Adevěrul, octombrie 1913 (Anul 26, nr. 8640-8670)
1913-10-01 / nr. 8640
ie Atltil ál XXVl-lea No. 8640 FONDATOR ALEX. V. BELOIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI in București, Strada Sărindar No. 1 6 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE «El Abonamente cu premiutru străinătate prețul este îndoit TELEFON: itala.................No. 1410 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi Marti 1 Octombrie 1911 :«iso.. ■iniimu»i.lini...niiMW "..............■!! ' --------------- ' - ....... 1-------— ' ' " ' ---- ~~ ................. " --------------------- - ............. - ' -----------------------— Romînia nu intervine v —gy| Un comunicat oficial, publicat prin ziare..ne..spune că orice zgomote de mobilizare a armatei noastre sînt fanteziste, aceasta cu atît mai mult cucit Bulgaria,nici ea nu are gînd de mobilizare și de tulburare a păcii balcanice. Guvernul român este prea categoric în comunicatul său, prea sigur pe viitor, ceea ce este o greșală, fiindcă nimeni nu poate ști ce se va întîrmpla mîinem .' Situatiunea este astfel că putem Sa ne trezim într’o bună dimineață cu al treilea război balcanic, după cum ne-am trezit cu cel de al doilea, care nu era deloc de așteptat— bunul simț spunînd tuturor cu statele balcanice victorioase își vor împărți prada între ele, frățește și fără de o nouă vărsare de singe. Cu toate acestea, altfel s’a întâmplat. Astăzi punctul negru și periculos este putința unui conflict, în prima linie, turco-grec. Turcia, profitînd de dușmănia bulgaro-greacă, fiind poate înțeleasă, pe sub mină, cumBulgaria, caută ca din dezastrul ei, i să scape cel puțin cu o putea — ,și, în prima linie, cu mai multe din insulele pe cari Grecia pusese mina și se crede .stupină definitivă. E adevărat că urt chip oficial Turcia demobilizează și renunță la orice alte pretențiuni. Dar oficialitatea și realitatea de multe ori nu se împacă intre ele. Bulgaria n’are nevoe să mobilizeze, cel puțin pe față. Ea ar putea să lase mină liberă Turciei, ca să se lupte și să slăbească pe greci. Aceștia nu pot aștepta ajutor de nicăeri, fiindcă aliații lor, sîrbii, sunt amenințați din două laturi, și din partea Bulgariei, și din partea Albaniei, unde intrigile austriace și ofițerii bulgari se amenință hotarele. In ceea ce ne privește pe noi, fără îndoială că, deoarece Bulgaria nu se mișcă, pentru moment, nu avem pentru ce interveni, între turci și greci și, de altfel, nici nu avem cum interveni, peste Bulgaria ! In acest chip pusă chestiunea, comunicatul guvernului are un înțeles, dar numai în această eventualitate... ... ... • • 1 Cine însă poate da garanții valabile, că dintr’o zi în alta lucrurile mu se pot schimba ? Bulgaria nu se ascunde, și este în dreptul ei, sa declare că pacea dela București nu o angajează la nimic. Nu-i dar de loc exclus că, în clipa cînd va vedea pe greci învinși, de sîrbi încurcați și slăbiți, să nu caute să-și ia revanșa și față de unii și față de alții... In această clipă se va mai putea oare spune că o intervenție a României nu este posibilă ? învederat că da, fiindcă suntem legați de prima noastră intervenție, care avea de scop ca să nu permitem Bulgariei ca să devină prea mare și deci să fie un pericol pentru moi. Dacă acesta era un adevăr, ori, desigur că și astăzi rămîne acelaș adevăr și Romînia va fi nevoită—pentru a împedica al treilea războiu balcanic—să-și pună sabia sa în cumpănă și să readucă la sentimente pacifice pe bulgari. Fără îndoială că ideea revanșei din punctul de vedere bulgar este legitimă, dar ea ne aduce daune nouă, ca stat, și mai ales daune morale, așa că va fi nevoe să ne mișcăm. Bulgaria este drept să nu rămînă în actualele iei granițe, prea stricte, dar aceasta nu trebue să se facă decît prin o bună înțelegere cu vecinii ei și grație unor compensațiuni, cari vor trebui să intervină. In momentul cînd, sîrbii și romînii, vor fi împinși, de necesitatea momentului, spre nord, alcătuind, și unii și alții, —■ în dauna Austro - Ungariei — idealul lor național.. In momentul acesta, va suna și ora Bulgariei, îi va sosi și ei trenul pe care l’a pierdut în chip atît de nătîng și inutil. • • • iată clar că, în forma lui categorică, și prezentă și viitoare, comunicatul guvernului român, nu poate fi luat în serios. Sunt la mijloc atîția dacă, nicit nimeni nu poate ști ce va aduce ziua de miine. Desigur, marele interes al tuturor statelor balcanice este, să uite, cel puțin pentru moment, toate resentimentele dintre ele, să lucreze la locuirea rănilor făcute, la întărirea lor interioară, Ia alcătuirea blocului balcano-romîn și astfel la întemeiarea unei stări de lucruri, în care Orientul să devină stapin pe sine însuși, stupid și iață de Austro- Ungaria, stăpîn și față de Rusia. Dar pînă la înfăptuirea idealului, faptele sunt fapte, totul prevestește o nouă furtună. Turcia va pune focul de astădată și după aceasta, danțul morții, poate începe, danț, în care, așa cum stau lucrurile și cum noi înșine le-am alcătuit, va fi nevoe ca ,și noi să intrăm în ei. CONST HILLE NAZBATII Tot, ori nimic ! Un comunicat al d-lui Marghiloman ne anunță că Franța a făcut în chestia împrumutului nostru o politică pe urma căreia Germania a eșit, iarăși, turtită ! In adevăr, guvernul francez a spus bancherilor din Paris să nu încheie împrumutul cu Romînia decit cu condiția ca Băncile nemțești să nu aibă nici o parte. . Această politică a avut un rezultat miraculos. Băncile nemțești au făcut o ofertă mult mai putină ca a bancherilor francezi și de unde nu aveau să aibă nici o parte în împrumut, acum o să aibă parte de împrumutul întreg, iar bancherii francezi o să aibă parte să se uite iar la nemți cum fac operația și cum ii operează ! ! j ! Așa e, cînd faci afaceri cu devizp, tot ori nimic! Esc nimic!’ Pac.. ., d-ielahovary! Cred că ați citit în Adeverul“ de eri filipica unui devotat al d-lui Filipescu împotriva situației din partidul conservator ? Cred că mai cu seamă d-ta, o, d-le Lahovary, ai citit virulenta și corosiva scrisoare pe care i-o adresează tinărul fost deputat de Apărat,. d. C. C. Braesku ? Sîntem, cum vezi o d-le Lahovary, pe pragul „anarhiei". „Fanionul răscoalei conservatoare" e scos din buzunar, „drumurile tuturor conservatorilor se îndreaptă spre casa d-lui Nicu Filipescu și „de acolo, o, d-le Lahovary, cum ne-o spune destul de deslușit d-nu C. C. Braesku, „spre balcoanele clubului conservator din București" ceea ce insemană, o d-le Lahovary, vai de geamurile clubului!! " Știm că d-tu ai convingerea că dacă d-nul Filipescu nu eșea cu scandal din guvern, nu avea acum nevoie să spargă geamurile spre a reintra. Convingerile și adevărul nu înseamnă insă nimic, iar anarhia înseamnă totul pentru acei cari vor să recîștige o situție pierdută. Așadar, să te aștepți, o d-le Lahovary, să vezi „fanionul răscoalei conservatoare" la „Dacia", pe Calea Victoriei , și mai ales sub balcoanele clubului conservator din București! S’ar mai fi înțeles ca acest guvern de colaborare să fi durat trei luni după eșirea din guvern a d-lui Filipescu — deși la Jocky-Club d-sa nu ’i dădea nici opt zile. Dar ca acum acest guvern al Cadrilaterului să mai stea încă un an și pe urmă poate încă unul -- asta nu e permis partidului conservator, o, d-le Lahovary !!,n " P. O. ȘCOLILE BULGARE LA NOI In Basarabia și in Cadrilater* Din amintirile lui Gh. Panu La ordinea zilei este și organizarea invățămintulu în teritoriul anexat, chestiune delicată în deosebi pentru populația bulgară de acolo. .element turbulent și agitator. Cu acest prilej credem interesant să amintim că, sub acest raport, noi am avut adesea și de foarte îndepărtată vreme, de furcă cu populația bulgară de pe teritoriul romînesc, rebelă la supunerea legilor noastre și cu desăvîrșire neasimilabilă: împrejurarea și coincidenta fac ca d-nul Titu Maiorescu, azi primministru al țarei, să fi avut și acum aproape 40 de ani, sa lupte in calitate de ministru de instrucțiune publică (1874) tot cu spiritul de indisciplini și de revoltă a dascălilor bulgari din județele noastre de atunci. Isinailul și Bolgradul. Iată cum povestește regretatul Gh. Panu. in Amintirile de la Junimea acest incident, — cu adevărat de actualitate: Cînd d. Maiorescu devine ministru de instrucție, o mare bucurie, cuprinde Junimea — și nu bucuria căpauneleî, căci pe vremea aceea nu se lucra, cel puțin pe fața,, pentru căpătuială— "era bucuria și mândria unor oamenii de litere care vedeau, pe conducătorul lor literar, ajuns în capul ministerului de instrucție. De altmintrelea, o bucurie interesată nici nu putea fi vorba, vorbesc de membrii permanenți, iar nu de cei cari s-au îngrămădit la Junimea după ce d. Maiorescu devenise ministru. Junimea nu se formase în scop politic, nimeni cu câțiva ani in urmă nu se gîndea că această societate va putea odată‘să joace'un rol politic. In special d. Maiorescu avusese atîția dușmani și deșteptase, atîtea animozități, în cit .nimeni în mod interesat nu â-ar fi alipit pe lingă d-sa.l D. Maiorescu ajungînd ministru, zid uită deloc Junimea, se acrupă de membrii ei și aproape pe fiecare în parte cci o delicată atenție. Celor mai nevoiași și meritoși le dă, locuri: așa Eminescu fu numit bibliotecar la biblioteca din Iașii altora mici onoruri, nu a uitat pe nimeni. D. Maiorescu se face ministru în 1874, prin Aprilie mi se pare. Nici pe mine nu mă uita. Așa, în Iunie mă trezesc, și cu mine Bodnărescu, cu delegația ca să mergem și să asistăm la examenele liceului bulgăresc din Belgrad. Și fiindcă chestia aceasta bulgărească a revenit zilele acestea, întrucâtva pe tapet, cred apropo de a împrospăta, suvenirurile mele în această privință. "Prin 1871, adică cu trei ani înainte de războiul ruso-turcesc, o mare agitație exista printre bulgarii de dincolo de Dunăre. Centrul de unde se raspindeau agitații era Bolgradul. Acest liceu era întreținut din fondurile bulgărești din Bulgaria și rusești. Profesorii erau toți agitatori. Faimosul Statrnbulov mi se pare că de acolo a eșit. Era o circulație continuă între Bolgrad și Bulgaria. In Basarabia de jos bulgarii erau ca la dînșie.* autoritatea romînească era foarte slabă, îi lăsa să facă,ce voiau. D. Maiorescu ajuns ministru, se îngrijește de această situație, și pentru ca să-și dea seamă, exact, de ce se petrece la liceul din Bolgrad, se servește de ocazia examenelor, pentru ca să ne delege, pe Bodnărescu și pe mine, ca să mergem, să vedem ce se petrece acolo. Ne-am dus. Nici nu ne închipuiam că lucrurile vor fi așa cum le-am găsit. Liceul era absolut independent, spiritul de revoltă în contra românilor era fățiș. Ne-am prezentat ca delegați au unjilateruitu, aproape am fost refuzați, căci ni s-aț refuzat registre, matricole și orice informațiuni Purșurile se predau în bulgărește. ..T Bulgariei domina cursurile. >Era un profesor de limba romîna, desconsiderat și batjocorit In acel liceu erau mulți romîni, din partea Cahulului—adică a nordului Basarabiei romînești, — aceia erau obligați să învețe bulgărește. Față cu primirea rea ce ni s-a făcut, ne-am plîns prefectului. Prefect era I.m Moruzzi, un om bun, dar bătrîn și moale. Acela ne-a zis : —■ Ce voiți, d-lor, așa sunt bulgarii aici! Am telegi’aflat ministrului, iar d. Maiorescu a și răspuns imediat prefectului, că dacă nu ni se dă satisfacție și nu ni se pune la dispoziție registre, matricole, etc., atunci prefectul să suspende examenele și să raporteze. Acest act de energie și-a avut efectul. Directorul ne-a pus la dispoziție ce a crezut el de cuviință: registre în limba bulgărească, —așa că noi n'am fost mai folosiți. Aș putea scrie o mică broșură, asupra celor ce-am văzut, auzit și suferit, în curs de trei săptămîni, mui au ținut examenele. Am făcut un raport foarte lung și detailat, care probabil trebue să se afle în cartoanele prăfuite ale ministerului. Mi-aduc aminte că era vorba ca să se ia măsuri serioase în contra acelei scandaloase stări de lucruri, dar... peste trei ani izbucnește războiul ruso-turcesc și pierdem Basarabia. GH. PANI (După un desen istoric, lucrat de către R. Hepp, fostul secretar al d-lui R. Foiucaré, avocatul Iui Halliera pe cînd șeful radicalilor noștrii, pleda din partea statului. Acest desen a fost reprodus prin ADEVERUL“ din Martie 1 yoo> Criza politică din Bulgaria Dizolvarea actualei Sobranie Partidele opoziționiste se arata foarte iritate de faptul ca guvernul dizolvă actuala Sobranie și procedează la noui alegeri. Mai ales mebrii Ligei țărănești agită în sensul ca regele Ferdinand sa fie invitat, printr-un memoriu comun al tuturor partidelor opoziționiste, să concedieze actualul guvern și să numească un cabinet compus din membri ai tuturor partidelor. Această propunere însă nu e și nici nu va fi luată în serios. Azi delegații tuturor partidelor opoziționiste s’au întrunit în adunare secreta, spre a se consfătui asupra apropiatei campanii electorale. Artiștii Bușirii peste maiîi MARIA CIUCURESCU va primbla prin toate centrele culturale ale fraților noștri din Transilvania nemuritoarele sale creții din Noptea furtunoasă și O căsnicie, în care va apare alăturea de marele său camarad Ion Brezeanu. Pretenții absurde Pe răbojul păcatelor serviciului sanitar al armatei, eminentul medic , profesor dr. Gerota, a adăugat și d-sa o nouă crestătură. Profesorul nostru universtar scrie, între altele, in broșura d-sate, apărută zilele acestea, că medicii mobilizați n'au fost repartizați după specialitatea lor ci au fost zvîrUți cu lopata care cum s’a nimerit. D. dr. Gerola e prea pretențios. Soldatul roman nu e doar un client apreciabil care să merite a fi tratat de specialiști Pentru a-i administra chinină, tinctură de iod și sare amară nu se cere nici o specialitate medicală. Acestea sunt singurele medicamente la cari are dreptul soldatul nostru. A-i da mai mult sau altceva, înseamnă a-l invita cu nărav și mai cu seamă a izbi într’o tradiție pe care serviciul medical militar o respectă cu o înduioșetoare credință! Dealtfel, d. profesor merge cu pretentatție pînă la absurd Așa d-sa se mai plinge de faptul că repartizarea medicilor a avut ca normă numărul gazoanelor. Negreșit, mentalitate de civil! Serviciul sanitar al armatei e, in primul find, un serviciu militar. .Așa fiind, nu se poate să ai pretenția că unn locotenent cunoaște mai multă medicină ca un maior, că un căpitan poate face o operație chirurgicală mai bine ca un colonel A susține aceasta înseamnă a introduce anarhia în armată, înseamnă să calci în picioare disciplina, și o oștire fără disciplină o știu ,și copiii că nu poate trăi. Medicina militară nu poate avea nici o legătură, nici o asemănare cu cea civilă, după cum nici un roșior nu seamănă cu un grefier. Soldatul are anumite boli.... militare ce suferă altfel, moare altfel decit noi, civilii, iar dacă n’o face înseamnă că nu-i disciplinat. Și mijloace pentru a i se... insufla disciplina, sunt destule, din fericire! Maximin v’v * Adeveruri o ® Denunțarea Conservatorii nemulțumiți cer denunțarea colaborărei. Un ministru întâlnind pe unul din nemulțumiți, i-a spus: — Bine faceți că cereți denunțarea colaborărea, căci altceva nu aveți de denunțat.! ! Ce se poate întimpla ? Amicul nostru, d. C. C. Braesku dela IU-Sărat, declară că „întimplăse orice s’ar întimpla“ d-sa rămîne partizan devotat pînă la fanatism al d-lui Filipescu“. Ei, ce se poate întimpla? Cel mult, ca și d. Braesku să stea câțiva ani în opoziție ! Ce e însă, opoziția în viața unui tînăr fanatic?!.. Congresul Intre doi liberali:" — Ce crezi că ese pe urma congresului ? — Bociucurî! Ff. î! v Rigoletto Al treilea războiu balcanic Luptătorii albanezi din Ipek O calamitate publica ______ rji Transporturile pe căile ferate" Ca in toți anii pe vremea aceasta, țara întreaga și în special centrele mari suferă de pe urma lipsei de vagoane.Exportul de cereale și aprovizionările orașelor cu lemne și alte lucruri de prima necesitate tînjesc într’un mod foarte păgubitor pentru economia generală’írtain din cauza vecinicei lipse de vagoane, care în anul acesta amenință să ia proporțiile unei calamități publice. Două sunt motivele pentru care lipsa de vagoane este un anul acesta mai accentuată de,cît oricînd. înfűig aglomerarea transporturilor din cauza mobilizărea și al doilea recolta abundentă de es timp, dublată de dezvoltarea din zi în zi crescîndă a traficului nostru de mărfuri. Rezultatul acestei stări păgubitoare de lucruri este în prima linie scummpeitea scandaloasă a lemnelor și alimentelor, care dacă va continua în proporția de pînă aci, nu știm rău -dacă organele cu răspundere ale statului nu vor avea în scurtă vreme de furcă cii reprimarea unei mișcări de revoltă din partea populației nevoiașe care din cauza scumpetei, abia își mai suportă traiul mizerabil,de pe o zi pe alta. Ceea ce dă însă o deosebită gravitate acestei îngrijitoare tulburări în mersul vieței economice a țării este neputința de fapt în care se găsește direcția generală a căilor ferate în dorința ce are de a o remedia. Pentru ca această afirmațiune să fie înțeleasă de toată lumea, e destul să spunem că pentru 3700 kilometri de linii ferate, noi abia dacă avem un parc de 20.000 de vagoane, în loc de 40.000 cel puțin cit ar necesita întreaga noastră rețea de căi ferate. Adăugiți acum și faptul că chiar acest parc, de 20.000 vagoane ca să poată fi utilizat cum ar trebui, are nevoe de încă 160 locomotive, cari îi lipsesc — și veți avea întreg tabloul situației desperate, în care se găsește direcția căilor ferate față de nemulțumirea generală produsă de criza lipsei de vagoane. Și deși s’ar părea ,că tabloul este destul de negru și de complect, pentru a pune la adăpost de orice răspundere pe cei ce diriguesc căile noastre ferate, totuși sunt silit să mai adaog dacă am avea și toarte mașinele și toate vagoanele trebuincioase, încă traficul ar suferi, fiindcă căile noastre ferate cu o singură linie mi sunt în stare să mai facă față nevoilor economice din ce în ce mai mari. Firește ca un corolar natural trebue să vorbesc de insuficiența liniilor de garaj, care constituie încă o stavilă la bunul mers al circulaițiunea. Lumea totuși țipă — și are dreptate să țipe, fiindcă nevoia e urgentă și dintre cele mai însemnate, fiindcă atinge întreaga noastră economie națională.. Strigătul însă de protestare, în nici un caz nu trebue să se adreseze direcțiunea căilor ferate. Fiindcă nu de un an, nu de doi, dar de mulți ani, direcția a studiat întreaga problemă, a propus soluțiunile necesare, a dresat chiar, proiectele cari trebuiau realizate. Dar trebuiau fonduri — și aceste fonduri direcțiunea nu se poate avea dacă cei în drept nu te pun la dispoziție. S’a făcut un început,s’a dat ceva, dar se pare că cel în drept se sperie de cifra absolut necesară. In această materie, nu merge cu clipeli, trebue ca, sumele cerute de ■direcție, cu atîta insistență și cu, atîtea justificări, să se aprobe. Țara suferă și poate miine va fi prea tîrziu. De aceea cred că fac un bine, făcînd un apel călduros, în interesuk superior, al țării, ca să se realizeze, îmbunătățirile cerute la drumurile de fier ,cît mai curînd posibil, mai ales ,că. cheltuielile făcute în această direcție nu sînt cheltueli del lux, ci cheltueli rentabile. I.'Bús&s Afeiraeleastw Viața literară și artistică W Qorbi bolnav. — Statuia lui Zola. Intr’o liniște tristă, peste care se coboară ca o mîngîiere -razele înviorătoare ale soarelui de Italia, se stinge încet și senin, lîngă Neapole, cel mai mare cîntăreț al epopeei proletare. Maxim Gorki e foarte rău bolnav. Toată vlaga lui e sfărîmcată și fărămițită de o boală, nemiloasă, oftica. I-a inoculat-o în sînge umezeala și asprimea temnițelor rusești și prins în ghiarele ei. Sălbatice, zadarnic se luptă să-î scape, să-î întîrzieze cu mai mult efectele. Țarismul incult și tiranic s-a răzbunat cu prea' multă cruzime imcît c a propovăduit libertatea fiindcă avea el însăși pe grumaji urma rănilor, jugului, o viată omenoasă pentru cei mărunți și mizeri fiindcă a fost el însuși art dezmoștenit, care a avut darul să statornicească contrastul dintre strălucirea falsă, artificială a tuturor celor că sînge albastru și a burtă-verzilor nesimțitori și întunereicul ladîrtic, posomorit și apăsător ,care acopere mulțimea fără număr a celor obidiți și nevoiași. Maxim Gorki a fost un revoluționar prin însăși, forța lucrurilor. A supt seva amară a mizeriei la rădăcina nevoilor de tot felul, a intrat în mocirla tuturor păcătoșeniilor cari se zbat în străfundurile sociale, pășind vecinie cu fruntea sus și cu sufletul curat, s’a lovit de toate nedreptățile strigătoare,cari fac să încolțească în sufletele dîrje și aspre ale chinuiților vieței sămînțalirei și revoltei, s’a îndestulat fără voie de toate gemetele, de toate lacrimile, de toate deznădejdile -cari însoțesc în cortegiu exasperant-pot cei zdrențăroși, pe cei umili și pe cei cu mîinile bătătorite de muncă grea. Revolutioniarismul lui Gorki nu este tocmai acel al socialismului rusesc; nuanța lui e foarte europeană și amintește mult -socialismul francez. Căci la el mila și durerea pentru cei ce sufăr se concentrează într’o revoltă obiectivă, care vede îndreptarea într’o zguduire socială paoînică. Ca scriitor descriptiv, însă, el pune în mișcare cu atîta tărie abuzurile și arbitrariul, nedreptățile și mizeriile cari apasă asupra marelui proletariat, că figurile sale prind o viață intensă, eroii săi se prefac» inconștient, în acuzatori, cînd nu se ridică amărîți de revoltă, cu pumnii strînși. Astfel apar și, prin obiectivitatea descrierii, în ,,Vagabonzii“, în „Azilul de noapte“, în „Mama“. Firește acest realism brutal și necăutat,n’a fost niciodată pe placul oligarcie rusești. Ea s’a folosit de prilejul că Gorki s’a manifestat ca militant socialist, pentru ca să-l arunce în închisorile ei infecte și apoi,după ce i-a zdruncinat sănătatea, să-l izgonească din fericita țară a cnutului. Sânt vreo trei ani de cînd marele scriitor rus, minat de boala lui nemiloasă, se stabilise în insula Capri,, ca să se îngrijească și să lucreze în tihnă. Nădăjduia că bogăția de soare și de parfumuri a acestei insule și îngrijirile devotate ale soției și copilului său, vor învinge boala. Speranță dulce, dar fără femeie, căci natura, în elementele sale distructive și cînd geniul omenesc nu le poate pune frîu, e barbară și exclusivă. De vreeo lună de zile, boala s’a agravat și un compatriot al lui, un savant specialist. Fa trimis la Neapole, unde îl supune unui tratament riguros. Admirabilul scriitor primește cu seninătate ideea unui sfîrșit apropiat. El se ocupă să pue în ordine manuscrisele mai multor opere, pe cari fiul său, după moartea sa, va avea pioasa și sfînta datorie de a le da publicității. Se pare că soarta marilor scriitori, în deosebi a acelora cari și au coborît analizai în sînml masselor și au avut ca ideal întronarea dreptătei și ttriumful adevărului, este să sufere nu numai în timpul vieței lor, loviți de cruzimile întîmrplărilor oarbe sau ale oamenilor, ci și după ce ei nu maî simt, in memoria și influența lor postumă. Fi drept că posteritatea știe să puc cumpănă dreaptă între demerit și valorile cari fac gloria unui neam, dar cînd patimile sînt încă proaspete, greu se domolesc și au tot felul de prilejuri să se dezlănțuiască. Prins în vîrtejul acestor patimi este Zola. Zola în statuia lui. Această statuie e de mult lucrata și așteaptă numai să fie ridicată pe o piață,a Parisului. Dar numeroșii adversari ai titanicului scriitor și mai cu seamă ai operei lui de dreptate socială stau la pîndă și luptă în consiliile comunale ca să zădărnicească toate proectele pentru ridicarea statuei. A fost vorba multă vreme ca să fie așezată în cartierul unde se și află o stradă Emile Zola; mai tîrziu, s-a propus cartierul Grenelle sau Montmartre; acum, un consilier comunal socialist va propune așezarea ei în bulevardul Glichy, lingă strada Bruxelles, în care Zola a locuit multă vreme și unde a scris cea mai mare parte a operilor sale. j E vădit că în cele din urmă î se va găsi și el un loc, dar cite șicane, cîte împotriviri pentru a înălța o statuie, ca și cînd gloria aceluia care a scris „Cele patru evanghelii“ și-ar pierde strălucirea fiindcă n'ar fi săpată în bronz sub piatră ! MAXIM GORKI A apărat nina RSGh I pe 1114 Al ziarilor Adeverul ?suiimineața Dacă admiratorii lui Zola luptă din răsputeri să-și pună proeptul în executare este pentru că statuia lui reprezintă un simbol: meritul și IMILE 20u* dreptatea i eșind triumfătoarele vălmășagul pasiunilor politice* [ SeVi j '*-—---- ---