Adevěrul, octombrie 1909 (Anul 22, nr. 7210-7239)

1909-10-01 / nr. 7210

.’/bUi d* bkA.*.~iea. iiiO V -- ' "■LETM lONOATOR ALEX. V* BELDIMANU PUBL­ICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER DeX Comp. BUCURESTI Str*a* Koporovici, IS. - Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Sarindar No. 11­5 Bani Exempiarul TELEFON: Di^ectia si Adsninistfatia No. 14 lO Red^etia cu Capitala »» 14-/10 »» •> Provincia •» 14/99 m it Str&in&tatea »» 12/40 Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice si telefonice de la corespondentii no?tri din tar& si streinn&tate­m=\ — _______ . /\»T Cn an 6 limX. Join 1 Gntou­brie 1909 1 DIRECTOR POLITIC CONST­­MULE ABONAMENTEI « • • • • Lei 16.—­­ 3 luni­ . • • • • . ...» „ 8.— I o luna. • • • • Pentru strain­atate pretul este indoit Lei !*** x N­A­Z­B­I­T­I­I Abtinerea! Carpi§tii ?­ In special conu Petrache at­­­ obosit de atita opozitie energies, si continua, D’aia s’au decis sa se mai abfie in fel! Dupa a?a, politica ac­­tiva, trebuia sa ur­meze una de pasivitate! Astfel au inceput prin a se abtine, de a merge la inaugurarea portului Constanta.­ De altfel, ar fi fost monstru­os ca niste oameni cari au inceput sa simta opozitia la cordonul om­­bilical sa mearga sa asiste la decorarea fostului socialist, d. Mortun, cu marele cordon al Coroanei­i Rominiei. Ai vine sa iei cordonul­ui sa te spin­zuri, cind vezi Coroana Rominiei cochetind cu nifilistiil! ! Vorba e <ca din abtinere in abtinere carpintii sa nu se pomeneasca cu o mentinere in opozitie pe o noua perioada de zece anil­uae. Avertisment regelui Am inregistrat, din primul moment, Comentariile cari s’au facut in jurul ab­­tinerei tuturor fostilor prim-ministri si ministri de lucrari publice, apartinind opozitiei, si cari au fost invitati la inau­­gurarea portului Constanta. Abtinerea aceasta e considerate, dupa cum am spus, ca o demonstrate foarte semnificativa a intregei opozitiuni la a­­dresa regelui. Intr’adevar discutia continue asupra a­­cestui punct si un fruntas junimist, care a avu­­t zilele acestea o lunge si interesan­ta con­vorbire cu d.­ Carp despre chestiu­­nele la ordinea zilei, a facut cite-va ob­­servatiuni judicioase intr’un cerc politic, in care se comenta gestul opozitiunei. Acel fruntas spunea: — N’a mai fost nevoe de nici o concer­­tare pentru sa­ facem acea manifestarile absolut necesare. Opozitia de toate nu­­antele a fost intr’un singur gind. Nimeni n’a mai soveit. S’a impus o abtinere pe toate linia. Devenise ceva ridicul ca sa vezi in alaturile guvernamentale pe frun­­tasii opozitiei, batrini si incercati oameni politici, sporind cortegiul lui Ionel Bra­­tianu. . .Regele a abuzat de dinasticismul si deferenta noastra pentru Curte. ..In momentul rascoalelor ne-am per­­dut capul cu totii si la apelul regelui ne­­am supus, n’am facut guvernului nici o dificultate. ..Bratianu a tras, cu concursul rege­lui, toate foloasele dela noi si dela takisti. ..La infinit iise nu se mai poate im­pinge politica aceasta si nu mai putem satisface nici pe rege ca se ne tin­em de pulpana lui Tonel Brezianu pe la serbari si anoi liberalii se exploateze aceasta ati­­tudine a opozitiei, if * chiar campania ce ati facut-o atunci in­­potriva acelor serbari? Discutia va deveni foarte interesanta daca se va continua polemica asupra „in­­convenientelor" liberate si conservatoare fate de rege­­erta­te ,pe rind de inima bu­na a suveranului. E utila o asemenea discutie, dar tre­bue sa recun­­astem ca tot liberalii vor esi mai tari si mai indrazneti din punc­­tul de vedere ^1 .,mccmveij jeratelor“ fate de suveran. v^-v-ww - . A. ■. if il ..Nici odate n’au avut liberalii astfel de atitudine — spunea fruntasul junimist; nici odata ei n’au­ dat, sub nici o forme, vre-u­n concurs conservatorilor si totdea­­una ei au avut si fate de rege tocmai ati­­tudinea care i-a displecut. ..Din cest, punct de vedere intr’adever ca n’am avut in tara politician­ mai in­­drazneti ca liberalii. Un exemb­lu recent, cu ocazia jubileului: ce n’au facut libera­­lii ca­ sa turbure serberile, cum au d­­eve­­nit contra expozitiei si ce gol au fecut in jurul regelui? ..Regelui i-a fost mai totdeauna teama de’ liberali, un fel de teama de scandal, nu de soarta tronului. De aceia a guver­­nat mai mult cu ei, iar pe conservator­ a contribuit totdeauna se-i tine cu­ mai mult divizati­ Stare si nenorocite de azi a conservato­rilor o datorim in mare parte si regelui. Pe­ toti ne-a incintat: Carp a inteles ca va­ veni singur la guvern; Nababul a inteles ca numai el poate conduce partidul con­servator unit. Take Ionescu a inteles ca el va fi consacrat ca sef si de rege, gene­­ralul Manu a inteles ce va fi arbitrul si­­tuatiei si... rezultatul este ca regele ne cere mereu­... acorduri, ne invita la ban­­chetele guvernului la calt­e. Ionel Bra­­tianu declare ce regele cu partidul libe­ral au fecut totul in tara aceasta si noi trebue se inghitim, se tacem, se dhem din cap. ..E ridicule situatia aceasta a opozitiei. Am avut <Ie astadata bunul simt si nu ne-am mai aretat, la comedia re­gale si bratieniste. Trebue se adaptam fata de rege o atitudine ceva mai demne pen­­tru noi. Constatam ca batrinul rege ne pretinde prea mult de citva timp, ce e prea lipsit­­ de vointa, c­e e prea... guver­­namental si ce nu mai are masura exacta in distribuirea onorurilor si atentiunei regale. ..Manifestatia neconcertata a opozitiu­­nei a fost dar un avertisment foarte­­ si lo­­cul seu­ dat regelui si sintem cu totii in­­cintati ce a facut o mire mnice impresie in toate cercurile politice gestul intregei o­­pozitiuni!“ Asa vorbesc multi fruntasi carpish. . ■5f Ce spun guvernamentalii? Sint furiosi. ..L’independance" ataca intreaga opozitie si, ca la mahala, stri­­ga: atita paguba ce n’au venit la Constan­ta sefii opozitiei! Ceia ce insa e fenomenal din partea ..Independentei at e ca vorbeste si in nu­­mele regelui spunind ca ..inima buna a regelui va erta aceasta inconveniente a opozitiei". Daca abtinerea opozitiei de la serbari­­le din Constanta e o ,,incovenance'“, cum se poate califica, abtinerea opozitiei liberate de la toate serbarile jubilare, ba Reglementarea prostitutiei Autoritatile noastre, alarmate de intinderea prostitutiei ?i de felul cum se pr­actica ea, s’a­m hotarit a o reglementa, pentru care scop s’a §1 desemnat o comisie. Nu ne indoim ca­ aceasta comisie va putea al­­catui un r­eglement minunat dar care va avea a­­celasi efect, vorba frantuzeasca, ca un plasture pe un picior de lemn. Inca o data autoritatile noastre, presupunind ca.­?I vor da silintele necesare, vor fi condamnate la munca silnica de a voi sa opreasca moara lu­­indu-i apa de la vale. Cum a­m mai spus-o, prostitutia nu-i un viru­l solitar la care prostituatele se dedau ca s i cum ar face arta pentru arta. Prostitutia e o marfa care se ofera pe masura cererei,­ si chiar in depravarea ei extrema, inca trebue de ca­uta­t cererea. Daca pricinile ce-i dau nastere vor ramine nea­­tinse, totul se va reduce la o lege in plus, vexa­­toare ca toate legile cari lovesc­ in efecte fara a tine seama de cauze. Raul are radacini adinci in intreaga noastra al­­catuire socia­la si economica, una din cele mai anormale din Europa. Pina ce m­oravurile generale nu se vor schimba, prostitutia sub forma ei de astazi, nu va lua nici o indreptare. Se va ajunge la o mai mare ipocri­zie, la ascunderea raului de ochii unora, dar nu la micsorarea lui, I. T. Sima... Prensului Sa nu crede si ca, voim sa facem chiro­­mantie, vorbind de vre-o ” ITV”f^TVim­ei Prensului. E vorba de o linie mult mai practica de­cit... chiromantica , de linia Slobozia-Fetesti, atit de a§teptata de toti exportatorii — in special de cei de­­ pe­trol — §i de care s’a vorbit ca de o ur­­genta nevoie in cer­curile industrial cari au­ participat la inaugurarea silozurilor ›i statiilor de petrol din Constanta. Fostul prim-ministru, d. Sturdza, a pus cea mai mare graba ca linia Slobozia- Fetesti sa, ajunge o realitate. De indata insa ce d-sa >a­ disparut din capul trebi­­lor publice, o fee misterioasa pare a se fi interpus pentru a mina aceasta linie la cu totul alte desinatii. E o fee­­care miroase grozav a cartel­ei care face ca regimul beizadelelor libe­­rale sa se preteze, probabil in vederea re­­ciprocitatei, la concesii in favoarea bei­zadelelor din Byzant-Ca §i in cazul liniei Smirdioasa-Zim­­nicea, cind pentru a se trece linia pe la mobile cantacuzinesti, s’a lovit in inte­­rese generale, s'a refuzat, terenuri gratuite ,i s'au facut ocoluri pentru a se plati tere­­nurile d-lui Cantacuzino, dindu-i-se li­nie pe morie, tot astfel azi se planueste [i se uneltes te ca linia Slobozia-Fetesti sa faca un ocol deochiat, sa mearg­a, la Tindarei, mosia prensului Griguta, lo­­vind in interese generale din cele mai vitale, pentru ca, in schimb, mosia si cas­­telul Cantacuzinilor de­ la Floresti sa aiba astfel legatura cu Tindarei! Amintirea licitatiunilor este simptoma­­tica in aceasta privinta si ar fi timpul ca guve­rnul sa desluseasca lumea, cu drept cuvint alarmata de asemenea scandaloase operatiuni. S. U. R. Intre viat d­e i moarte vor viata lui Ferrer Vinu­rile unei rascoale Lumea intreaga este emotionata de ceia ce se petrece in Spania. Pe ziua de eri telegra­­mele anuntau: Ferrer va fi executat! — §i un fior a trecut pe toti aceia cari §trafi cA acest om este nevinovat de ceia ce’i se imputA ?i ce avea sa moara pentru ca nu se supu­se­se calugarilor papista?! cari au nenorocit Spa­nia. Alta telegrama a anuntat insa ca executia lui Ferrer a fost aminata. Vreim sa speram aceasta ! Vreim sa speram ca reaction­arii­ din Spania s’au cutremurat in fata indignarei o­­piniei publice europene s i ca se vor gindi de doua ori, inainte de a Indrazni sa realizeze mizerabilul lor plan. z­ Deocamdata Ferrer sta in inchisoarea Car­­cel Modele din Barcelona intre viata s i moar­te­­ 151 ,poate ori­cine inchipui stare­a lui ,su­fleteasca. ______________ Evenimentele cari l’afi adus in puscarie, sint cuno­scute... Dupa ce guvernul spaniol a h­otarit campa­­­nia­­ contra cabililor, — o tulburare g­enerala a cuprins spiritele in Spania. Lesn­a se decide omul sa se duca, sa moara pentru a apara pa­­mint­ul patriei sale,­­ dar in toate partile, chiar si la popoarele cele mai razboinice, raz­­boaiele coloniale sint nepopulara, razboaele in cari te duel peste mari si tari, sa te lupti in stii pentru ce... A?a a fost si in Spania, razboiul contra ca­bililor era nepopular, nicaiul nu era insa atit de nepopular ca in nobila Catalonie, in Bar­celona, acest im­ens focar al ideilor liberate, acest cuib de unde porneste de decepti lim>ta contra regimului calugarilor papi­stasi, regim sfirScitor si demoralizant. Ca raspuns la declararea razboiului cu ca­­bili­l, s’a proclamat la Barcelona greva gene­­rala.­ ­X- -X Cu singele fierbinte si iute al spaniolilor, greva aceasta a degenerat repede in rascoala. Peste putin timp coloane de foc se ridicau ,spre cer din numeroase minastiri. Poporul ami­­lit ga­sise momentul sa se razbune contra ca­­lugarilor papistasi, cari, far­a a plati nici bi­­rul singelui, nici cel in bani, fac un comert intins, concurind cu munca lor ieftina, munca nenorocitilor robi de dincolo de incintele Inta­­rite ale diferitelor minastiri. Barcelona e un oras im­ens. Drojdia ,societa­­t­el nu lipseste de asemenea ocazii sa prade si sii fure. I­si incepu si aceasta drojdie opera. Rasculatii insa stapini pe oras, arborara pe catedrala steagul republican. Dar miscarea aceasta n’a avut un sef, um cap,­­ ca atare a trebuit sa esueze. In curind armata sosia la Barcelona si repre­siunea incepu. Rasculatii rezistara citva timp pe baricade, dar in cele din urma fura rapusi si inchisi cu sutele In inchisoarea Montjaich, a careia ve­dere o dam mai sus. Aci se instituira consilii de razboiu si repede incepura executiile... w *­­X­ Teribila este lira papistasilor, mai ales a calugar­ilor papistasi. Lucrul nu e n­ou ! Pentru dinsii rascoala din Barcelona era ma­ns cereascA. Daca n’ar fi avut loc, el de­­sigur ca ar fi trebuit s’o inventeze, pentru­ ca aceasta rascoala, le da­ posibilitatea sa se razbune im­­potriva tuturor acelora cari i-au atacat, sa se scape de toti adversarii lor mai de temut. Ajunge sa’I arunci in in­chisoare ca partici­pant sau­ instigator la rascoale si sa’I trimiti inaintea consiliului de razboiu !... i Condam­­narea e sigura s i executarea de asemenea. Asa se folose­se cAlug­arul papistasi de secole de puterea lor In Spania ! Spania s’a prapa­­dit, a decaz­ut, poporul spaniol zace in mize­­rie si saracie, dar lor le prieste aceasta foarte bine; ei se ingrasa si se de­svolta... Printre dusmanii cel mai neimpacati al ca­­lugarilor era Ferrer. JL’ati arestat deci ’i pe dinsul. Dupa ce l’at­ arestat, au pus tot­ felul de ver­­siuni in circulate: cft-l anarh­ist, cft-i socia­list, — lucru inexact caci Ferrer nu-I de­cit un liberal inaintat, dar mai al­as­­ un anticlerical fervent. Pentru a’l putea inchide, calugarii au pus citiva partizani de al lor, sa’l acuze pe Fer­rer ca instigator al rascoalei din Barcelona. Si sub aceasta acuzatie, la adapostul ziduri­­lor puscariei, fara a t­ine seama de probele si martorii aparirei, au vroit sa’I condamne si sa’I execute. Ce mod usor de a scu­pa de un ad­versa­r pri­­mejdios !... D­in­ intimplare insa Ferrer a reus­it sa scrie amicilor sai din Paris. Lumea intreaga a aflat cu groaza ca nu e vorba de­cit de o inscenare iezuitica impotriva lui. Ca nu numai nu s’a putut dovedi nimic impotriva-i, dar ca s’a do­­vedit ca era cu totul strain de rascoala... Cu­ toate acestea l’au condamnat... Vom vedea daca iezuitii vor avea curajul sa duca infamia lor pina la capat. Nu credem ! Dar daca ar face-o, e sigur ca din mijlocul Europei s’ar ridica razbuna­tori pentru Ferrer s i ca triumful acesta al ie­zuitilor va fi inceputul efirsitului lor. Ap. ----II-—— Imchisoaraa Hfontjuich. Sus: Ferrer lar se vrea chiiiie ! Primim numeroase plingeri ca, acum de Sf. Dumitru chiliile caselor, care au mers tot cres­­cind de citiva ani incoace, s'au mai urcat incol. Corespondentii nestri se intreaba ca ce vor face el.— unii cu 300, altii cu 400 si 500 de lei pe luna —daca pentru trei camere­ si o buca,­­tarie ii se cere o­ chirie de 2000 de lei pe an ? " Dar ce vor face cei cu mai put­in de 300 d­e lei pe l­una, intrebam no!, car­ .sint masa­ cea mare, cind e­­ stiut ca sporirea chiriilor case­lor­­ mici e, in proportie, cu mult mai conside­­rabila decit a caselor ma­ mari ? Ch­estiunea. devine un adevar tragicS. Nu e departe vremea cind ea va provoca o criza grava in oragele noastre, in care viata a in­­ceput sa devie de nesuferit cu atita scumpete din toate partile. Dar, cu­ aceasta ocaziune, cu ocaziunea apro­­pierea unuia­ din clasicele teremiene de muta­­re, voim a mai releva si altceva decit scumpi­­rea mereu­ ascendenta a chiriilor. E necuratenia , gi­nehigiena majoritatea ca­selor de inchin­at. L­ipsa de apa­, de canal, igrasia, vechimea e­­xagerata, constructia­ mizerabila, murdaria cu­rtilor si a privatilor, si mai presus de toa­te infectarea a numeroase case prin­­ boalele molipsitoare, intre carl­­u­zia ocupa primul rang. 1 Bucurestii au ajuns astazi cel mai taber­­culizat oras din Europa. * " _ A platt prea scump o casa, eu o chestie gra­­va , a plati insa scump un cuib de infectie, de igrasie si de microbi,­­e ceva mai mult decit grav. Serviciul sanitar al primariei, care a ff­­cut un bun inceput, cu inspectarea localurilor ce vind obiecte alimentare ar trebui sa-si com­­plecteze neaparat, opera, luind imediate si­ se­­rioase masuri inpotriva caselor in­salubre. Multe si felurite pot fi aceste masuri. E in­sa una care ni se pare relativ ,un para §i elfi­­cace, ori unde se va reda un bilet ,,de inebi­­riate, sa se oblige proprietary, cu o riguroasa supraveghere, de a curata In perfectie casa si de a o desinfecta a fond. Contravenientilor ,sa le fie cu desavir?ire in­­terzi­s de a-si inchiria casele. Mai sigur poate ar fi ca primaria, in schim­­bul unei taxe pe camere, sa se insarcineze ea cu executarea desinfectarei, care sa fie riguros ob­ligatorie pentru toate casele de inchiriat. Cu modul acesta, din sase in­ sase luni, in timp de citiva an­i, majoritatea ca­selor din Ca­pitala vor trece macar odata prin fum de pu­­cioasa, prin formol, prin sublimat, dupa imr­prejurari si nevoe. Speram ca nu se va da­­ uitarel lucrul acesta, de prima si absolut urgenta necesitate. Index. Adeveruri*^ Refugiat Cantacuzinigl­! inregistrind cu o absurda dure­­re nobile ,adesiuni takis­te de la lag!, se consoleazi cu exclamatia ca la takigti­e ,,refugiul“ tuturor*, „tradatorilor!“ Curat tradatori! Tot! se refugiaza la takigt! §i fug ca dracul de lamiie de carpi?!!! Cel mai tart? „Independenta‘‘ se crede daroare sa sara In aju­­torul d-lu! Pana spre a arata ca d-sa n’a propus cartel liberalo-carpist contra takigtilor, fiindca a­­cestia ar fi cel mai tari. Cum adica ? Cartelurile se propun contra celor mai slab!? Mai bine sa se apere d. Pana saptama­al de cit­itrri Infunde „Independenta‘‘... cotidian! Cazul Boceanu Ziarele­­ artiste citeaza cazul d-lux Boceanu, care a ramas deputat, al majoritatei din Camera, deci pentru a langi plati creditorii, a facut o hypotecat fictiva asupra unui al treilea. E probabil ca foile guvernulu! nu vor boci pe d. Boceanu, care va putea imboboci si ajunge cel mai boboc dintre deputati! liberal!! Rigole­tto­­ T­ f! PARERI SI IMPRESII Toata presa __ a scris si s’a­m scris ?! in acest loc despre sen­zationala holartre, devenita fapt, a marelui publi­cist englez W. Stead, de a deschide un birouf pu­­blic, o agentie, care sa­ mijloceasca coresppondenta cu­ duhurile celor morti,—cu alte cuvinte agentia l-lui Stead are de scop si­ fie legatura intre di­­m­ensiunea noastra si cea de a patra. Cum am s­pus lucrul se discuta cu aprindere de toata presa europeana, Stead insusi a intervenit, in polemica cu abila sa pana §i sfirsitul de­sigur va fi est fiecare dintre pole­mi.cti va ramine cu pa­­rerea sa. Caci­ in definitiv nici polemica aceasta nu-I ceva nou­, nici obiectul ei, nou este numai for­ma ce i-a dat-o S­tead. Fiu al unui popor a caruia calitate esentiala este spiritul comercial si de or­­ganizare, Stead a deschis un birou spiritist, la in­­demina tuturor acelora cari cred si chiar a­celor cari nu cred. Sur­prinzator este numai ca un om ca Stead a trecut deodata si cu atita convingere in lagarul spiritistilor. S'au mai vazut si alte convertiri de persoane insemnate, dar ele nu au cladit un tem­pl­u­ comercial, dar ori­cum si un templu de propa­­gare a spiritis­mul. S’a convertit 51 Lombroso, un om de stiinta, s'au convertit chiar si fiziciani... Noi am avut cazul marelui Hasdeu, care dupa moartea fiicei sale, a­ devenit un fervent adept al spiritismului, caruia i- cladit un templu si care i-a fost o adevarata mingi­ere dindu-i iluzia ca co­­pila iubita nu nu­mai ca traieste, dar ca se poate intretinea cat­iind cu dinsa, consultind-o in toate cestiunile cari il preocupau. Ce-o fi adevarat sau nu din afirmatiunile spiri­­tistilor, e foarte greu de spus. Fapt este ca printre­ dinsii sunt oameni absolut de buna credinta, oa­­­m­eni cari s­tiu cum trebue facuta o experienti si cari totusi marturis­esc de existenta spiritelor. Fapt mai e ca cu toate d­emascarile de medii, con­­vingerea unor oameni seriosi n’a fost zdruncinata. In sfirsit lor fapt, este ca azistam adesea la feno­­mene sufletesti a carora explicatiune ?fii­ndd n’o poate inca da, dar pe cari spiritistii le explica printr’o argumenta­re strict logica. La urma ur­­melor nimeni nu a p­utut constata exactitatea ar­­gumentului lui Goethe ca intre cer si pamint se petrec lucruri de care intelepciunea invatatilor nici nu viseaza. Urmeaza de aci ca trebuie sa fim spiritisti? E­­videntt ca nu , ceea­ ce urmeaza este ca nu se poate trece cu us­urinta si cu ironii peste problemele ce pune spiritismul. Ce cauta el poate sa fie im­­posibil de gasit, cum alchimia n’a putut gasi pia­­tra filo­zofala, dar dupa cum eautind aceasta pia­­tra alchimia a inbogatit stiinta, si a intemeiat chiar chimia, — tot asa experientele si cercetarile spiritiste, pot deveni de mare importanta pentru Stiinta sufletului omenesc. §i asa se adevereste ei" in stiinta, ca si in naturii, nici o putere, nici o miunca, nu se nerdie, B. Br. cu mari VIZITE SI PREAMBLARI WWIWAWWW .• A £ : Pe mare Acum, cindi dupa treizeci $i doi de ani dela anexare, sintem deplins i­­a sti ca la sase ore de b­ucuresti avem marea -i un drept de stapinire asupra ei, de mime nu ne-am simt, mi se pare, mai atingi с i n’am reactiona mai instinctiv $i mai vio­lent decit la ideia numai ca s’ar putea incerca a se gtirbi ceva din acest drept. Acest sentiment general al poporului nos­­tru tresare de altfel in toate docu­­mentele oficiale privito­are la Dobrogea si Marea Neagra. In afara de orice teorii economice a­­­supra scurgerei pe apa a produselor a­­gricole ale tarei noastre, de cite ori re­­vad Constanta si portul ei, am impresiu­­nea ca una din trebuintele cele mai idea­­le ale individului, unul din drepturile cele mai imperioase ale unei natiuni, este de a-§i putea arunca liber si nem­piedicat privirea peste intinderea marei, avind sentimentul ca are dreptul de a se folosi de ea, de a putea pluti slobod pe valurile ei, de a respira in voe parfumul sarat si inviorator­ul undelor sale. In strigatul a­­cela legendar al celor zece mii de eleni din antichitate — Thalatta! Thalatta! — nu rasuna numai sentimentul­­ salvarei, ci si instinctul ca nemarginirea aceasta a apei raspunde unei adinci trebuinti a siu­fletului omenesc. * 35- In iarna trecuta, cu prilejul crizei din Balcani, cind poporul sirb se zbatea sub urmarile anexarei Bosniei si He­rzegovi­­nei, compensatiunea care simteam ca vi­­bra mai adinc din sufletul acestui neferi­­cit popor, era aceea a unei iesiri spre mare. Se simtea blocat, strins, sufocat si cerea un plamb­ prin care sa poata res­pira, un colt pe unde, intre cer si apa­, sa gaseasca indestularea setei de a putea pr­­ii departe..... Ceea ce individului il trebue, macar vremelnic, in scurta sa trecere pe pa­­mint, un ideal, un avint spre nemargini­­re, spre eternitate — popoarelor le trebue in­­ permanent!!. Le trebue aceasta, no­­tiune a imensitatei, a infinitului pe care o sugereaza marea, simbolizind posibili­tatea unei nesfirsite sporiri a r ritmurilor materiale si sufletesti.... In acest inteles m’a impresionat mult, cind de pe o barca a incrucisatorului ..E­­lisabetha" am vn­zat pe batrinul rege Ca­rol, asezindu-se pe un scaun, pe inalti­­mea de piatra a farul­ui din spre larg si punind mina la ochi cu aba si strabata cit mai departe, cu privirea a tot stapinirea vazduhului di­ntre cer si iapa. Era­ gestul marinarului care cauta saara cu noul punc­­te de orientare.... Iar, cind seara, pe bor­­dul vasului Carol I, sub fascia de matase verde a­ razelor unui puternic reflector, am dat de silueta mic­ului negru ce sta nemiscat, ca o sta­tui, in vesmintele sale nationale din Sudan si cind la intrebarea cum il chiamS, a raspuns cu un delicios accent african ,,MA chiamS.... Misu“. mi se parea, pe marea inveselita de Inmiuii,­ si cintari, ci­ ceva din adierea veacurilor­ viitoare strabate, ca o vaga, mingiere pi­­na la noi, vorbindu-ne de O Rominie, ca­re de-a lungul marilor va fi odata si o­­data bine cunoscut si si imbratisata de toa­te rasele pamintului...... Emil D. Fagrure. CHESTIA ZILEI Unul care n’a fost la Constants SimbStS cind regele s’a dus la i­­naugurarea portului Constanta, ri. Carp a fost Intilnit pe calea Victo­­riei fluerind. (Ziar­­e) Nu propriui zis despre tara Egiptului vrea si si, vu vorbesc, c&ci n’am vazut-o inca si nu stiu daca voiu vedea-o vre-o­data, cu toate inlesnirile pe care ni le dau istazi vapoarele serviciului maritim ,ro­­am­n, atit de frumoase, de comode, de si­­rure si de of tine. Dar a vazut-o amicul meri­t. Radu Rosetti, si im­presiile sale se afla la dispo­­zitia or! cu!, sub forma unui elegant vo­­lum de pes­te 250 de pagini, frumos tipa­­rit si agrementat cu minunate ilustratii, intitulat :,Din Eg­ipt, note din' cdiatorie'\ aparut in editura Leon Alcalay. Un amanunt care stiu ca pe dv. nu va­­ a interesa, dar m’a interesat grozav pe nine, cuc! era cu­ pe ce sa ma lipseasca le-a scri acest foileton, este ca din josul pagine! 64 am fost de-odata intercat de placerea­ de a curme tirul povestirei, pr­­ind ca ala dela Neapole caruia i-au taiat ua coroana dela gura tocmai cind 1­ dAdu­­­e de gust, de­oarece pagina urmatoare­­ jurta numarul 145, iar restul volumului era aranjat alandala. Si el ca volum­ul reep., daruite de au­tor ca „omagiu, etc.", a fost unicul in fe­­lul lui, si ca celelalte, care costa lei 2.50 bucata, sint bine intocmite. DacA am dat acest amanunt neinsem­­nat, este, in fond, spre a va spune cit e de interesant volumul si ce neplacere it­ pro­duce faptul de-a fi nevoit sa-! intrerup! citirea Despre Radu D. Rosetti s’a scris, in bine si in rau, aproape tot asa de mult cit a scris el in proza si in versuri. Ma voiu abtine de-a mai adaoga o pa­gina de critica sau de laude, lasind citito­­rilor sai grija de-a transa chestia, caci in definitiv judecatorul natural e marele public, care executa sa il consaprA fara vorbe, insa cu fapte: cumpara sau nu cumpara, citeste sau nu ci­teste. Voiu scri dar cite-va rinduri despre cartea d-sale de fata, asa­ cum­ a­s scri des­­p­re un izvor ce murmura prin iarba, des­pre un orizont ce t­i se deschide in fata, despre un drum ce se incolaceste pe sub arbor! stufos’i, adica fara nici o pretentie de analiza. .fara a cauta, ce se ascunde in dos si cum e lucrul in sine, ci numai re­­dind o serie de impresii si insirind o se­­rie de reflecte d Venice la intimplare, din faptul si in jurul acestor impresii. De la un timp incoace se produc, cu mare succes, multe m­emorii si multe descrieri de calatorii, in timp ce gustul publicului pentru literature de imagina­­tie scade in mod simtitor. Viata cutarui personaj important sau care prin situatia lui a putut vedea oa­meni, fapte si lucruri import­ante, note de calatorii, fie c’au fost facute­ de plãcere, fie cu scopul de-a studia mor­avurile si nouile infatisari ce le ia lumea in mer­­sul ei; descrieri de descoperiri etnogra­­fice, de tari noui; scrieri cu continut is­­toric sau stiintific; cercetari asupra ruine­­lor vechi, astazi mai pretutindeni des­­mormintate, — i«atA ce pasioneaza mai cu osebire in prezent publicul. E o schim­bare foarte interesanta si foarte semnificativa atit la scriitori cit si la cititori. e o noua faza a mentalitatii omenirei, care a inceput prin a se povesti pe sine, a ne da crimpee din cugetul si sufletul ei propriu, si acum a trecut la povestirea modului cum se­ reflecta in ea lumea din afara, insa cu tendinta de o­­biectivitate. Literature­ subiective, ii urmeaza li­­teratura obiectiva. Din izvor, limpede gad tvilbubat, scriitorul devine­­ o oglinda, din obsenvator si povestitor al sufletului sau, observator si povestitor al faptelor si lucrurilor din afara, iar publicul urma­­reste cu pasiune aceasta literatura noua, ceea ce dovedest­e ca prefacerea s’a petre­­cut si in mase, nu numai in cite-va indi­­vidualitati de elita. D. Radu D. Rosetti a fost unul din scri­­itorii nostri cei mai subiectivi. E destul sa spunem ca e si poet, pentru a demon­­stra­ lucrul cu prisosinta. Iata-l insa, si pe d-sa luat de curentul nou, impins .acum de nevoia de-a ne po­vesti ce-a vazut in lumea asta, dupa ce-a fost impins de-a ne povesti ce-a simtit si-a cugetat. ?i. lucru cur­ios, in toate cele 250 de pagini aproape nu intilnesti de­cit foto­­grafieri, relatii de fapte, nevoia de-a reda intocmai peisagiul, oamenii si lucrurile Egiptului, fara ni­ci una din acele ex­plo­­zii de lirizmi foarte explicabile in fata u­­nor senzatii atit de noui intr’o tara atit de veche, dar la cari autorul nu recurge. •M. In aceste scrieri obiective, de moda nouA, semnatura autorului ar putea chiar se lipseasca, sau la nevoe sa fie inlocuitA cu una cam in genul ,,kodak", ,,cinema", ,,fono“, ,,foto“, etc.; pe citm vreme in­­e­­chile scrieri subiective numele autorului insemna enorm, de­oare­ce, cum zicea Zola. ..natura se restringea prin prizma­­ scriitorului".­.­­­­i Cind citesti de pilda descrierea Con­­stantinopolului de Theophile Gautier, nu simti numai de­cit nevoia de-a vedea si tu orasul, caci orasul e secundar, el e numai un pretext pentru subiectivitatea scriitorului. Ce-i frumos si interesant in volumul lui e continutul volumului, mo­dul­ cum e scris, felul cum judeca autorul cele vazute. Cind citesti insa America de nord sau Germania de Jules Huret, uiti de Huret, si prima idee ce-ti vine, cu puterea unei impulzii de nestapinit, este de-a pleca si tu in locurile descrise de aut­or, de-a le vedea si tu, caci obiectivitat­ea sta in pri­mul plan., Aceiasi impresie o a­ si cind citesti cartea lui Radu Rosetti. De la primele si pina la ultimele pagini te apuca dorul de calatorie, dorul de-a te duce pe unde a fost autorul si de-a privi cu proprii tui ochi minunele si curiozitatile locului. Se poate ca autorul sA rArrupa mirat citind aceste si chiar sA ma injure, in gind, caci banuesc cA vechea si adinca lui natu­ra de subiectivist nu va voi sa admi­­ta ca n’a facut arta dupa moda veche. Isi inchipue, probabil, ca ne-a redat Egiptul trecut prin prizma sa de scriitor, pe„cit timp eu am impresia ca Egiptul ne apare ca pe pinza unui cinematograf. Nu stiti daca arta pierde prin aceasta, daca e de preferat moda veche, daca de­­clamatiile, tipguu­rile, acturile si vibrari­le unui om sint superioare si mai fru­moase de­cit perindarea lumei obiectul pe dinaintea mintei noastre, si nici nu vreau sa stiu, fiind­ca ori­cit am pretinde ca știm, nu știm nimic, dar, cu simpli­­tatea unui cititor care citeste ?i nu cri­tica nici analizeaza, voi­ indrazni sa declar ca, deocamdata, sint partizanul mode! noui. Zic de­o­camdata fiind­ca sint om pru­dent, nu intr’un cuvint, ci om­ prudent. Si una si alta in parte si cine-mi garantea­za ca nim­ne nu-mi revine cheful pentru­ arta veche sau ca o arta inca s i mai noua nu-mi va cistiga preferinta? in fine, fara multa vorbA, ,de­oare­ce nu facem aci nici criticA, nici analizA vA sfatuesc ca la cafea, la claia, in pat’ in ori­ce moment liber, sa cititi cartea lui Rosetti, ca e si amuzanta, si interesanta. Si instructivA, iar pe de-asupra va veti minima cum un poet,­­pentru care lumea existA numai fiind­cA exista el, a putut sA vada si sA inteleaga macar o data ce lumea exista si in afara de poet, chiar fA­ i a poet, inainte si dupa poet, si deci po­­etul poate s’o descrie ca ori­ce om de rind, pentru placerea de­ a o descrie asa cum este, fara a o mai restringe prin eul lvi, I. Teodorescis.

Next