Adevěrul, octombrie 1910 (Anul 23, nr. 7567-7596)

1910-10-01 / nr. 7567

no! a! XXIII-leä No. 7567 FONDATOR ALEX. V. BELDIMÂNU PUBLICITATEA CORCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevica No. 18.»■Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI­­ București, Strada Sărindar Mo­­r. 5 Vîneri 1 Octombrie 19»o DIRECTOR POLITIC CONST. MIU­S ABONAMENTE» Olu>;'9î*vi ; Len­6.- I atei luni. . . iui <* inelu&i ... 8 -­­ o lima. . . » ; « 1«­ Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala „ 14/10 n „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătatea „ 12/40 BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele'­știri videgrafice­ și­ telefonice­ de la­ coresponden­ții noștri UN NUMĂR BANI C. F. F. Carp a devenit popular,iree,ia­r Carpiștii simt nevoia de a prezenta pe șeful lor ca om popular O discuție foarte nostimă s’a încins în­­­tre ziarele carpiste și liberale asupra.... popularitatei d-lui P. P. Carp. De­sigur că șeful junimiștilor, dacă ci­tește gazetele românești, va rămîne uimit de noua descoperire a partizanilor săi. Nimeni, în țara aceasta, nu contestă că d. Carp este unul din bătrînii noștri băr­bați de stat cu mai mare vază, o podoabă a parlamentarismului român. Dar marele cusur al d-lui Carp e iarăși cunoscut de toată lumea politică și anu­me că numai de șef de partid nu e bun. Unii, ca să nu-l jignească, au spus că nu e bun pentru Romînia, ci pentru un stat mai mare din Occident, dar pînă acum pare unanimă părerea că d. Carp nu e de șef. Intr’adevăr dacă ne amintim prin cite peripeții a trecut d. Carp ca să ajungă, după ce a împlinit vîrsta de 70 ani, șef de partid, ne găsim în fața unui foarte tragic tablou. Orice s’ar zice e ceva tragic în viața a­­cestui admirabil om și eminent bărbat de stat. Dar soarta aceasta nu i-au creat-o parti­dele, coalițiile politice, regele și poporul românesc. Singur d. Carp e de vină, firea și autocratismul sau, marele cusur că n’a știut nici odată să cucerească sufletele, căci nu e suficient, ca diriguitor al unui partid, să cucerești numai cîteva capete de mari cugetători și cu acest stat major să ai pretenția ca restul omenirei să se­­ plece și să se supună orbește. Nu putem spune că d. Carp e un duș­man al poporului, să-l prezentăm ca un­ disprețuitor al masselor, cum l’au pre­zentat pe rînd conservatorii și liberalii. Nu-i putem prezenta nici ca...­­nebun al regelui, nici nu putem zice că e un... grandoman, cum a fost de atîtea ori cali­ficat de cei mai mulți din politicianii al căror șef a devenit. Dar ceea ce putem spune cu cea mai mare părere de räg e că, în criza aceasta de oameni de stat prin care trecem, un bărbat de talia d-lui Carp n’are de loc însușirile pe cari trebuie să le aibă, la noi, un șef de partid. Cu toate acestea de cîteva zile, așa din senin, ziarele conservatoare au venit să tulbure liniștea șefului lor. Reputația d-lui Carp a fost pînă acum că la noi e bărbatul de stat cel mai puțin popular. „ Acum, deodată, carpiștii proclamă pe d. Carp ca cel mai popular bărbat politic din Romînia. .. * ;■ înainte de a cerceta să aflăm ce s’a petrecut ca d. Carp să devină într’o noap­te omul cel mai popular, vom reproduce mai întîî, după „Conservatorul“, defini­ția, ca să se vadă ce înțeleg carpiștii prin om popular. ” , ...„Asupra afirmărei „Epoceî“ ca d. Carp este în vremurile de față un om po­pular, s’a încins cu ziarele adversare o lungă polemică. Este ori nu este d. Carp un om popular? — întreabă gazeta canta­­cuzinistă.­­ „Mai întîî să ne înțelegem asupra defi­­nitiunei. Ce se poate numi un om po­pular? ■ „De obicei se înțelege printr’un om po­pular acela care întrunește simpatiile ce­lui mai mare număr de oameni, acela ca­re se bucură de încrederea inconștientă a masselor și care este urmat orbește de cei cari în­totdeauna se lasă a fi cîrmuiți. Dar oameni populari mai sunt și aceia cari, fără a fi cunoscuți de masse, fără a determina curente populare și a domina massele, totuși se mândresc CU ÎNCRE­DEREA UNUI MEDIU SPECIAL. „Dacă cercetăm Istoria vedem că au fost oameni populari, — în înțelesul din­ții — Garibaldi, Gambete, Koshuth, dar populari în înțelesul de-al doilea au fost Bismark, Cavour, Gladstone, etc. Și unii și alții au avut înrîurire asupra contem­poranilor, cu toții s’au bucurat de încre­derea compatrioților, dar pe cînd cei trei dinții au fost la momente date, urmați or­bește de massele înflăcărate dar lipsite de reflecțiune, cei trei din urmă aveau în­crederea părței conștiente a conaționali­lor.... „D. Carp n’a fost nici­odată idolul mas­selor dar în mediul mai restins al sumei culte s’a bucurat în­totdeauna de stimă și de încredere, adică în acest mediu a fost în­totdeauna popular. Căci în felul acesta numai, poți avea popularitate printre oa­menii cari știu­ să cugete. „In politică popularitatea este strîns le­gată de forma de guvernămînt și de regi­mul electoral. Bismark a putut fi om po­pular în Germania însă n’ar fi putut fi popular în Franța. In Germania a putut fi popular căci sufragiul universal are restricțiuni cari apără minoritățile conști­ente de suprimare, pe cînd în Franța nu­mai cine se bucură de majoritatea absolu­tă poate exercita o înrîurire asupra trebi­­lor politice“... In care tratat a găsit „Conservatorul această foarte originală definiție asupra popularității, nu știm. Dar e nostimă definiția. d. Carp nu are popularitate în massele... inconștiente __ adică în corpul electoral — și nu înțe­lege popularitatea în sensul ca să fie ur­­mat orbește de aceste masse cari „se la­să în­totdeauna a fi chimuite“. D. Carp se bucură numai „de încrederea și stima u­­nui mediu special“ care... nu se lasă a fi cîrmuit! Și ni se dau exemple: tot de a­­cest fel de popularitate, cu stimă și consi­derație din partea unui mediu special, s’au bucurat Bismark, Cavour, Gladsto­ne, etc. Compania e bună. 3. Carp nu se va plînge decît doar de faptul că i se citează numai niște iluștri... morți, pe cînd s’ar putea cita cîteva exemple vii, căci sînt dacă nu în Romînia, în toate statele occi­dentale. Ceea ce însă nu va reuși să dovedească ziarul „Conservatorul“ e că unui șef de partid, într’un stat cu regim reprezenta­tiv, nu i se cere să aibă massele cu el, ci numai stima și considerația unui mediu special. S’au încurcat gazetele conservatoare și cu popularitatea d-lui Carp. A. W. NAZBITII Prăbușirea dinastiei Față de evenimentele din Portugalia și u­­șurința cu care se răstoarnă azi dinastiile regale, fiu să iau de pe acum măsurile ne­cesare ca nu cumva de Crăciun ori de Anul nou să avem confuzie și alarmă în țară și Europa. L Cum la aceste date guvernul de azi va fi dat mai mult ca sigur orin popii, e prudent cred ca atunci cînd va apare vr’o știre sau un afiș cu titlul „Prăbușirea Dinastiei“ să nu se creadă cumva că în București s’a procla­mat republica, ci să se știe că’„de prăbușit s’a prăbușit „Dinastia“ celor trei frați! Ne-am înțeles ?... Acuma sînt liniștit.­ ­ -------------------------- L, Pac Rezultat al manevrelor regale Manevrele regale s’au terminat în mij­locul unei vădite satisfacțiuni­­ a cercuri­lor militare și politice. Rezultatul lor a li­niștit conștiințiie și a înnălțat inimile. Au fost, de astă­ dată, pe cîmpul de ma­nevre cincizeci de mii de oameni și ope­rațiunile au făcut admirația șefilor și a arbitrilor.­­ Trupa, cu totul superioară ca instruc­ție, a manifestat calități de rezistență, mo­bilitate și însuflețire cari îndreptățesc cele mai frumoase speranțe. Corpul ofițeresc a desfășurat cunoștințe teh­nice, o vigi­lență și ambițiune admirabile. Echipamentul s’a dovedit cu totul sufi­cient. ș.l. materiali în perfectă stare. Lipsurile și cusururile constatate sunt din acele cari lesne și repede pot fi înlă­turate. Ceea ce e principal este că ofițeri și tru­pă s’au arătat superiori. Rezistența tru­pei, în special, a stîrnit un adevărat entu­ziasm. Au fost marșuri, calculate, la cari s’a cîștigat cite două și trei ore față de prevederile făcute. In total, așa cum a eșit armata din ma­nevrele regale ea are dreptul de a nu mai fi socotită printre armatele balcanice, ci printre cele europene — ceea ce nu în­seamnă că putem să ne culcăm și să dor­mim pe roze. Din contra, cu moralul în­nălțat, trebue lucrate așa fel ca excelenta noastră armată și sacrificiile ce face țara pentru apărarea națională să ne puc la a­­dăpost de orice surprindere. Nimic nu putea să ne bucure mai mult în momentul acesta. Alfa ___________________ Zvonuri carpiste Deia o vreme încoace se pun în circu­lație din lagărul carpist, niște zvonuri foarte curioase. Ba că d. Carp tratează cu d. Ionel Brătianu, ba că s’a înțeles cu dânsul și că în consecință actualul guvern își va mai putea trece cîteva legi, iar pînă în Martie carpiștii vor face alegerile, etc. Pe noi nu ne interesează aceste zvonuri prin conținutul lor, ci prin mentalitatea politică pe care o trădează. Intr’adevăr, iată un partid de opoziție, care după trei ani de­ pactizări cu guver­nul, are un moment de reculegere, își ți­ne în fire și caută să joace rolul ce-i indi­că locul său, repede însă se convinge că nu-i șcade bine în acest rol și văzând că pentru o luptă nu-i destul de tare, revine la ideia unei dulci înțelegeri, după ca­re, guvernul să fie slobod a-șî trece chiar și acele legi cari nu convin carpiștilor, numai să le la­se acestora moștenirea pu­­terei. Dar te întrebi, ce rost mai au partidele la noi, dacă asemenea mentalitate politi­că se însărcinează? Rolul opoziției este controlul guvernului. Or, dacă ea își vinde acest rol pentru a-și asigura deliciile pu­­terea, — atunci nu mai avem nici joc po­litic constituțional, nu mai avem măcar parigoria parlamentară de pînă acum, ci avem o complicitate între oligarhi pen­tru a-și împărți conducerea țarei, adică proclamarea pe față a unei bligocrații în­velită în forme constituționale. Și de notat că dacă zvonurile puse în circulație ele carpiști nu sunt adevărate­, aceasta nu e vina lor, căci ei ar dori ca să fie adevărate.? Nu vroim să credem că aceleași scopuri ca și cele urmărite de massa carpistă, fac și pentru, d. Carp ac­ceptabilă ideia unei înțelegeri cu guver­nul, în sentul sus arătat, — dar această ideie nu ar contraveni conștiinței politice a șefului junimiștilor, în care "se știe că totdeauna s’a răsfățat idealul unei despo­­ții luminate, ca singurul soi de guvernă­mînt potrivit pentru Romînia, mai ales cînd această despoție s’ar exercita prin d. Carp. întrebarea însă este, dacă massa alegă­torilor,, cari au dat dovadă de atâta demo­crație în ultimele alegeri, — va tolera a­­cest joc și dacă ea nu va strica toate soco­telile politicianilor? ---------------------------, Rp. F. R. și progresul economic al Romîniei — Mișcarea comercială, oglinda bogăției noastre —­­ Este știut că oglinda bogăției unei țari și a progresului ei economic este în pri­ma linie intensitatea mișcării comerciale, care este barometrul bunei stări econo­mice a unui popor. In privința aceasta nimic nu poate fi mai elocvent și mai convingător de­cît traficul anual al mărfurilor și pasageri­lor pe liniile ferate, înarmați cu date­­ statistice din cele mai ți interesant­e asupra mișcării comerciale de la căile noastre ferate pe ultimii 10 ani, vom căuta să punem sub ochii citito­rilor modul cum an cu an a crescut bogă­ția generală a țării, care în definitiv nu este de­cît rezultatul sforțărilor ce se fac de către stat și chiar de către particulari pentru îmbunătățirea și perfecționarea mijloacelor de producțiune și de trans­port. #■ _ Se știe­­ că pînă in anul trecut lungimea liniilor căilor noastre ferate era de 3187 kilometri. La această rețea, direcția G. F. R. a avut în cursul anului budgetar 1909/1910 următoarele venituri: din tra­ficul de călători 29.315.239 lei, din trafi­cul de­ bagaje 939.702 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 2.508.643 lei și din traficul mărfurilor de mică iuțeală 48.222.279 lei, cu un total de cheltueli de 54.826.473 lei. Spre a scoate acum în relief ,progresul economic realizat de țară în ultimii 10 ani, să vedem cari au fost veniturile căi­lor ferate cel puțin pe două ani din urmă și anume pe anul 1900/901 și pe anul 1905/906. In­ 1900/901, direcția C. F. R. a încasat: din traficul­ de călători 17, mi­lioane 193.474 lei, din traficul de bagaje 442.­53 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 1.372. 974' tei'și din traficul mărfurilor de mică iuțeală 28.994.785 lei, cu un total de cheltueli de 35.645.926 lei. In anul 1905/906, veniturile direcției G. F. R. au fost: din traficul de călători 22.105.932 lei, din traficul de bagaje 700.730 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 2.132.439 lei, iar din trafi­cul mărfurilor de mică iuțeală 43.374.845 lei, cu un total de cheltueli de 37.477.755 lei. Din comparația cifrelor de venituri pe anii 1900/901, 1905/906 și 1909/910 iese, cum se vede, în mod izbitor la suprafață un remarcabil și îmbucurător progres e­­conomic înregistrat de tara noastră an cu an. E de notat ca în ultimii 10 ani, rețeaua liniilor exploatate a crescut numai cu 87 kilometri. Actualmente se co­nstruesc peste 350 kilometri, din cari 288 kilometri și anu­­me liniile Ploești-Slobozia, București-Ol­­tenița, Giurgiu-Blejești, Birlad-Berești și Podul Iloaiei-Hîrlău sunt aproape com­plet terminate și așteaptă să fie date cir­culației, care de­o­camdată se face numai pe linia București-Oltenița pe o­­ distanță de 38 kilometri și pe linia Ploești-Slobo­­zia pe o distanță cam tot de atîți kilome­tri și anume pînă la Urziceni. Trebue să menționăm încă căile ferate actualmente în exploatare Ploești-Vălenii de Munte, Mărășești-Panciu și Buzău- Nehoiașu, a două­­ societăți particulare, re­­­prezentând o lungime totală de 127 kilo­metri. Dar pentru a învedera activitatea spor­nică și bine-făcătoare ce se desfășură azi la direcția căilor ferate, nu putem să nu amintim și studiile ce se fac pe teren pentru fixarea traseului liniilor Buhă­­ești-Roman și Medjidie-Tulcea, menite și și acestea să satisfacă mari interese eco­nomice și strategice. Rețeta încasărilor excepțional de fru­moase obținute anul * acesta de direcția căilor ferate a venit par­că la timp, ser­vind drept răsplată a activitatei febrile ce se dezvoltă de această vastă adminis­trație publică. Grație abundentei recolte de es timp, anul 1910—1911 este, pînă azi, cel mai bogat an în încasările făcute de direcția C. F. R. Cîteva cifre ne vor domini pe deplin a­­supra acestei afirmațiuni. In luna Au­gust din anul acesta încasările direcției se cifrează cu 10.531.455 lei, față cu 7.311.564 lei din­ luna corespunzătoare a anului 1908—1909 și față cu 8.466.035 din aceiași lună a anului 1909—1910. Pentru a limpezi și mai bine lucrurile, să facem o mică recapitulare. In perioa­da de la 1 Aprilie pînă la 31 August s’au încasat: 32.746.010 lei în anul 1908—1906, apoi 36.075.854 lei în anul 1909—1910 și 38.820.101 lei în anul 1910—1911, deci un spor de 6.074.091 lei față cu acum 2 ani și un spor de 2.744.247 lei față cu pe­rioada corespunzătoare a anului trecut.­­ Foarte interesantă este acum mișcarea vagoanelor de cereale din anul acesta fa­ță cu anii trecuți. Cîteva cifre ne vor lă­­muri iar asupra anului excepțional­­le bun prin care trecem față cu anii trecuți. De la Aprilie pînă în Septembrie a. c. tabloul vagoanelor cu cereale sosite în stațiunile porturilor și eșite prin stațiuni­le de frontieră însumează 140.853 vagoa­ne față cu 88.832 în aceiași perioadă a anului 1901, 137.748 în 1902, 112.232 în 1003, 64.870 în 1904, 109.565 în 1905, 107.779 în 1906, 132.857 în 1907, 69.986 în 1908 și 103.499 în 1909. In cursul lunei Septembrie anul cu­rent stil nou tabloul vagoanelor cu ce­reale sosite în stațiunile porturilor și eli­te prin stațiunile de frontieră însumea­ză 49.767 vagoane față cu 24.077 în 1901, 35.652 în 1902, 32.102 în 1903, 10.579 în 1904, 37.910 în 1905, 36.041 în 1906, 25.164 în 1907, 18.281 în 1908 și 24.199 în 1909. Repartizate pe diferite porturi cele 49.767 vagoane cu cereale din Septem­brie anul acesta, se împart precum ur­mează : Brăila 20­112, Constanța 8135, Galați 5081, Corabia 4918, T.­Măgurele 4118, Calafat 1710, Călărași 1623, Giur­giu 1638, Zimnicea 1490, T.­Severin 430, Vîrciorova 271 etc. ^ E de remarcat că porturile Brăila și Constanța nici­odată n’au descărcat un număr așa mare de vagoane ca anul a­­cesta. In 1902, cînd a fost o recoltă bună, portul Brăila a descărcat în luna Septem­brie numai 16.041 vagoane fată cu 20.112 în Septembrie curent, iar portul Cons­tanța 4231 vagoane față cu 8135. Numai la Galaț­i s’a descărcat în Septembrie 1902 un număr mai mare de vagoane și anu­me 6198 față cu 5081 în Septembrie a. c., iar în Septembrie 1903 s’au descărcat 5406 vagoane și în Septembrie 1905 ceva mai mult, adică 5884 vagoane. & . tot marele număr de vagoane ce sau descărcat anul acesta, nu se poate contesta însă, cum era de altfel și na­tural într’un an agricol așa de bogat, că lipsa de vagoane s’a resimțit și de astă­­°,ata.„ Dar ce omenește a fost posibil, sa ment de către direcție pentru satisfa­cerea tuturor cererilor - și dacă recen­tele manevre n’ar fi reclamat peste 750 vagoane pentru transportul trupelor de nuțiu­nit aceast s'ar fi simțit mai . Grație creditului de 45 milioane acor­dat în primăvară direcției căilor ferate, suntem­ siguri că chiar în anul viitor, da­că vom avea o recoltă bună, vom fi fe­riți de lipsa de vagoane. Pentru a veni­ în ajutorul transporturilor de cereale, direc­ția G. F. R. a comandat deja 2500 va­goane de marfă și alte 522 vagoane sunt pe drum de a fi comandate. Vom avea deci anul viitor 3022 vagoane de marfă în plus, cami adăugate la actualul parc de vagoane de 8037 acoperite și 2972 neaco­­perie vor putea cu prisos să facă fată la toate nevoile de transport. De asemenea pînă în anul viitor va fi simțitor îmbunătățit și parcul de mașini, care de la 691 mașini va fi sporit la 792, indică un plus cu 101 mașini, cari sânt deja com­­­án­date. Pentru liniștea exploatatorilor șii­­ co­mercianților de lemnărie putem spune că pe lingă cele 42 vagoane platforme, de câte 40 tone și cu 4 osii pentru trans­portul lemnelor, sosite în primăvara tre­cută, vom avea gata pînă la anul încă 100 asemenea vagoane,, cu cari direcția actua­la speră să satisfacă pe viitor toate ce­rerile comercianților de lemnărie. Nu putem încheia acest articol fără să adăugăm cu mândrie că Romînia se află un plin progres economic, după cum lesne se poate vedea din datele statistice de mai sus. ¥ L­t. Rusu-Ab rudeanu i.­­ liiniilii sl pini * ____­ ­ E momentul să reîmprospătăm acum ■ amintirea unor fapte de curînd petrecute­­ și cari dovedesc că actualii guvernanți,­­ cari pretind să monopolizeze competința în cestiunile petrolifere, nu au absolut­­ nici­­ o competință în aceste cestiuni.­­ E încă în amintirea tuturor campania­i furibundă ce a dus presa guvernamentală­­ contra olandezilor cari, se zicea, că tratea­­­ză cumpărarea întreprinderei „Steaua­­ Romînă“. Era suspectă toată această campanie, care se dădea prin ziarele guvernului, fă­ră de nici un scrupul, fără de a ține sea­­­mă de obiecțiile și protestările celor ata­­­­câți, — căci atunci și „Steaua Romina“ ■ protesta contra zvonului că ar fi vorba să­­ se vîndă olandezilor și olandezii protes­­­tau că ar avea vreo legătură cu america­nii, afară de o înțelegere privitoare la des­­­facerea petrolului pe diferitele piețe. Dar aceste desmințiri nu au clintit pe ■ guvernamentalii „specialiști“ în ale pe­trolului, în campania lor. In special nu ■ vroiau să fie seamă de dezmințirea olan­­­­dezilor, pentru că afirmațiunea că, aceștia ■ sînt aliații, sau chiar interpușii lui Stan­­­­dard Oil, — era motivul aparent pe care­­ își bazau­ toată ca­mpania, motivul infai­libil al „naționalismului“, al „țăreî în­­ primejdie“. N’au trecut de atunci nici șase rubi, dar­­ la noi se uită repede. Realitatea a dovedit ■ că Steaua, n’a trecut asupra olandezilor și acum realitatea arată, nu numai că nu putea exista nici o alianță a olandezilor cu americanii, ci în momentul acela exis­ta între dînșii o dușmănie latentă, care iz­­­bucnind acum, a dat loc la o lu­ptă formi­dabilă între grupul Standard și cel olan­dez, o luptă pe viață și pe moarte, care o costă și­, va costa multe și multe milioane " și al căreia sfîrșit nu se poate prevedea. ' ’ „Voința“ care atunci tuna și fulgera 1 contra cârdășiei olandezo-americane, ală­turi de celelalte gazete ale guvernului, — scrie acum : „Așa­dar, de-o parte, se află Standard Oil, iar de alta Shell Transport company, care se alcătuește din Shiell Cy, din sec. regală olan­deză, din casa Rothschild din Paris prin A­­siatic Com. și din Deutsche Bank prin British Petroleum Comp“. 1 Ei bine, cum se poate ca, oameni com­petenți cum pretind că sunt petroliștii gu­vernamentali, s’au putut înșela atîta a­■­cum cinci luni asupra situației ? Una din două, sau „competenții“ nu­­ sînt competenți, sau îndărătul campaniei se ascundea alt­ceva și anume dorința de a se acapara industria petrolului, cum s’au acaparat și celelalte instituții econo­mice importante ale țărei. , Ada CHESTIA ZILEI Rolul celui de el treilea Ccran Pstrsche: Mie, te­ rog, să mî spui ce rol ai de gînd să joi­i față de noi doni?­­ , Prâimil Tîîîn Istrie î Bine, coane Petrache, cînd doni se bat, d-ta nu știi ce face al treilea ? Aventura unui revoluționar E vorba de Pataud, „regele luminei“, „spaima Parisului“, cum de mult l’a bo­tezat burghezia franceză. Cine e Pataud, e îndeobște cunoscut. Proletarul, îndrăzneț și dibaciu, care a cufundat de repetite ori Parisul în întu­­neric și a dus la izbîndă numeroase grevie ale sindicatului lucrătorilor electriciani, se bucură de o faimă europeană. Și e vădit că burghezia franceză nu era îngro­zită atît de „gesturile“ revoluționarului Pataud, cît mai­ ales de faptul că lucrăto­rul acesta izbutise să capete încrederea desăvîrșită a breslei celei mai de elită a muncitorimei pariziene. Faptul că o întreagă corporație de lu­crători conștienți de dreptu­rile lor de cla­să, părăsea și relua lucrul, automatic, fă­ră discuție ori scrîșnire, cînd vrea și cum vrea Pataud, arăta neted claselor stăpîni­­toare că puterea lor nu atârnă de­cît de la gradul de dezvoltare a organizărei munci­torimei. Pataud li se înfățișa ca unul din „generalii“ de mîine, capabil să avânte muncitorimea, organizată și­ disciplinată, la asaltul definitiv împotriva capitaliz­­mului. Dar un asemenea renume și o auto­ritate atît de mare cu greu puteau fi păs­trate. Și Palaud nu era omul în stare să știe să le păstreze. Fire glumeață, nepricepînd rostul în­treg și însemnătatea adâncă a luptei din­tre clase, iubitor de reclamă și de bun traiu, ca ori­ce francez, revoluționarul nostru era par­că destinat să cadă în mre­jele burgheziei. Ajuns la glorie, Pataud n’a avut tăria sufletească a unui Grif­­fuellies, ca să se poată împotrivi ade­menirilor burgheze. A început a se abate de la linia de con­duită a unui proletar conștient de forțele și de rolul lui, lăsîndu-se sa fie intervie­­vat, fără rost, de marea presă capitalistă; și, îndată ce a apucat calea rătăcirei, a urmat-o cu o repeziciune uimitoare. Arti­cole, gras plătite, a­u luat locul intervie­­wurilor.. și atît a fost de ajuns lucrăto­rului nostru pentru ca să se creadă.’.. scri­itor. ' . • Opera,­ scrisă în colaborare cu Pouget. Cum vom face revoluția — care,­ fie zis în treacăt, n’a avut nici un succes.— a ară­tat tuturor pînă unde­­ poate merge naivi­tatea omului ne­îndeajuns pregătit să pătrundă rostul marilor probleme sociale și economice. Iar azi, cînd toată suflarea proletară franceză geme sub povara scumpire a tra­iului și luptă din răsputeri să o scuture, „teribilul“ Pataud se grăbește­ să ne ves­tească solemn •— tot prin marea presă burgheză, bine­înțeles —că s’a hotărît să devină... autor dramatic și conferențiar teatral. „Cazul“ Pataud, de­ care presa europea­­­nă continuă să se ocupe ca de un eveni­ment, privește pe „conferențiarul“ Pa­taud. Vestitul și, pînă ma ieri, temutul sin­dicalist, cutreeră azi stațiunile balneare, angajat de impresarul piesei La Barricade a lui Bourget, în formă, chipurile, ca să țină o conferință asupra socialismului re­voluționar ; de fapt, ca să fie pur și sim­plu expus pe scenă, ca „un animal cu­rios“. Și dovadă,că acesta a fost unicul scop al impresarului care La angajat, ne e da­tă cu prisosință de marea presă burgheză care ride, de săptămînî întregi, cu hohot de „noul gest“ al „teribilului revoluțio­nar“, bucuroasă cum e că a izbutit să­ î năruiască autoritatea și faima. -Put­i­ adevăr, presa pariziană nu scapă ni­mic din amănuntele „turneului“ confe­rențiarului Pataud. ... După ce-î dă fotografia, despre care a­­re grijă să ne­­ spună că e scoasă de unul din marii fotografi­­ ai „elitei pariziene“, îl urmărește pas cu pas, ca pe un suve­ran. Intre altele, nu uită să ni-l arate cum „se coboară aristocratic dintr’un vagon de clasa II-a“, avînd „aerul unui adevă­rat gentelman , cu pardesiul lui cu guler cu față de mătasă, cu sacoul cu vergi dis­crete, cu pantalonii cu dungi impecabile“. Și istorisește că burghezii din­ sală, îndată ce-i zăresc pe scenă, se întreabă uimiți 5 „cum, scundacul asta oacheș a fost în sta­re să îngrozească Parisul!“ și-l examinea­ză ca pe „o fiară la menagerie“. In sfîr­­­șit, marea presă burgheză observă cu rău­tate că „poliția e nevoită pretutindeni săi apere pe anarhistul care băgase în­ spai­me, era Parisul, împotriva tovarășilor săi, indignați“. Și are dreptate burghezia să rîdă. Pen­­­tru că cine știe dacă va­­ mai avea cînd­ va prilej să vadă pe un revoluționar de sea­­mă închiriindu-se ca să fie expus pe sce­nă, ca „un vițel cu două capete“, și cine știe iarăși cînd va mai afla că o căpetenie a Confederației generale a muncei — duș-i mana de moarte a poliției — a fost apă­­rată de aceeași poliție împotriva proprii­lor ei tovarăși de luptă ! Și pe cînd burghezia își freacă astfel mîinile de bucurie, muncitorimea organi­zată — în urma gestului acesta nenorocit și a articolului injurios pe care­ Pataud Lat publicat în „Le Matin“ împotriva sindi­caliștilor și a partidului socialist unificat — se întreabă, cu durerea în suflet, dacă are a face cu o nouă speță de renegare. ,■ E probabil, însă, că, de fapt, clasa mun­citoare franceză se află în fața nu a unui­ trădător, ci a unui om nesocotit, cum, din păcate, sînt mulți în mișcările prole­tare de pretutindeni. Pataud e tipul lu­crătorului „ajuns“, slab de înger, amețit de zgomotul faimei ușor cîștigate. E­­ Omul „lipsit de simțul ridiculului“, cum prea bine i-a spus-o Hervé. Altminteri, viu s’ar fi­ lăsat să fie expus pe­ scenă, dând dova­dă că e mai prejos de­cît e Madame Stein­beil, care a avut atîta pudoare să refuze — în urma celebrului proces — o propu­nere analoagă. Ori­cît de mare ar fi răul pe care ges­tul necumpănit al lui Pataud l-a adus mișcărei sindicaliste franceze — și răul e incalculabil, mai ales acum în ajunul gre­vei lucrătorilor căilor­ ferate — el nu e lipsit, totuși, de oare­cari învățăminte fo­lositoare.­­ Aventura vestitMui revoluționar arată­, odată pentru totdeauna,­că a fi socialist însemnează, mai presus de orice, a­ fi modest și demn, a ști să stai neclintit la­ postul tău­ de huită; într’un cuvînt, a te purta cum ți-e vorba și a vorbi cum ți-e portul. In acelaș timp, „cazul Pataud“ a dove­dit, încă odată, că nu e burghezie pe lu­me mai conștientă de primejdia ce o ame­nință din partea muncitorimei organizate, și mai dibace, de­cît cea franceză. Știind că ori­ce francez are suflet de rentier, clasa stăpînitoare a republicei care numă­ră trei foști socialiști în guvern, cînd nu poate să facă dintr’un anti-militarist și un propăvăduitor al grevei generale, un mi­nistru ori un prim-ministru, se mulțu­mește să-i expună batjocurei publice, plă­­tindu-i bine, dar sfărimîndu-i autoritatea. Celebrul sindicalist nu ne vestește, oare că, după „turneu“ — dat fiindcă munci­torimea “nu-l poate face rentier“ (sic) —i se va stabili cîrciumar en gros ? „Cazul“ Briand trebuia să fie urmat ’de­ „cazul“ Pataud. Fie-mi îngăduit să urez mișcărei noas­tre socialiste, pe care au trădat-o „intelec­tualii“ de erî, să fie cel puțin scutită de sindicaliști revoluționari ca Pataud. ‘ Torna Dragu *----—— -----------­^Adeveruri^ Două partide Teoria existentei numai a două partide A devenit iarăși foarte scumpă presei guverna­nului.­­ Bine­înțeles două partide ca la noi: unul care stă la putere și altul care, divizat în două, să stea în opoziție! E un sistem ideal! E ori nu e ? Ceea ce muncește în momentul de față pe cărpiști e dacă șeful lor e ori nu e popular? Să ’provocăm’ un plebiscit: se învoește cunu Ferrache?! Avis! De­oarece reprezentata piesei .Modelul­ se termină la ora două noaptea, direcția Tea­trului Național a luat lăudabila măsură ca spectatorii cari vor adormi la locurile lor să nu fie treziți de­cît a doua zi înnainte de dejun ! Rigoletto

Next