Adevěrul, august 1909 (Anul 22, nr. 7150-7179)
1909-08-01 / nr. 7150
Anul al XX-lea No. 7150 FOND AfITOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEAI CONCEDITA EXCLUSIV* AgentieT de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCURESTI Blr.KinguiseTtcI 18— Telelon lit BirourHe zlaruluT: Str. Sarindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice si telefonice de la corespondenti nostri din tarii si strai n. Ionel Bratianu socialist? In jurul unei campanii a presei liberate Atita a strigat d. Nicu Filipescu ?i ceilalti, conservatori, ca liberalii actualmente la guvern sint niste socialigt, incit chiar si guvernamentalii au inceput s’o creada. La inceput au facut oarecari incercari de protestare, dar de cind a ajuns la moda in Franta sa se aduca socialist la guvern, de cind mai ales dupa caderea lui Clemenceau, Aristide Briand a ajuns prim-ministru, socialismul apare reabilitat in ochii liberalilor si se pare chiar ca bratieni g isi spera sa traga oarecare folos politic, dintr’o pretinsa tovarasie de idei cu socialisti francezi ajung la putere. » Numai astfel se poate explica o adevarata campanie pornita de presa partidului liberal, incepind de la „Voina Nationala1* si pina la „Viitorul“. Intr’adevar, aceste ziare se silesc sa dovedeasca cu un mare lux de argumente, cum ca pretutindeni socialisti au inceput a fi socoti ca cei mai potrivitii pentru a fi chemat la guvern, ca cei mai buni ministri. In acest scop se citeaza nu numa cazul lui Briand, Vivian gi Millerand, ci se citeaza ui fel de fel de sentimentale povestiri despre trecerea de care se bucura unii deputati socialisti germani, partizani ai doctrinei revolutionare marxiste pe linga tot felul de potentate „Viitorul“ povesteste cum regele Wuerttembergului a poftit la castelul sau deputatii socialist, intretinindu se numai cu dhingii. Noi i-am mai putea cita cite va cazuri. Marele duce de Baden intretine excelente relatiuni cu deputatii socialigti. In marele ducat de Hessa, deputatii socialiști sint regulat invitati la palat. Deputatul socialist englez John Burns a fost invitat la castelul Windsor ca sa ia masa gi—horribile dictu—s’a dus in haine de muncitor. In oragul german Ludwigshafen, consiliul comunal, compus in majoritate din burghezi, a ales ca primar un socialist. Deputatul austriac Pernerstorffer, si el socialist marxist, e vice-pregeesinte al Reichsrathului si a fost invitat la palat de Franz Iosef. * Ei gi ?..» Ce dovedesc toate aceste foarte frumoase intimplari cari arata cit a progresat lumea in Occident, cit de mult ideile democratice se intind in ciuda reactionarilor de tot felul,—ce dovedesc aceste fapte pentru actualul noi- cu guvern? Nimic, absolut nimic. Nici nu putem intelege bine ce vor sa dovedeasca ziarele liberale. Vor sa dovedeasca cum ca de vreme ce socialistul Aristide Briand e ministru,—ministrul Ionel Bratianu trebuie sa fie socialist ? Logica ar fi foarte slabi si ar contraveni principiilor elementare. Faptul ca in Franta sunt numit socialist, nu impiedica de loc ca aiurea sa fie numiti reactionari, ci cu despre actualul nostru guvern, el nu numai ca nu e nici democrat, nici socialist, ci este reactionar. Campania presei liberale, trebuie sa aiba deci un alt scop, mai adinci acest scop nu poate fi decit trebuinta ce simtesc guvernantii de a-gi creea un program, o platforma. Simtesc acum ca plutesc in aier, ca nu au pamint sub picioare gi, poate sub imboldul tinerilor generoli, cauta acest pamint in „utopiile“ socialiste, asa cum le profeseaza practicianii politici-socialisti din Franta. Cu Clemenceau, isi zic desigur Bratienii, tot avem noi o asemanare. Oare n’am tras $i noi in tarani, dupa cum a tras el invierii din sudul Frantei? n’am tras $i noi in taranii romini ? S i daca el a gonit pe sefii grevei functionarilor de posta,—noi n’am condamnat pe luminatorii taranimei ca... escroci ? Acestea sunt punctele de asemanare cu Clemenceau. Pentru Briand lipseste deocamdata si atita... * Si totu.51 dupa cum am spus, gazetele liberale lupta acum cu disperare pentru a scoate din ministrii noi tri niste... Brianzi. D. Filipescu insa care alta data denunta guvernul ca fiind socialist,—discuta prin Epoca in mod serios cestiunea .?i ajunge in sfirsit si d-sa sa contesteze guvernamentalilor socialismul pe care alta fata si’l imputa. D. Filipescu se teme ca socialismul acesta de vorbe goale ar putea asigura guvernului oarecare popularitate ?i pentru a?a rasplata orice brav politician e gata sa se declare... socialist. Dar noi credem ca nu se poate tolera o asemenea comedie.,. Guvernul care a impuscat pearani cu miile, care a fngaduit un intreg program de reforme, pentru a da un car intreg cu legi neaplicabile sau proaste, guvernul acesta sa abuzeze de numele de socialist, pentru ca partizani ai sai sunt citeva persoane cari au fost odata intr’un partid socialist, dar au facut apoi tot ceea ce nu poate permite condinta unui socialist sa faca ? Discusiunile din presa liberala sunt inca una din numeroasele minciuni de cari se servesc politicianii nostri pentru a arunca praf in ochii lumei. Dar din fericire se vor incurca acum dea binele, si am avut satisfactia sa vedem pe insusi d. Filipescu amintind celor ce ar vrea azi sa treaca drept oameni foarte inaintasi, cea mai mare imfamie ce s’a comis vreodata in vre-o parte a lumei,—condamnarea lui Ficsinescu si Ranghereanu si a numerosi tarani ca „escroci“,— pentru ca in mod absolut legal au cautat sa raspindeasca la fara cunoasterea legilor, pentru ca astfel sa se realizeze cea mai mare revolutie cu putinta in aceasta fara : aplicarea legilor, nu numai din mila celor de sus, dar si prin staruinta celor de jos, deveniti constienti de drepturile lor. Si acum ne intrebam : incetavor ziarele liberale ridicula lor campanie ? Va mai trece multa apa pe grila pina cind actualii liberali, vor fi cu adevarat liberal, gata sa sacrifice chiar si pozitiunile lor, pentru ideile democratice si de progres. Deocamdati n’au la activ decit condamnarea lui Fir?inescu s i Ranghereanu, expulzarea doctorului Rakowsky si — last not least — execuțiunile sumare din timpul rascoalei, foarte slabe titluri pentru a’?i zice democrati, necum socialist!. Ep. NAZEITIl Representantis maghiarismulm Ilustrul trombonist din Camera ungureasca, sf. cunoscut pentru concertele cacofonice pe cari le da Incedintele „solemne", d. Laio? Chicos Nagy a fost incognito la Sinaia si a constatat definitiv, ca s’au rupt steaguri unguresti, ca deci trebue sa abdice Franz Ferdinand dela tronul T Ungariei ?i armata ungureasca trebue sa treaca in Rominia si sa implinie tricolorul lui Nagy la Sinaia. Cine a dat eminentului tambalagia din Camera maghiara aceasta ,,definitive? ccunvingere? „Un birjar ungur", care cum l’a zarit In gara Sinaia, i-a strigat „Servus Laios" si l’a ?i luat sa-l plimble prin toata, Sinaia. Acum se stie cari sint reprezentantii direct ai maghiarismului in Rominia! Birjarii unguri! El, asa se explica si tonul din presa lui Nagyl pac. Izlazurile D. Filipescu denunta prin gazeta d-sale un caz grav, anume ca in judetul Roman, chiar autoritatea administrativa a refuzat concursul ci pentru alcatuirea islazurilor comunale. Abia dacai s’au dat nouoi asemenea islazuri. Si, adaoga gazeta d-lui Filipescu, in alte judee e mai ras ined. Acest strigoit de triumf al d-lui Filipescu ne ardnd ineci odata mentalitatea curioasa a politicianilor nostri! Cind s’a reprimat rascoala taraneasca in modul §liut, guvernul a dat pe linga gloante, un manifest in care fdgdduia piranilor printre altele islazuri pentru vite... Daca guvernul care a avut curajul executiilor sumare si al bombardarei satelor ar fi avut si curajul de a decreta, in conditiile exceppionale de atunci, islazurile comunale, nimeni, absolut nimeni, din ghidgropi de dupa razboiu, n’ar fi protestat... Guvernul n’a cerut insa pentru executive sumare un vot Camerei. Vinta unui tdran nu pretueste cu un petec de mape. Asadar a propus prin legea invoielilor agricole si constituirea islazurilor comunale. Pe aceasta chestie d. Nicu Filipescu a pornit o opozitie violenta amenintind chiar cu organizarea unei rascoale a marilor proprietari Rezultatul a fost ca, in lege articolul privitor la islazurile comunale a ramas fara sanefiune, un simplu deziderat, — edruia dupa cum se vede nimeni nu vcepe sa se supuie. Ei bine, fata cu acest rezultat d-l Filipescu are dreptul sa triumfe prin gazeta sale? In orice alta, tard n'ar fi putut sa scoata capul in lume. La noi face galagie §i spune ca „poate“ ca e mai bine ca nu se fac islazuri comunale, ca e chiar „probabila cd-i mai bine,— dar pane si in endenfd mominta guvernulm... Va sd zi ed.d. Filipescu mi era convins ca islazurile comunale sint rele. Atund de ce le-a combinui? Va sol, zicd guvernul nu se poate realiza, ? De ce d. Filipescu se bucnnd ? Guvernul insa crede islazurile necesare dar vede ca nu pot fi, realizate prin bunavointa celor interesati,—atunci de ce nu cere o sanctune la dispozitia respectiva a legei, cum idgaduise ce va cere ? Politicianul ■ d. Filipescu, politiciand §i cei din guvern. Iarponosul e al bietei.dranimi. Ad. 1>L\ yABA liUI ABMT-MAMIP Yldiz-ehioseul de eri $i de azi — Descriptia splendidelor gradini si palate din Yldiz facuta de un redactor al nostru special — In nenumaratele mele excursii de piu’ cere la Constantinopol, una din cele mai vii si mai justificate dorinte ce ma ardeau era sa patrund si mai ales sa vad si sa cunosc imensul si misteriosul pare al Yidizului, resedinta detronatului sultan Abdul Hamid II, unde de la 1832 incoace s'au petrecut crimele §i orgine, cele mai inapaimintatoare cunoscute de istoria omenirei. De clte ori traversam cu vapoarele noastre Bosphorul cel fara de pereche, un sentiment de groaza si de legitima indignare ma cuprindea cind treceam prin fata superbelor si misterioaselor gradini ale Y ldizului, cari imt inchipuiam, daca ar putea sa vorbeasca, fiecare colt In parte, ar inmarmuri lumea cu istorisirea rafinatelor crime si orgii la cari s’a dedat timp de 33 de ani Abdul Hamid, supranumit si Sultanul rosu. Evident, aceasta mistuitoare dorinta a mea era o nebunie fata cu imposibilitatea realizarea ei, cinci dintre muritorii europeni singurul care a avut onoarea s' n °rocul sa patrunda acolo a fost actualul imparat Wilhelm II al Germaniei, caruia insa, cu toata puterea s' amicitia ce-l rega de suveranul Turciei, nu i s'a permis sa vaza nici macar in fuga haremul lui Abdul Hamid, plin de cele mai rlipitoare frumuseti, ca si de tot soiul de intrigi, debosuri si crime. Aceasta fara onoare a fost acordata numal preparatesei Germaniei. In sfirsit, cu introducerea Constitutiei, care la Pastile trecute a avut drept rezultat detronarea lui Abdul Hamid, ceea ce credeam imposibil de realizat vreodata, a devenit ca prin farmec o chestie foarte uSoard, si impreunata relativ cu o cheltuiala de abia 20 franci, costul biletelor de intrare in diferitele gradini si chioscuri. Intr’adevar, guvernul junilor turci dupa ce a alungat pe Abdul Hamid in Vila Allatini din Salonic si dupa ce a sechestrat pentru tezaurul public toata averea in bani si efecte acumulata cu atita aviditate de sultan in pivnitele Yidizului, a avut ideea ingenioasa de a declara vasta resedinta a sultanului de pare public, unde poporul jare sa poata merge zilnic sa vaza cum se cheltuia sudoarea sa de acel care se facuse stapin absolut pe averea si viata a peste 30 milioane de suflete. Profitind de aceasta fericita imprejurare. In ziua de Sf. Ilie, in sotit de un dragoman grec cu numele Achilie, plin de ambitie si de rvna sa ma lamureasca asupra celor mai mici si neinsemnate lucruri, xn’am dus pusca la Ykliz-Kiosk, unde am petrecut timp de 5 ore intr’o atmosferal din cele mai curioase, aci misticii, aci de om revoltat de ceea ce putea sa-I trazneasca lui Abdul Hamid prin cap ca sa-si satisfaca toate poftele sale de agrement, orgii si de singe. Ce este Y.Idizul? O vasta si superba gradina,presurata din distanta in distanta cu numeroase palate si chioscuri de toate stilurile, cari toate la un loc formeaza o confuziune eteroclita, intrunind de la marmora cea mai frumoasa si mai scump si pind la piatra cea mai comunua si fftra pret. Situat pe colina Be,?ikta§, pe tarmul european al Bosphorului, intr’o pozitune strategica de primul rang, de unde domineaza cartierele europene Galata si Pera si o buna parte din vechiul Bizant sau Stambului de azi, Yldizul 1§I trage origina de la sultanul Mahmud, tatal mare al detronatului sultan Abdul Hamid, care in 1832 a construit pe colina Besiktas un chiosc de dimensiuni mai mici, inconjurat de o gradinit mare si dindu-i numele de 'Yldiz sau pe romineste stea. Citeva luni dupa urcarea sa pe tron, sultanul Abdul Hamid fiind la inceputul razboiului ruso-romino-turc, adeca tocmai in epoca cind s'a declarat mania persecutiei ce-l cuprinsese, si nesimtindu-se in destula siguranta in splendidul palat Dolma-Bagee, unde au locuit succesiv sultanii Abdul Aziz si Murad V, si-a mutat deodata resedinta la Yidiz, situat, dupa cum am spus, In mod admirabil si din punct de vedere strategic si pitoresc. Acaparind o multime de terenuri publice si private, pentru a confirma proverbul arab ca decit sa fii vecin cu sultanul, mai bine sa fii cu focul, sultanul Abdul Hamid s'-a facut din Yidiz un vast domeniu fortificat, construind o multime de pavilioane, chioscuri castele, in sfirsit un amestec confuz de toate stilurile si dimensiunile. In general nici o inspiratie fericita nu vezi tresJrind din acest haos de pladiri ce constitue resedinta fostului sultan. Pestii tot te izbesti de capriciile si contradictiile unui spirit fantastic. Domeniul Yidinului este inconjurat de un imens zid, inalt de mai multi metri pentru a nu putea fi escaladat ?i in dosul ca mia se ascund mai multe cazarmi, unde locuiau regimentele gardei imperiale, adica trupele cele mai bine Ingrijite s i platite din imperiul turcesc. In partea septentrionala, a acestul vast haos este resedinta particulara, a sultanului, a copiilor sai si a haremului, formind un grup de cladiri inchise prin un al douilea zid imprejmuitor in forma de hexagon. Toata partea estica a acestul hexagon este ocupata de harem, adeca, de locuinta celor 200 de femei ale sultanului cu eunucii si oamenii lor strict de serviciu. Haremul comunica cu pavilionul imperial prinntr’o superba galerie si e separtat da apartamentele fiilor sultanului printr'un alt zid inalt. Locuinta personala a fostului sultan Abdul Hamid era o constructiune simpla dar draguta de lemn, in genul vilelor noastre din Sinaia, avind 2-4 camere, mobilate intr'un mod exagerat de luxos, insa fara nici un gust estelic si artistic. Diferitele cutremure de pamint l’au determinat pe Abdul Hamid sa-si construiasca nu de mult un alt chiosc pe o stincsa de beton artificial, cladit Intreg din ciment armat ca sa reziste incendiului ?i trepidatiilor pamintului si,sii serveasci totdeodata ca aparare In contra unor eventuate proiectile! Acest mic chiosc, care comunica cu pavilionul cel mare printr’un vestibuil, este inconjurat de o galerie, unde noaptea strajuiau soldati albanezi inarmati pina in dinti. Tot din acest chiosc conduce o retragere misterioasa intr’un adevarat labirint de camere, unde noaptea ini avea culcusul sultanul, cunoscut numai de el si de valetul sau credincios, care dormea la uga. Sab. dHSiSfi » «fUi, e w$ji, pivaj^, pd^ iSi pastra Abdul Hamid bijuteriile, valorile de bailed s i documentele cele mai secrete, care azi toate se afla in posesiunea statului turcesc, gratie energiei generalisimului Mehmed §elket Pașa, care a ocupat Constantinopolul cu armata din Salonic in primele zile de dupa Partile trecute, Resedinta fostului sultan se margineste te o parte cu Teatrul, iar de alta cu chioscul cascadelor, de unde se deschide ochilor o incintatoare vedere spre Bosphor si unde pedisaliul, cind i se ura cu trebile guvernarii sau cu deliciile sensuale din harem, Ii placea sarind pentru a se odihni, stind dulce far mente pe niste solale de imilase regie crianta. Am vizitat si acest chiosc si marturisesc ca afara de citeva mobile scumpe si citeva picturi proaste, tot peisaje cu vederi din gradinile Yldizului sau de pe Besphor, nimic nu mi-a atras atentia afara, de doui mari ochiane, cu ajutorul carora fostul sultan spiona el personal toate iigeriile printului lussuf Izzedin, fiul de sunetului sultan Abdul Aziz si actualmente mostenitor al tronului, care i? are resedinta la Scutari, vis-a-vis de Yidiz, in virful colinel ce se ridica pe [arnul asiatic al Bosphorului. In fata biografii cascadelor se intinde un basin de beton, umplut cu apa ,si destul de lung ca sii i se poata zice lac. Acest basin, inconstruit de o multime de cascade artificiale si pe care sultanul si cadinele saft faceafi plimbari cu o barci-automobil, a costat sume, enorme din cauza marilor ridicalturi si umpluturi de pamint ce a necesitat. Basinul este alimentat cu apa adusa, prin tuburi de fond, din lacul Dercos de pe malul Marei Negre. E o intreaga istorie ridicola cestia alimentarei cu apa a gradinelor Yidizului, lucrare impozanta facuta de compania franceza de ape din Constantinopole. Anturagiul sultanului i-a vizit in cap lui Abdul Hamid ca conspiratorii in contra vietii sale ar putea sa patrunda foarte usor in palat si sa aduca alnamita prin tuburile de fonta conducatoare de apa. Atit a trebuit pentru ca lucrarile de canalizare sa fie suspendate si o comisiune de mnchheta sa studieze aceasta chestie canalii. Numai dupa un minuijios examen al tuburilor, dupa lung instrogatorii la cari a fost supus d. Letalle, directorul companiei, si inginerii sai s' mai ales dupa grasobacsiguri, lucrarile, intrerupte in mod atit de curis gi pueril, gi-au luat mersul lor normal. Opera .MuT l etnile pentru alimentarea Yldizului cu apa este o adevarata lucrare de arta si ea a avut darul sa procure celui mai excelent tovaras de drum al meu, fiul meu Take, elev in clasa II liceala, cea mai mare dintre bucurii: aceea de a lua locul printilor imperiali si de a face o lunga plimbare cu barca-automobil pe misteriosul si costisitorul lac al Y ldizului. Chft munca mi-a trebuit pina ce am putut sa debarc pe ambitiosul si fericitul mele Take! Afara de curtea hexagonala se inalta palatul Teressim, zis si palatul ceremoniilor, constant pe o suprafata de 1500 metri patrat in vederei vizitei Imparatului Wilhelm I1 al Germaniei. Acest palat a costat in milion si jumatate de franci In timpul din urma el servea numai ca sala de muzica pentru printii imperiali. La intrarea in mica curte a palatului, Abdul Hamid a construit anul trecut un admirabil pavilion cu btrouri de un gust cu totul distins. Ocupand o suprafata numai de 400 metri patrati, splendidul pavilion are 11 camera bogat mobilate, dupa capriciul uneia din numeroasele sale femei. Acest mic palat, de un stil modern si gratios, a fost numit in mod abuziv Micul Trianon. Decoratiunile interioare din acest Trianon au costat mai mult de doua milioane ,si au fost facute dupa gustul lui Munir Pal a fost ambasador al Turciei la Paris, un distins diplomat dublat de un iscusit om de afaceri. Articolul viitor va fi destinat palatului Yldiz si misterelor sale, Tekir-Ghiol, 26 iulie, I. Husn-Abrudeanu ratat ca a facut din indigenare „afaceri grase" —D. Baran a somat pe Nabab sa dea nn „probe“, nici „banueli“ macar— ci numai numele banuite ale naturalizatilor. Fostul s ef de guvern se face cd mi, aude ,yi raspunde cd de ce d. Edddrdn face calatorii in straindtate ? In care fara din lume ar putea scoate capul in lume un fost $ef de guvern, care ar proceda astfel fard de un fost colaborator al sau in guvern ? $inorifi ca acela care a ajuns la remorca lui Gogu Robescu este arhimilionarul , ale caruia milioane cresc din rotunjiri, rencesaminte si o exploatare fara seaman a muncei dranesti. Te apueci scriba cind te gindesti ca omul acesta are pretentii de coboritor din Byzant si a fost sef de guvern si sef de partid in aceasta tara! Raspunsul Nababului Am cautat in zadar si foile carpiste din Bucuresti, in special in foaia autorizata a Nababului—in Conservatorul— raspunsul acela zdrobitor, nimicitor, la somajinea telegrafted a d-lui Bolddrau in cheslia ,,indigenatelor gras platitea de can a vorbit fostul sef al guvernului conservator, d. George Cantacuzino la Ploesti. Am cdutat sa vedem, daca nu un comunicat autorizat, cel putin o incercare a Nababului de a sprijini declara fiunea sa, sau un cuvint real care sa pue lucrurile la locul lor. Nimic din toate acestea. Azi ne pomenim insa ca foaia d-lui Nicu Filipescu reproduce, intr’un coif al soiu, o noua tartind a unei foi din Galati, inspirata de onorabilul Gogu Bobescu— acela pe care „banditul de la justified. Alexandru Marghiloman Va persecuted atit de rolu in afacerea Brenning. Ei bine, lipsa de rusine a Nababului de a vorbi astfel prin glasul lui Gogu Bobescu intrece once imaginatie. ..Probele formale §ilegale nu se pot produce" raspunde Nababul de aceea judec ,,dupdhmprejurdiile ,,inconjuratoare, antecedente, con,,comitente si subseguente" pe cari le numeste ,,probe morale $i Nababul declard cd 'indeed pe d. Bolddrau, pe fostul sau colaborator in guvern, cu care e solidar de toate actele si care solidapitate a fost solemn afirmat din Camera de d. Misu Cantacuzino, a doua, zi dupa banditismul d-lui Filipescu. Nababul declara prin vocea lui Gogu Bobescu. cd, de oarvce d. Boldaraftface chidtorii si-si tine copiii,la studii in slrdindtal.este ,,probd mo Adeveruri .& In numele... Bn ziar vrea sa stie daca d. Manolache Chiuloglu, fiindca a vorbit din balconul Casei de depuneri, ar fi vorbit In numele ei la Inmormintarea lui George Assan Imposibil! d-nu Manolache Ghiulogu nu poate vorbi autorizat de cit In numele lui... Casino de Paris — ceea ce recunoastem ca nu-ar avea locul la funeraliile lui George Assanl Scumpire Se scumpeste Iinul. Si Prisul nu-I la putere! Ce ghinion! RIGOLETTO Contra antartilor Se pare ca si se infunda de a binerea grecilor. Poarta a intins reclamatinniie ce facuse la Atena contra purtarea grecilor din Creta si asupra purtarii lor in Macedonia. Intr’adevar, ministrul turc din Atena, a fost insarcinat sa ceara de la guvernul grecesc, rechemarea ofiterilor sefi de bande din Macedonia si dezavuarea activitatei antartilor din aceasta provincie turceasca. Cum se vede actiunea guvernului roman contra grecilor, care a dus la ruperea retarirarilor diplomatice dintre Hominia si Grecia,— primeste acma o confirmare din Constantinopol, cind in capul guvernului turcese se gaseste Hilmi Paga, acela care ca comisar general in Macedonia a fost in situatiune de a cunoaste bine fata de legile grecilor. E inca te amintirea tuturor aroganta cn care guvernul elin a raspuns in demersurile facute de guvernul nostru, e inca in amintirea tuturor indrazneala cn care cei din Atena au negat ca ar fi avind vre-un amestec in operaiunile bamdelor din Macedonia ca un macelftrean pe aromini si dneean o lupta salbateca si barbara contra limbei si nationalitatii romine. Le dadea mina celor din Atena sa ne raspunda astfel noua, cari erau departe de bataia paste si a hratinul nostru. Nu tot asa vor putea raspunde Turciei care e aproape de din$ii si le-a lasat citeva duioase amintiri la Larisa s i Domocos. Iar lui Hilmi Pasa nu vor putea sa-I minti prea mult, caci le va da cu fapte concrete la can. Astfel se pare ca tirziu, dar tot mai bine decit niciodata, von oil tine de la greci satisfactia ce ni se cuvine. Simplu fapt chiar ca Turcia a repetat demersul nostru, e o relatanta justificare a noastra, fara ca minciunele grecesti cari au inundat presa europeana. E. ShflWRTf Atrgist 1#09 DIRECTOR POLITIC CONST. MIL ITn •>? • Innt •. • • •I'** • * * »» Siunl • • • • " • * »4; ^ o Inna . . . • • «•'* • 1.5<V Pentru strainatate pretul este induit TELEFOW: Kretvfia gi Acjiuini strafiaJ^p. Redactia cu Capitalsan Erovini"'» Straii De la Doftana BPensionarii“ (cdtre senlineld) Nu trage, ma, coi nu sintem jdrani! Traim pe contu statului !! PARERI SI IMPRESSi !~ " ‘ ^ Excelenti Oras curat! — tui floc‘ ntot Nicolae Minovici ,i-a zis ea de cit zece tractate teoretice de higiena sociali, mai bine o actiune practica, cu care pot si lesne convinge iumea si lesne dovedi dreptatea parerilor tale. Asa dar acum s'a apucat sa colaboreze la curitirea strazilor Capitale. Din initiativa d-sale vom avea un curind pe toate strazile Capitalei cosuri. In can trecatorii vor fi rugati sa arunce birul, coji, si stmburi de fructe, in sir§it tot ceia ce Bucurestianul obicinueste sa arunce in drum. Nimanui nu-I va trece prin gind sa arunce in casa, la fel pe podea, tot ceea ce socoteste ca nu mai media a fi pastrat. In conceptia omului civilizat strada nu este un canal de scurgere a tuturor murdariilor, ci un fel de culuar, de antreu, de geamile comun, facut si intretinut din banul tuturor si pentru toti. Fiecare trebuie deci sa fie ca strada sa fie curata cum tine desigur ca sai-i fie casa curata, Vorba lui Goethe ca, fiecare sa, mature in fata casei lui ?i va fi curat in tot ora?ul, e adevarat si nu numai la figurat cum a vroit poetul sa fie imteleasa, Toti sa contribuim prin purtarea noastra la curatenia orasului, ?i orasul va fi curat, Prin aceasta vom cistiga cu totii. Dupa cum o casa ne devine antipatica, atunci cind o gasim murdara, tot asa si un oras. Si avem nu numai un interes moral, o satisfactie pentru patriotismul local, atit de dezvoltat in Bucuresti,dar si un mare interes economic ca orasul nostru, Capitala tarei, si faca de la prima vedere o impresie simpatica. Aveau sa sper de aceia ca nu se va adeveri vorba scepticilor, ca cosurile,propuse de d. Minovici si cari se §i lucreaz si in atelierele de la Vicuresti ale d-lui Littman, nu vor ramlpea de rusine, ca nu se vor arunca murdariile linga, ele s i ca nici nu vor dispare. Cfic ?i aceasta parere am auzit-o emitindu-se. . . E drept est cu cosurile nu s’a rezolvat problema curtificei strazilor n noastre. Cotrite pot aduce cu concursul locuitoriior o mare ameliorare, mai ales, ca nici intr'un oras din lume nu se initninca atita pe uliti ca la Bujrure?si—dar mai sint multe altele de realizat. In Olanda se spalti strazile—as a am auzit—cu apa si sapun. De ce nu s’ar stropi macar mai des la noi? De ce nu s’ar matura mai des, nu insi sfirnind mori de praf, ci uzind cu abandenis. de stropitoarele maturatorilor... si apoi de ce nu s’ar curS fi mai des canalurile, can scara desvolta un miros infernal?! Cititorii au luat cunostinta din cuprinsul telegramelor noastru ca un grav conflict a izbucnit in extremul Orient, intre China si Japonia, cu privire la linia ferata Antung-Mukden. Conflictul parea foarte serios, intrucit se anuntase ca Japonia a trimis un ultimatum Chinei. Degitirea despre trimiterea ultimatului nu era intemeiata, totusi chestiunea era de o gravitate exceptionala si putin a lipsit ca extremul Orient sA nu fie din nou teatrul unui rAzboi si. iata care sint cauzele conflictului. Pe timpul razboiului contra Russiei guvernuul japonez a construit un drum de fier stcrategic intre Mukdeni si Antung. Attest drum de fier imp [ provizat si curat militar era o lucrare facuta in pripa nu putea raspunde unui sarvicid comercial normal. Calea ferata e lunga de 188 mi* fie 51 larga de doua picioare ,in ea 1 se degete. Din lipsit de timp, nu s'au putut construi nici tuneluri nici poduri. Traseul acestfn enumarate ocoluri, prezenta numeroase pante arma curbe foarte repezi, deraierele se tineau lant si capacitatea de tractiune era cu totul neinsemnata. Nici odata nu s’a putut ataca de locomotivele cele mai puternice de cite trei sau patru vagoane mici. Ceva mai mult, la pante, terenul trebuia sa fie impartit in doua frac]iuni cari aveau una dupa alta. Noaptea circulatia e imposibila. Viteza e foarte redusa. Distanta de la Autung la Mukden abia poate fi strabatut« in doua zile. Era deci rbsoluta nevoie ca »a fie refacuta in intregime o linie asa de importanta atit pentru transportul de calatori cit si pentru traficul marfurilor, mai ales ca prin aceasta se stabilea o legaturii bune Intre drumul de fier sud-manciurian si drumul de fier corean, Japonia s’a gindit mereu la aceasta lucrare. Inca din 1905, in acordul complimentar al tratatului de la Peking (arc. 6) Japonia a facut pe China sa-i recunoasca dreptul, nu numai de a mentine linia militara darind de a o imbunabi si a o transforma in linie comerciala. Pentru aceasta, adica pentru a deschide un drum nod intre Europa si Japonia si a reduce cu zece ore timpul necesar parcursului era nevoie sa se unifice largimea minelor pe cele trei sect iuni, sub-manciuriane, Antung-Mukden si coreeand. Era nevoie de asemeni sa se rectifice traseul prin lucrari de arta, sa se taie tuneluri, sa se construiasca poduri.. intr’un cuvint sa se alcatuiasca un drum de fier definitiv. In virtutea articolului ?ease citat mai sus, cabinetul din Tokio a deschis, acum trei ani, negocieri pentru a se incepe de acord lucrarile de rectificare si de imbunatatire. Dar aceste negocieri n’au izbutit si la sfirsitul anului 1908 lucrurile nu ajunsesera mai departe decit in 1906. Aceasta a facet pe governed japonsj sS piopuna in Ianuarie 1909, £fH?s«utki» chine<;} sS-trimiJft h loculu! comisar! in sarcinat sA studieze chestiunea. Aceasta conform cu tratatul din Peking. China a primit si comisiunea s’a intruniti. In Aprilie trecut acordul se stabilise si planul caiei ferate fusese definitiv elaborat, afara de o portine lunga de vreo douazeci de mile intre Mukden si Chen-Hsiang- Tung. Rezultatul acestor lucrari a fost imediat transmis la Peking. Si pentru a nu pierde vremea, Japonia a propus sa se inceapa imediat lucrarile la est de secciunea Chen-Hsiang- Tung Mukden, raminind ca pentru aceasta sec'iune sa se faca un regulament mai tirziu, cind se va cadea de acord. In loc de a raspunde la aceasta propunere, China a ridicat tot soiul de obiectiune, paza drumului de fier, politia, etc. Japonia a insistat ca sa se sfirgeasca odatA cu aceasta chestiune. Dar ultima nota chineza de la 24 iunie a fost astfel conceputa in cit, dupa cum afirma japonezii, ea echivala pur si simplu cu anularea articolului 6 din tratatul complimentar de la Peking si cu parasirea liniei Mukden - Antung, prevazuta de acest articol. In adevar, chinezii se fac cu nu gust nimic despre lucrarile comisiunei intrunita chiar anul acesta. Ei sustin ca lucrarile de imbunatatire trebue sa se rapoarte in mod exclusiv la calea ferata existenta, fara a se modifica sau a se intinde traseul. Prin aceasta, insa linia nu va putea fi transformata intr’o linie utilizabila. Se vede deci limpede ca intensiunea Chinei e ca linia sa nu mai fie construita. Ea o socoteste nefolositoare si costisitoare. In privinta aceasta e in dreptul ei. Nu e mai putin adevarat insa ca China e fiinta sa se fiu de invoiala pe care a contractat-o prin tratatul din 1905 si pe care a recunoscut-o si anul acesta, cind a trimis la fata locului o delegatiune, care sa studieze traseul caiiei ferate impreuna cu comisarii japonezi. In ciuda acestei evidence juridice China isi mentine punctul acesta de vedere de la 24 iunie, si pine acum nu se vad ganse de intelegere. In aceste conditiuni, Japonia el a crezut autorizata sa lucreze direct. Ea a anuntat prin urmare, ca, fara, a mai astepta calaborarea autoritatilor chineze, va proceda la lucrarile de reconstruire si imbunatatire a drumului de fier Mukden-Antung. Ea declara ca va lucra in virtutea dreptului care rezulta pentru dinsa din tratatul din 1905 si conform cu programul tras in 1909 de comisiunea mixta chino-japoneza. Aceasta e cauza conflictului. La Tokio se crede ca China va cede.. De altfel, alta solutie nici nu pare posibila pentru China. Mai mult, Japonia este mai interesata dacit orice alt stat sa nu atle in China duginanii durabile. Atitudinea ei deci degi ferma, va fi plina, de moderate,, ceea ce va da putinta gasirei unei solutiuni pagnice. Comifiiotui chino-laponez Cauzele conflictului