Adevěrul, ianuarie 1910 (Anul 23, nr. 7299-7327)

1910-01-14 / nr. 7310

Anul al XXII-lea No. 73^ FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU BULICITATEA CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER O. Comp. BUCUREȘTI Strada Karageorgevici, 18. — Telefon 3/4 Birourile ziarului: Strada Sărindar No. 115 Bani exemplarul TELEFON« S*^c‘if ]‘ Administrația No. 1410 Redacția cu Capitala 14/10 Provincia „ 14/99 .. Străinătatea :, 12/40 B=a Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătatea—« gpsan Un an • . . 1 luni. . . . tipariT îanuarîtj 19î1 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE« i • Lei 16.— ■ 3 luni. . . . 8.— I o lună. • 1 • . . • Pentru străinătate prețul este îndoit Lei c.*1 . a De vorbă cu d-l Panu Muncitorii și partidul liberal După ce d. G. Panu se întreabă pentru care cuvînt noi ne-am pus în serviciul cauzei muncitorilor, d-sa mai afirmă că partidul liberal, nu va lăsa pe alții să se ocupe exclusiv de nevoile claselor muncitoare, ci se va ocupa el de aceste nevoi. ..Vomprezenta, zice d. Panu, legi pentru asigurarea de pensii la bătrîneț e și la caz de boală, pentru fixarea unui minimum de salar, pentru arbitragii la caz de conflicte între patroni și muncitori, pentru dezvoltarea instrucției și culturei, pentru asigurarea de domicilii ieftine și sănătoase, pentru ridicarea nivelului intelectual și moral, etc.“ Dacă acest întreg program se va realiza, întreb eț pe d. Panu, cui revine meritul? Partidului liberal, ori mișcărei muncitorești, care îl silește să îndeplinească măcar cît de puțin, în speranța că astfel muncitorii din dușmani vor deveni amici, vor simpatiza cu liberalismul ? A pune întrebarea este a și răspunde, a răspunde că fără de cei doi ani de zbucium și de rezistență ai muncitorilor, partidul liberal nici n’ar fi gîndit — în ipoteza că gîndește acum — și la soarta proletariatului de la orașe. Și fiindcă este vorba de această legislațiune urberă, să’mi dea voe d. Panu, să inzist asupra vitalităței mișcărei muncitorești. Cu toate prigonirile guvernului liberal, cu toată teroarea exercitată, cu toate cele opt sute de expulzări, printre cari victime sunt mulți romîni transilvăneni, cu toată expulzarea conducătorului mișcărei, d-rul Racovski, cu tot atentatul contra d-lui Brătianu, cu toate legile scelerate, muncitorimea a rămas neclintită la postul ei. Contrar celor ce se întîmplă după atentate nebunești, ca acela al lui Stoenescu Jelea, mișcarea proletariană, iesă mai puternică din ultima lovitură, ea poate să facă ridicolă legea contra grevei și a asociațiunei și pe deasupra, să oblige guvernul ca să vie cu legi proteguitoare pentru interesele ei. Legea contractului muncei, ori cît de lipsită de interes practic ar fi, ori cît nu va servi prea mult celor cari muncesc, totuși, este o stabilire de puncte legale, cari pînă acum izvoreau numai din obiceiurile statornicite. S’a întîmplat cu muncitorii dela orașe același lucru ca și cu țăranii. Aceștia din urmă s’au răsculat și partidul liberal s’a încercat să le arunce cel puțin praf în ochi, iar lucrătorii orășenești mișcîndu-se și organizîndu-se în partid aparte, capătă astăzi cel puțin o satisfacție morală, aceia că guvernul liberal, după ce a încercat să’i distrugă cu samavolnicie, acum încearcă să’i îndulcească prin cîteva legi folositoare, cel puțin pe hîrtie, pentru ei. * #• * Din ceea ce spune d. Panureesă o stranie intelectualitate politică. D-sa arată ceea ce va face partidul liberal pentru muncitori. Ba mai mult, directorul Săptămînei adaugă că „chiar dacă ar voi cineva să se însărcineze exclusiv cu organizarea politică a muncitorilor din țară, noi liberalii, partid politic de guvernămînt, nu i-am lăsa, ci am revendica pentru noi dreptul de a ne ocupa și de interesele muncitorilor ca și de al celorlalte clase sociale“. De unde însă partidul liberal își ia dreptul ca să se erijeze într’un fel de tutore al muncitorilor și al celorlalte clase sociale? Umila mea părere este că dacă partidul liberal este așa de dornic și de bine dispus, ar trebui să înceapă lunga serie a binefacerilor sale, prin a da muncitorilor și celorlalte clase putința de a-și căuta singure de interesele lor, adică emanciparea politică. Și cu atît mai ciudată mi se pare părerea d-lui Panu, cu cît avem a face cu acela care altă-dată a pledat cu atît talent și autoritate, lărgirea vieței politice prin votul universal. Odată partidul liberal își făcea o glorie din a proclama că toate puterile emană de la națiune — principiu înscris în Constituțiune, iar pe manșeta Romanului bătrînului C. A. Rosetti, stătea scris: Voește și vei puteai bate și ți se va deschide! Muncitorii voesc și desigur că vor putea. Ei bat la poarta vieței politice și partidul liberal nu’i lasă să intre, ci revendică pentru el dreptul de a-i epitropisi și a se îngriji de soarta lor. Or, muncitorii în toate țările și la noi deci, au pe lîngă idealul economic și unul politic. Nu-i de ajuns ca cineva să aibă numai ce mînca și cu ce să se îmbrace. E partea omenească, vrednicia de om, dreptul egal pentru toți cetățenii acestei țări — e această parte care preocupă partidele muncitorești din toată lumea, e idealul de a deveni partide de guvernămînt și a regula soarta țărei, bazate și pe puterea de fapt și pe forța morală, deoarece reprezintă marea majoritate a națiunei. Partidul liberal de partea aceasta a programului mișcărei muncitoare, nu se preocupă — ori de fapt se preocupă exclusiv, dar nu o spune, nu o mărturisește. Alcătuirea noului partid social-democrat, care e menit să-l lipsească de aproape întreaga pătură electorală orășenească, îl trerasperează, și pentru ca aceasta să nu se întîmple, el ar fi gata să voteze toate legile economice cari nu’i fac nici cald nici rece, în ceia ce privește puterea lui politică. Dar ceea ce’î fatal să fie, va fi. Partidul liberal a făcut prostia, ca să grăbească prin prigonirile și legile lui de excepție, nașterea unei puteri, care acum a eșit la iveală. Alcătuirea și organizarea acestui partid, progresele sale mereu crescînde, nu vor putea fi oprite în loc, de nimeni și cu nimic afară dacă, prin imposibil, partidul liberal, ar imita pe cei din Anglia și ar deveni el însuși un partid socialist sau așa de aproape de el, că în programul practic și imediat realizabil, n’ar exista deosebire de vederi între cele două partide. A * Și dacă pentru organizarea acestei noui puteri, va fi nevoe de concursul celui ce scrie aceste rîndurî, el îl va da fără de precupețire, cum l’a mai dat și altă dată — și el crede, contrar părerilor d-lui Panu, că face o operă și utilă și democratică și mai presus de toate cinstită —■ și că dacă nu va putea aduce îmbunătățirea soartei muncitorilor ca guvern și membru al unui partid de guvernămînt, va putea face aceasta, împingînd toate guvernele la reforme democratice și folositoare clasei stăpînite. Previn pe d. Panu, că n’am isprăvit nici astăzi cu d-sa. CONST. MINLE Audiența la Papa Din convorbirea acordată „Adevărului“ de d. general Manu, rezultă surprinderea și neliniștea ce a stîrnit în rîndurile bărbaților politici, chiar cei mai experimentați, audiența insolită a primului ministru, d. Brătianu, la Papa. Nu știm ca vre un alt prim-ministru al Romîniei să se fi prezentat, în această calitate oficială, la șeful bisericei catolice. Ceea ce se știe, este că Vaticanul este în regatul amic al Italiei o putere nu numai bine despărțită de Quirinal, dar o putere întotdeauna iritantă pentru regatul Italiei, cu deosebire în chestiunile externe. întrebarea e deci firească în cercurile noastre politice, în urma audienței d-lui Brătianu la Papa, ce a căutat primul ministru la Vatican și ce a căutat, nu numai în hypoteza că ar fi îndeplinit de mai înainte conveniența diplomatică de a se prezenta la Quirinal, dar ce a căutat la Papa, în deosebire de orice alte interese și conveniențe de politică internațională ? Ceea ce preocupă pe un bărbat ca d. general Manu, sperăm că va preocupa, în genere, opinia publică. Asemenea surprize, fără rost, cari pot numai neliniști spiritele, nu pot, în tot cazul, rămîne multă vreme fără explicațiune. A trecut vremea cînd guvernanții puteau face ce le plăcea Cînd își puteau plăti luxul a tot soiul de extravaganțe și vanități, fără ca lumea să le ceară socoteală pe ce temeri le fac ca persoane oficiale. In haosul politicei noastre interne și externe nu mai lipsea decît o audiență a primului ministru la Papa. Ei, azi o avem și pe asta. P. O. STA'Z BITU Ornitologie politică Im perorația, ca sa nu zicem expectorata sa contra d-lui Take Ionescu la Iași, d-na Filipescu a făcut și iițică ornitologiei politică. D-sa a contestat că d. Take Ionescu e un vultur și a declarat că e un pitpalac ceea ce pare mai mult inspirația unui agent al a sale cu sediul la circiuma lui „Sotir. cu Pitpalacul“ din palatul Nifon. Am căutat și eu să intervievez un păsărar din gura Pieței, care nu s’a putut răsti ataca, d-nu Take Ionescu e vultur ori pitpalac, dar =I-',a muiat destul în gură și mi-a dat parul că d-nu Filipescu, în politică, a rămas... sud _ _ Serviciul nostru maritim Excedentul budgetar și sporirea numărului de vase comerciale Sîntem în apropierea acelei zile mult dorite de diferitele servicii publice ale Statului, in care ministerul finanțelor, apreciind și cumpănind nevoile lor urgente și inexorabile, le fixează o cotă parte din excedentele bndigetare în ființă, pentru satisfacerea trebuințelor lor în suferință. Anul aceste, excedentul care urmează a fi distribuit administrațiilor publice ale statului, se urcă, după cu suntem informați la însemnata sumă de 53 milioane. Apropierea acestei mari zile ne oferă prilejul bine-venit de a semnala atențiunea celor în drept unul din serviciile statului, care de o serie de ani a fost jertfa unei regretabile uitări la împărțirea anuală a excedam zeilor budgetare. Ne bucurăm azi, din fericire, de o situație economică, care, în afară de sacrificiile ce tetone să facem pentru armată, ne impune prin desvoltarea ei prosperă datorii din ce în ce mai mari pentru căutarea de noul debușeuri ca și de noul mijloace de transport. Unul din serviciile aceste neglijate, dar care corespunde unor nevoi reale impuse de crescînda noastră dezvoltare economică, este fără îndoială serviciul maritim român. Menit să înlesnească legăturile noastre comerciale cu cîteva țări din Occident, serviciul maritim român a fost lăsat totuși în părăsire de la 1897, anul cînd am avut gata de serviciu cele 5 cargoboturi, destinate pentru linia Dunărei Rotterdam-Gardiju-Livierpool. Toată grija noastră a fost concentrată pentru a mări parcul vapoarelor noastre de pasageri pe linia Constanța-Constantinopol-Smirna.Alexandria, neglijînd cu totul partea Pur comercială a serviciului maritim. Rezultatul acestei procedări este că cele 5 cargoboturi — Iași, București, Dobrogea, Constanța și Tmnu Severin — construita în anul 1897 și cu un tonagiu fiecare de 3000 de tone, au ajuns azi improprii de serviciu pe distante mari și înlocuirea lor este o chestie de rigoare elementară. Deși în 1897 aceste vase erau considerate ca făcînd parte dintre bastimentele de mare tonagiu, azi ele au rămas pe al douilea și chiar pe al treilea plan, deoarece chiar în Dunăre nu mai intră azi decît vapoare de 5—6000 de tone. Se impune clar în mod absolut înlocuirea actualelor cargoboturî prin vase de mare tonagiu, cari cu aceeași cheltuială de personal și de combustibil să poată transporta 6000 femei în loc de 3000. Cu vasele de mare tonagiu vom avea și avantagiul de a putea lupta cu scăderea de navlu de azi, la careta mod1 fa tai nu pot rezista vapoarele mici decît în zei,strînd o pagubă simțitoare. * O altă considerațiune care pledează și ea pentru Înlocuirea vapoarelor noastre de marfă, este și următoarea: Se știe că bastimentele noastre de pasageri dau în fiecare an deficit, pe cînd cargotootele dau excedente, cu cari se acopăr în parte cheltuelile de la vapoarele de călători. Ei bine, avînd 5 cargoboturi mari de 5— 6000 tone, excedentele ce ar da ar fi suficiente să acopere întregul deficit al vapoarelor de pasageri. Dar nu trebue să uităm că pe de altă parts actualele cargoboturî ar putea fi întrebuințate cu succes și folos pentru transportul stărfurilor noastre în Turcia, în Arehipelag, pînă la Alexandria, de unde știm pozitiv că direcția serviciului maritim primește regulat cereri pentru transportul petrolului, sări, și lemnelor noastre, fără să le poată satisface decît în parte prin ajutorul bastimentelor de călători, cari n’au cîtuși de puțin această misiune ! Cred că am dovedit în destul importanța ce prezintă reînoirea parcului nostru de vase comerciale prin vapoare de mare tenagiu, cari ar reclama din partea Statului un sacrificiu de 5 sau cel mult 6 milioane. Să sperăm deci că d. Anghel Saligny, directorul căilor noastre de comunicație pe apă, care și-a cîștigat merite neperitoare prin lucrările podului de peste Dunăre ca și prin cele de lărgire și îmbunătățire a portului Constanța, va ști să-șî afirme influența sa și marele său prestigiu în această chestie vitală a serviciului maritim român, de la care țara așteaptă cu drept cuvînt roadele ce le impune prospera noastră desvoltare economică. I. Rusui-Abrudeanu «g AdevărulW Meritul guvernului Franțuzită foaie polițistă a deșteptului Procopiu atribue guvernului meritul caracterului grandios, dar calm, al demonstrațiilor muncitorime organizate. Firește. Guvernul a publicat manifeste provocatoare vorbind de „vărsări de singe“ și a înscenat mascarade polițienești contra meetingurilor — iar dacă, cu toate acestea, muncitorii au disprețuit mișeliile guvernului, meritul e al acestuia, nu-i așa?, consecinți — Ce consecințî, crezi, s că să aibă audiența primului-ministru la Papa? — Cred că se va mai.... papa și pe această temă ceva fonduri extraordinare! Menține ? Carpiștii declară că-șî mențin candidatul la Iași. Cum s’ar zice, își mențin,, coada. Ei, o să li se taie și coada ! Rigoletto Din culisele carpiștilor Un comunicat inexplicabil a apărut aseară în „Conservatorul“ cu privire la menținerea candidaturei d-lui C. Meissner. Iată-l: „Față de frumoasa dovadă DE ÎNCREDERE pe care alegătorii independenți ai colegiului al ll-lea de Senat au dat-o partidului conservator exprimîndu-se IN MAJORITATE de voturi pentru candidatul nostru, direcțiunea partidului a decis să susțină înainte pentru balotagiul de Duminică, candidatura d-lui Constantin Meissner la colegiul al ll-lea de Senat. Ați înțeles ceva? Candidatul carpist a rămas în coadă la Iași. Totuși aceasta e „o frumoasă dovadă de încredere“! Cum s’a manifestat această încredere, se știe carpiștii au avut cele mai puține voturi Totuși comunicatul spune că a obținut MAJORITATEA voturilor! Ce mai înseamnă zăpăceala aceasta? D. Filipescu ar fi dorit să provoace un mare scandal la Iași. Se vede că d. Carp i-a interzis aceasta mai ales că șeful junimiștilor a fost implorat să prezideze întrunirea de la Iași Cu toate acestea e adevărat că d. Filipescu a găsit doi-trei scandalagii cari au... demonstrat contra d-lui Fleva. Această ridiculă demonstrațiune a fost însă desavuată de un partizan al d-lui Carp care s’a apropiat de acel grup de cîtiva scandalagii cari se postaseră în fata clubului carpist din Iași și i-a apostrofat astfel: — Nu vă este rușine derbedeilor să demonstratî voi contra unui om ca Fleva! Scandalagiii s’au risipit imediat și publicul a aclamat pe tribun. * D. Nicu Filipescu continuă însă cu amenințările dacă takiștii vor ține întrunire publică la Iași. Takiștii sunt însă de data aceasta hotărîți să administreze o bună lecție scandalagiilor și să tragă la răspundere pe d Carp pentru „demonstrațiile“ d-lui Filipescu. E foarte nostimă declarația „Epocei“ care se zice că a fost dictată de d. Filipescu — cum că toată lumea e revoltată la Iași contra takiștilor. Și în același articol, cîteva rînduri mai la vale d. Filipescu spune că trebue „liberat lașul de teroarea takistă“. Una din două, ori e revoltă la Iași contra takiștilor, ori e teroare takistă! Dar nu e nici revoltă, nici teroare, e zăpăceală mare și debandadă la carpiști Declarațiile generalului Manu Cum comentează liberalii declarațiile generalului Manu cu privire la situația guvernului Importantul interview pe care a binevoit să-l acorde „Adevărului“ d. general Manu a făcut senzație în toate cercurile politice și continuă a fi viu comentat. Fostul președinte al consiliului s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor politice la ordinea zilei cu francheta care-l caracterizează și cu claritatea omului politic care, în espectativa ce și-a impus, privește cu sînge rece și cu bunul simț de care de atîta ori a dat dovadă în lunga și frumoasa d-sale carieră politică. Declarațiile generalului Manu sînt așa de categorice, așa de limpede formulate, încît oricît de abili ar fi acei cari ar voi să le intortocheze sau să le denatureze adevăratul înțeles, nu vor putea să ajungă la acest rezultat afară dacă vor fi de rea credință și vor falsifica ceea ce a spus eminentul bărbat politic. Pînă acum carpiștii se resemnează înregistrînd printr’o adîncă dar dureroasă tăcere declarațiile fruntașului conservator. Liberalii însă caută să exploateze numai acele declaratiuni privitoare la expunerea situațiunei din partidul conservator, iar aprecierile făcute de generalul Manu asupra politicei guvernului liberal au rămas fără răspuns din partea „Independenței“ care a vorbit ori de acest interview. Cu toate acestea fruntașul conservator a spus liberalilor adevăruri crude și cam de sigur că au făcut impresie în tabăra guvernamentală. Generalul Manu a spus că guvernul acesta e o nenorocire pentru țară. A acuzat pe liberali că au răsculat țăranii, că au provocat dezordinea în biserică, că prin legile ce le propun azi rezvrătesc și muncitorimea dela orașe. Aceasta e politica internă. Dar d. general Manu a criticat cu toată asprimea și politica externă a d-lui Ionel Brătianu și a spus că noul șef al liberalilor n’are nici o linie de conduită în politica din afară, că a făcut declarațiuni nesocotite, că vizita la Papa e un act necugetat, o gafă. N’au nimic de spus liberalii asupra acestor grave declarațiuni ale generalului Manu? * # * „L’Independance Roumaine“ nu relevă din interviewul fostului președinte de consiliu decît partea privitoare la situația din partidul conservator pentru a ajunge la concluzia că însuși generalul Manu crede că guvernul d-lui Brătianu va mai rămînea la putere. Aceasta-i interesează pe liberali, dacă va mai fi posibilă cramponarea de putere, încolo sunt dispuși să înghită toate învinuirile, toate execuțiile. Ceea ce-i incintă pe guvernamentali e părerea generalului Manu că e foarte greu de format acum un guvern conservator. Părerea cealaltă că guvernarea liberală e o nenorocire pentru țară, aprecierile fruntașului conservator asupra politicei cabinetului liberal, aceasta nu-l interesează. Dovadă că numai chestia rămînerii la guvern îi preocupă este că „L’Independance“ comentează și declarația făcută de d. Carp d-lui Bădărău că mai e posibilă o guvernare de un an a cabinetului Brătianu. Aceste două păreri sunt acum exploatate de guvernul și partidul liberal. Cu toate acestea generalul Manu nu a spus că e imposibilă schimbarea regimului. A declarat, franc și real, că e mare desbinare la conservatori, că în asemenea condițiuni ar fi o grea misiune formarea unui guvern conservator și o mare răspundere pentru acel căruia regele i-ar da această însărcinare, — așa a spus generalul Manu. Aceasta nu înseamnă că e imposibilă schimbarea regimului, mai ales că generalul Manu care a stat rezervat și nu este un temperament pătimaș, n’a ezitat totuși să recunoască că e o nenorocire pentru țară guvernarea liberală. Declarațiile fruntașului conservator mai sunt viu comentate și din alt punct de vedere. Se știe că liberalii s’au amestecat în certurile conservatorilor din chiar ziua rupturei. C. Brătianu mai ales a împins partidul sau să sprijine acțiunea carpiștilor contra takiștilor. E adevărat că nu întregul partid a urmat această tactică. Dar mai toți miniștrii și gruparea brătienistă au dat un concurs fățiș carpiștilor în contra takiștilor. Mai mult decît atît, d. Brătianu a adoptat tactica de odinioară a d-lui Sturdza față de partidul conservator pe cînd se afla sub șefia d-lui G. Cantacuzino. Recomanda mereu gruparea d-lui Carp ca acea care va lua succesiunea liberalilor. Dar regele a dat guvernul d-lui Cantacuzino. Acum d. Brătianu vrea să desemneze și d-sa viitorul guvern și mereu spune că nu d. Take Ionescu va forma guvernul. Cine e însă mai autorizat să se pronunțe asupra acestei chestiuni: d. Brătianu sau d. general Manu? Nimeni nu va sta la îndoială să recunoască că, asupra acestui punct, cuvîntul cel mai autorizat e al generalului Manu. Și ce declară fruntașul conservator? Că, în situația în care se află partidul conservator, d. Take Ionescu are exact aceleași drepturi de a forma guvernul, ca și d. Carp. Și d. general Manu spune pentru ce, pentru că și în partidul d-lui Take Ionescu sunt vechi conservatori ca și în partidul d-lui Carp, plus că takiștii mai au numărul cu ei. Importanța acestei declarațiuni reale, care vine de la un bărbat al partidului conservator care a stat pînă acum ca un fel de arbitru intre cele două partide de opoziție, nu poate scăpa nimărui. A.W. CHESTIA ZILEI După pocinogul de la Iași Conu Petrache« Nicule, eu înțeleg să:„ Spui tu mie că am cusu 1; înțeleg să stau 40 de ani în opoziție, grație prostiilor pe urma pocinogurilor tare ■— asta mi-a trecut peste cap . Guvernul și muncitorii — Provocațiuni despre etate — Am arătat ori cum a înțeles guvernul să răspundă tactului și înțelepciunea muncitorilor organizați. Prin foaia franțuzească a lui Halder și a dinastiei Brătianu, li se răspunde în acești termeni: „La cei dinții gest al nostru, energumeniî cu ațîțătorii lor ambițioși ar vedea „izbucnind neputința lor și ar dispare „sub pămînt“. Cel mai ciocnesc și maî reacționar regim n’ar putea ține un limbagiu maî mizerabil. Nu e vorba de efectul ce ar produce asupra muncitorilor. Ei sînt atît de deprinși nu numai cu amenințări, dar și cu actele regimului de azi încît o amenințatare mai mult sau mai puțin nu le face nici cald, nici rece. Ei mai știu că voinicia celor ce amenință e bazată pe baionetă, dar baioneta e bună pentru orice, numai ca să te așezi și să stai pe ea nu-i tocmai bună. De aceea ciocoii cari amenință azi se pot trezi pînă mîine cu posteriorul nu pe baionete ci pe caldarâm. De altfel vitejilor guvernanți le țîțîia sufletul ca o gelatină în ajunul meetingurilor și-și făceaul prin manifeste și provocatiuni polițienești calcule infame asupra răbdărei și conștientei muncitorilor organizați. Numai cînd au văzut că au trecut meetingurile și că au fost unice în felul lor, numai atunci au apărut, pe față, prin foaia lor franțuzească, amenințînd cu „gestul“ care va face pe muncitori „să dispară sub pămînt“! Nu este acesta regimul care să aibă falonul de a face pe cinicul și teroristul Caraghioșii cari amenință pot cel mult să se retragă cu arme și muniții din luptele electorale; pentru lupte sociale nu au pregătirea și mai puțin încă curajul moral de a sta cu fruntea sus în fața clasei muncitoare. Păcătoșii și naufragiații nu pot face pe eroii conservării sociale și pe reformatorii. Să-și vadă de păcate și de bugetul care le poate scăpa peste noapte. Ad. Bouă dictaturi militare Liga militară și comitetul „Uniune și Progres” în fața cancelariatelor Soldățimea din Cometantimiopidle (măsoară din ochi soldtățimeia din Atena; comitetul „Uniune și progres“ se uită cruciș spre Liga militară. Cele două partide sunt în rivalitate de cocietărie în fața Europei și își displută stma publică. Ele au observat că opinia publică nu le abordă o egală parte,de omagii, uni atoelai și tribut de considerație și se întreabă oare că fiie cauza. — In definitiv, opiniază epoleții greceștî, nici facem același lucru cîindi punem la locull dreptului forța, cînd exercităm dictatura pe față sau în iulisie. Răisturnnăm minișttrii, ne impunem parlamentului prin ternare. Intervenim în dezbaterile publice cu revolverul în mînă, hotărrîm asupra conveni tute și ilegiitor —7^displut ca și camarazii ■ die la Constenstiniopol^. Die ce cancelariiatale, guiveonniene, presa internationala, nu mi sínt tot așa de favorabile. 1 De ce Europa blamează altitudinea ligei militare față de regele George și t aprobă condiulțta comitetului „Uniune și progress“? I— Dtaißä moi avem simpatia universală, spun epoleții turcești, cauza e că moi punem forța în serviciul civilizației. Noi am răsturnat tiranial pentru a pune în locul ei libertatea. Noii am întemeiat regimull parlamentar în imperiul turcesc. In sfîrșit noi am salvat partiția și dacă stătuiim în acțiunea politică pricina e că opera noastră mi-i terminată. Nici reprezintăm, pogresul, voi reacțiunea. La această replică, militarii greci au altă tiradă. Liga militară greșește cînd crede că Europa mai are aceleași sentimente din trecut pentru comitetul „Uniune și progres“. Setntiimentele Europei s-au modificat mult. Astăzi, ea se uită la cele două dictaturi militare cu aceeași severitate, cu aceeași neliniște Documentele lui Crispi Un important material istoric Fără îndoială, în acest moment răscumpărarea hîrtiilor secrete ale lui Francesco Crispi e un fapt împlinit. Tratativele n’au decît o durată de opt ani, ceea ce, pentru o tranzacție așa de spinoasă, nu e mult, relativ. * Hîrtiile fostului ministru cuprindeau trei categorii bine distincte. , Mai întîî, o bibliotecă juridică compusă din vreo șaizeci de mii de volume, dintre care patru-cinci mii în limbi străine. Guvernul și moștenitorii recunoscură îndată că aceste volume n’au decît o valoare de librărie; prin urmare, ele fură puse la licitație și împrăștiate. A doua parte, se raporta la evenimentele politice de la 1848, 1849 și 1850 si forma o colecie de un interes excepțional. In ea intrau, strînse la un loc, toarte ziarele principale ale timpului. Intr’însa era, concentrată istoria primelor sforțările patriotismului italian spre independență și unificare. Totul fu cumpărat de stat îr folosul bibliotecei naționale din Roma, după unii inventariu încredințat unei comisiuni prezidate de d. Nathan, primarul Capitalei. Hîrtiile secrete constituiau a treia și cea din urmă categorie. La început se întîmpinară oarecari greutăți în a le aduna, căci Crispi le împrăștiase înadins. Ele se aflau prin Sicilia, Roma, Florența și chiar la Londra și la Paris. Nu au chip să fie cercetate decît doar cînd fiica lui Crispi, prințesa de Luignaglossa, le strînse, răscumpărînd o parte din ele cu bani. Guvernul încredință cercetarea lor doctorului Casanova, directorul arhivelor statului din Neapole și dădu mandat acestui savant funcționar să se înțeleagă cu prințesa asupra condițiilor de achizițiune. D-na de Luignaglossa cerea 120.000 de lei, iar directorul arhivelor fixa prețul la 100.000. Ministerul se arătă galant și desigur că în acest moment prințesa a primit prețul pe care l-a pretins. Italia face, cum se zice comercial, o bună afacere. Hîrtiile secrete cuprind întreaga corespondență a lui Francesco Crispi de la 1846, corespondență privată și corespondență politică. In ele sunt documente de o valoare excepțională asupra primelor răscoale ale Piemontului, pe vremea lui Charles-Albert și a lui Victor Emanuel al II-lea, asupra asediului și triumviratului revoluționar din Roma, asupra agitației comentate de Garibaldi între anii 1859 și 1860, asupra expediției celor o mie și a cucerirea Siciliei, precedînd pe cea a regatului Neapolului, ca și asupra politicei interne a Italiei și asupra relațiilor sale cu Franța și Germania după 1871. Sînt apoi manuscrise relativ la Daniel Maniu și la efemera republică a Veneției. In sfîrșit, în ele s’ar găsi toate originalele publicațiilor eșite din celebra „tipografie elvețiană“ din Capologo, cari se credeau pierdute sau distruse. Această colecție valorează ea singură prețul cu care s’a cumpărat totul. Din acest material istoric se vor face două părți. Cea mai importantă va fi provizoriu văzută în secretul inviolabil al arhivelor statului. Așa e regula: noi nu trebue să cunoaștem adevărul politic decît atunci cînd e prea tîrziu ca să ne mai putem folosi de el. Prin urmare, aceste documente vor rămîne misterioase încă treizeci sau patruzeci de ani. Numai a doua parte va fi dată publicității. Ea constă într-o corespondență schimbată în diferite epoci între Garibaldi și Bismark, Gladstone și Gambetta. Clasarea acestor scrisori e încredințată doctorului Casanova și putem spera că în primăvară vom avea „secretul“ lor efc.