Adevěrul, aprilie 1909 (Anul 21, nr. 7032-7059)

1909-04-02 / nr. 7032

Joi 2 Aprilie 19­99 U­ltimele 18 zile la ÎS AprIIi© lf$09 Se va face în public de către reprezentanţii Camerei de Co­merţ, din Bucureşti si Craiova Tragerea Premiilor Oferite GRATUIT abonaţilor ziarului „DIMINEATA“ ]£f ^^^P^-^^^StrrSboalaMilitara-Tf-S' Casa din Craiova ? — Liberă de ori­ce sarcină — — in valoare de peste 20.©©© trei * Un dormitor complect de nuc, compus din: 2 paturi, 2 goarderoabe, 2 mescioare cu marmora şi un lavoar cu­ marmoră, special comandate la Marele Bazar cu Mo­bile Marco Datelkremer din Str. Carol No. 62. 30 Abonamente la ziarul „Adevărul“ Toţi abonaţii cari nu vor cîştiga la această tragere participă cu bonurile rămase la tragerile următoare a caselor din Bucureşti, Iaşi şiJBraila şi a celor­l­alte premii în valoare totală de IBST MB» 75.00© f*f Costul abonamentului rămîne acelaşi. Pe un an Lei 20, dînd dreptul la 26 cupoane de participare, pe 6 luni Lei 11,­dînd dreptul la 11 cupoane de participare; pe 3 luni Lei 6, dînd dreptul la 4 cupoane de participare a mai buna APA mnîHERALA PURGATIVA este acea dala j i ABREAZU­­ V IAȘI - Autorisată da Stat |l|'B‘eîbIatâiUi m­edalia de aur la exp. am tSSi-ii Rficamaadată cu preferinţa de D JulMedia., j ^ Cfecî prompt si sigur, dosa mică, gust gfejíi*, j { Cereţi dar numak ..\ ‘APAjMINERALA DE BREAZO j - Care sa găseste la toţi vănzatonde ape minerale din tară. j i” Propr. C. H. FamcMvescu & Co. Deposit general: Fraţii Kanya JasU * \ ■ Societate» Anonimă pentru Import !jl Export, BncnrcH» 8S®~ VIZITAT! ~Wl „Hotel English“ Calea Victoriei, (Piaţa Teatrului), Bucureşti De la 1 Martie a trecut sub o nouă administraţie -----îmbunătăţiri noi prin toate camerile —— Camere de la 2,50 în sus — Curăţenie exemplară Vila la Sinaia frumos mobilată, mare, de închiriat. La proprietar: G. A. Mandy, advocat, Ca­lea Victore! 108, Bucu­­rescî. Representant bine introdus in toată ţa­ra, capabil, avînd garanţii morale şi materiale pre­cum şi referinţe de primul rang, caută representanţe pentru industria naţio­­nală. Oferte sub A. A. la Ad­ministraţia ziarului. De închiriat Casele din str. Mircea-Vodă No. 3 restaurate complect, 16 camere de locuit, grajd de 4 cai, remisă pentru 4 trăsuri, grădina admirabil plantată, curte spaţioasă. Doritorii se pot adresa la D-l C. I. Stoi­­cescu, str. Batişte­i. La Sinaia se caută un apartament, două-trei camere mari, bucătărie, cameră de servitori, la soare, curte sau grădină. Pe la „Furnica“. Se pre­feră singur incur­e. Ofertele să se adreseze la „Adevărul“, Bucu­reşti, sub iniţialele A. H. Institutul Medical de Ifico-Electroterein­e Dr. Erdreich Str. Italiană 4 (colţ Bul. Carol) = Băi igienice = Instalaţiune specială pentru tratamentul boalelor: nervoase, reumatice,­,5artritice, paralizii, boale”de stomac. Se primesc şi cîtî­va bolnav interni înainte şi «lupa întrebuinţarea Cremei şi I­ndrei „FLORA“ de că n’avea noroc, căci cîștigă foarte pulin. Același ziarist se făcu alta dată conductor de tramvaie. Un călător zăpăcit i-a plătit locul de două ori, in schimb alții s’au folosit de ne­­experiența lui ca s’o șteargă fără să plătească. La zece seara, bietul ziarist era mort d oboseală. El a trebuit să dea din buzunar 3 lei companiei. D. Tinnnd­y, de la „Le Journal“, s-a angajat ca figurant la teatrul Porte-Saint Martin în momentul de a apare pe scenă, regizorul stri­gă către toţi figuranţii: — „Hei, ca­davrele, e rîndul vostru!“ Se repre­zenta „Quo Vadis“. Cadavrele se coboară pe scenă, din lojele lor, un­de aerul e irespirabil. D. Tinnnd­y se culcă pe scîndură. El e sub o grămadă de inşi cari după cum cere piesa, au fost ucişi de animalele din circ. Pe jumătate înăbuşit, el n’au­­de din dialog de­cît vorbe întretă­iate. In sfîrşit cortina cade şi el poate să se scoale, aiurit, zdrobit, fără dorinţa de a mai reîncepe. Fregoli al reportajului.—Poliţia su­­praveghiată de ziarişti Un reporter trebue să fie gata să se transforme dupe cum­ îi cere me­seria. D. Freddy d­e la „Petit Bleu“ din Bruxelles a fost un adevărat Fregoli al reportajului. Intr’o zi travestit în cioban, a condus pe străzile Bruxeluluî o turmă de capre; a doua oară s’a transformat în negustor de ghiaţă, a treia zi ere chelner şi servea respec­tuos pe clienţii unui mare restau­rant. După o săptămînă era negustor de vînaturî, un fel de precupeţ de pe la noi şi mergea pe străzi stri­­gîndu-şî iepurii şi prepeliţele marfă pe care o purta pe umeri pe o co­­biliţă. Se înţelege că pentru un om de­prins cu haine de oraş e greu­ să se metamorfozeze aşa, năpraznic, în lucrător manual ori şi mai rău, mai cu seamă că cel de meserie să nu te cunoască. Totuşi încercările au fost doveditoare. Reporterii au izbutit să se transforme în aşa fel că nici prietenii lor nu i-au iftorescut. Dar ziariştii merg mai departe. Ca să se asigure de buna funcţiona­re a serviciilor publice sau, mai ia dreptul, ca să le prindă în neregu­lă, ei se deghizează şi joacă rolul a tot felul de personagii. Poliţia su­praveghează pe cetăţeni, — dar ea e supraveghiată de ziarişti, de re­porteri. D. Georges Daniel, ca să-şî dea seama de vigilenţa poliţiei şi de in­teligenţa agenţilor ei, a eşit într’o noapte îmbrăcat ca apaş şi tîrînd după el o bicicletă de lux. Timp de două ore el a circulat liniştit sub o­­chii poliţiei. Numai pe la orele două dimineaţa i-a dat în gînd unui ser­gent de stradă să-l întrebe de ros­tul bicicletei, care nu făcea de el. Incurcîndu-se înadins în răspuns, a fost dus la secţie. D. Charles Vallier, de la „Petit Bleu“ din Paris a făcut mai boacă­nă s’a dat drept nebun, ca să vadă ce o să se întîmple. îmbrăcat într’o redingotă eșită din modă, cu piep­tul acoperit de decoraţii, ţinînd în mînă o umbrelă veche cum ar fi ți­nut un sceptru, reporterul o porni pe bulevarde. De două ori el se opri în fața sergenților de stradă și le spuse: — Sínt Napoleon! Soldat, te fac caporal. — Circulați! răspunseră agenții luînd’o încolo. Abia un al treilea plictisit, luă pe Vallier de braț și îl duse la secție. D. Georges Leroy, de la „Le Jour­­împinse experiența pînă la ca­­țini, «­mulă un acces de nebunie furioasă şi dusă la infirmeria specia­lă, petrecu o noapte întreagă în urletele nebunilor primejdioşî.­Isprăvile reportajului modern nu se isprăvesc aci. Ele ajung la fapte şi mai tragice. Dar cele înşirate pî­nă aci sînt destul de elocvente pen­tru ca cititorul să-și facă idee de ce înseamnă un mare ziar modern, un ziar adevărat. In ved­erea­ recrutărilor Este ştiut că o mare parte din ti­nerii cari urmează a fi supuşi ope­raţiunilor de recrutare nu-şi pot ob­ţine drepturile fixate prin lege... din cauza necunoştinţei în facerea ac­telor necesare la asemenea oca­­ziuni. Toţi tinerii din Capitală şi pro­vincie cari se găsesc în această ca­tegorie,c adică cei ce au de invo­cat diferite dispense, reduceri de termen, amînărî şi serviciu, pen­tru continuarea studiilor, dispen­se condiţionale, scutiri, supuşe­nie străină, etc., să se adreseze d-luî L. Voinea, licenţiat în drept, directorul biuroului de informaţiuni al ziarului „Adevărul", Bucureşti, strada Sărindar No. 11, fie personal fie prin scris. Biuroul în schimbul unui onorar moderat, se însărcinează cu facerea actelor şi îndeplinirea tuturor ac­telor şi îndeplinirea tuturor formali­tăţilor legale pentru cei interesaţi. GALAŢI, 31 Mart.— Gene­ralul Averesen care se află la Tulcea, va pleca mîine spre Ismail însoţit de consulul rus din Tulcea. La Ismail — în calitatea sa de inspector al cavaleriei va fi primit de autoritate şi de con­sulul român Stamatiade. Vizita gen. Âveresen in Basarabia Programul oficial al alergărilor de cai dela Craiova întrunirea de primăvară * ZIUA I-a Jo! 23 Aprilie 1909 I. Premiul de Primăvară Gentlemen-unders, pentru armăsari, epe şi juganî de orice rasă şi de orice provenienţă, (b­ia 3 ani în sus. Greutăţi: 8 ani 68; 4 anî 74; 10 ani în sus 76* şi jam. kgr. Câştigătorul in 1908­­al unuî premiu­ de 2.500 lei va lua 1 şi jum. kg. supragreutate, a două asemenea pre­mii, sau a unui premiu de 5000 Iei, 3 kgr. Caii cari nu vor fi cîştigat nici un premiu, vor primi la 3 ani o descăr­care de 1 şi jum. kgr., la 4 ani şi mai sus 3 kgr. Caii, ca­rî nu sunt de pur sînge, mai primesc 3 kg. descărcare. Distanta 2000 metri. Intrarea 50 Iei pină la 15 Aprilie 1909. Premiul I 1000 le! Premiul II 200 lei. 'Îl,* A- NI“ Premiul Prefecture! Alergare plată, pentru armăsari, epe şi juganî de pur singe de 3 an! şi mai sus, născuţi şi crescuţi în ţară, înscrişi în Stud-bookul român; toţi caii, de vînecare pentru 4.000 lei. Greutăţi: 3 ani 55 kg.; 4 ani şi mai sus 63 jum. kg. Caii puşi de vînzare pentru 2.000 leî, primesc 3 kg. descărcare. Orice câşti­gător al unuia sa­u mai multe premii de 2.500 leî, primeşte 2 jum. kgr. su­­pragreutate. Calul, care n’a cîştigat nici un premiu primeşte la 3 ani 2 kg. descărcare, la 4 anî şi mai sus 4 kg. Distanţa 2.200 metri. Intrarea 50 leî pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 1.200 lei. Premiul II 200 lei. ILI Premiul Subscriptorilor Alergarea plată, pentru armăsari, epe şi juganî din orice ţară şi de orice ra­să, de 3 anî şi mai sus. Câştigătorul, în i­chim­bul Ipremiuluî devine proprietatea subscriptorilor, printre care se trage la sorţi în sfertul de oră ce urmează alergăreî. Greutăţi: 3 anî 57 kg.; 4 anî 67 kgr.; 5 anî şi mai sus 69 kg. Calul care aleargă pentru 1.000 leî, primeşte 3 jum. kg. descărcare. Distanţa 2.400 metri. Intrarea 80 leî pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 2.000 leî. IV Premiul Ministerului de Război (Condiţiuni oficiale) Garduri, pentru cai de orice rasă de 4 ani şi mai sus, aparţinind ofiţerilor Armatei Române, călăriţi de o­fiţeri în activitate sau rezervă. Greutatea comună 75 kg. Caii de pur sînge născuţi în străină­tate, primesc 2 kg. supra-greutate. Caii, care au cîştigat alergări de ob­stacole, primesc cite 3 kg. supra-greu­tate de fie­care alergare cîştigată. Caii de jumătate singer, născuţi în ţară, primesc 5 kg. descărcare. Caii, care au cîştigat la Bucureşti sau in străinătate în­ anul curent 2 a­­lergari sunt excluşi. Cîştigătorul unui prremiu de 3.000 lei in anul­ precedent este exclus. Distanţa 3.000 metri. Intrarea 20 lei pină la 15 Aprilie 1909. Premiul I 600 leî. Premiul II 150 leî. Premiul III 100 lei. Oferiţi de Onor. Minister de Război. V Premiul Viitorului Alergare plată, pentru armăsari, epe şi jugani de la 3 ani în sus, născuţi şi crescuţi în ţară de locuitorii comunelor rurale, aparţinind locuitorilor din co­munele rurale din judeţul Dolj, încăle­caţi de proprietarii lor, îmbrăcaţi în costum naţional, avînd la braţul drept o bandă distinctivă. Distanţa 2.000 metri. înscrierea pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 200 lei. Premiul II 80 lei. Premiul III 40 Iei. ‘­­ ZIUA Duminică 26 Aprilie 1909 ! Premiul Comunei Craiova Gentlemen-rnders şi Jockey, pentru caii care au alergat, fără a cîştiga în ziua precedentă a alergărilor din Cra­­iova. Greutatea 3 ani 68 kg., 4 anî 75 kg., 6 anî şi mai sus 76 kg. Gentlemenii primesc 3 jum. kg. des­cărcare; gentlemenii care n’au cîştigat nici­odată, 6 kg. Distanţa 1.500 metri. Intrarea 60 lei pină la 15 Aprilie 1909. Premiul I 1.200 lei. Premiul II 200 lei. Premiul III 100 lei II Premiul Armatei (Condiţiunî oficiale) Alergare de garduri, pentru cai­­ de orice rasă şi de orice provenienţă, de 1 an­ şi­ mai sus, aparţinind ofiţerilor în activitate ai Armatei Române şi că­lăriţi de ofiţeri. Caii de pur sînge sunt excluşi.­­ Greutatea comună 75 kg. Caii, care au cîştigat alergări de ob­stacle, vor primi cite 3 kg. supra-gre­uttate de fiecare alergare cîştigată. Caii născuţi în ţară, primesc 3 kg. descărcare. Caii, cari au­ cîştigat cel puţin 2 a­­lergări în anul curent, plat sau obsta­cole, sunt excluşi. Distanţa 3.000 metri. Intrarea 15 lei pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 500 Iei. Premiul II 150 Ies. Premiul III 100 Iei. Oferiţi de Onor. Minister de Rǎzboiu. III Premiul Jockey-Clubului din Craiova Alergare plată, pentru armăsari, epe şi juganî de pur sînge, de la­­3 anî în sus. Păscuţi şi crescuţi în România, în­scrişi în Stud-bookul român. Greutăţi: 3 ani 54 kg.; 4 ani 62 kg.; 5 ani în sus 65 jum. kg. Caii puşi de vînzare pentru 3.000 leî, primesc 2 kg. descărcare. Cîştigătorul unei sume de 3.000 lei va lua 1 jum. kg. supra-greutate, de 6.000 lei, 3 kg. Calul care n’a cîştigat niciodată, va primi La 3 ani 3 kg., la 4 ani 6 kg., descărcare. Distanţa 2.200 metri. Intrarea 125 lei pină la 15 Aprilie 1909. Premiul I 4.000 lei. Premiul II 200 iei. ÎV . Premiul Căilor Ferate Române Pentru armăsari cpe şi juganî de 3 ani şi mai sus care n’au cîştigat nici un premiu. Toţi caii de vînzare pentru 2.000 lei. Greutate: 3 ani 75 kg. 4 ani şi mai sus 63 kg. Calul pus de vînzare pentru 1.000 lei primeşte 3 jum. kg. descărcare. Caii romînî mai primesc 3 jum. kgr. descărcare. Distanţa 2.000 metri. Intrarea 50 lei pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 1.200 lei, din care 1.000 leî ofe­riţi de onor. direcţia C. F. R. Premiul II un obiect de artă. V Premiul Olteniei Alergare plată, pentru armăsari şi e­­pe, de pur sînge român de 3 anî şi mai su­s, înscrişi în Stud-bookul romín, ca­re n’au câştigat o sumă de 4.000 lei. Greutăţi 3 anî 57 kg. 4 ani şi mai sus 63 kg. Calul care n’a cîştigat­­nici un pre­miu primeşte o descărcare de 5 kg. Distanţa 2.200 metrii. Intrarea 100 leî pînă la 15 Aprilie 1909. Premiul I 1.500 lei. Premiul II 200 lei, nu poată fi de­vemut. încercări par­ţiale de revoluţie vor putea fi uşor înăbuşite. CUM S’A PORNIT MIŞCAREA Constantinopole, 31 Martie. Marea mişcare militară a în­ceput azi de dimineaţă. Mai tot­ soldaţii garnizoanei se adunară în piaţa Sf. Sofia în faţa parlamentului, închi­­zînd intrarea şi cerînd demisia preşedintelui Camerei, a mare­lui vizir şi a ministrului de rǎzboiu. Ei lăsară liberă trecerea de­­putaţilor pentru a delibera şi decide asupra cererilor lor. ASASINAREA UNUI DEPUTAT Constantinopol, 31 Mart. — Deputatul Emir Aslan, a fost asasinat în fața parlamentului, fiind confundat cu Huszeim Djahid, redactor al ziarului ,,Tanine". Faptid acesta dove­dește că mișcarea e pornită în potriva comitetului tinerilor turci care și-a perdut influen­­ța ce o avea asupra armatei. TRUPELE DEVOTATE GUVER­NULUI Constantinopol, 31 Mart. — Artileria şi cavaleria au rămas devotate guvernului şi s’au în­trunit în faţa ministerului de rǎzboi, trăgînd focuri asupra tuturor acelora care cautau să-î atragă în tabăra rebelilor din faţa parlamentului. — Guys. CONSILIU DE MINIŞTRI Constantinopol, 31 Martie. — In faţa gravitatei situaţiei miniştrii se întruniră imediat la Poartă şi după lungi deliberări, marele vizir ho­tărî să demisioneze, preşedintele Ca­merei a demisionat şi el.—Gnys, NOUL MARE VIZIR Constantinopol, 31 Martie.—In u­­nele cercuri se afirmă că Kramil­­paşa va fi din nou chemat a primi demnitatea de mare vizir. După o altă versiune insă, demnă de toată încrederea noul mare vizir va fi Tewfik Paşa ministru de ex­terne iar Edhem Paşa, generalisimul armatei în timpul războiului cu Gre­cia va fi numit ministru de războiu. Guys ăscoala din Constantinople împotriva tinerilor turci.— Demisia cabinetului — Bulgaria faţă de situaţia din Turcia Complot in contra sultanului Constantinopol, 31 Martie. — Se aşteaptă cu mare nelinişte ştiri din garnizoanele Talona, Sannia şi El Bazar, unde agitaţiunea a atins apogeul. Batalioanele albaneze se ridică în contra comitetului tinerilor turci şi cer autonomia Albaniei. In capul mişcăreî se află dervişii Bektashi şi numeroase familii alba­neze. Ministrul de războiu se află în posesiunea unor scrisori compromi­ţătoare din cari reese că un complot a fost organizat pentru detronarea sultanului, alungarea guvernului şi întronarea lui Jussuf Izeddin ca sul­­tan al Turciei. In capul complotului se află co­lonelul Riza­bey din Allepo, care a fost arestat alaltăeri împreună cu mai mulţi ofiţeri albanezi. Arestarea s-a făcut în urma confiscăreî mai multor scrisori trimise de Riza­bet printr’un caporal concediat spre Al­bania. Scrisorile erau trimise mai multor ofițeri din garnizoana de la Veskneb. In cercurile militare domnește a­­cum o enervare de nedescris din ca­­uza lipsei de știri din garnizoanele albaneze. _____ Demisia cabinetului Constantinopol, 31 Martie. — IN MOD OFICIAL SE COMUNICA. PRESEDINTELE CAMEREI AH­­MED RIZA A TRIMES PORTEI SCRISOARE IN CARE DECLARA CA CREDE A PACE UN SERVICIU PATRIEI PREZENTANDU-SI DE­­MISIA. IN ACELASI TIMP SI-A PRE­ZENTAT DEMISIA MARELE VIZIR SI INTREGUL CABINET. DEMISIA A FOST PRIMITA DE SULTAN. SE ASTEAPTA CHEMAREA LUI KIAMIL PAŞA SAU A LUI SAID PAŞA LA MARE VIZIR. CA MINIS­TRU DE RAZBOIU VA FI PROBA­­BIL NUMIT NAZIM PAŞA. ASASINAREA UNUI DEPUTAT Constantinopole, 31 Mart.— Un deputat care seamănă foar­­te bine cu un membru mar­cant al tinerilor turci a fost asasinat. Trupele pleacă şi vin încon­tinuu din şi spre Stambul, parte cu şi parte fără ofiţeri. Pentru moment nu se cu­noaşte încă atitudinea ofiţeri­lor. Se pare însă că vor fi si­liţi să meargă cu soldaţii. AUSTRIA ŞI EVENIMENTELE DIN TURCIA Viena, 31 Martie. — Ştirile so­site din Turcia sînt foarte comen­tate aci. 1 lei cercurile diplomatice situaţia e considerată ca fiind foarte gravă. Se crede însă că revoluţia este nu­mai rezultatul luptelor dintre libe­rali şi tinerii turci şi că în cele din urmă vor putea veni la cîrma statului elemente mai liniştite şi mai prevăzătoare. GERMANIA ŞI EVENIMENTELE DIN TURCIA Berlin, 31 Martie. — Noua situa­ţie din Turcia e privită în cercurile diplomatice de aci ca fiind foarte gravă. Se accentuiază însă ca situaţia e încă neclară şi că ştirile trebuesc înregistrate sub rezervă. La ambasada turcă tau se cunosc încă amănunte. Solidaritatea armatei, marinei şi a autorităţilor militare e destul de puternică pentru ca o revoluţie să Bulgaria şi revoluţia Sofia, 31 Mart.— Evenimen­tele din Constantinopol tară a produce vreo surprindere aci au dat totuşi naştere unei vădite agitaţii. Imediat după sosirea ştirilor asupra celor ce s’au petrecut ori în Constantinopole, a avut loc o consfătuire de miniştri. Guvernul vrea să se foloseas­că de situaţia creeată acum în Turcia, pentru a grăbi rezolvi­­rea chestiilor rămase în sus­pensie şi în special recunoaş­terea independenţei. Aceasta chiar cu preţul unei ciocniri armate. Curierul spectacolelor — Mercur. 1 Aprilie TEATRUL NAŢIONAL.— Se va ju­ca: „Apus de Soare", piesă istorică în 4 acte de d.R. Şt. Delavrancea. TEATRUL LYRIC. — Artiştii din compania lirică romina joacă „Voe­­vodul ţiganilor“, operetă în 3 acte. CIRCUL SIDOLL — Reprezenta­ţie cinematograf. TEATRUL EDISON. — Reprezen­taţie cinematograf. TEATRUL BOULEVARD. — Re­prezentaţie de cinematograf. TEATRUL DE VARIETĂŢI (Im­perial), str. Cîmpineanui 16. Au toa­te serile reprezentaţiuni pentru fa­milii. Program artistic nou şi foarte variat. Debutează S. Bernardo, pri­mul şi cunoscutul cupletist şi comic romín. Julian comic romín cu ori­ginalul sau program „Scene de ma­hala“. Corescu, cunoscutul tenor şi german şi alţi artişti şi artiste anga­jate anume. Duminicile şi sărbăto­rile Matineu cu intrarea gratis. EXPOZIŢII. — In rotonda Ate­neului expoziţia de pictură a d-rei Adela Jean. MUZEE MUZEUL ZOOLOGIC, (şoseaua Kiseleff). Deschis Duminica şi săr­bătorile de la 10 — 4 d. a., iar joi de la 11—3. MUZEUL DE GEOLO­GIE ŞI PALEONTOLOGIE. (Univer­sitate).— PINACOTECA STATULUI (Palatul Ateneului, intrarea prin str. N. Golescu).— ATENEUL ROMÍN, (vizitarea localului şi colecţiilor sa­le). Deschis în fiecare zi 9—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 bani. MUZEUL DE ANTICHITĂŢI, (Uni­versitate). Deschis Duminica şi Joia ca şi în toate zilele de sărbători, dela 11 dimineaţa pînă la 3 d. a., iar pentru vizitatorii străini sau din provincie, în toate zilele, între ace­leaşi ere. MUZEUL ETNOGRAFIC ŞI DE ARTA NAŢIONALA. (Mone­­ria Statului, şoseaua Kisselef). Ne­­fiind inaugurat încă, e deschis pu­blicului numai cu învoirea direcţiei. ADEVĂRUL Scrisori din Iaşi Surprizele vreme!.— Babele suverane.—Din lumea literilor.­» O figură nouă.— Democrat descendent de Domn.— Bino­ținui de Aprilie.— Epoca recrutărilor — Spicuiri istorico­­literare.— Prima recrutare a evreilor.— Cu arcanul.— Sărutarea salvatoare. — Fuga cea sănătoasă. — Vremile se schimbă IAŞI, 30 Martie.—Ern—prima zi de Paşti—puteai să crezi, pe la a­­miazî că o să aibă ieşenii... drum de sanie, pînă în seară, atlt de a­­bundent se aşternea omătul, în fulgi groşi şi deşi, purtaţi de un vînt rece şi capricios. Cui să-î maî ardă de petreceri şi de escursiunî? Cine să maî învîrtească horile la „Perjoaia” şi la „Leagănul“? Noroc că dup’amiază a maî adus un pic de soare şi de mîngîere, risipind norii şi înseninînd văzduhul! S'ar zice că Paştele au căzut în zilele babei, că nu degeaba doară cofetarii noştri a­­fişează babele de... vînzare. Ajunul sărbătorilor ne-a dăruit o ploae rece de piatră; solemnitatea înviere! a avut loc sub un aer de plumb, iar ghiulelele de plumb ale tunurilor din deal răsunară mai lu­gubru ca oricînd, îmbinîndu-șî gla­surile cu ale clopotelor mari și grave o lipsă de vioiciune în toate, ca nici­odată ziarele ieşene — lipsite de entuziasm, şi ele — au călcat tradiţia de a apărea ca numere ex­clusiv literare în ajunul marilor sărbători. Nu mai este oare a doua Capitală oraşul prin excelenţă iubi­tor de literatură? Aceasta ne aminteşte că avem a­­cum­ o modestă aniversară publi­cistă: împlinirea unui an de la a­­pariţia „îndrumării". Sumarul celor două­spre­zece nu­mere ale revistei d-lor Sebastian Moruzzi şi dr. Zosiu se prezintă cu destulă varietate, chiar dacă din punctul de vedere strict liber, ea n’a cultivat cu aceeaşi abundenţă toate genurile şi n’a putut pune, în evidenţă vreun talent nou, necu­noscut din activitatea altor publi­­caţiunî maî vechi. Dar apariţia pri­mului director al revistei, a d-luî,­ ori a prinţului Sebastian Moruzzi, în arena publicisticei periodice a fost ea însăşi suficientă pentru a consacra meritul publicaţiuneî şi oa­recum originalitatea ei. Căci e, ne­contestat, un talent serios şi real, manifestat în acele interesante schi­ţe şi articole semnate de un nume cunoscut, în lumea politică dar a­­proape străin de cercurile publicis­te — pînă la „îndrumarea“. Figură distinsă, cu aerul cam sceptic al o­­mului care a văzut multe, fostul pre­fect de Covurluia, Tulcea şi Sucea­va, face astăzi politică la Iaşi, ca membru al partidului conservator­­democrat, nu insă fără a reprezen­ta o anumită nuanţă ce se oglindeş­te în paginele „îndrumării“ unde nu arareori s’au emis păreri şi so­­luţiuni de un democratism pronun­ţat în chestiuni la ordinea zilei. Re­marcabile între toate au fost schi­ţele din viaţa dela ţară, semnate Sebastian Moruzzi şi cari redau în­tr’o formă de o sugestivă simplici­tate observaţiunî de mare interes social şi cari relevă pe adevăratul generos, pe sincerul iubitor al ţă­rănime! cu care trebue să fi în­treţinut raporturile cele maî priete­noase pentru a vedea atlt de bine nevoile şi mizeriile lor a le zugrăvi cu atîta francheţe. Nepotul voevodu­­luî Alexandru Moruzzi e doctor în drept de la Lipsea; a studiat de a­­semenea în Capitala Franţei unde şi-a complectat o cultură serioasă. Dacă memoria nu ne înşeală, Se­bastian Moruzzi a luptat prin 1896- 97 în rîndurile răsculaţilor cretani de unde trebue să fi păstrat extrem de interesante „însemnări“, pentru vreo viitoare serie de numere ale revistei, căruia i se poate prezice un frumos viitor dacă cei doi di­rectori vor persista cu aceiaşi e­­nergie şi cu talentul de care au dat atîta dovezi. „îndrumarea" comptea­­ză fără îndoială între bunele­ publi­­caţiuni ale Iaşului de astăzi şi a binemeritat prin nota obiectivă ce a pus în discuţiunî şi în polemici. * 1 'Aprilie aduce Iaşului, ca nici­o­­dată, mari şi variate emoţiunî. In primul loc o emoţiune care a fost mereu amînată.—aceea a recrutări­lor. „Literatura" la ordinea zilei a fost cetirea listelor afişate pe zi­duri. Dar termenul recrutării se amînă necontenit, ca şi cum ar fi vrut ci­neva să ţină spiritele într'o conti­nuă agitaţie. In Iaşî , periodul acesta al recrutării este cel mai fertil în nelinişte şi în emoţiune, cel mai fecund, de asemenea, în pi­cante întîmplări. Se perindează în faţa listelor mii de cititori; unii se caută ei înşişi în acele imprimate, alţii îşi caută cunoscuţii, prietenii, rudele; unii au emoţiunile trecutu­lui, alţii emoţiunile viitorului în faţa listelor, iar amînările în legă­tură cu modificarea legei au dat a­­celor emoţiuni o formă chinuitoare. In nici o epocă sau împrejurare laşul nu cheltueşte atîtea enervări, atîtea... „stăruinţî" ca în acea a re­crutărilor şi s’ar putea scrie volu­me întregi de întîmplări şi anecdote privitoare la recrutările laşului. E drept că astăzi lucmrile s’au schimbat şi „stăruinţele” nu mai au înţelesul de altă dată. Influen­ţele materiale şi chiar cele sociale au dispărut; luptele eroice în jurul scutirilor nu prea au loc, căci vre­mile s’au schimbat şi concepţia des­pre militărie s’a modificat. La ţară ca şi în oraş „dramele“ recrutării s’au cam sfîrşit şi literatura o să aibă din ce în ce mai puţine teme sentimentale. Vă aduceţi aminte de „Fluerul lui Ştefan" al nuvelistului ieşean N. Gane? Frumoasa Maria, îşi caută ibov-­ nicul, dar Ioan Păduraru II spune vestea tristă: „... He, he! Să fii tu sănătoasă".­ De ori seara l’a luat la oaste cu mai mulţi flăcăi din sat şi l’a por­nit spre tîrg. Şi fiindcă el se punea de pricină, apoi Ta legat cot la cot şi l’a trimis cam cu nepus în masă, Tată-ta era acolo; încă el a dat frînghia de Ta legat...“ Recrutarea cu frînghiile, cu arca­nul, ar da nespus de multe scene de rescris, în felul acelor pomenite de Kotzebue prin ale sale impre­­siuni şi descrieri din Moldova. Aci e locul să amintim că prima recru­tare a evreilor la Iaşi a avut loc în 1854, — în Moldova In genere de pe la 1852. In Octombrie 1853, evreii din Iaşi avură o emoţionantă surprindere. Mai mulţi tineri fură scoşi din pa­turile lor — spre a fi recrutaţi — în timpul nopţii, puşi în fiare de îndată ce dadeau semne c’ar vrea să fugă. In zori de ziuă avu loc o adunare sgomotoasă în curtea epi­­tropuluî comunităţii, bancherul Ca­­hane care trebui să intervină, îm­preună cu alţi fruntaşi, la guverno­­rul rus al principatelor, baronul de Budberg ca să amîne recrutarea ori s’o înlocuiască cu o taxă în bani, ceea ce nu s’a admis. Comunitatea evree recurse la un „truc”, opri printr’un afipt pe evrei de a consu­ma carne pentru a sili pe fruntașii antreprenori de a interveni la gu­vern. Dar guvernul, în înţelegere cu­ însuşi consulul austriac, ordonă o anchetă contra afiptului revoluţio­nar şi în 17 Mai­ 1854 avu loc pri­ma recrutare a evreilor. Poliţaiul însoţit de jandarmi cutreeră strade­le şi adună tinerii la revizie care se făcea într’o casă cu două caturi lîngă cîrciuma vestită la „Peştele de aur". In interesul supuşilor aus­triaci, asistă şi un subofiţer trimis de agenţia respectivă. * Nu numai pentru infirmitate se scutea cineva pe atunci, ci — după­ un document al timpului — se scu­­tea şi cei însuraţi. Pentru ca recru­tul să nu mistifice consiliul, adu­­cînd o femee străină trebuia ca fe­­meea să-și sărute pe bărbat și vice­versa. Celor liberați sau „scăpați" li se lega drept semn în jurul mînei un şnur şi se sigila.­­ O singură încercare maî făcură1 e­­vreiî, — trimițînd o petiție prințu­lui rus Paskievicî, dar fără rezul­tat şi recrutarea deveni statornică. Se zice numai că venind pe atunci ruşii în Iaşi avu loc un epizod pi­cant, deşi nu tocmai eroic. Conform tratatului în vigoare principele dom­nitor trebuia să dee un contingent de război. Ruşii împrejurară cazar­ma dar o găsiră goală, căci soldaţii fugiseră cu ofiţerii cu tot şi fără­­o­­sebire de naţionalitate. In schimb intrarea turcilor în Iaşi, cu Derviş-paşa aduse evreilor scutirea oficială de armată — ad­misă şi de Vodă Ghica — aceasta probabil, numai în ciuda ruşilor ca­re ordonase recrutarea. Scutirea a fost vremelnică se înţelege. A venit apoi epoca scutirilor individuale, cu tot cortegiul eî de întîmplări tragice şi comice despre care vom maî vor­bi în cursul acestor „Scrisori" — dacă împrejurările nu vor aduce al­­te actualităţi la ordinea zilei. Rodion ŞTIRI ARTISTICE. Astă-seară, Miercuri 1 Aprilie, are loc la teatrul Lyric, o repre­zentaţie extra­ordinară dată de artiştii companiei lirice române, în beneficiul talentatului artist Mişu Ştefănescu. Se va cînta frumoasa operetă Voevodul ţiganilor, rmu­zica da Iohan Strauss. Dau concursul la această reprezentaţie d-nele Elena Leonard, Virginia Miciora, Anna Grand, Birsescu şi d-nii Leonard, Carussy, Ciucurette, Stănescu, Pe­­trovicescu, Gheorghiu, etc. Se prevede un mare succes. 1 Izbinda fruntenegrului Articolul 29 al tratatului din Berlin.—In ce situaţie pui,««, el Muntenegrul.—Cum a con­vins Muntenegrul pe Aus­tria să cedeze. Criza orientală se lichidează. După chestia sîrbă, s’a regulat și cea muntenegreană; în curînd va fi rezolvat și diferendul turcor. bulgar. Chetatia sîdbă e cunos­cută în toate amănuntele, de asemenea şi cea turco-bulgară. Vom da cî­­teva indicaţii asupra celei mun­­tenegrene întru cît tot ce se pe­trece în peninsula balcanică, în care sîntem şi noi românii încor­poraţi, ne interesează de aproape. # De la începutul crizei, guverne­le din Belgrad și din Cetinje își legaseră interesele, dar Muntene­­gru­l rămăsese pe al doilea plan. Cele două state voiau să cumpen­ ii FOIŢA ZIARULUI,, ADEVERUL“ PRINŢUL NIHILIST (IVAIS S503SKOFF) ROMAN DE MARE SENZAŢIE de HENRI CONTI — Acum e rîndul meu să’ţi spun i să nu mai vorbim de asta! Să ne ocupăm de el... Ce trebue să fac eu ca să te ajut? — Puţin lucru, să’mi împrumuţi In toate serile turturica ta... — Numai a­tît? — Da, pentru un moment... Mai tlrziu, vom vedea. — Numai Blanşeta să regăseas­că celula. — Cred că da. Ah! Blanşeta ta, te-a făcut să plîjigi bine!... Şi eu te-aim făcut să suferi mult, drăguţa mea Marietta, dar era pentru ca să-l uşurez... 5— Oi știu... R-ta mătuşă Kate­rina, poţi­­să faci rău cuiva?., re­plică fata, îmbrăţişînd cu avînt pe bătrîna eî prietenă. Şi aşa, mergînd încet alături una de alta, ele se adînciră într’o convorbire intimă pînă cînd au ajuns la casia guvernatorului. * — Ieri, la ora asta a plecat. Unde este acum?... Cui i-o fi aparţinind?... Şi bie­tul meu.... în ce mîinî o fi că­zut? Mi-o vor înapoia? o! iar singur!... Cu fruntea lipită de gratiile fe­­restruei, cu ochii trăşti, Ivan ex­­glgra­g,patjri­, v­orbindu-şi fţu, .vo­cea pe jumătatei. După o oră, se si coborî dela ob­servatorul 101 şi aşezîndu-se pe pat tşi urmă şirul gîndurilor, ri­­dicînd din cînd în cînd ochii spre ferestruie. Noaptea era luminoasă. Nici un nor nu păta albatrul cerului, nici o stea nu strălucea, sctnteierea ast­relor amestecîndu-­se cu fosfo­rescența cerească. In atmosferă plana o liniște a­­dîncă, numai din cînd în cînd lumina era pătată de un fulger negru, zborul unei păsări de noapte La orizont se ridica luna plină, vese­a partea, asemănătoare unui ochi­ strălucitor. Deodată, printre gratii, Ivan vă­zu un punct coborîndu-se în linie curbă; punctul se făcu pată... a­­poî i se păru că recunoaște... dar în momentul acela ceva intră în cameră... Era Blanşeta.. — Ea!... exclamnă el şi dintr’o săritură fu lingă masa pe care se aşezase pasărea. O luă şi o acoperi de săruturi. El era galben, plin de năduşea­­lă, mişcat, tremurlnd, fără voce- In iplinile lui, micuţa fiinţă se prizonierului Apoi, din nou o îmbrăţişă, vor­­bindu-i: ,,tu!... ai revenit!... tul, micuţa mea prietenă, buna mea drăguţă!, tu!., tu!...“ Nu pronunţa decit vorbele aces­tea, dar ochii lui Strălucitori re­­tractau această bucurie nemărgi­nită. Timp de cîteva clipe, fu fericit, ameţit, neştiutor de ce se petre­cea în jurul lui, de ce vorbea, de ce făcea. Deodată degetele lui, cari mîn­­giiau pasărea se împiedicară de ceva tare... Se uită.. Era un creion.. Atunci ca un fulger îl trecu prin gînd că pasărea trebuie să fi fost tri­misă de rîndul acesta ca mesage­ră și ridică aripile cu vioiciune.­­ Sub aripa dreaptă era un bi­let mic, însoţit de o foiţă acope­rită cu semne şi cifre. El îl luă, îl desfăcu, se urcă pe masă, se apropie de ferăstruie şi citi: „Nădăjde şi curaj, Ivan Dimi­­trievitch, nu mai fi deznădăjduit. „Prietenii tăi sinceri cari te iubesc Şi te plîng, veghiază asu­pra d-tale. Un singur cuvînt să răspunzi astăzi, scris cu creionul pe care-1 vei găsi pe iubita noas­tră mesageră, ca să ştim dacă a regăsit celula d-tale. „Sîntem într’o stare de neli­nişte înspăimîntătoare. „Dacă pasărea te-a maî nime­rit ţi-o vom triimete în fiecare seară, încredere, curaj, nu mai fi abătut. Pe mîine. „P. S. Studiază bine ceia ce ţi-am scris prin cifre. De aci îna­inte scrisorile noastre vor fi scri­se cu astfel de cifre“. El citi biletul odată, apoi a doua oară, apoi a treia oară, cum ar fi făcut un îndrăgostit cu scrisoarea unei prietene ado­rate. Unele fraze mai cu seamă îi atingeau inima de o emoţiune as­cuţită, cum atinge mărturisirea „te iubesc“ o­ inimă de îndrăgos­tit. Aceste fraze şi aceste vorbe şi le repetă neîncetat: „încredere!... curaj!........Acei ce iubesc şi te plîng...“ „Nu mai fi abătut...“. „Pe mîine...“. Primul gînd care-i veni apoi fu că prietenii au continat un plan de evadare şi Că, peste cîte­va zile, va fi liber. Speranţa face cît bagheta ma­­gi,Clă a unei Imaginaţii sa începu îndată să lucreze ca să caute numele prietenilor. Cine putea să fie... se întreba el, Cine putea să-mi cunoască disperarea mea atît de bine ca să-mi scrie: „Nu mai fi abătut!...“ Acest mai însemna că-i cunoaşte disperarea. Dar cum au putut-o, ştii?... Şi cine erau?... Cine?... Aceste impresii fură repezi, fu­gare ca o aiureală a creierului. Liniştea reveni; atunci se gîndi să răspundă. El întoarse biletul şi scrise repede: „Da a revenit. Ea e aci, lîngă mine. Mulţumesc!... Mulţumesc!.. Mi-aţî dat în seara aceasta singu­rele mele­­ momente de fericire din patru ani. Vă binecuvintez. Pe mîine, ştiţi prea mult ce e aşteptarea pentru a păstra mai mult pe scumpa noastră mesa­geră. încă odată vă mulţumesc. Sufletul meu e vesel, plin de fe­ricirea ce vă datorez. Ivan. El învîrti hîrtia In formă de tub, o legă de aripa Blanşetei cu firul întrebuinţat de Katarina Petrovna, apoi după ce sărută nebuneşte pasărea pe pene, o lă­să în spațiul cu o dulce împingere a mîineî. Și rămase în dosul gra­tiilor, dar, de acola urmări cu ochii zborul șovăitor care se ri­dică îndată, nu maî fu decît un punct, un atom, apoi nimic..... Pe mîine, mică prietenă...“ zise el cu vocea jumătate, ca și cum colo, departe, pasărea ar mai îl putut să audă... să audă și să în­țeleagă... Ce vin bun e bucuria, cît te îmbată ea de dulce! — O vezi înapoindu-se, spune, mătuse ? — Nu copila mea, nu. — Oh! mi-e frică! Am făcut rău că nu te-am ascultat, că n’am așteptat pînă mîine... E prea lu­mină in seara asta. Poate că ea a fost vă­zută de vre­ o santinelă. — Ce-ţî spuneam eu, scumpa m,ea? Dar cu o nerăbdătoare ca tine, e posibil să fii ascultată? In sfîrşit, nu trebue să fii neliniştită... Cel puţin, dă-i timpul să citească biletul şi să răspundă. Din nou, mătuşa şi nepoata, care erau răzimate de fereastră, între­bară spațiul. Amîndouă tăcură cî­teva minute, dar, deodată, Katerina Petrovna zise arătînd cu degetu­l un loc: ■•v* '-” ' ■ , -T- Colo..„ Vezi? !— Unde?.­.. — Acolo, uite. — Da, da... Văd.,. Punctul negru,, Se mişcă.... Dacă ar fi ea?.„ Oh! mătuse!... Se mişcă.„Tuşe!...tuse!... e ea, sínt sigură. — In ori ce caz, e o pasăre... O văd bine. — E ea! E cal e ea! t— Copilă! fii liniștită» ■r— E ea! e ea!...­­— Da cred și eu« * . . . . Eu sínt sigură.« Prî.-este bíne. Număr pînă la două­zeci și sínt sigură că ea va fi înainte aci.. Una două, trei... nouă, zece... unsprezece, douăsprezece... Blanşeta!.. Ah! ia­­tă-te, micuța mea, ştiam bine că tu eşti... Da, da, tuşă, încă un bilet... Iatâ-l.... Tată-1... Vrei să-l citesc?. . — Da, dacă vrei tu. Tînăra fată luă hîrtia și după ce o citi cu vocea tare, strigă: — Bravo!... Acum îl vom scăpa.­­E scăpat, nu-i aşa, tuse, Katerina? — Mergi prea repede micuţa mea Ce frumoasă e tinereţea! Cit de repede înlătură ea pieda celei­­ .­ (Va urma)

Next