Adevěrul, aprilie 1909 (Anul 21, nr. 7032-7059)

1909-04-02 / nr. 7032

K m Anul al XXI-lea No. 7032 FONDATOR & Alex. V. Beldimani PUBLICITATEA­­CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & nd. BUCUREŞ­TI Str. Kua GeorgeTiri 18— telefoa Sia Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din tară şi străinătate if@pi.101 31 Râsceala im Turela.­ Iradeaua Suitusuilui Convenţia cu Austro-Ungaria De­şi la Viena ca şi la Budapesta se spune că mo­narchia a făcut mari sacrificii pentru Romînia, to­tuşi convenţia nu va aduce foloase reale ţărei.­ ­ Cele maî mari dificultăţi ne-au lăcuit atît ungurii cit şi austriacii la încheerea acestei convenţiuni.­­ Atît la Viena cît şi la Budapesta i s’au ridicat pretenţiuni inadmisi­bile.­­ După ce ne-am subjugat politicei austro-maghiare, după ce la Viena ne socotesc ca anexaţi politicei ex­­­reme a împărăţiei lui Franz Iosef, au mai încercat acum să ne subjuge şi economiceşte, cu toate că, de alt­­ifel sîntem de mult în bună parte robi ai marei industrii internaţio­­­nale.­­ In special ungurii ar fi dorit să ne distrugă şi acel început de indus­trie ce s’a creat la noi şi să-şi facă în Rom­înia uri debuşcă principal al multor mari întreprinderi ungu­reşti. Am fi fost buni de anexat la re­gatul unguresc dacă am mai fi tole­rat ca economiceşte ungurii să ne încalece, la noi în ţară, după ce na­­ţionalic­eşte nu le scapă nici o ocazie fără a arăta, cea mai mare înverşu­nare şi duşmănie nu numai romîni­­lor din Ungaria, dar şi statului ro­m­in, insultîndu-ne miniştrii cînd a­­ceştia calcă pe teritoriul lor şi refu­­zînd să ne dea satisfacţia cuvenită. Dar nici un guvern romînesc n’ar mai fi cutezat să acorde ungurilor cea mai mică favoare.­­ In comisia care tratează convenţia delegaţii unguri se arată descurajaţi şi au aerul a se plînge că ei n’au dobîndit nimic pentru sacrificiile la cari au consimţit, pe cînd austriacii au reuşit să obţină oarecari avan­taje. Politica ungurească e însă des­tul de perfidă. La Budapesta se ştie prea bine că mulţi ani, foarte mulţi, noi nu vom putea exporta carne. Pentru doi-trei ani n’avem vitele , necesare agricul­torilor noştri. Intru cît privește-«n­­export serios poate să fie posibil să-l idealizăm peste 10 sau 15 ani. In politica economică multe se schimbă într’un aşa lung interval de timp. . Ceea ce vom putea exporta la în­ceput va fi o cantitate neînsemnată de carne de porc pentru care vom trebui deocamdată să construim pe cheltuiala noastră două abatoriî mari la Burdujeni şi Turnu-Severin ’(ieşi ni se afirmă că s’au rezervat mai multe fruntarii unde se vor pu­tea construi abatoriî. , Ungurii ştim­ dar că avantajul a­­cesta ce ni se acordă e de o însem­nătate aşa de mică în­cît nu poate fi pus în cumpănă cu ceia ce pom­pează dela noi industria maghiară. Prin urmare şicanele cari ni s’au făcut pînă acum la încheerea con­­venţiuneî au fost nişte încercări de a se infeoda Romînia şi la politica economică a monarchiei vecine, cum e b­iteodată, la politica externă. Dar de astă dată a biruit la noi curentul opiniunei publice; toţi oa­menii noştri politici au simţit că nu se va putea încheia o conven­­ţiune ruinătoare şi astfel se explică rezistenţa guvernului român. Deocamdată nu cunoaştem toate condiţiile în cari­ se urmează trata­tivele, dar în chestia vitelor şi a protejărei industriei noastre naţio­nale ni se afirmă cu certitudine că nu s’a cedat nimic.­­ Oricum va eşi din sinul comisiu­­neî această convenţiune, tot mai a­­vantajoasă, şi economiceşte şi politi­ceşte, ar fi fost denunţarea conven­­ţiunei­ La Viena ca şi la Budapesta noi am întîm­pinat în timpul din urmă o atitudine din cele mai duşmă­noase. La Viena, în conflictul ce-l am a­­vut în Grecia, diplomaţia austriacă a sprijinit cabinetul din Atena care s’a­ purtat cu noi banditeşte. In ultimele evenimente baronul Aehrentha) gata era să ne facă un dar, să ne dea o... compensaţie fără ca s’o cerem, să ne introducă în co­misia europeană a Dunărei pe sirbî şi bulgari. In fine n’a­­fost împrejurare exter­nă în care să nu ne încredinţăm de făţărnicia celor dela Viena. Măi mult de cît atît: împăratul, a­­micul cel bun şi vechiu al regelui Carol, a consimţit, în anul jubilar al suveranului Romîniei, în ajunul a­­niversărei a 70 ani a regelui Carol, să dea o lovitură, de graţie romînilor din Transilvania prin sancţionarea celei mai infame legi electorale. Oare toate aceste împrejuirărî n’au trebuit să fie ţinute în seamă la tratarea unei convenţiuni de guver­nul romînt Dacă politicianismul, dacă politi­ca externă care se face la noi, ridi­colă şi fără nici un ideal, n’ar fi dic­tat cîtorva oameni de stat s­ă conti­nue a fi... prudenţi şi înţelepţi, de sigur că s’ar fi denunţat convenţia. Denunţarea ar fi fost cea mai straşnică lecţie din partea noastră atît faţă de politica maghiară în ■Transilvania, cît şi faţă de purtarea celor dela Viena în toate chestiile externe în cari am fost direct inte­resaţi. ' ‘ ■rr' R. X. Sfîrşit de regim Incidentele supărătoare înreg­is­trate In cursul sesiunii parlamen­tare care s’a Închis deunăzi şi cari n’au fost de cit ecoul nemulţumirilor din partid, au lasemnat o serioasă indicaţie asupra situaţiei guvernu­lui faţă de cele două corpuri legiu­itoare. Unii dintre actualii miniştri nu mai sânt agreiaţî de parlament, care, de altfel, în repeţite rlnduri a ţinut să facă dovada adevăratelor sentimente ce nutreşte pentru anu­miţi membri ai cabinetului. Pe de altă parte chiar în sinul guvernului armonia nu e dintre cele mai de invidiat. Unii miniş­tri, şi d. Spiru Haret în special, pun la Îndoială ,buna credinţă a d-nul Ionel Brătianu, pe care-l acu­ză că recurge la mijloace neper­mise pentru a se debarasa de acei colegi din guvern, pe care nu l a­greiază. Cazul generalului Averes­cu, pentru eliminarea căruia pri­mul ministru s’a servit de compli­citatea celor­lalţi miniştri, moti­vează cu prisosinţă aceste bănueli. Dar odată cu nemulţumirile din guvern se accentuiază tot mai mult şi nemulţumirile din partid, se im­pune d-nul Ionel Brătianu o rema­niere largă, cu prilejul căreia să se ţină seamă de anumite drepturi ciş­tigate şi mai ales de anumite am­biţiuni, justificate sau nu, aceasta e altă chestiune. In mijlocul acestor nemulţumiri şi frămîntări, semnalate de o potri­vă în parlament şi în partid, situ­aţia ministerului liberal, numai după doi ani de guvernare, e atît de mult sdruncinată, la cît, părerea celor mai mulţi dintre politiciani cari cred că mergem cu paşi repezi spre sfîrşitul actualului regim, nu pare a fi din cele mai hazardate. Secţiunea IV-a In conformitate cu dispoziţiunile nouei legi de organizare judecăto­rească­, se înfiinţează, cu începere de azi, o nouă secţiune, cea de a IV-a, pe lingă Curtea de apel din Bucureşti. Noua secţie se creiază pe ziua de 1 Aprilie, cu toate că legea care prevede această nouă creaţie se pune în aplicare de abia peste două luni, adică la 6 iunie a. c. Lucrul e cam ciudat, ce e dreptul şi a fost relevat în parlament de membrii opoziţiei, cari au mers atît de departe cu criticile, în­cît, fă­­cînd proces de intenţii d-luî Tom­a Stelian, l’am învinuit chiar că ur­măreşte să-şi formeze o magistra­tură a d-sale. Dar, nu despre aceasta avem să ne ocupăm. Astăzi, cînd secţia din nou creiată ia fiinţă, o singură întrebare se impune: cea de a patra secţiune de pe lingă curtea de apel răspunde ea unei necesităţi reale ? Aglomeraţia proceselor la celelalte trei secţiuni, cari au funcţionat pînă azi, era oare atît de mare, în­cît a necesitat înfiinţarea secţiunea a IV-a? O statistică de curînd întocmită, şi care, de altfel, a fost produsă şi în discuţia parlamentară, ne spune că în anul judecătoresc care e în curs, numărul apelurilor la cele trei secţiuni ale Curţei au scăzut numai pînă acum cu mai mult de trei sute. Iar pînă la finele anului judecăto­resc, după toate călcatele făcute şi datorită întinderei competinţeî ju­decătoriilor de ocoale, apelurile ju­­decate de Curtea de Apel din Bu­cureşti se vor cifra cu cel puțin şase sute în minus faţă de trecutul an judiciar. Atunci, pentru ce, cu începere de azi, se încarcă budgetul cu o nouă secție, care nu-şi are rostul de a fi? Itt ■ •:1 Constituţia tarei ameninţaţi La Constantinopol, unde regimul constituţional, în aparenţă cel puţin, se stabilise pe baze solide, avem de înregistrat iarăşi o mare răscoală, în care de asemenea oştirea joacă rolul principal. Pînă acum nu se poate vedea din telegrame ce proporţii a avut răscoala şi ce consecinţe. Nu se poate vedea, mai ales, dacă e la mij­loc o simplă rebeliune fără un lămurit scop politic, sau o contrarevo­­luţiune în toată puterea cuvîntului. Avînd în vedere că guvernul a trebuit să se retragă şi mai ales că preşedintele Camerei, Ahmed Riza, a trebuit să demisioneze, se poate vedea clar că în faţa mişcăreî, tinerii turci, sau mai bine zis Comitetul pentru Uniune şi Progres, care a răsturnat primul guvern constituţional, a trebuit să dea înapoi. E necontestat o înfrîngere a tinerilor turci. Aceasta nu însemnează însă numai decit că e şi o înfrîngere a Constituţiei. Sultanul prin iradeaua ce a dat şi cu care răsculaţii s’au decla­rat mulţumiţi, nu se pronunţă lămurit, rolul ce’l joacă „Uniunea li­berală“ în această răscoală nu-î încă stabilit. O telegramă spune că mişcarea a pornit de la grupul reacţionar „Uniunea mahomedană“ — şi că „Uniunea liberală“ vrea să profite de dînsa. De asemenea nu e clar încă dacă Sultanul a încurajat mişcarea. Dacă într’adevăr răscoala a pornit de la reacţionari, va fi foarte greu „Uniunei liberale“ să profite. Dacă însă mişcarea a plecat de la dînsa şi ea a avut numai concursul reacţionarilor, dispuşi să ajute la or­ şi ce fel de tulburare a ordineî—atunci încă situaţia e primej­dioasă, dar Constituţia poate fi salvată. Căci „Uniunea liberală“ formează partidul liberal moderat. Ea l-a susţinut pe Kramil Paşa, primul mare vizir constituţional, pe care se pare că vroeşte să-l readucă acum la marele vizirat. Kiamil Paşa nu va conveni nici­odată să se desfiinţeze Consti­tuţia. El s’a opus guvernului liberal ce instituiseră tinerii turci,­ dar a vroit să guverneze constituţional. Faptul că numele lui e pus acum din nou înainte, dovedeşte că poate nu e cu totul strein de mişcarea actuală, la producerea căreea a contribuit, de­sigur, mult, asasinarea redactorului ziarului „Şerbeti“, precum şi acuzaţiunile ridicate contra tinerilor turci, de excelentul gazetar Aii Kemal, prin ziarul „Isdam“, cunoscut ca organ al lui Kiamil. Zilele acestea, ba poate orele acestea, vor decide asupra soarteî Constituţiunei, poate a Turciei chiar. Dacă răscoala are într’adevăr un caracter general, dacă se întinde într’adevăr asupra ţărei întregi, consecinţele nu se mai pot prevedea. Deocamdată iradeaua sultanului, care pare a fi pus capăt răs­coalei din Constantinopole arată că incultura și fanatismul sunt factori incalculabili... Ad. Situaţia Europei Conflictul austro-sîrb s’a aplanat. Răz- De altfel, dîplomafia’’Germaniei lu­boiul care ameninţa să coprindă toate J crează mereu. împăratul Wilhelm pe statele Europei este cel puţin pentru I drumul spre insula Corfu, unde­va pe­­moment înlăturat. S’ar părea că toate I trece, ca in toţi anii cîteva săptămînî, „.„.„I,, i,-------v — —-- „k — lse va jjjtjijji cu regele Victor Emanuel la Veneţia. Se atribue mare importan­ţă acestei vizite, menită să asigure pe statele Europei ar trebui acuma să re­înceapă munca solidă pentru a-şi asi­gura prosperitatea. Dar o criză aşa de gravă ca aceia prin care am trecut, nu poate trece ca o furtună de vară. Ori in ce ţară îţî îndrepţi ochii, găseşti frămîntări, în mare parte pricinuite de teribila­­criză, deplin existenţa triplei alianţe, ame­ninţată pînă acum prin poziţia şovăi­toare a Italiei. In Turcia deasemenea Germania lucrează pe capete, iar în Bulgaria începe a se crede că dacă in­dependenţa nu s’a recunoscut încă, e din cauză că s’au bizuit pe Rusia şi nu pe Germania. De altfel, şi Austria va răsplăti Ger­maniei serviciul ce aceasta i-a adus. Cele patru vapoare „Dreadnought“ pe cari la va construi în curînd Austria vor fi mai folositoare Germaniei decit Austriei, care nu prea are nevoe de o flotă atît de puternică. * * In Anglia ştirea aceasta a produs o mare emoţie. Din cauza relaţiilor in­time dintre Austria şi Germania, va­poarele Austriei vor putea fi considera­te ca auxiliare ale Germaniei. Or, se cunoaşte marea rivalitate dintre Ger­mania şi Anglia. Ziarele fac socoteală că în urma a­­cestor nouă construiri, Anglia se va a­­fla în poziţie de inferioritate. Se impune întrebarea: Ce va face Anglia ? De­sigur că trebuie să construiască şi ea,cîteva vase „Dreadnought“ nouă. Dar pînă cînd vor merge lucrurile astfel? Mulţi oameni politici cred că va veni în curînd, poate mai curînd de­cît ne aşteptăm, vremea cînd Anglia se va să­tura de construit mereu la vapoare şi va provoca un rǎzboi­ naval cu Ger­mania, distrugîndu-i toată flota, pentru ca să rămîie singură stăpînă a mărilor. Un astfel de rǎzboiu n’ar fi primejdios pentru restul Europei, căci Franța nu va sări în ajutorul Germaniei și alt stat n’are o flotă în stare să intervie. . ' # * In Rusia se discută dacă Isvolski va rămînea ministru de externe în urma înfrîngerei suferite. Poate că el nu e vinovat de loc ; în prima linie e slă­biciunea ţărei vinovată, slăbiciune pri­cinuită de reaua administraţie şi de războiul cu Japonia. Apoi cedarea Ru­siei în faţa inzistenţelor nu s’a făcut de către el singur, ci de către un con­siliu de miniştri. Dar fie că Isvolsky va rămînea, fie că va cădea, dorul de revanşă este pu­ternic în toate partidele politice ale Rusiei. Cu toţii văd înfringerea ce au suferit, văd cum piere prestigiul Ru­siei şi au numai un dor: să se întă­rească din nou ca să-şi ia revanşa. Dacă vor reuşi, se va vedea. Criza a trecut­ Rusia, Italia. * Dacă începem cu centrul Europei şi al conflictului, cu Austro-Ungaria, ve­dem că acolo lumea se află încă sub impresia crizei. Zilele acestea s’a pu­blicat bilanţa comercială a monarchiei pe luna Februarie, care s-a încheiat cu un deficit de peste 60 milioane, la care adăugind şi deficitul de peste 30 milioane pe ianuarie, avem un deficit total de aproape 100 milioane numai în primele două luni ale anului. Acest rezultat a emoţionat mult cercurile comerciale şi industriale. Cele trei corpuri de armată concen­trate în vederea războiului îşi păstrea­ză încă efectivul complect, spre marea nemulţumire a populaţiei, deşi Serbia a dezarmat. In politica internă a monarchiei ve­cine este o mare nesiguranţă. In Un­garia, agitaţia 48-iştilor intransigenţi a făcut ca guvernul să hotărască înfiin­ţarea unei bănci naţionale autonome ; imediat după Paşti, guvernul ungur se va adresa celui austriac, cerînd să se înceapă discuţia în această privinţă. E probabil că guvernul austriac va refuza, şi atunci cel unguresc îşi va da demisia. Ce va urma, nu se ştie. Se poate ca partidele coaliţiei să se conto­pească cu totul, formînd un singur partid, în care caz Kossuth ar putea deveni prim-ministru ; altă eventuali­tate ar fi ca independiştii intransigenţi să ia puterea. Mai e şi eventualitatea ca fostul prim-ministru Fejervary, po­reclit trabantul, să fie însărcinat cu for­marea cabinetului. Pentru postul de prim-ministru sunt mulţi, candidaţi: Kossuth, Apponyi, Andrassy, preşedin­tele camerei Just,­Fejervary, Kristoffy şi alţii. in ori­ce caz, votul universal suferă o amînare. împăratul Franz Jo­­seph va pleca la Pesta după Paşti, aşa că va fi acolo în timpul crizei, dacă va avea loc. In Austria se continuă luptele naţi­onale. Socialiştii vreau­ să se înceapă mai repede discuţia asupra legei asi­­gurărei bătrîneţei şi accidentelor. Ger­manii vreau să se voteze o lege a lim­bilor şi se pare că au dat guvernului concursul în timpul conflictului cu Ser­bia în schimbul asigurărei că acea lege le va fi favorabilă. Dar pentru tre­cerea acestei legi vor avea nevoe de concursul polonilor, concurs îndoelnic de frica rutenilor, cari vor cere ace­eaşi lege şi pentru Galiţia. ■5S În Germania, opinia publică e mai liniştită; acolo există conştiinţa că nu­mai Germaniei se datoreşte îzbînda Austriei în conflictul european şi se citează mai ales numele lui Buelow şi al lui Kiderlen Wächter, ministrul ple­nipotenţiar german de la noi, acum la Berlin şi a secretarului de stat Schoen ca unia cărora le revine meritul întreg. Pe de altă parte Germania n’ar dori să aibă Rusia ca adversar hotărît şi ziarele oficioase se silesc să dezmintă versiunea că Germania a ameninţat Rusia cu războiul pentru cazul cînd va lua poziţie contra Austriei . In Italia am avut o remaniere: fostul ministru de rǎzboi, Gasana a ple­cat şi în locul lui a venit generalul Spingardi. Casana a demisionat pentru că guvernul nu vroia să-i acorde cre­ditele necesare pentru înarmare. Se pare însă că aceasta a fost numai un pretext, ca să plece în mod onorabil. Actualul ministru e convins că va că­păta creditele ce va cere şi speră să poată face reforme serioase pentru a aduce armata la înălţimea de care s’a văzut că e nevoe să fie o armată in ziua de azi* . In Serbia lucrurile s‘au liniştit. Se pare că ştirile­ din presa europeană asupra abdicărei regelui Petru, asu­pra Situaţia In Austro*Ungaria, Germania, Anglia, Serbia, Turcia şi Franţa. — Avea-va loc conferinţa europeana? divergenţelor în armată, sunt născociri. Serbia are o singură tendinţă : să-şi asigure buna stare materială, cheză­şie pentru o viitoare întărire militară. De aceia se fac mari sforţări spre a ob­ţine un bun tratat de comerţ cu Au­stria. Preliminariile tratativelor s’au şi început între Milovanovici şi Forgach şi e de sperat că vor ajunge la un bun sfîrşit... Mai trebue să vorbim despre Tur­cia. Acela se pare că luptele intre par­tidele politice încep a lua forme săl­batice: ziaristul Hassan Fehmi a fost omorît pe stradă. Junii turci susţin că a fost o chestie personală, dar libe­ralii turci susţin că a fost omorît din ordinul junilor turci pentru că făcea politică opoziţionistă. Opinia publică care pînă în ultimul timp era cu totul în favoarea junilor turci, începe a fi contra lor. Ferid Paşa, preşedintele Camerei, a fost fluerat pe stradă ; populaţia a fă­cut demonstraţii în contra guvernului, care e foarte slăbit.­­X­In Franţa lumea se ocupa mai puţin de politica externă, la ordinea zilei fiind acolo mişcarea sindicalistă, care ia proporţii enorme. Pentru ziua de 1 Mai­ sunt temeri să nu se proclame greva generală. * 1 ®Maî este o chestie generala ce avem e discutat. Conferenţa feuropeană a­­vea-va loc, ori nu ? Se pare că nu va mai avea loc şi iată de ce. Ideia conferenţei a fost ri­dicată de către Rusia şi Anglia ca o lovitură pentru Austria, cu scop de a împedica recunoaşterea anexiunei. A­­cuma însă cînd recunoaşterea s’a făcut, pentru Austria nu va fi decit un cîş­­tig ca această recunoaştere să se facă în mod oficial, solemn, într’o confe­­renţă europeană. Celelalte puteri n’au însă nici un interes să dea şi această satisfacţie Austriei. De aceea’e proba­bil că ele vor renunţa la convocarea conferenţei şi vizita ambasadorilor Pu­terilor la d. Aehrenthal pentru a­­ ra­tifica recunoaşterea va fi ultimul act al marelui conflict. Astfel se prezintă situaţia Europei la sărbătoarea Rivierei din 1909. N A Z R I T I I După sărbători­le duse şi paştele ăsta. In sufletele celor cari învîrtesc treburile pieţei noastre politice — creştini pravoslav­nici—sărbătoarea înfrăţire! a lăsat ur­me adin ei. Datu-şi­ au seama oamenii aceştia cît de necurate sunt hîrţuelile lor şi de acum pacea cea mai frăţeas­că — aşa cum a propăvăduit o cel a căruia înviere s’a prăznuit—va dom­ni în sinul lor. Nu vom mai auzi cunoscutele m­în­­gîieri, gingaşe şi reciproce: pungaşi, falsificatori, hoţi de cai şi de drumul mare, idioţi şi şnapani, ticăloşi şi stîr­­pituri ! Sărbătoarea învierii Domnului nu va fi fert numai prilej de ciocniri de ouă roşii şi de dare în scrînciob, ci puternic îndemn la o înnoire sufle­tească.... ...Iar „Epoca“, săraca, abea a aştep­tat să treacă aste 3 zile ca să-şi su­­meată iarăşi mînicele,şi s’o ia d’acapo! Fac. Remanierea Nu merg nici după închiderea Came­relor lucrurile aşa de uşor cum şi le în­chipuise d. Ionel Brătianu. Remanierea nu se poate lesne face. Bătrînii sînt totuşi o forţă şi cînd nu pot manifesta în Parlament şi cu o sur­prindere premierul constată că nu poate trece peste dînşii. Aceasta îl încurcă mult pe dm Ionel Brătianu. D-sa ar dori să-şi întemeieze şefia pe un minister compus exclusiv din de­votaţi ai d-sale, din oameni pe cari d-sa să-i creeze. E un calcul in această dorinţă, care dovedeşte pînă la un punct oarecare un bun simţ psichologic. Intr adevăr, faţă cu bătrînii, faţă cu experienţa acestora şi cu prestigiul lor, d. Ionel Brătianu nu-şi poate exercita şefia în măsura în care şi-o exercita d. Sturdza. D-nul Brătianu va putea cu greu dis­cuta în şef cu un vechi liberal ca d-nul Costinescu de exemplu, care dacă şi-a ce­dat locul la şefie,— nu va putea însă nicî­odată consimţi să renunţe la păreri­le sale şi la voinţa sa, — pentru că tînărul şef o voeşte. Cu totul altfel ar fi, dacă guvernul ar fi compus numai din miniştrii făcuţi de d-nul Ionel Brătianu, cari ar datori situaţiunea lor numai d-sale şi pe cari i-ar putea­­da jos cu aceiaşi uşurinţă cu care i-ar putea ridica... Iată tema pe care se dă acum lupta cu bătrînii: înlăturarea acestora e o ces­­tiune de viaţă pentru şefia d-luî , Ionel Brătianu. ■ întrebarea e numai : cine va fi mai tare : tînărul şef sail bătrînii cu trecut şi experienţă? Ies. Adevĕruri «■ Demisia d-lni Haret. Pe generalul Averescu l-a mîncat, mai mult sau mai puţin, d. Marghiloman. Iar pe d. Haret... Procopiu ! D. general Averescu are de ce se fe­licita! Chilipir Starea materială a presei liberale s’a îmbunătăţit simţitor. Neapariţia ei în aceste trei zile de Paşte, i-a săltat binişor bugetul! Păcat că — vorba aia: nu e totdea­una paşte ! Ce fericire! D. Ionel Brătianu, după cum se vede, are de gînd să zvîrle de pe banca mi­nisterială, unul cite unul, pe toţi cole­gii d-sale. E rîndul d-luî Haret acum. Ce fericire pe capul ţărişoarei noas­­tre cînd d. Ionel Brătianu’ va ajunge să conducă singur cele nouă departa­mente ! O valoare așa de mare ca d-sa — te joci 11'. ^­­ Rigoletto Joi 2 Aprilie 10(T m mm nassau DIRECTOR POLITIC CONST. MIILE ABONAMENTE : Un an................................Lel 16 6 Inni ........a 6 3 Iuni .... O lună .... • I •A f.K /’■ TELEFON) Pentru Direcțiune No. 14/90 „ Capitală „ 14/10 „ Provincie­­i Străinătate No. 13/40 T'■& MV CHESTIA ZILEI Sup­ărarea cS-lui Spiru Haret D­rxvU Haret, (taire d. Ionel Brătianu :) Ai venit să-mi oferi un loc de inspector general, cum i-ai oferit și lui Aver­escu? * Reportagiul modern — Cum se vînează actualitatea —. Colaboratori ciudaţi.—Poziţii supărătoare. — Intr’o lume curioasa.­Cerşetori amatori —Debutul unui birjar.— Cadavru amator.— Fregoli al reportagiuluî. — Poliţia supraveghiată de ziarişti. — A fost o vreme cînd ziaristul putea­­să-şi facă meseria aproape fără să iasă din birourile ziarului. Dar vremurile s-au schimbat. Astăzi, pentru a vina „actualitatea“, trebue să te pui în mişcare, să colinizi străzile sau să staţionezi pe ele, să dai goană prin lume şi prin tot felul de lume, să pătrunzi prin unghiurile cele mai ascunse, să intri pre­tutindeni şi de preferinţă acolo unde pu­blicul nu intră, cu un cuvînt să faci ope­ră ni numai de scriitor, ci şi de informa­tor, de poliţist-diletant, în sfîrşit de „re­porter“. Să urmărim deci pe reporteri în anche­tele lor, să dezvăluim mijloacele lor de investigaţii, vicleşugurile lor, toate secre­tele şi toate „trucurile“ meseriei; să ne iniţiăm în procedeele cu ajutorul cărora ziarele ne dau zilnic, dimineaţa şi seara, atîtea lucruri noul şi interesante, atitea lucruri senzaţionale şi extraordinare. Colaboratori ciudaţi.—Poziţii supărătoare Un ziar modern e organizat ca şi o ad­ministraţie, cu şefi de Servicii cari au o e­­chipă sub ordinile lor. Ei împart munca reporterilor, pentru toate direcţiile. Ziarele de informaţii nu se dau înapoi de la nimic ca să se documenteze; ele merg pînă să-şi alipească colaboratorii cei mai ciudaţi. Un ziar parizian, ca să afle toate amănuntele luptelor cari se dădeau între apaşi la­ Paris acum vre­o cîțiva ani, plătea chiar pe un apaş, care îi dedea informa­ţii exacte asupa locului şi orei cînd a­­veau loc luptele. Ce e mai interesant de­cît să prezinţi cititorului „faptul văzut“ ? Dar vicleşugul reporterului nu-l poate servi în­totdeauna. Sînt locuri unde nu poate intra, mai cu seamă în anumite îm­prejurări, cum ar fi de pildă, cabinetul judecătorului de instrucţie. S’au găsit to­tuşi reporteri, cari fac onoare profesiune!­lor, care au izbutit să violeze secretul in­­strucțiilor judiciare. Un redactor al lui „Petit Parisien“ s’a închis într’un cufăr în cabinetul unui judecător ca să surprin­dă un interogatoriu; un alt reporter a stat patru ore vărît sub masa grefierului, pen­tru un caz analog. Un ziarist, ca să poată asista la un duel cu sabia, care avea loc în dosul tribunelor depe cîmpul de clase dela Auteuil din Pa­ris, s’a ridicat în puterea muşchilor bra­ţelor pe acoperişul tribunelor şi s’a culcat acolo pe pîntece într’o poziţie escesiv de periculoasă şi aşa a stat aproape o oră. Cînd s’a întîmplat fuga familiei Hum­bert, un redactor dela „Le Matin“ prinsese de veste de pregătirile de plecare. Două zile el a stat de santinelă în fata poftei locuinței Humbertilor. Lua masa repede într’o trăsură, care sta la dispoziţia lui. Dacă i-a scăpat reportagiul vina n’a fost a lui, căci familia Humbert reuşise să fu­gă cu mult mai înainte, Intr’o lume ciudată.—Cerşetori amatori Societatea în care trăim coprinde o mul­ţime de lumi necunoscute. Noi trecem pe lîngă ele, dar n’avem asupra ocupaţiilor lor zilnice, asupra particularităţilor vieţei­­şi meseriei lor de­cît noţiuni foarte--rstgLf1 Trebue unui ziarist minuni de ingenio­i­zitate ca să se introducă în corporaţia alei cărei mistere vrea să le dezvălue şi ca săi poată fi socotit ca membru al ei. * * Două profesiuni mai tainice au tentat pe ziariștii parizieni: cea de cerșetor și cea de strîngător de cîrpe. Acum vre­o douăzeci și ceva de ani un ziarist, Louis Paulian, se hotărî să pătrundă cu orice preț printre aceștia din urmă. Intr’o seară, lîn­gă o grămadă de gunoiu, el reuși să capete încrederea unuia din decanii acestei me­serii, care se făcu călăuza și mentorul sau. In fiecare seară, la orele 9, Paulian se ducea la mizerabila locuinţă a călăuzei lui, îşî îmbrăca un palton fără coloare şi plin de petece, punea pe cap o pălărie ve­che şi pornea cu „decanul“. De la 9 pînă la miezul noptei, adunați de prin gunoaie toa­te cîrpele ce găseau. Dimineaţa, la 7, zia­ristul se afla din nou în cetatea strîngăto­­rilor de cîrpe şi afla toate particularităţile vieţei lor. Mai tirziu, Paulian se hotărî să’ se facă’ cerşetor, ca să ştie ce ciştig are meseria asta şi ce şiretenii întrebuinţează.­ EL debu­­tă ca cîntăreţ cu orga, instrument pe care îl închiriase cu doi lei pe zi de la un in­­dustriaş. Aşa îşi putu da seama că un cer­şetor din această categorie, care e întinsă la Paris, cîştigă cu uşurinţă 6 lei pe zi. După­­ vreo cîteva­ săptămînî de uceni­cie, Paulian deveni un cerşetor consumat. Şti­a cum să simuleze deformaţiile reuma­­tismele şi toate procedeele ca să simule­­ze un atac de epilepsie. Intr’o zi, spre marea lor mirare, cerşe­torii unei catedrale văzură sosind, ceva, mai înainte de celebrarea unei căsătorii bogate, un bătrîn schilod care luă loc printre ei. Acest bătrîn avea o bogată bar­­bă albă și un păr alb îmbelșugat; mina dreaptă îî atîrna, par’că ar fi fost­ ruptă din umăr. Cerșetorii se mîniară de venirea acestui necunoscut și izbutiră să atragă asupra lui atenția unui sergent de stradă. Acesta­ îî spuse să plece. Bătrînul protestează, se agită,­ agentul vrea să-l aresteze, îl a­­pucă de braţ şi iată că părul cela aşa de frumos se... ridică şi lasă să se vadă ura păr negru. La secţie, Paulian a aflat că agentul l-a arestat pentru că nu era „bine făcut“ ca cerşetor Paulian a mers şi mai departe. Jules Simon pretinsese că cerşetorii sînt sinceri şi că au în realitate infirmităţi. Paulian Ta convins că nu, prezentîndu-se ca cer­şetor la locuinţa lui Jules Simon, care i-a dat de mîncare şi 15 lei pe deasupra, căci cerşetorul se plînsese că-l dă afară pro­prietarul fiindcă n’are cu ce plăti chiria. ■ Hugues Le Roux a reînoit pentru „Figa­ro“ experiența­ lui Paulian1, •• '«m* , »m« Debutul unui birjar,—Cadavru amator Cît poate să cîștige un birjar? Cu prile­jul unei greve de birjari la Paris, era re­dactor de la „Figaro“, Georges Daniel, îm­prumută o livrea de birjar și luă o trăsu­ră și un cal. Cu biciul în mînă, d.­­Daniel colindă străzile și bulevardele, dar se ve- A apărut si pus IN VÂNZARE: Cinematograful politic al „ADEVERULUI — COLECTIUNE SERIA I , DINCHESTIILE ZILEI — m 20 BANIEXEMPLARI1L­E» 1 TI

Next