu a ră­mas din trecutul lor... D. dr. Can­­tacuzino, de care v’aţi agăţat atîta, n’a intrat el în partidul liberal şi în chip ostentativ, tocmai în acele momente tragice, cînd eram acuzat că încă am mîinile pline de sîn­­gele ţăranilor masacraţi ? Dacă d. dr. Cantacuzino nu ar fi fost con­vertit complect la liberalizm ar fi făcut acest act pe care foştii săi amici, l’a socotit drept trădare, ori laşitate ?... * * * Partidul liberal, partid socialist? Dar priviţi d-lor în­spre tribuna prezidenţială şi constataţi că pre­zident al acestei adunări este onor. d. Ferechi de care cel dintiiu a făcut opera sănătoasă a distrugerea so­cialismului acum zece ani, cînd a dizolvat, contra legei şi Constituţiei cluburile ţărăneşti şi a dat în judeca­tă pe capii lor ca excroci ordinari. D. Nădejde care a scăpat ca prin urechile acului, ca să fie implicat după cum au fost Banghereanu şi Frcşinescu, d. Nădejde v’ar putea spune, dacă atunci ca şi acum par­tidul liberal a făcut operă de so­cialism ? (D. Nădejde tace şi pleacă ochii în jos)* * * O singură chestiune mai am de atins. Poate a-ţî putea aduce a­­cuzare partidului liberal, că nouile legi organice au un caracter, oare­cum de proteguire a sătenilor. Se poate. Era nevoe pentru liniştirea spiritelor, că cel puţin această a­­parenţă să fie respectată. Dar dv. d-lor deputaţi, ştiţi foarte bine că la noi nu legea în sine valorează, ci chipul ei de aplicare. Ori în a­­ceastă privinţă nu mă puteţi acuza că aplic legea în favoarea săteni­lor şi contra proprietarilor. Cea mai bună dovadă stă în faptul că astă vară, cu prilejul grevei agrare a sătenilor de pe moşia Hereştii, a fratelui meu Vintilă, am trimis trei batalioane de soldaţi ca să lucreze în locul greviştilor şi astfel să le fae pofta de grevă. Nu e aceasta un fapt exact, patent ? D. principe Basarab Brancovanu, poate să ni-l afirme, deoarece mai alaltăeri în­tr’o scrisoare către Voinţa Naţio­nală a făcut aluziune la această îm­­prej­urare şi la alta privitor la mine.. . care n’am aplicat încă nouile legi pe moşiile mele... * * * Eî atunci, d-lor deputaţi, care faptă a mea găsiţi d­v. că ar în­dreptăţi acuzarea ridicolă a d lui Filipescu, că sunt socialist ori că fac o politică socialistă ? Aşi putea tocmai să fiu acuzat de contrarul, dar cine în această Cameră mi-ar putea aduce această învinuire ! Să se ridice şi îl voi­ zdrobi cu răs­punsul meu — maî mult încă cu răspunsul faptelor mele, al cărora judecător în prima linie este con­ştiinţa mea şi în al doilea rînd d­v. membri ai majorităţei ! Am zis ! (Aplauze prelungite. P. Mor­­ţun, Stere, Diamandi, Radovici, Proco­­piu, etc., etc., felicită pe orator), pentru conformă dare de seamă CONST. MILLE, la interpelarea d-lui N. Filipescu mmmi Spectacolul de eri Dacă d-nul Marghiloman era în rolul său de adversar de partid cînd interpela eri asupra neregulelor şi samsarilor dela ■ministerul de razboiu, guvernul, adică ceilalţi şease miniştri şi majoritatea Gu­­merei jucau una din acele farse parla­mentare care va ramîne de pomină prin­tre spectacolele arenei noastre politice. D-nul Marghiloman a anunţat interpe­larea sa de mai bine de opt zile : faptele asupra cărora avea să interpeleze circulau din gură în gură de mai bine de două săp­­tămîni; guvernul, fireşte, a fost cel din ţări care să poată controla dosarele şi vedea, cum stau lucrurile. Prin urmare nici în­doială nu mai poate fi că putea să evite spectacolul de eri. făcut-a prim-ministrul vre-o interve­­nire pe lingă d-nul Marghiloman ca să renunţe la desvoltarea interpelărei sale ? Ceea ce ştim e că ori d-nul general Averescu a ţinut să declare că d-sa s'a dus acasă la d-nul Marghiloman şi Va sfătuit să nu des­­volte interpelarea. Dacă o intervenţie de acelaşi fel s’ar fi făcut de primul ministru, de sigur că ministrul de rǎzboiu ar fi menţionat-o. E deci cert că nu s’a făcut de d-nul Ionel Brătianu nici un demers spre a e­vita spectacolul de em­. Dacă ar fi fost îndoială în această privinţă, spectacolul însuşi ar fi risipit-o definitiv. De cum a început să vorbească d-nul Marghiloman, s’a citit şi pe feţele miniş­trilor şi pe feţele celor mai mulţi din deputaţii brătienişti şi cu prisosinţă pe faţa primului-ministru plăcerea că spec­tacolul are loc. Simpatia pentru interpe­lator s a şi manifestat numai­de­cît prin ropote de aplauze, strigăte de „bravo" şi întreruperile d-luî G. Diamandy, care a şi aruncat, cuvîntul de „anchetă par­lamentară11 !.... Aceasta înainte de a se fi ascultat r­ăspunsul ministrului de răs­­boin. De aceea şi publicul a înţeles nu­mai­de­cît că generalul Averescu e sa­crificat. Spectacolul acesta al sacrificărilor cu alaia, intră, s’o recunoaştem, în speciali­tatea guvernelor ocultiste şi de astă-dată faptul că nu un membru al majorităţei a interpelat, ci un adversar, a pus vîrf mijloacelor delicate de cari se serveşte brătienismul, cînd e vorba să-şi realizeze maî repede un scop politic. N’o fi mirosind frumos pe la ministe­rul de rǎzboiu—ca la multe altele—dar şi maî urît mirosea atmosfera politică la spectacolul de em­. Silex. Conflictul austro-sîrb — O situaţie complicată Conflictul dintre Austria si Serbia, e mai mult de cît ori cînd departe de­­rezolvare. S’a putut crede un moment că situaţia s’a limpezit, că se vor fa­ce concesii reciproce că înrîurirea puterilor mari, în ambele ta­bere, va fi chiar eficace. Evenimentele dezmint aceste speranţe Situaţia e tot aşa de încâlcită ca şi la în­ceputul conflictului; în loc de concesii vorba­ de discuţii, cari abia să examineze posibilitatea unor concesii de acordat; cit despre înrîurirea marilor puteri, ea n’­a fă­cut de cit să provoace complicarea şi nesi­guranţa de acum. E de remarcat că slrbiî au dovedit în îm­prejurările actuale un spirit diplomatic sub­til. Dintr’o simplă mişcare de resort, eî au generalizat o chestiune care părea menită să se rezolve numai Intre Serbia si Aus­tria. Astăzi, pretentiunile sârbeşti nu mai con­­stitue un diferend siîrbo-austriac, ci unul european. Soluţia nu se mai poate da între cele două state cari singure păreau intere­sate, ci ea trebue găsită şi hotărâtă de un tribunal european. Aşa a pus chestia Serbia şi trebue să re­cunoaştem că a îndrumat-o pe o carte foar­te înţeleaptă. Austria, se simte jignită în­ mîndria ei de putere mare, care dispune de forţe sufi­ciente ca să distrugă un popor aşa de ne­însemnat cum este cel sîrbesc. Presa ei militară vorbea în termeni ve­hemenţi de ocuparea micului regat, al Ser­biei, de exterminarea lui generală. De altfel, îi dă mîna Austriei să vorbeas­că de astă -dată aşa de seimet. Ştiu cu toţii din istorie că Austria n’a prea fosit fericită în războaiele eî şi aceasta de la o dată foar­te depărtată. Marele imperiu austriac a suferit numai înfrîngerî­ şi înfrîngerile a­­cestea s'ar t transmis de pe teritoriul armelor pe cel al diplomaţiei. Fără îndoială, într’o luptă cu armele Ser­bia ar fi învinsă, dar în ce priveşte lupta diplomatică, faţă de noua fază a conflictu­lui, lucrul e problematic. Aproape că putem spune că un rǎzboiu între Serbia şi Austria e inevitabil. Au­stria nu va voi să discute într’o conferinţă europeană cu Serbia; aceasta din urmă nu va voi să rezolve conflictul pe altă cale, afară numai dacă pretenţiile ei n'ar fi sa­tisfăcute. In acest caz, soluţia care se impune e războiul. Serbia va fi învinsă, dar nici după aceasta Austria nu va cîştiga mare lucru, căci şi atunci v­a interveni un tratat european care să asigure pacea în condi­­ţ­iuni cari să satisfacă şi pe sîrbî. Scrisori­ din Iaşi După inundaţii.— Din anul războ­iului —Presa zile­.— Epoca repor­tajului.— Un cartier celebru.— Breasla calicilor.— Veselie şi tristeţe.—Caliciue şi calicie. Momente de înfrăţire.— O vizită rară.—Din vremea conflictelor reli­goase. Apostolii toleranţei Iaşi 26 Februarie Aveam dreptate prevestind că mînia Bahluiului nu va fi de lungă durată. E adevărat că şi frigul celor din urmă zile şi nopţi i-a calmat nervii, făcîn­­du-l să reintre, pocăit de îndrăznelile sale, în albia îngustă şi să aştepte pri­măvara. Cu prilejul acestei revărsări neaş­teptate s’a amintit cea de acum 32 de ani, din anul războiului, la 1877. A­­ceasta sugerează încă odată ideea marei diferenţe dintre presa ieşană de atunci şi cea de astăzi. Am avut cu­riozitatea de a cerceta singurul ziar remarcabil al Iaşului de pe atunci, „Curierul Balassan“. Intr’o notă apă­rută la „Cronica locală“, într’un sin­gur număr —apareau două pe săptă­­mînă de cite 8 pagini— se publica tot ce priveşte marea inundaţie care înne­­case pe atunci toată partea apusană a Iaşului, în proporţii mult mai mari ca acum. Iat-o: „Inundaţiune. In noaptea de Mercur­ spre Joi, după mai multe zile de ploi continue, au debordat apele Bahluiuluî şi ele au mers crescînd pînă eri Sîm­­bătă, cauzînd pagube însemnate neno­rociţilor locuitori din Acea parte a o­­raşului. Multe case s’au surp­at cu totul; din fericire n’avem a deplînge nici un caz de moarte. Chiar cei maî bătrîni nu-şi amintesc a fi văzut vr’o­­dată acest fiut venit atît de mare. Dru­mul de fer Iaşî-Ungheni se află cu totul sub apă. Primăria a votat 1000 franci şi consiliul judeţean 700 franci spre a se veni în ajutorul inundaţilor. „Aflăm asemenea că mai multe per­soane caritabile s-au grăbit a-şi des­chide pungile în favoarea acestor ne­norociţi. Cu ocazia inundaţiunii poli­ţia a desvoltat o mare activitate şi e­­nergie pentru care-î aducem mulţumi­rile noastre“. Nicî un cuvînt maî mult, nici nume, nici coloane de detalii, nici liste de subscripţii, nicî apeluri. Aşa era spi­ritul vreunei şi reportagiul era încă în faşe. De aceea Bahluiul, după acea splendidă revărsare, n’a putut avea „une bonne presse“ și să... inunde zia­rele cu știri și detalii. Mai rau încă este maltratată „Cal­­caina“ care de asemenea inundase. Cî­­te­va rînduri pierdute iu o altă „cro­nică locală“. „Varsarea Calcainei pe lingă celelalte pagube ce a produs (dar despre care nu se vorbeşte nicăirî,­R.) a rupt toate podeţele de pe dînsa, întrerupind ast­fel comunicaţiunea cetăţenilor din a­­cea parte cu restul oraşului. Primăria a numit o comisiune care a opiniat a se reface imediat acele po­deţe şi tot­odată a se curaţi malurile numitei ape pînă la o distanţă de 10­ stînjeni pentru ca locuitorii să numai­ sufere. Lucrarea va începe în curînd. Este şi timp!“ Cu totul altfel e astăzi. Publicitatea­ întinsă şi absolut modernă a Iaşului va lăsa pentru viitorime numeroase şi bogate amănunte, un lux de detalii a­­supra cartierelor inundate şi astfel se va şti pretutindeni că a doua Capi­tala poseda încă, în 1909, un cartier al „Calicimeî“ unde inundaţiile au fost cu deosebire mari şi bogate în conse­cinţe. De fapt cartierul propriu zis al calicimeî a fost desfiinţat, geograficeş­­te, odată cu breasla calicilor care au existat în Iaşi, în dreapta Bahluiului, în partea de apus a oraşului. Acea breaslă a supravieţuit din tim­puri străvechi, pe baza unor urice dom­neşti şi îşi avea starostele ei, după­ cum a­veau şi celelalte bresle, lucru des-pre care vom avea încă prilej să ven­­im în cuprinsul acestor scrisori. Con­temporanii cari au apucat încă—îna­inte de 1865—existenţa breslei calicilor spun că acolo nu era un cartier tocmai trist, ci din potrivă, el răsuna de multe ori de chiote vesele, de muzici şi CHESTIA ZILEI Interpelarea d-lui Marghiloman Regala : Dacă tomna Bratianu vrea să scape de tomna general­a Averescu, interpelarea tumnefostra este venită la timp !­fj '.

Next