Adevěrul, ianuarie 1912 (Anul 25, nr. 8011-8040)

1912-01-14 / nr. 8023

Anul al XXV-lea No 8023 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER «Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 1) Sîmbicta 14 ianuarie­­§12 aFtaraRfiaHnBaBnannBaniasE!! DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: ..............................................................L«i 2C».­.......................................................... li­rei luni......................................................... *,~ Pentru striinitate prețul este îndoit. '*■ Lri TELEFON:­­fj Capitala....................No. 14 10 ,, • * . . fi 34/73 “V/ Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 ... ------------------­«'♦'» Apare zilnic cu ultimele știri­ telegrafice şi telefonice de la corespondenții săi «♦» 6 Bani Exemplarul »n. ț*l«. Unt Avem ori nu avem criză de guvern? Noi ne-am informat şi de-o­ parte şi de alta; am apropiat răspunsurile şi cercetă­rile noastre, le-am controlat şi verificat şi ca organ, care avem de ţinut in seamă nu­mai adevărul şi interesul de a tie sluji ce­titorii, am spus: sintem­ in criză de guvern; regele avizează asupra situaţiei politice. Ne-am dat perfect seamă că foile gu­vernului nu vor putea spune acelaş lucru; ba vor fi obligate, ca în­totdeauna, în a­­semenea împrejurări, să dezmintă existenţa crizei, în speranţa iarăşi totdeauna domnitoare în sferele guvernamentale că d­acă o criză izbuteşte să se rezolve fără o schimbare în­­situaţiune, ea poate continua •să rămîie necunoscută marelui public şi să­­se considere că şi cum nici nu ar îi­ existat. •* ■íjf # Cari sunt, în adevăr, semnele exterioare ale unei crize de guvern? Guvernamentalii întreabă: se poate oare să fie criză de guvern, dacă primul­­m­inistru nu a depus demisia cabinetului, dacă în cabinet n'au­ izbucnit disensiuni vizi­bile ori demisiuni cari sil­­ue ministerul în primejdie, dacă Parlamentul nu a dat nici un vot ostil guvernului? Evident că dacă am trăi intr'o ţară cu regim constituţional serios, în care guver­nele să vie la putere prin alegeri şi parla­­■mentul să fie regulatorul existenţei guver­nelor, crizele de guvern s’ar putea mani­festa numai după normele arătate şi ar a­­­ve­a semne exterioare vizibile pentru toată ■ lumea. . Trăim noi oare însă sub un asemenea regim constituţional? Apoi, nici un regim niu ne-a răspuns în această privinţă cu un nu­mai categoric ca­­regimul actual. Guvernul Carp a pierdut timp de patru ani toate alegerile îni opoziţiune şi totuşi a venit la putere. Cine l’a adus? Ţara? Corpul electoral? ‘Nu. L’a adus regele. Atunci, cum voiţi ca criza unui asemenea,guvern să aibă semne­­exterioare "..constituţionale“ — în sensul occidental al cuvîntului? Această criză trebue şi nu poate să aibă decît semnele exterioare ale crizei unui­­guvern venit la putere numai prin incre­dierea regelui —­ indiferent cum această în­credere a fost obţinută. Ea este o criză care trebue să-şi aibă cursul şi rezolvarea numai la Palat — precum origina guver­nului care trece astăzi printrînsa poate fi găsită numai la Palat. Negreşit că aşa fiind o asemenea criză are "pentru acei cari trec printr’însa avantajul de a fi mai ascunsă ocl­iior indiscreţi ai lumeî. Noi nu putem înţelege însă ziaristica «sa fel ca să mergem cu discreţiutiea pînă acolo ît­cît să nu vorbim de o criză de gu­­vern numai fiindcă ea se petrece, privi na­­itura eî, mai mult in palatul regal decit in fata ţarei. * * # Si este oare de nevoe să arătăm guver­namentalilor de ce este criza de guvern­­şi de ce regele avizează asupra situaţiei politice? Poate ,că da. Guvernele, în general, îşi ţin majorităţile parlamentare şi partizanii din ţară în complectă ignoranţă de dificul­tăţile cari ameninţă existenţa lor. Guverna­mentalii trebue să fie, după concepţia lor, cei din urmă cari să afle cînd cade un gu­vern. Altfel n­u­ se zdruncină moralul îşi.... fidelitatea către, principii! Vom spune1, prin urm­are, pentru marele public, ca şi pentru guvernamentali,­­ că între rege şi guvern afi încetat să existe raporturile cari garantează normala func­ţionare a unui guvern, fiindcă au­ încetat speranţele pe cari regeie le punea in gu­vernul pe care şi­ l'a adus. Speranţele acestea au fost: un guvern tare, un guvern de concentraţiune conser­vatoare şi în privinţa aceasta regele, pen­tru întîia oară a ieşit din rezerva sa şi a făcut acte cari au adus la cunoştinţa ţarei ca suveranul nutreşte această speranţa. Or, guvernul pe care i-l'a adus nu i-a re­­alizat-o, cu toate, reiteratele sale apeluri. Nu i-a realizat o cită vreme s’a putut, deşi a manifestat poate regelui o falsă dorinţă de realizare, atunci cînd suveranul mai bine ca ori­cin­e ştia că nu se mai poate re­aliza. Peste cît­va timp, se va putea poate vorbi şi mai precis asupra acestui punct. A fi încetat raporturile de bună convieţu­ire între rege şi guvern şi dintr o altă ca­uză. Regele Carol pentru a fi lăsat în pace, în ce priveşte scopurile finale ale guvernărei sale, a adoptat faţă de oamenii politici, o­­politică, de îngăduinţa. Astfel di lui încetat s a-î cere restituirea domeniilor Coroanei şi­ el nu ie-a mai opus nici un veto în ami­nime chestiuni de ordin personal şi de par­tid. Afacerea tramvaielor a­ ratificat-o,­ pu­­pîindu-şi iscălitura pe legea din 1909. Gu­vernul Carp i-a cerut iscălitura şi promul­garea pentru nouiile statute cari anulează afacerea în sine, dacă nu şi legea de coin­teresare. Regele i le-a dat, dar i le-a dat Hiatgre lui. Poate primul-ministru, sau mi­nistrul de interne să conteste aceasta in ‘public? Poate să conteste ca regele ie­ spune zilnic că de aici li se trage criza de azi?..... Și le-o spune, fiindcă, grefată pe chestia concentrărei conservatoare, ea a făcut cu neputință și concentrarea — ceea ce nu știm dacă nu a fost intenționat trr­­'flărit de acei cari într’un an de zile de gu­vernare n'au­ găsit mijlocii! de a o realiza. Ei bine, cînd bon gré­ uial gré, a trebuit să aducă la putere guvernul Carp, lăsîn­d îtă opoziţie un partid conservator condus de­ una din cele mai de seamă ilustraţiunî ale ministerelor conservatoare şi acoperit patru ani de zile de o încredere constantă a corpului electoral şi de o extra­ordinară* simpatie din partea ţarei, cînd bon­gré-mal 'gré a trebuit să se mulțumească un an de •zile cu un guvern slab; cînd, în fine, bon­gré-mal­gré a trebuit să acorde acestui gu­vern ceea ce n’ar fi voit să’î acorde în dhestia tramvaielor, să ne mai mirăm ca azi, cînd pe de-o parte realizarea concen­­trărei e exclusă și deci și întărirea guver­nului, iar pe de­ altă­ parte două partide fac o opoziţiune extra-parlamentară ă ou­­trance, să ne mai mirăm ,că guvernul e în criză şi că regele caută „formele“ spre a se scăpa de el? E soarta fatală a guvernelor venite cu formula „avem încrederea regelui şi vom căuta să obţinem şi pe aceea a ţarei­! Nici-odată poate nu s’a văzut mai buc­ea în împrejurarea de faţă că îmiainte d­e a avea încrederea regelui, e bine s’o ai şi pe aceea a ţarei, iar nu s’o obţii, măsluind-o. Două încrederi valorează mai mult ca una. D-l Carp a venit numai „prin increderea regelui“. De aceea e amenințat să plece.... prin neîncrederea regelui­ Alfa. - --------------------------------------------------------­Oameni de paie Din iniţiativa parlamentară s-a depus o lege pentru incompatibilităţile parlamen­tare, lege fără doară îndreptată împotriva caracatiţei brătieniste. Intenţiunile sunt foarte bune, dar ar fi fost de dorit ca gu­vernul să fi venit, ei cu această lege, după cum legea contra trusturilor industriale şi comerciale, tot din partea guvernului ar fi fost de dorit să vină. Altfel ne temem că totul se va reduce la o simplă demon­­straţiune împotriva Celor Trei Pungaşi şi că proiectul va rămîne în cartoane, ne­votat De altfel, propunătorii legei, să nu-şi fa­că iluziunea, că vor căpăta un rezultat practic cu aceste măsuri legislative. Atît va fi, că se va creia un nou regim, regimul interpușilor, al oamenilor de paie, cari vor figura în diferitele consilii de administra­­ţiune, dar cari nu vor face decît să fie pa­ravanul adevăraţilor administratori şi con­ducători. O asemenea lege există între alte ţări şi în Ungaria şi toată lumea ştie, că singu­rul rezultat practic este că în chip oficial şi legal, diferiţii­ parlamentari nu iau parte în administrarea societăţilor pe acţiuni şi în alte societăţi comerciale, pe cari de fapt ei le conduc. E totuşi bună şi această demonstraţiune fie şi platonică contra Dinastiei, e o urmare a fierului roşu, este o dovadă mai mult de dorinţa tarei de a scăpa de lepra Celor Trei Pungaşi şi e cel puţin înfrînarea atot lăcomiei şi cinizmuluî lor, fără ruşine şi fără de obraz. A 3. N­A­2. B­1­T 1­1 indignarea d-lui Pacu­­lse Facil, cel uisi bisericos mem­orii al majorităţei a dat gala guvernul în şedinţa de erî a Senatului, ceea ce dove­di­şte că tot dela biserica o să i se tragă moartea guvernului! D-nul Făcu s’a indignat că se votează nu­mai indigenate cerute sub liberali şi a stri­gat, eu drept cuvînt: S’avem şi noi indi­genaţiî noştri! Rezon ! Asta l’a înfuriat pe d-nul Rachtivan care a cerut să nu se treacă fraza de către ste­nografi. — Asta înseamnă că sintem­ Senat interi­mar! a strigat d-nul Pacu. — Si..... Pacuisses philosophus mansisses 1 l’a apostrofat d-nul Tarnoveanu dela Craiova. Cu toate astea, par­că tot d-nul Făcu i a­­vut dreptate : — Gura.... Pacutosuluî adevăr grăieş. Şi daţi mi voe, ca pe ziua de azi, să semnez : P&c­u! ------------------------.•* #------------|________ Gen. Averescu e d­e vină? La ameninţarea travern­­ului că va face destăinuiri din dosarele represiuneî sîn­­geroase făcută în 1907 de şeful liberalilor, pressa acestuia sare şi aruncă răspunde­rea asupra, general­ului Averescu, pe a­­tunci ministru de războiţi. Asta Înseamnă "oare din partea d-luî Io­nel Brătianu ,,a crede înăbuşite greşelile excepţionale ce s'au putut com­ite de ceî cari reprimau — înăbuşite de necesi­tatea superioară care impunea o amnistie generală şi, sinceră" '? ! După d-sa, generalul Averescu, fostul său ministru de războiţi, este deci unul din acei - cari, aţă- nevoe de amnistiei. Şi d-sa este acela care era dispus pină acum să i-o acorde, dar, de acum înainte pare că sa râsgmndit?! D-sa­ este acela care declară azi că „dacă greşelile represiuneî n'au fost individu­ale, ele afi fost datorite unor culpabile in­strucţiuni generale, cari porneau, după d-sa de la ministrul de război şi din 1907“. Aşa­dar, d-sa a ţinut în cabinet pînă du­pă interpelarea d-luî Marghiloman adică nw.î bine de un an, pe un ministru de războite, care avea nevoe de amnistie pen­tru ,,culpabile instrucţiuni generale“ în reprimarea răscoalelor şi a preferat a-l scoate d­in guvern pe o chestie de „neco­­rectitudini administrative", ridicată de un adversar politic al guvernului?! D-nul Ionel Brătianu are un deosebit talent de a-şi face auto-portretul d-săle su­fletesc! Fireşte, lumea ştie că furia şefului li­beralilor contra generalului Averescu e că acesta, într'o scrisoare ce ne-a adre­sat, a fixat la ÎQGO numărul ţăranilor exe­cutaţi în răscoalele din 1907. Nu mai puţin însă, îndrăznelile şefului liberalilor întrec orice măsură. Autorul represiunea din 1907 nu are dreptul să insinueze. El e dator să-și dovedească aserțiu­nile — fiindcă de astă dată nu va scăpa atît de uşor. Aii Catastrofa sinodală Guvernul are, se vede, „l’embarras du ch­oix“ — aşa incit de cîteva zile i se pare că nici chestia concentrărei, nici aceea a tramvaielor, nici campania opoziţiei­ unite nu îl vor răpune — ci numai chestia sino­dală. Ministrul cultelor, văzînd ca r­econvoca­­rea marelui colegiu e considerata ca un semn că guvernul nu mai poate nici să expedieze afacerile curente, a venit la con­siliul de miniştri și a cerut convocarea ma­relui colegiu. A găsit însă mijlociu­ s’o ceară pentru data citul se vor Împlini 30 de zile dela moartea episcopului Tinius. D-l Carp, care a sondat terenul şi cu­noaşte bine­ atitudinile prelaţilor din Sinod, ar fi opinat însă ca nici alegerea prima­tu­lui, nici a unui episcop de Roman — ci nu­mai aceea a unui episcop de Argeş sf i se facă la acea dată. Celelalte să se amine!.... Exista, in adevăr, avize scrise la mii.®’’ie­rul de culte, pt­in care arch­ierei şi episcop! declară că ar îi UZURPARE dacit s’ar a­­lege ui episcop de Roman, canoniceşte, e­­piscopul „demis“ şi nu caterisit, fiiţid­ con­siderat că’ş­i păstrează scaunul! Mai mult. Pe lingă d-l Take Ionescu şi partidul său, care consideră pe Satiriu tot episcop al Romanului, acasu insuşi p­rtidul liberal şi d-l Ilaret declară că de indu­­­ce guvernul de azi „a modificat legea sinodală în sensul vederilor episcopului demis. A­­CEASTA ŞTIRBESTE ORI­CE BAZA MORALA SI LEGALA SENTINŢEI PRIN CARE EL A FOST CONDAMNAT ŞI PACE CA DINTR’UN VINOVAT SA SE FACA A­­PROAPE O VICTIMA“, cum declară un comunicat apărut era in „Viitorul“ sub ti­tlu! „Noi şi chestia sinodală“. Aşa fiind, guvernul are poate dreptate să considere catastrofa sinodală ca aceea care va îi aleasă de rege, spre a’şi da avizul de­finitiv asupra situației. S. Y . ——■——-----------# —------r Brilieniiui şi J­ i* li Brătien­iştii ştiu prea bine că dacă­ d-l Eleva nu participă azi, alăturea de d-l Take Ionescu, la acţiunea politică a conservatori­­lor-democraţî, una din principalele cauze e afacerea tramvaielor şi politica lor de sec­tari. Cu toate acestea nu au, măcar faţă de d-l Take­ Ionescu, tactul de a nu tăbărî asupra d-luî Eleva ca tot soiul de insinuaţiuni, cari, de altfel, ar fi trebuit să-l convingă de mult că nu prind şi nu pot atinge un bărbat de francheţa şi popularitatea lui Nicolae Eleva. Ultima lor insinuaţiune e că d ! Elevii „a trecut la junimişti“. , In capul unui brătienist nu poate intra că poţi să te retragi, la un moment dat, din rîndurile unui partid, cînd crezi că nu te mai poţi solidariza cu acţiunea lui şi to­tuşi să rămîî credincios idealului şi pro­gramului acelui partid şi să nu „treci", spre a te aciua în alt partid. Pentru brăti­­erişti e de neînţeles că un om ca Eleva poate însemna ceva prin el însuşi, prin tre­cutul şi constanţa sa pentru cauzele drepte. D-l Eleva, la junimişti? Dar cine nu ştie că dacă ar fi fost ca d-l Carp să se decidă a deveni partizan al ale­gerilor libere şi al unei reale descentrali­zări, poate că d-l Eleva s'ar fi făcut juni­mist, dar atunci mai mult d-l Carp ar fi de­venit „flevist“. Cum o să se facă însă Nicolae Eleva ju­nimist, cînd d-l Carp a făcut şi la bătrîneţe alegerile pe cari le-a făcut, iar acum vi­sează o descentralizare administrativă, care, cum prea bine spunea d-l Fleva, în­seamnă descentralizarea tiraniei adminis­trative, adică în loc să avem numai una la centru, să avem cit maî multe răspîndite în toată ţara!.... Ar face bine brătien­iştii să-şi vadă de tramvai, fiindcă oamenii de afaceri n’au­ calitate să judece oameni de idei și de i­­nim­.t Saturn. Adeveruri Guvernul pare că nu va ajunge să con­voace marele colegiu pentru alegerea prima­tului şi episcopului. E un guvern căruia nu-i priese alegerile ... Sinodul De cinci cu criza bisericească, guvernul e in pericol să-şi rupă.... Sinodul vital!... Ne înşelăm ? „Epoca“ crede că ne înşelam cînd vedem criza in guvern.­­ Pe cine vrea să înşele însă ,Epoca“ cînd nu vede criza? Rigoletto Guvernul Brătianu-Panaitescu Cîteva informaţiuni ale noastre cu pri­vire­­la afacerea d-ruluî Racovski au­ avut darul să scoată din mutismul său pe şeful liberalilor.­­Avi facă să pună acele infor­­maţiuni direct pe socoteala guvernului şi să ceară răspunsuri­­ „pînă în 24 de ore“. E cea mai bună dovadă că am spus ade­văruri cari nu sufăr replică. Din labirintul de acte false şi falsificate, de dosare secrete şi ticluite ad-hoc, de ţe­sături şi mistificări poliţieneşti cari a fi îm­presurat activitatea­ d-lui Ionel Brătianu la ministerul de interne, rezultă că de fapt am avut sub d-sa un guvern Brătianu-Panai­tescu, căci prin acesta din urma a înlocuit șeful liberalilor pe bătrînul Sturdza in gu­vernarea liberală!.... Multe i-a făcut pe voe, dar și în multe l’a băgat onorabilul Panaitescu pe d-l Ionel Brătianu. Și dacă astă­zi lucrurile ies la iveală, în Ioc să fie atît de iritat, şeful libe­ralilor ar trebui să fie recunoscător, căci poate îl va sluji pe viitor. Şi departe de a se mărgini la afacerea d-rului Racovski, reţeaua de ticluiri poli­ţiste ţesută în jurul şi cu captarea bună­voinţei şefului liberalilor este cu mult mai întinsă. P. C. asman Proectul proprietăţilor Se mină moartă Am citit în întregime proectul pentru trecerea in­ proprietatea statului a moşiilor stăpînite de persoane juridice, cu caracter de utilitate publică şi pentru vînzarea în loturi a acestor moşii, precum şi, în ge­nere, a moşiilor statului. Dificultăţile juridice erau şi sunt mai mari de­cit cele politice şi sociale, cînd e vorba de alcătuirea unui asemenea proect. Articolele 5 şi 6 din proect prevăd a­­ceste dificultăţi şi singură aplicarea legei, mai bine chiar ca jurisconsulţii, ar putea decide dacă ele preîntîmpină toate dificul­tăţile eventuale ce ar putea rezulta din aplicarea ei. Cit priveşte răscumpărarea de către stat a acestor bunuri, ea se face prin rentă 4 la sută perpetuă, nominativă, inconverti­­bilă şi inalienabilă, calculată aşa fel ca să reprezinte echivalentul venitului net de azi majorat cu cite 10 la sută, în perioada suc­cesive de cîte zece ani. Combinaţiunea s'a stabilit probabil cu acordul aşezămintelor expropriate, în cari intră pe lingă acele ale eforiilor, spitalelor, azilurilor şi acele ale bisericelor, comunelor şi judeţelor. Cu mirare însă am văzut că nu sunt tre­cute în lege bunurile următoarelor aşeză­minte: Domeniile Coroanei, Societăţile de asigurare şi Academia. Atunci cînd se face o asemenea reformă nu se pot sustrage dela ea aşezăminte ca cele de mai sus. In special, trebuia să figu­reze în fruntea lor Domeniile Coroanei, întru­cit aceasta ar fi înlesnit întreaga o­­peră a profesului, înlăturînd orice opozi­ţiune din partea oricărui alt aşezămînt. Aşa cum se face, exproprierea instituţiilor de binefacere şi fatala diminuare a donaţi­­unilor lor viitoare este o impunere la sacri­ficii a filantropiei, pe cînd un aşezămînt ca Domeniile Coroanei e scutit fără motiv serios.... Am ţinut să punem un semn de întrebare asupra dificultăţilor juridice ce pot naşte din acest proect, fiindcă în ce priveşte ne­voia socială a acestui proect ea era -de mult prevăzută şi realizarea lui aşteptată ca una din urmările fatale ale sistemului împroprietărire­ continue a ţăranilor. Pe calea apucată, statul va fi mereu ne­voit să facă noui exproprieri de „utilitate publică“­ spre a vinde pamînturi la ţărani, căci prin moştenire şi sporire a populaţi­­i unei ţărăneşti problema se va reînnoi me­reu. .Dovadă despre aceasta este, că­ pro­ectul d-luî Ion Lahovary prevede ca trei sferturi din bunurile de mină moartă să se vîndă în loturi de cinci hectare şi numai un sfert în loturi de la 10 la 25 hectare. Păcatul proeetului este însă continuarea păcatului care apasă asupra tuturor vînză­­rilor statului în loturi la ţărani şi care se chiamă­ inalienabilitatea loturilor, afară de cîteva cazuri de forţă majoră stabilite prin lege. Această inalienabilitate împiedică selec­­ţiunea şi robeşte pe proprietarul de 5 hec­tare unui pămînt, care, în lipsă de instru­mente şi de cultură ştiinţifică, îl reduce la rolul de rob al lotului său, transfonnîndu-l în cea mai nenorocită speţă de pauper al gliei. Din acest punct de vedere, singurul care îmbrăţişează finalitatea problemei agrare, proectul depus de guvern la Cameră în­seamnă perpetuarea statu-quo-ului în le­gislaţia agrară intervenţionistă. Silex Părerile unui spectator — O era nouă va începe — Marele eveniment, de acuma cert, se a­­propie D. Take Ionescu va fi prim-ministru. „Formele“ se fac. Acest eveniment însemnează o adevăra­tă revoluţie. Ceea ce, erî, se credea imposibi­litate, mîn­'ji va fi realitate. Această revoluţie, tare zguduie din te­melii unele prejudecăţi stăpînitoare pe mentalitatea lumeî noastre politice, stabi­leşte, pe viitor, — pentru oricine va merita primul loc, — putinţa de a-a’l ocupa. Numele, dreptul de moştenire, (!?!) cari, pînă acum, era fi. elementele hotărîtoare, (dovadă şefia d-lui Ionel Brătianu) trec de aci înainte pe al doilea plan, locul de o­­noare revenind meritului personal, valoa­re! proprii a omului. Şi acest pas spre progres nu i’aî facut liberalii, — eî, cînd a fost ocazia, s’a fi sfiit, deh! erau prea proaspeţi îmboieriţi pentru aceasta,­­— primul pas îl fac conservatorii. De altfel nu e primul caz cînd conserva­torii au dat dovezi de un liberalism mai mare și de o pornire spre progres mai since­ră decît acei cari se întitulează la noi „liberali“. Luptele cele mai crîncene , ce au dus conservatorii contra liberalilor n’au­ fost pe altă temă decît pe aceea a falsului lor liberalism, a nepotrivire! faptelor lor cu principiile, a tiraniei ior abia stravestită cînd sint la guvern, şi a ipocriziei Ior ne­ruşinate cînd sîn­t în opoziţie. & Izbînda d-lui Take Ionescu va da de gîn­­dit multora din cîmpul liberal, cari s’au dat d’oparte înaintea numelui purtat de d. Ionel Brătianu, iar nu înaintea meritelor sale superioare încă nedovedite. Ea va da asemenea ocazie de salutarii reflecţiuni în rîndurile tinerilor conserva­tori, cari se aşteptau ca toate să le vie de-a gata, fiindcă sint fiii lui papa, şi fiindcă poartă un nume politic sau istoric, înainte de toate trebue muncă, şi dovada capacităţei şi superiorităţei persoale. Bun este şi numele, excelentă şi tradi­­ţiunea părintească,—cînd însă aceasta este o tradiţiune bună şi lăudabil p din sine;­—dar, ca să începem, noi romînii, să ne lăsăm guvernaţi de nulităţi, în secolul al XX-Iea, cînd, nici în secolele medievale, noi n’am admis decît supremaţia meritului, aceasta era o năzuinţă care nu trebuia satisfăcuta, ci stîrpită maî înainte de a prinde rădăcină. In jurul şefului partidului conservator- CHESTIA ZILEI Noua jonglerie Regeie : Ştiam sä jonglez cu­ două, cu trei e mult mai greu­ ! democrat, devenit­­prim-ministru, se vor îmbulzi nu numai partizanii săi cei drept­­credincioşi, dar şi mulţimea conservatori­lor cari, pentru diferite motive, rămăsese­ră în lagărul carpist,...totdeauna însă dor­nic­ de o reîntregire a partidului cu acela pe cari toţi­ îl iubeau, il preţuiau şi îi do­reai­ în fundul inim­ei lor. Această reîntregire a partidului ei o do­reau, în sine, spre folosul partidului con­servator, iar nu pentru satisfacerea vani­tate­­a țărui personal în parte. Reîntregirea partidului, facundu-se sub propria firmă a celui mai capabil, celui maî apropiat şi celui mai iubit dintre toţi, e prea firesc că ceî cari vor rămîn­e celui mai apropiat şi celui mai iubit din toţi, e prea firesc că cei cari vor răm­îne în afară din noua organizaţie ce se va face partidului conservator să fie puţini, foarte puţini. Chiar blocul, faimosul bloc ministerial, după căderea ministerului, se va deschega, şi, din sinul blocului, cunosc mai mulţi pe cari m’aştept să-i văd colaboratori devo­taţi ai d-luî Take Ionescu. Vor rămînea d’oparte fireşte, şi cîţiva paraponisiţi ireductibili; aceştia însă vor fi atît de puţini la număr că abia vor putea complecta o masă două, de pocker, la club. Astfel va rămîne­ împăcat şi regeie, ca­re, cu drept Cu­vînt, n’ar vrea să-şi schim­be obiceiul, acum, la bătrîneţe, şi să aibă a manevra cu trei, în loc de două partide. Lucrurile vor ajunge binişor chiar pe placul regelui, vor fi tot două, nu trei par­tide. Partida a treia va fi..... o partidă de poker la club. In venirea d-luî Take Ionescu la putere, trebue să admirăm şi partea dibăciei sale artistice. Negreşit că omul nu face tot ce vrea, dar ceea ce poate. Totuşi, în această limită, d. Take Iones­cu a manevrat admirabil. Priviţi. Chiar şeful liberalilor îi ţine scara ca să încalece. * D. Take Ionescu, acum pentru prima oară, va avea ocazia să dea măsura în­treagă a valoarei sale. Situaţia reclamă: un mare reformator al moravurilor noastre politice. Toţi o simt. Toţi afi făgăduit aşa ceva. Nici unul n’a inaugurat însă era nouă pro­misă. D. Carp el însuşi, — zălogit în mina uruii Marghiloman, a continuat, în alegerile tre­cute, — cu vîrf şi îndesat — tradiţia din timpii viziratuluî brătienist. Şi aşa pe toată linia: din făgaşul u­rîtuluî trecut nimeni nu a eşit. D. N. Filipescu, ca ministru de războifi, avea deunăzi ocazia, să nu cadă in greşe­­iele imputate predecesorilor săi, să nu ex­­pue armata huiduelilor publicului, să n’o puie în contact cu acesta, fără nevoie. Trebuia pentru aceasta mai mult cu­raj şi mai multă minte decît are. A rămas în tradiţie: era mai comod. A rupe cu trecutul, a da ţarei un guvern adevărat respectuos ,de legalitate, pe toată linia şi faţă de toţi, a creia o tradiţie nouă de guvernămînt, cu totul opusă tradiţiei brătieniste de la 1885­­ sub care încă trăim, — aceasta este chemarea d-lui Take Ionescu. D. Take Ionescu este singurul om în stare de a realiza această imensă reformă: aceea de a da tărei un guvern adevărat oc­cidental, ridicînd nivelul moral al politicei noastre interne. Procedînd astfel, el va cîștiga partidu­lui conservator adesiunea și concursul man­şelor democratice; căci sinceritatea de­mocratismului său nu poate fi pusă în sus­piciune, şi se va traduce negreşit în fapte concrete, prin cari se vor revărsa, cu pro­fuziune, asupra masselor muncitoare, — pî­nă azi atît de oropsite şi asuprite, — bine­facerile unui guvern drept, blind şi părin­tesc. încă puţină răbdare: „formele“ trebuesc îndeplinite, şi era nouă va începe! C. G. COSTA­FORU * Pacea nu-i posibili Diplomaţia europeană se filă învinsa -- De la corespondentul nostru anvticutifr Constantinopol, 1 Ianuarie......Se a­fir­mă că­ Rusia a făcut coloriate Ruten pro­­puneri de pace, pentru a s­e pune cap.i războiului dintre Italia şi Turcia. După aceste propuneri, Turcia va trebui sfi. re­cunoască anexarea Tripoliloniei si i-l.vv? naicei de c­ăt­re Italia in schimbul­­ui, foarte mari despăgubiri băneşti, şi. î acelaşi timp, în schimbul ancyraniculuhi Italiei eă-şî va lua sarcina de a sfimte parte din datoria publică otoman­ă. Se crede că guvernul­­ francez şi cel german nu s’afi opus unui asemenea a­ran­jament. Celelalte guverne ar fi în a­­ceiaşî dispoziţie, deoarece părerea gene­rală este că Italia nu va consimţi nici­odată să abandoneze provinciile africane după sacrificiile aşa de mari ce a ’Rrc.i' în oameni şi în bani. •Ar consimţi numai dacă ar găsi în f­aţ­a ei forţe otomane cari ar sili-o să dea în­dărăt. Dar astăzi, cu tot curajul pe care­t desfăşură trupele turco-arabe şi cu teăle înfrângerile parţiale pe, cari le sufere for­ţele italiene, nu pare că­ Turcia va pute opune italienilor forţe destule ca să-l go­nească de pe .teritoriul pe care s’afi. făcu stăpîni. Tot, ce s’ar putea întâmpla ar fi să continue­ starea de lucruri de acum, adi­că aceea ca italienii vor păstra coastele iar turco-arabii îi vor împiedica să pă­trandă in interiorul țărei. * * * Dar starea aceasta de lucruri nu poate să fie necurmat, şi e vorba în acest mo­ment să se vadă cari sunt, mijloacele ei s’ar putea adapta pentru a o face să în­ceteze. Diplomaţia europeană mărturiseşte , nu ştie. „ Ce trebue făcut pentru a­­combate fu­­limentul naţional al turcilor? Cum să potolească iritarea , lor contra năvălitor ior, care. nu numai că nu'se stinge, u? creşte piere fi ? Cum să se .şteargă în -.pir lele şoviniste umilirea de a părăsi un t­­rit ali ti, pe nedrept violat? Fireşte. Puterile voesc pacea, dar cu te îndemnul Ier pentru a adopta propune­rile ruseşti, ele­­nu văd cum ar pui să forţeze pe Turcia’ ,ca să le prime­as­că. E această privinţă, părerile sînt împărţite , atîta­ timp cit nu se va produce un acord mijlocire ,posibilă nu există. Prin urmare, faţă cu opoziţia de pârei care există intre Puteri, nu se vede ca * fie posibilă o înţelegere într’un viitor a­propiat, căci în ce chip şi-ar putea sa foc o mediaţiune între intransigentă To­riei, care cu nici un preţ nu vrea­­să deze nici o palmă din teritoriul sfi­ei şi Tn­tro­ intransigent­a Italiei, care, de aseme­nea, cu nici un mret, nu va contim s­ă se retragă d­in­ Tripolitania si avremie?! afară numai, după -e-uip s a spus. dric­­-ureiî au ii destul die tari t-a ?â-î s­onta^iră * * * Se poate, spune, deci, ca un rezulta al celor de mai sus, că propunerea ri sească, dacii ea a avut loc in adevăr n’are nici o șansă să izbutească, deoar« ce mi poate ii primită de Turcia. Trebue să ne gîndim că acuma, dfi­ p dizolvarea’ (jartierei şi în urma crize! ir terne ce s'a. produs, spiritele sint fo&ft surescitate şi Vor .fi rpaî.­muU îndată .c va începe campania electorală. în aceste condiţiunî, guvernul, cu toi­tă dorinţa lui, nu va putea face ca na­ţiunea să admită o pace, pe care aceast o respinge din toate puterile ei şi cu­ ce mai mare indignare, mai cu seamă pri vede cu ce curaj combatanţi! turco-b­rat apără ţara. : Vorbind în mod practic, lucrul acest.

Next