Adevěrul, octombrie 1910 (Anul 23, nr. 7567-7596)
1910-10-01 / nr. 7567
no! a! XXIII-leä No. 7567 FONDATOR ALEX. V. BELDIMÂNU PUBLICITATEA CORCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevica No. 18.»■Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI București, Strada Sărindar Mor. 5 Vîneri 1 Octombrie 19»o DIRECTOR POLITIC CONST. MIUS ABONAMENTE» Olu>;'9î*vi ; Len6.- I atei luni. . . iui <* inelu&i ... 8 - o lima. . . » ; « 1« Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitala „ 14/10 n „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătatea „ 12/40 BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele'știri videgrafice și telefonice de la corespondenții noștri UN NUMĂR BANI C. F. F. Carp a devenit popular,iree,iar Carpiștii simt nevoia de a prezenta pe șeful lor ca om popular O discuție foarte nostimă s’a încins între ziarele carpiste și liberale asupra.... popularitatei d-lui P. P. Carp. Desigur că șeful junimiștilor, dacă citește gazetele românești, va rămîne uimit de noua descoperire a partizanilor săi. Nimeni, în țara aceasta, nu contestă că d. Carp este unul din bătrînii noștri bărbați de stat cu mai mare vază, o podoabă a parlamentarismului român. Dar marele cusur al d-lui Carp e iarăși cunoscut de toată lumea politică și anume că numai de șef de partid nu e bun. Unii, ca să nu-l jignească, au spus că nu e bun pentru Romînia, ci pentru un stat mai mare din Occident, dar pînă acum pare unanimă părerea că d. Carp nu e de șef. Intr’adevăr dacă ne amintim prin cite peripeții a trecut d. Carp ca să ajungă, după ce a împlinit vîrsta de 70 ani, șef de partid, ne găsim în fața unui foarte tragic tablou. Orice s’ar zice e ceva tragic în viața acestui admirabil om și eminent bărbat de stat. Dar soarta aceasta nu i-au creat-o partidele, coalițiile politice, regele și poporul românesc. Singur d. Carp e de vină, firea și autocratismul sau, marele cusur că n’a știut nici odată să cucerească sufletele, căci nu e suficient, ca diriguitor al unui partid, să cucerești numai cîteva capete de mari cugetători și cu acest stat major să ai pretenția ca restul omenirei să se plece și să se supună orbește. Nu putem spune că d. Carp e un dușman al poporului, să-l prezentăm ca un disprețuitor al masselor, cum l’au prezentat pe rînd conservatorii și liberalii. Nu-i putem prezenta nici ca...nebun al regelui, nici nu putem zice că e un... grandoman, cum a fost de atîtea ori calificat de cei mai mulți din politicianii al căror șef a devenit. Dar ceea ce putem spune cu cea mai mare părere de räg e că, în criza aceasta de oameni de stat prin care trecem, un bărbat de talia d-lui Carp n’are de loc însușirile pe cari trebuie să le aibă, la noi, un șef de partid. Cu toate acestea de cîteva zile, așa din senin, ziarele conservatoare au venit să tulbure liniștea șefului lor. Reputația d-lui Carp a fost pînă acum că la noi e bărbatul de stat cel mai puțin popular. „ Acum, deodată, carpiștii proclamă pe d. Carp ca cel mai popular bărbat politic din Romînia. .. * ;■ înainte de a cerceta să aflăm ce s’a petrecut ca d. Carp să devină într’o noapte omul cel mai popular, vom reproduce mai întîî, după „Conservatorul“, definiția, ca să se vadă ce înțeleg carpiștii prin om popular. ” , ...„Asupra afirmărei „Epoceî“ ca d. Carp este în vremurile de față un om popular, s’a încins cu ziarele adversare o lungă polemică. Este ori nu este d. Carp un om popular? — întreabă gazeta cantacuzinistă. „Mai întîî să ne înțelegem asupra definitiunei. Ce se poate numi un om popular? ■ „De obicei se înțelege printr’un om popular acela care întrunește simpatiile celui mai mare număr de oameni, acela care se bucură de încrederea inconștientă a masselor și care este urmat orbește de cei cari întotdeauna se lasă a fi cîrmuiți. Dar oameni populari mai sunt și aceia cari, fără a fi cunoscuți de masse, fără a determina curente populare și a domina massele, totuși se mândresc CU ÎNCREDEREA UNUI MEDIU SPECIAL. „Dacă cercetăm Istoria vedem că au fost oameni populari, — în înțelesul dinții — Garibaldi, Gambete, Koshuth, dar populari în înțelesul de-al doilea au fost Bismark, Cavour, Gladstone, etc. Și unii și alții au avut înrîurire asupra contemporanilor, cu toții s’au bucurat de încrederea compatrioților, dar pe cînd cei trei dinții au fost la momente date, urmați orbește de massele înflăcărate dar lipsite de reflecțiune, cei trei din urmă aveau încrederea părței conștiente a conaționalilor.... „D. Carp n’a fost niciodată idolul masselor dar în mediul mai restins al sumei culte s’a bucurat întotdeauna de stimă și de încredere, adică în acest mediu a fost întotdeauna popular. Căci în felul acesta numai, poți avea popularitate printre oamenii cari știu să cugete. „In politică popularitatea este strîns legată de forma de guvernămînt și de regimul electoral. Bismark a putut fi om popular în Germania însă n’ar fi putut fi popular în Franța. In Germania a putut fi popular căci sufragiul universal are restricțiuni cari apără minoritățile conștiente de suprimare, pe cînd în Franța numai cine se bucură de majoritatea absolută poate exercita o înrîurire asupra trebilor politice“... In care tratat a găsit „Conservatorul această foarte originală definiție asupra popularității, nu știm. Dar e nostimă definiția. d. Carp nu are popularitate în massele... inconștiente __ adică în corpul electoral — și nu înțelege popularitatea în sensul ca să fie urmat orbește de aceste masse cari „se lasă întotdeauna a fi chimuite“. D. Carp se bucură numai „de încrederea și stima unui mediu special“ care... nu se lasă a fi cîrmuit! Și ni se dau exemple: tot de acest fel de popularitate, cu stimă și considerație din partea unui mediu special, s’au bucurat Bismark, Cavour, Gladstone, etc. Compania e bună. 3. Carp nu se va plînge decît doar de faptul că i se citează numai niște iluștri... morți, pe cînd s’ar putea cita cîteva exemple vii, căci sînt dacă nu în Romînia, în toate statele occidentale. Ceea ce însă nu va reuși să dovedească ziarul „Conservatorul“ e că unui șef de partid, într’un stat cu regim reprezentativ, nu i se cere să aibă massele cu el, ci numai stima și considerația unui mediu special. S’au încurcat gazetele conservatoare și cu popularitatea d-lui Carp. A. W. NAZBITII Prăbușirea dinastiei Față de evenimentele din Portugalia și ușurința cu care se răstoarnă azi dinastiile regale, fiu să iau de pe acum măsurile necesare ca nu cumva de Crăciun ori de Anul nou să avem confuzie și alarmă în țară și Europa. L Cum la aceste date guvernul de azi va fi dat mai mult ca sigur orin popii, e prudent cred ca atunci cînd va apare vr’o știre sau un afiș cu titlul „Prăbușirea Dinastiei“ să nu se creadă cumva că în București s’a proclamat republica, ci să se știe că’„de prăbușit s’a prăbușit „Dinastia“ celor trei frați! Ne-am înțeles ?... Acuma sînt liniștit. -------------------------- L, Pac Rezultat al manevrelor regale Manevrele regale s’au terminat în mijlocul unei vădite satisfacțiuni a cercurilor militare și politice. Rezultatul lor a liniștit conștiințiie și a înnălțat inimile. Au fost, de astă dată, pe cîmpul de manevre cincizeci de mii de oameni și operațiunile au făcut admirația șefilor și a arbitrilor. Trupa, cu totul superioară ca instrucție, a manifestat calități de rezistență, mobilitate și însuflețire cari îndreptățesc cele mai frumoase speranțe. Corpul ofițeresc a desfășurat cunoștințe tehnice, o vigilență și ambițiune admirabile. Echipamentul s’a dovedit cu totul suficient. ș.l. materiali în perfectă stare. Lipsurile și cusururile constatate sunt din acele cari lesne și repede pot fi înlăturate. Ceea ce e principal este că ofițeri și trupă s’au arătat superiori. Rezistența trupei, în special, a stîrnit un adevărat entuziasm. Au fost marșuri, calculate, la cari s’a cîștigat cite două și trei ore față de prevederile făcute. In total, așa cum a eșit armata din manevrele regale ea are dreptul de a nu mai fi socotită printre armatele balcanice, ci printre cele europene — ceea ce nu înseamnă că putem să ne culcăm și să dormim pe roze. Din contra, cu moralul înnălțat, trebue lucrate așa fel ca excelenta noastră armată și sacrificiile ce face țara pentru apărarea națională să ne puc la adăpost de orice surprindere. Nimic nu putea să ne bucure mai mult în momentul acesta. Alfa ___________________ Zvonuri carpiste Deia o vreme încoace se pun în circulație din lagărul carpist, niște zvonuri foarte curioase. Ba că d. Carp tratează cu d. Ionel Brătianu, ba că s’a înțeles cu dânsul și că în consecință actualul guvern își va mai putea trece cîteva legi, iar pînă în Martie carpiștii vor face alegerile, etc. Pe noi nu ne interesează aceste zvonuri prin conținutul lor, ci prin mentalitatea politică pe care o trădează. Intr’adevăr, iată un partid de opoziție, care după trei ani de pactizări cu guvernul, are un moment de reculegere, își ține în fire și caută să joace rolul ce-i indică locul său, repede însă se convinge că nu-i șcade bine în acest rol și văzând că pentru o luptă nu-i destul de tare, revine la ideia unei dulci înțelegeri, după care, guvernul să fie slobod a-șî trece chiar și acele legi cari nu convin carpiștilor, numai să le lase acestora moștenirea puterei. Dar te întrebi, ce rost mai au partidele la noi, dacă asemenea mentalitate politică se însărcinează? Rolul opoziției este controlul guvernului. Or, dacă ea își vinde acest rol pentru a-și asigura deliciile puterea, — atunci nu mai avem nici joc politic constituțional, nu mai avem măcar parigoria parlamentară de pînă acum, ci avem o complicitate între oligarhi pentru a-și împărți conducerea țarei, adică proclamarea pe față a unei bligocrații învelită în forme constituționale. Și de notat că dacă zvonurile puse în circulație ele carpiști nu sunt adevărate, aceasta nu e vina lor, căci ei ar dori ca să fie adevărate.? Nu vroim să credem că aceleași scopuri ca și cele urmărite de massa carpistă, fac și pentru, d. Carp acceptabilă ideia unei înțelegeri cu guvernul, în sentul sus arătat, — dar această ideie nu ar contraveni conștiinței politice a șefului junimiștilor, în care "se știe că totdeauna s’a răsfățat idealul unei despoții luminate, ca singurul soi de guvernămînt potrivit pentru Romînia, mai ales cînd această despoție s’ar exercita prin d. Carp. întrebarea însă este, dacă massa alegătorilor,, cari au dat dovadă de atâta democrație în ultimele alegeri, — va tolera acest joc și dacă ea nu va strica toate socotelile politicianilor? ---------------------------, Rp. F. R. și progresul economic al Romîniei — Mișcarea comercială, oglinda bogăției noastre — Este știut că oglinda bogăției unei țari și a progresului ei economic este în prima linie intensitatea mișcării comerciale, care este barometrul bunei stări economice a unui popor. In privința aceasta nimic nu poate fi mai elocvent și mai convingător decît traficul anual al mărfurilor și pasagerilor pe liniile ferate, înarmați cu date statistice din cele mai ți interesante asupra mișcării comerciale de la căile noastre ferate pe ultimii 10 ani, vom căuta să punem sub ochii cititorilor modul cum an cu an a crescut bogăția generală a țării, care în definitiv nu este decît rezultatul sforțărilor ce se fac de către stat și chiar de către particulari pentru îmbunătățirea și perfecționarea mijloacelor de producțiune și de transport. #■ _ Se știe că pînă in anul trecut lungimea liniilor căilor noastre ferate era de 3187 kilometri. La această rețea, direcția G. F. R. a avut în cursul anului budgetar 1909/1910 următoarele venituri: din traficul de călători 29.315.239 lei, din traficul de bagaje 939.702 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 2.508.643 lei și din traficul mărfurilor de mică iuțeală 48.222.279 lei, cu un total de cheltueli de 54.826.473 lei. Spre a scoate acum în relief ,progresul economic realizat de țară în ultimii 10 ani, să vedem cari au fost veniturile căilor ferate cel puțin pe două ani din urmă și anume pe anul 1900/901 și pe anul 1905/906. In 1900/901, direcția C. F. R. a încasat: din traficul de călători 17, milioane 193.474 lei, din traficul de bagaje 442.53 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 1.372. 974' tei'și din traficul mărfurilor de mică iuțeală 28.994.785 lei, cu un total de cheltueli de 35.645.926 lei. In anul 1905/906, veniturile direcției G. F. R. au fost: din traficul de călători 22.105.932 lei, din traficul de bagaje 700.730 lei, din traficul mărfurilor de mare iuțeală 2.132.439 lei, iar din traficul mărfurilor de mică iuțeală 43.374.845 lei, cu un total de cheltueli de 37.477.755 lei. Din comparația cifrelor de venituri pe anii 1900/901, 1905/906 și 1909/910 iese, cum se vede, în mod izbitor la suprafață un remarcabil și îmbucurător progres economic înregistrat de tara noastră an cu an. E de notat ca în ultimii 10 ani, rețeaua liniilor exploatate a crescut numai cu 87 kilometri. Actualmente se construesc peste 350 kilometri, din cari 288 kilometri și anume liniile Ploești-Slobozia, București-Oltenița, Giurgiu-Blejești, Birlad-Berești și Podul Iloaiei-Hîrlău sunt aproape complet terminate și așteaptă să fie date circulației, care deocamdată se face numai pe linia București-Oltenița pe o distanță de 38 kilometri și pe linia Ploești-Slobozia pe o distanță cam tot de atîți kilometri și anume pînă la Urziceni. Trebue să menționăm încă căile ferate actualmente în exploatare Ploești-Vălenii de Munte, Mărășești-Panciu și Buzău- Nehoiașu, a două societăți particulare, reprezentând o lungime totală de 127 kilometri. Dar pentru a învedera activitatea spornică și bine-făcătoare ce se desfășură azi la direcția căilor ferate, nu putem să nu amintim și studiile ce se fac pe teren pentru fixarea traseului liniilor Buhăești-Roman și Medjidie-Tulcea, menite și și acestea să satisfacă mari interese economice și strategice. Rețeta încasărilor excepțional de frumoase obținute anul * acesta de direcția căilor ferate a venit parcă la timp, servind drept răsplată a activitatei febrile ce se dezvoltă de această vastă administrație publică. Grație abundentei recolte de es timp, anul 1910—1911 este, pînă azi, cel mai bogat an în încasările făcute de direcția C. F. R. Cîteva cifre ne vor domini pe deplin asupra acestei afirmațiuni. In luna August din anul acesta încasările direcției se cifrează cu 10.531.455 lei, față cu 7.311.564 lei din luna corespunzătoare a anului 1908—1909 și față cu 8.466.035 din aceiași lună a anului 1909—1910. Pentru a limpezi și mai bine lucrurile, să facem o mică recapitulare. In perioada de la 1 Aprilie pînă la 31 August s’au încasat: 32.746.010 lei în anul 1908—1906, apoi 36.075.854 lei în anul 1909—1910 și 38.820.101 lei în anul 1910—1911, deci un spor de 6.074.091 lei față cu acum 2 ani și un spor de 2.744.247 lei față cu perioada corespunzătoare a anului trecut. Foarte interesantă este acum mișcarea vagoanelor de cereale din anul acesta față cu anii trecuți. Cîteva cifre ne vor lămuri iar asupra anului excepționalle bun prin care trecem față cu anii trecuți. De la Aprilie pînă în Septembrie a. c. tabloul vagoanelor cu cereale sosite în stațiunile porturilor și eșite prin stațiunile de frontieră însumează 140.853 vagoane față cu 88.832 în aceiași perioadă a anului 1901, 137.748 în 1902, 112.232 în 1003, 64.870 în 1904, 109.565 în 1905, 107.779 în 1906, 132.857 în 1907, 69.986 în 1908 și 103.499 în 1909. In cursul lunei Septembrie anul curent stil nou tabloul vagoanelor cu cereale sosite în stațiunile porturilor și elite prin stațiunile de frontieră însumează 49.767 vagoane față cu 24.077 în 1901, 35.652 în 1902, 32.102 în 1903, 10.579 în 1904, 37.910 în 1905, 36.041 în 1906, 25.164 în 1907, 18.281 în 1908 și 24.199 în 1909. Repartizate pe diferite porturi cele 49.767 vagoane cu cereale din Septembrie anul acesta, se împart precum urmează : Brăila 20112, Constanța 8135, Galați 5081, Corabia 4918, T.Măgurele 4118, Calafat 1710, Călărași 1623, Giurgiu 1638, Zimnicea 1490, T.Severin 430, Vîrciorova 271 etc. ^ E de remarcat că porturile Brăila și Constanța niciodată n’au descărcat un număr așa mare de vagoane ca anul acesta. In 1902, cînd a fost o recoltă bună, portul Brăila a descărcat în luna Septembrie numai 16.041 vagoane fată cu 20.112 în Septembrie curent, iar portul Constanța 4231 vagoane față cu 8135. Numai la Galați s’a descărcat în Septembrie 1902 un număr mai mare de vagoane și anume 6198 față cu 5081 în Septembrie a. c., iar în Septembrie 1903 s’au descărcat 5406 vagoane și în Septembrie 1905 ceva mai mult, adică 5884 vagoane. & . tot marele număr de vagoane ce sau descărcat anul acesta, nu se poate contesta însă, cum era de altfel și natural într’un an agricol așa de bogat, că lipsa de vagoane s’a resimțit și de astă°,ata.„ Dar ce omenește a fost posibil, sa ment de către direcție pentru satisfacerea tuturor cererilor - și dacă recentele manevre n’ar fi reclamat peste 750 vagoane pentru transportul trupelor de nuțiunit aceast s'ar fi simțit mai . Grație creditului de 45 milioane acordat în primăvară direcției căilor ferate, suntem siguri că chiar în anul viitor, dacă vom avea o recoltă bună, vom fi feriți de lipsa de vagoane. Pentru a veni în ajutorul transporturilor de cereale, direcția G. F. R. a comandat deja 2500 vagoane de marfă și alte 522 vagoane sunt pe drum de a fi comandate. Vom avea deci anul viitor 3022 vagoane de marfă în plus, cami adăugate la actualul parc de vagoane de 8037 acoperite și 2972 neacoperie vor putea cu prisos să facă fată la toate nevoile de transport. De asemenea pînă în anul viitor va fi simțitor îmbunătățit și parcul de mașini, care de la 691 mașini va fi sporit la 792, indică un plus cu 101 mașini, cari sânt deja comándate. Pentru liniștea exploatatorilor șii comercianților de lemnărie putem spune că pe lingă cele 42 vagoane platforme, de câte 40 tone și cu 4 osii pentru transportul lemnelor, sosite în primăvara trecută, vom avea gata pînă la anul încă 100 asemenea vagoane,, cu cari direcția actuala speră să satisfacă pe viitor toate cererile comercianților de lemnărie. Nu putem încheia acest articol fără să adăugăm cu mândrie că Romînia se află un plin progres economic, după cum lesne se poate vedea din datele statistice de mai sus. ¥ Lt. Rusu-Ab rudeanu i. liiniilii sl pini * ____ E momentul să reîmprospătăm acum ■ amintirea unor fapte de curînd petrecute și cari dovedesc că actualii guvernanți, cari pretind să monopolizeze competința în cestiunile petrolifere, nu au absolut nici o competință în aceste cestiuni. E încă în amintirea tuturor campaniai furibundă ce a dus presa guvernamentală contra olandezilor cari, se zicea, că tratează cumpărarea întreprinderei „Steaua Romînă“. Era suspectă toată această campanie, care se dădea prin ziarele guvernului, fără de nici un scrupul, fără de a ține seamă de obiecțiile și protestările celor atacâți, — căci atunci și „Steaua Romina“ ■ protesta contra zvonului că ar fi vorba să se vîndă olandezilor și olandezii protestau că ar avea vreo legătură cu americanii, afară de o înțelegere privitoare la desfacerea petrolului pe diferitele piețe. Dar aceste desmințiri nu au clintit pe ■ guvernamentalii „specialiști“ în ale petrolului, în campania lor. In special nu ■ vroiau să fie seamă de dezmințirea olandezilor, pentru că afirmațiunea că, aceștia ■ sînt aliații, sau chiar interpușii lui Standard Oil, — era motivul aparent pe care își bazau toată campania, motivul infailibil al „naționalismului“, al „țăreî în primejdie“. N’au trecut de atunci nici șase rubi, dar la noi se uită repede. Realitatea a dovedit ■ că Steaua, n’a trecut asupra olandezilor și acum realitatea arată, nu numai că nu putea exista nici o alianță a olandezilor cu americanii, ci în momentul acela exista între dînșii o dușmănie latentă, care izbucnind acum, a dat loc la o luptă formidabilă între grupul Standard și cel olandez, o luptă pe viață și pe moarte, care o costă și, va costa multe și multe milioane " și al căreia sfîrșit nu se poate prevedea. ' ’ „Voința“ care atunci tuna și fulgera 1 contra cârdășiei olandezo-americane, alături de celelalte gazete ale guvernului, — scrie acum : „Așadar, de-o parte, se află Standard Oil, iar de alta Shell Transport company, care se alcătuește din Shiell Cy, din sec. regală olandeză, din casa Rothschild din Paris prin Asiatic Com. și din Deutsche Bank prin British Petroleum Comp“. 1 Ei bine, cum se poate ca, oameni competenți cum pretind că sunt petroliștii guvernamentali, s’au putut înșela atîta a■cum cinci luni asupra situației ? Una din două, sau „competenții“ nu sînt competenți, sau îndărătul campaniei se ascundea altceva și anume dorința de a se acapara industria petrolului, cum s’au acaparat și celelalte instituții economice importante ale țărei. , Ada CHESTIA ZILEI Rolul celui de el treilea Ccran Pstrsche: Mie, te rog, să mî spui ce rol ai de gînd să joii față de noi doni? , Prâimil Tîîîn Istrie î Bine, coane Petrache, cînd doni se bat, d-ta nu știi ce face al treilea ? Aventura unui revoluționar E vorba de Pataud, „regele luminei“, „spaima Parisului“, cum de mult l’a botezat burghezia franceză. Cine e Pataud, e îndeobște cunoscut. Proletarul, îndrăzneț și dibaciu, care a cufundat de repetite ori Parisul în întuneric și a dus la izbîndă numeroase grevie ale sindicatului lucrătorilor electriciani, se bucură de o faimă europeană. Și e vădit că burghezia franceză nu era îngrozită atît de „gesturile“ revoluționarului Pataud, cît mai ales de faptul că lucrătorul acesta izbutise să capete încrederea desăvîrșită a breslei celei mai de elită a muncitorimei pariziene. Faptul că o întreagă corporație de lucrători conștienți de drepturile lor de clasă, părăsea și relua lucrul, automatic, fără discuție ori scrîșnire, cînd vrea și cum vrea Pataud, arăta neted claselor stăpînitoare că puterea lor nu atârnă decît de la gradul de dezvoltare a organizărei muncitorimei. Pataud li se înfățișa ca unul din „generalii“ de mîine, capabil să avânte muncitorimea, organizată și disciplinată, la asaltul definitiv împotriva capitalizmului. Dar un asemenea renume și o autoritate atît de mare cu greu puteau fi păstrate. Și Palaud nu era omul în stare să știe să le păstreze. Fire glumeață, nepricepînd rostul întreg și însemnătatea adâncă a luptei dintre clase, iubitor de reclamă și de bun traiu, ca orice francez, revoluționarul nostru era parcă destinat să cadă în mrejele burgheziei. Ajuns la glorie, Pataud n’a avut tăria sufletească a unui Griffuellies, ca să se poată împotrivi ademenirilor burgheze. A început a se abate de la linia de conduită a unui proletar conștient de forțele și de rolul lui, lăsîndu-se sa fie intervievat, fără rost, de marea presă capitalistă; și, îndată ce a apucat calea rătăcirei, a urmat-o cu o repeziciune uimitoare. Articole, gras plătite, au luat locul interviewurilor.. și atît a fost de ajuns lucrătorului nostru pentru ca să se creadă.’.. scriitor. ' . • Opera, scrisă în colaborare cu Pouget. Cum vom face revoluția — care, fie zis în treacăt, n’a avut nici un succes.— a arătat tuturor pînă unde poate merge naivitatea omului neîndeajuns pregătit să pătrundă rostul marilor probleme sociale și economice. Iar azi, cînd toată suflarea proletară franceză geme sub povara scumpire a traiului și luptă din răsputeri să o scuture, „teribilul“ Pataud se grăbește să ne vestească solemn •— tot prin marea presă burgheză, bineînțeles —că s’a hotărît să devină... autor dramatic și conferențiar teatral. „Cazul“ Pataud, de care presa europeană continuă să se ocupe ca de un eveniment, privește pe „conferențiarul“ Pataud. Vestitul și, pînă ma ieri, temutul sindicalist, cutreeră azi stațiunile balneare, angajat de impresarul piesei La Barricade a lui Bourget, în formă, chipurile, ca să țină o conferință asupra socialismului revoluționar ; de fapt, ca să fie pur și simplu expus pe scenă, ca „un animal curios“. Și dovadă,că acesta a fost unicul scop al impresarului care La angajat, ne e dată cu prisosință de marea presă burgheză care ride, de săptămînî întregi, cu hohot de „noul gest“ al „teribilului revoluționar“, bucuroasă cum e că a izbutit să î năruiască autoritatea și faima. -Puti adevăr, presa pariziană nu scapă nimic din amănuntele „turneului“ conferențiarului Pataud. ... După ce-î dă fotografia, despre care are grijă să ne spună că e scoasă de unul din marii fotografi ai „elitei pariziene“, îl urmărește pas cu pas, ca pe un suveran. Intre altele, nu uită să ni-l arate cum „se coboară aristocratic dintr’un vagon de clasa II-a“, avînd „aerul unui adevărat gentelman , cu pardesiul lui cu guler cu față de mătasă, cu sacoul cu vergi discrete, cu pantalonii cu dungi impecabile“. Și istorisește că burghezii din sală, îndată ce-i zăresc pe scenă, se întreabă uimiți 5 „cum, scundacul asta oacheș a fost în stare să îngrozească Parisul!“ și-l examinează ca pe „o fiară la menagerie“. In sfîrșit, marea presă burgheză observă cu răutate că „poliția e nevoită pretutindeni săi apere pe anarhistul care băgase în spaime, era Parisul, împotriva tovarășilor săi, indignați“. Și are dreptate burghezia să rîdă. Pentru că cine știe dacă va mai avea cînd va prilej să vadă pe un revoluționar de seamă închiriindu-se ca să fie expus pe scenă, ca „un vițel cu două capete“, și cine știe iarăși cînd va mai afla că o căpetenie a Confederației generale a muncei — duș-i mana de moarte a poliției — a fost apărată de aceeași poliție împotriva propriilor ei tovarăși de luptă ! Și pe cînd burghezia își freacă astfel mîinile de bucurie, muncitorimea organizată — în urma gestului acesta nenorocit și a articolului injurios pe care Pataud Lat publicat în „Le Matin“ împotriva sindicaliștilor și a partidului socialist unificat — se întreabă, cu durerea în suflet, dacă are a face cu o nouă speță de renegare. ,■ E probabil, însă, că, de fapt, clasa muncitoare franceză se află în fața nu a unui trădător, ci a unui om nesocotit, cum, din păcate, sînt mulți în mișcările proletare de pretutindeni. Pataud e tipul lucrătorului „ajuns“, slab de înger, amețit de zgomotul faimei ușor cîștigate. E Omul „lipsit de simțul ridiculului“, cum prea bine i-a spus-o Hervé. Altminteri, viu s’ar fi lăsat să fie expus pe scenă, dând dovadă că e mai prejos decît e Madame Steinbeil, care a avut atîta pudoare să refuze — în urma celebrului proces — o propunere analoagă. Oricît de mare ar fi răul pe care gestul necumpănit al lui Pataud l-a adus mișcărei sindicaliste franceze — și răul e incalculabil, mai ales acum în ajunul grevei lucrătorilor căilor ferate — el nu e lipsit, totuși, de oarecari învățăminte folositoare. Aventura vestitMui revoluționar arată, odată pentru totdeauna,că a fi socialist însemnează, mai presus de orice, a fi modest și demn, a ști să stai neclintit la postul tău de huită; într’un cuvînt, a te purta cum ți-e vorba și a vorbi cum ți-e portul. In acelaș timp, „cazul Pataud“ a dovedit, încă odată, că nu e burghezie pe lume mai conștientă de primejdia ce o amenință din partea muncitorimei organizate, și mai dibace, decît cea franceză. Știind că orice francez are suflet de rentier, clasa stăpînitoare a republicei care numără trei foști socialiști în guvern, cînd nu poate să facă dintr’un anti-militarist și un propăvăduitor al grevei generale, un ministru ori un prim-ministru, se mulțumește să-i expună batjocurei publice, plătindu-i bine, dar sfărimîndu-i autoritatea. Celebrul sindicalist nu ne vestește, oare că, după „turneu“ — dat fiindcă muncitorimea “nu-l poate face rentier“ (sic) —i se va stabili cîrciumar en gros ? „Cazul“ Briand trebuia să fie urmat ’de „cazul“ Pataud. Fie-mi îngăduit să urez mișcărei noastre socialiste, pe care au trădat-o „intelectualii“ de erî, să fie cel puțin scutită de sindicaliști revoluționari ca Pataud. ‘ Torna Dragu *----—— -----------^Adeveruri^ Două partide Teoria existentei numai a două partide A devenit iarăși foarte scumpă presei guvernanului. Bineînțeles două partide ca la noi: unul care stă la putere și altul care, divizat în două, să stea în opoziție! E un sistem ideal! E ori nu e ? Ceea ce muncește în momentul de față pe cărpiști e dacă șeful lor e ori nu e popular? Să ’provocăm’ un plebiscit: se învoește cunu Ferrache?! Avis! Deoarece reprezentata piesei .Modelul se termină la ora două noaptea, direcția Teatrului Național a luat lăudabila măsură ca spectatorii cari vor adormi la locurile lor să nu fie treziți decît a doua zi înnainte de dejun ! Rigoletto