Adevěrul, iulie 1914 (Anul 28, nr. 8906-9836)
1914-07-01 / nr. 8906
Aii mp L&VU-iea ift. C.103 ..■* ~rOROlTOR ALEX. V. BELDIMANU FUNACITATEA CONCEDATA EXCLUSi» Agenți* de Publicitate CAROL SCHULDER * Comp. Sta. K<arageorge*lcl. Alp. 9 EL L— Teletor 8/4 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, București Strada Sărindar No. 11 & Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiil Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON* Capitala...................No. 14 IOe ■•%••• 84/73 Provincia . 3. • • 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦» ■i- fr . ț* • -vi*»* Tolerinajul de azi 11. Carp în parcul de la Țibănești —------------*--------------- - *sau partidul conservator pelerinaj a făcut erî la Țibănești cu prilejul onomasticei și împlinirei a 77 de ani de la naștere a d-lui P. P. Carp, a fost mai mult o chestiune de mustrare de conștiință. Partidul acesta a sacrificat pe Petre Carp nevoit și ambițiunea de a guverna și sacrificîndu-l pe el, a sacrificat totodată una din cele mai puternice și mai răsunătoare acțiuni politice pentru asanarea vieței publice. Singura sa scuză este complicitatea cu Coroana, dacă complicitățile regale pot scuza imoralitățile publice. Nu știm întru cit omagiul unui partid care l'a părăsit în ceasul cel mai greu al luptei, a putut mișca sufletul lui Petre Carp. Dar ceea ce desigur trebue să-l miște este răsunetul pe care lupta sa de pînă era continuă să-l aibă în opinia publică. El a cerut scoaterea afacerilor din politică; el a cerut corectitudine în viata privată, dezinteresare în viata publică. De la un capăt la altul, tara a aclamat această sectiune necesară. Dar tocmai De cînd tara o aclama, Coroana și partidele de guvernamînt o respingeau. Am rămas, ca întotdeauna de partea tatei. ___________________ In Petre Carp vedem o figură politică vrednică de cinstit din punctul de vedere al statorniciei convingerilor, al intelectualitatei și al încercărei de a moraliza viața publică. De aceea vigoarea lui fizică și participarea sa la viața politică la vîrsta de 77 de ani se bucură, căci în personalitatea sa rectitudinea covîrșește înclinările retrograde. Colegiul I de Cameră din Ilfov va avea prilejul să-și afirme independența și civismul alegîndu-l la 24 iulie deputat în Constituantă. Un adversar al reformelor ca Petre Carp prețuește cel puțin cîe linii din partizanii acestor reforme ! Ad. I.• Carp la țară Curentul Stere ------------------------«HA-——-------------- In Cameră, mi-am făcut datoria, de a semnala că în partidul liberal, pe lingă marea majoritate a celor cari n’au alte idei și sentimente, decit acelea pe cari le are familia domnitoare a partidului liberal — idei și sentimente reacționare, de clasă stăpînitoare, mai există grupare de entuziaști, cari se încearcă să îndrumeze reformele, pe o cale mai puțin reacționară. Nu mă mulțumește deloc, aceea ce această grupare crede că ar putea să fie minimum de cerințe și în special colegiul unic, adică introducerea dreptului de vot la toți cei ce știu citi și scrie. Nu mă mulțumește acest minimum fiindcă credința mea este că singura reformă serioasă ar fi votul universal personal și direct și cu reprezentarea minorităților... ■ Se vede însă, că gruparea aceasta, gruparea de la Iași, în capul căreea stă d. Stere, își dă seama, că chiar această lărgire neînsemnată a dreptului de vot, este amenințată, fiindcă o vedem agitîndu-se, fiindcă se declară ireductibilă, pe această chestiune, fiindcă protestează contra conspirației, pe care cei din capul guvernului și familia domnitoare din partidul liberal, o pun la cale, sub auspiciile regelui... »e el natural ca din partea mea — indiferent de persoane, cari nu-mi sunt simpatice de loc — să privesc cu oarecare simpatie, această răzvrătire, deși o cred tactice, deși nu prea am multe iluzii în tăria bronzului caracterelor celor cari declară că fac zid în preajma reformelor și combat înțelegerea partidului liberal cu celelalte partide pentru a emascula niște reforme, deja atît de emasculate și cari nu sînt decit niște umbre de reforme. Nici nu voiți să scrutez sinceritatea demonstrației dela Iași, nu voiți să știu, dacă revoluția aceasta din partidul liberal, nu-i o revoluțiune ca cele rusești, cari se fac, dacă țarul dă voe... sau deci manifestația așa cum se arată, ca o protestare împotriva știrbirea reformelor și — de dacă oamenii, repet, nu-mi sînt simpatici — demonstrația nu îmi pnte fi antipatică. Mă îndoesc însă, cunoscînd oamenii, că ea va merge prea departe, că va influența mersul, aranjat dinainte al lucrurilor, nu cred că înaintea urnei, să existe altceva decite unanimitate față de ceea ce va hotărî guvernul. » eu Oricare ar fi credința mea și bănuelile mele — nu eu voiu fi acela care să lovesc tocmai în aceia cari fac aceste încercări de a nu lăsa ca,reformele să cadă și — pe cit pot — protestează împotriva acelora cari conspiră pentru ca ele să ne și mai anodine decât au fost proiectate... Aceasta mi-a fost atitudinea în parlament, aceasta trebue să fie și în afară de parlament, — oricît de mare mî-ar fi regretul ca oamenii aceștia sînt numai pe jumătate oameni, oricît nu pot ei să ridice steagul votului universal și, oricît — convingerea mea este aproape deplină—că vor sfîrși, după timide încercări de protestare, să voteze alb la alb ori — dacă va fi votul cu apel nominal, să voteze astfel cum vor ordona cei din capul guvernului. Const. Miile n arbitir ■ UN TINAR DE 77 ANI Era, conu Petrache s’a prezentat pelerinilor de la Țibănești în toată tinerețea celor 77 de roze pe cari le numără și cu cari și-a împletit cunună care, deși de roze, nu e și de o spini. Conu Petrache a declarat că e plin de avint și că nu are încă intenția de a scrie „De senectute“. Asemenea declaratiuni sînt chiar de natură sâ tulbure liniștea celor mai tineri decit conu Petrache!.... ■secretul tineretei sale nu l’a comunicat însă tînărul castelan dela Țibănești. Se pare că elixirul stă în deviza: is m’en liebe!! Pac. Asasinatele grănicerilor bulgari La Sofia ar trebui să se știe că cel mai bun mijloc de a menține raporturi de bună vecinătate cu România este de a pune capăt unei anumite stări de spirit, care pare a fi fost moștenită în unele cercuri bulgărești de la fostul dictator al Bulgariei, d. Daneff. E o stare de spirit care a adus numai nenorociri Bulgariei. Nu mai departe de cit acum citeva zile, fostul ministru în guvernul Maiorescu—Take Iobescu, d. Nicolae Xenopol a fost nevoit să ia condeiul spre a respinge o sumă de insimmațiuni bulgărești privitoare la ocupațunea trupelor române din vara anului trecut. Pe de altă parte, ancheta asupra asasinărei unui grănicer romn In granița bulgărească nu este încă terminată și iată că altă ispravă a unor grăniceri bulgari ne este semnalată. La Cuiugiuc, grăniceri bulgari avertizați să nu calce regulamentul granițelor, s'au furișat noaptea, cu arme pe teritoriul român și au tras asupra grănicerilor romîni cari le puseseră în vedere regulamentul. Unul din grănicerii noștri e pe moarte, celalt destul de greu rănit. Asemenea atentate tulbură și surescită populațiunile limitrofe, indignind întreaga opinie publică a țărei. * ifr » Guvernul nostru a fost invitat să ceară satisfacțiuni complecte guvernului dela Sofia și tazăru înainte de a le fi obținut, cazuri și mai grave se ivesc, ceea ce imprimă lucrurilor caracterul unui sistem. Autoritatea și buna rimluială a unui stat vecin se oglindește cu deosebire in felul de disciplină care domnește în servinul de pază a fruntariilor. Statul bulgar are WITTrupăta granițelor din spre România soldați regulați, sau niscaiva , omit agii închid parte din bande ? Ar trebui să se știe aceasta, ca măsurile noastre sa se poată lua in consecință. Nu se poate tolera ca în fiecare săptămână să avem de înregistrat alte asasinate împotriva grănicerilor români. Guvernul bulgar să se miște cu ceva mai multă fermitate. P. O. ♦o Aaerefud 9* _nam adevărat.... D. Nicu Filipescu a găsit erî la Țibănești cuvîntul adevărului, spunînd că nimic nu lipsește gloriei d-lui Carp, dar lipsește conu Petrache gloriei partidului. Pentru a spune asemenea adevăruri nu era însă uu voe ca d-nul Filipescu să tîrască la Țibănești și pe d. Marghiloman!! Liga D. Ionel Brătianu întîlnind pe d. Stere la constituirea comisiunilor de reforme, Par fi întrebat: — Cu cine am onoare? Cu fostul raportor al propunerei de revizuire, sau cu președintele ,Ligei reformelor“? — Cu amîndoi! a răspuns d. Stere. Intelectualism Societatea scriitorilor inaugurează concursuri de box în Cișmigiu. Adică de ce nu și lupte de tauri? Nu trăim în vremea sporturilor higienice? Rigoletto ■Uf» I iți»»------------- Internați-1! Inchipuiți-vă că un sindicalist, într’un manifest adresat populațiunei rurale ar îndemna pe țărani să vină cu mic cu mare la București ca să silească pe boeri să facă reformele, și ar scrie, între altele, lucruri ca acestea : „După cum soldații românî ajungând la Ferdinandovo, au făcut armata bulgară să depue armele și să fugă, „„ tot astfel voi, săteni, ajunglnd la porțile Capitalei, veți sili pe ciocoi să depue armele și să fugă”. Ce s’ar intîmpla? Desigur că în cîteva ceasuri ministerul de interne, poliția, parchetul ar fi în picioare, foaia cu manifestul ar fi confiscată, îndrăznețul autor luat pe sus, stîlcit în bătăi și trîntit la gros, iar presa oficioasă ar veșteji cu indignare fapta criminală a infamului instigator la răscoală. Noroc — vă veți zice — că sindicaliștii noștri sînt destul de cuminți ca să nu facă asemenea îndemnuri. Sindicaliștii da, nu însă și alții. Căci disperațiunea de mai sus a apărut, fiind publicată în „Liga Deșteptarea’—publicație exclusiv pentru țărani — și autorul ei este d. dr. Sion, directorul serviciului sanitar. Și, pe cit știm, eminentul imbecil n’a fost chemat nici la poliție,nici la parchet, și nici nu l’a căutat vreo comisie medicală spre a se convinge de starea facultăților sale mintale. Căci dacă pînă astăzi existau totuși îndoeli, acum e dovedit că omul din capul serviciului sanitar e pur și simplu smintit. Trecem peste faptul că d-rul Sion este funcționar public, căci, după noi, funcționarilor publici nu li se poate tăgădui dreptul de a face politică; dar locul semnatarului unor asemenea disperațiuni nesăbuite, nu poate fi decit balamucul. Internați-1 cît mai de grabă ! Pan. O carieră scurtă Se pare că scurta carieră de suveran a principelui de Wild, s'a încheiat. Regalitatea sa a trăit viața unei roze. Șase bieltive mari puteri i-au pus o coroană pe frunte, dintr’un căpitan de intendență V a fi făcut un mareșal al Curței ■ și punîndu-i la dispoziție cîteva locuri pe un vapor, l'au trimis, să stăpinească un popor al cărui suflet e tare cu slincile pe cari își sprijină țevile, lungi ale puștilor. Poporul nu l’a voit. Spre marea durere a celor cari sînt și a celor cari vor să devie capete încoronate, popoarele au ajuns să nu mai plece fruntea in țărtă și cu mâinile pe piept să primească pe, un fii lul Dumnezei, coborul din cer drept pe ceafa supușilor, pe care o socot o minunată șea! înfipți pe picioarele lor de munteni, picioare de căprioare cari țișvesc din muche in muche, cu mâinile încrucișate pe gura flintei, cel cari în socotelile de la Londra, nu contau, au primit pe căpitanul german avansat la alegere ca rege, Vau, privit și cântărit și, după bubuituri de armă cari au gilglit prin văile și munții Albaniei, azi îl trimit înapoi să-și reia traiul de ofițer și prinț german, sărac și modest. Se vede că. în Albania nu sînt cafenele și cofetării în cari mărunții diplomați ai țărei să se întrebe cu groază: „ce va zice Europa?“ —cum se întreba la noi, pînă anul trecut cînd am intrat în campanie fără să ne mai palpite iniîna de ce va zice Europa, pe care o socoteam că și asupra celui mai ușor guturală de, politică externă, ca, trebue să zică ceva! Pe alesul a șase puteri, pe cel trimis cu cea mai solemnă hârtie la wină, să i fericească, albanezii îl retrimit în dar Europei —Europei care, nu vrea să sacrifice nici un pluton de soldați pentru a face să i se respecte cuvîntul și întărirea. Pentru bătrânețea Europei, poporul albanez tânăr și vânjos, ar fi trebuit să aibă mai mult respect — dar se vede că e încă prea simplu ca să cunoască toate bunele maniere. Maximin. Semnele opoziție Intervenția Regelui Un redactor al nostru a avut era o convorbire foarte interesantă cu o personalitate politică care cunoaște bine intențiunile regelui și care are precise informațiuni asupra situațiunei actuale a cabinetului Brătianu. Iată ce crede acest personaj politic . — Cele ce se petrec de cîtva timp in lagărul liberal sînt pentru mine semne de opoziție. Ligă pentru apărarea reformelor, mișcarea, naționala, petițiuni, amenințări în dreapta, amenințări la stingă, avertismente regelui, etc. toate acestea denotă o situație incertă la liberali. „După mine, dacă nu se face acordul asupra reformelor, guvernul este perdut. Regele vrea acordul partidelor și-l vrea pentru a scăpa acum de o schimbare de regim. Fără acord, mergem spre schimbare de regim. Desigur că o rebele a intervenit pe lîngă Marghiloman să se înțeleagă cu Brătianu. Dar o înțelegere implică o cedare din partea conservatorilor. Dacă chiar ”Roman o va accepta, nu va primi partidul conservator. Apoi mai este la mijloc și Take Ionescu. „Prin urmare situața nu este așa de ușoară pentru liberali. Dacă partidele de opoziție refuză acordul, guvernul este condamnat. Toate acele amenințări de rezistență, liga lui Stere, dizolvarea Senatului, etc., toate acestea nu schimbă situația în favoarea guvernului, "rătianu nu va mai trage nici în ă"sij, nici în boem, înfăptuirea reformelor prin... revoluție, — asta-i un mare moft. „Dacă nu ajungem la acord, se poate întîmpla ca Maiorescu să reapară pe scena politică. Profeții nu se pot face, dar dacă se încurcă lucrurile e foarte probabil ca regele să mai recurgă încă odată la Maiorceri“. Am reprodus aceste interesante declarațiuni fiindcă, după cum am spus, ele vin dela o personalitate care examinează situațiunile politice pe temeiul unor indicațiunî și informațiuni cari nu l’au înșelat pină acum. Intr'adevăr atît d. Ionel Brătianu cit și d. Marghiloman merg spre acord, dar șeful guvernului urmărește să impună conservatorilor punctul său de vedere și aceasta nu va reuși d-lui Marghiloman, chiar dacă ar voi cu orice preț să satisfacă ne rege. A. W. Grecii suspectează atitudinea Romîniei „Piccolo“ publică un articol al corespondentului său din Salonic, care pretinde, că cercurile politice de acolo au început să privească cu neîncredere atitudinea Romîniei. Un important ziar din Salonic a și exprimat această neîncredere apelînd la toată presa grecească, să nu’șî facă iluzii asupra prieteniei Romîniei. Ziarul motivează neîncrederea cu numeroase amănunte, între altele și cu primirea amicală ce s’a făcut la București lui Talaat bey și cu atacurile violente ale presei romînești cînd cu asasinarea unor aromîni la Corița, ceea ce n'a fost nici asasinat politic, nici religios. Ziarul grecesc crede, că sfatul moderator al Romîniei, către Grecia, de a nu începe räzboiu cu Turcia, e izvorît din străduința Romîniei ca să dea timp Turciei să-și complecteze și să-și întărească flota. Aceste sfaturi amicale sînt foarte toate pentru Grecia,i arată păgubisentimentele foarte puțin amicale ale Romîniei față de Grecia. Ziarul încheie făcînd apel la presa romînească, să lămurească sincer această chestiune. CHESTIA ZILEI După pelerinaj Conu Petrache: JEnjin seul!! Gilbul provocatorilor fost Organizația Ohranei rusești in Franța, cu prilejul nouei afaceri de bombe rusești In Franța e o afacere de bombe rusești, care, in manierele ei echivoce și ostentative, poartă pecetea urzelilor politiei secrete rusești în străinătate Vă închipuiți doi teroriști ruși cari se plimbă pe drumurile înarî ale Franței cu două bombe la subțioară, fără hîrtii de identitate, fără bani în buzunar, cari, odata arestatT — căci, cum să nu fie arestați niște asemenea vagabonzi ? — mărturisesc că bombele erau menite ha tarului Rusiei, ba președintelui republicei, d. R. Poincare , cari nu sînt de loc cunoscuți în cercurile revoluționarilor ruși din Paris și nici în cele ale teroriștilor din Rusia... Asta e afacerea — cu caracterul ei suspect, de mistificare și de provocare. O ia în serios politia franceză ? In multe împrejurări s’a dovedit că această politie e plină de complezență față de agenții Ohranei rusești cari mișună în Franța și au o secție specială la ambasada Rusiei din Paris; că, în virtutea alianței franco-ruse, îî dă chiar mînă de ajutor ca să compromită și să expulzeze pe refugiații ruși din orașele franceze. Nici acum nu pare să fie altfel, căci se susține mai mult că oricînd că agenții Ohranei rusești aă mină liberă în Franța în operile lor de provocare. Se poate face demonstrațiunea acestei afirmări, arătînd cum este organizată Ohrana rusă în Franța, cine axă fost șefii ei la secția din Paris, cari sunt procedeele ei pentru a urmări victimele ei și a le întinde tot felul de curse. In lămuririle ce vom da, ne servim în parte de un articol recent apărut în „Le Courrier européen“, al cărui autor e perfect in măsură să cunoască în mod exact caracteristica polițiștilor rușî din străinătate, căci e din acei cari au demascat multe din manoperile lor. * E de la sine înțeles că poliția politică rusă din Paris lucrează pe sub mînă, ca o instituție ocultă, care are drept firmă și pavăză ambasada rusă. Multă vreme, ea a înșelat pur și simplu poliția pariziană; mai tîrziu, nu a mai fost un mister pentru autoritățile franceze, dar uneltirile lor au continuat să se facă, firește, în umbră. Armele de care se servește sînt provocarea, mistificarea, coruperea, furtul, supraveghierea și violarea corespondenței particulare, apoi atentatele, fie cu bombele, fie cu revolverul. Poliția pariziană o ajută mai ales în supraveghierea corespondenței, dar o sprijinește și în împrejurări mai grele, cînd își crează buclucinî prea bătătoare la ochi, cari stîrnesc revolta opiniei publice. Figura cea mai cunoscută și cea mai odios, interesantă a acestei 0hrane di. P..rus este aceea a lui Racikovski, zis „consilierul ambasadei rusești“. Acesta era un personagiu de mare importanță, căruia i se deschideau ușile celor mai mari saloane pariziene și care era în contact foarte strîns cu lumea diplomatică. Calitatea sa de șef al secției străine a Ohranei rusești era ignorată cinstit de unii, înadins de alții. El lucra, de altfel, numai prin agenții săi, ferindu-se să se compromită personal, și întinzînd rețeaua manogerilii sale pînă dincolo de frontiera Franței. Un agent al său a fost Landesen, care, în 1890, voise să compromită pe revoluționarii ruși refugiați la Paris într-o afacere de bombe...una cam ca cea de acum. Atunci fuseseră arestați vreo zece refugiați , , dar ancheta jrniară a descoperit repede că la mijloc e o provocare, că Landecon e prova.; • -»pil și acesta a și fost condamnat la cinci ani închisoare, dur. în imu, Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Fugare Cum intrăm în vacanță, e momentul cel mai nimerit să umblăm fugar, fără scop și fără disciplină, să străbatem străzile ca niște derbedei și să ne oprim acolo unde ne va veni pofta să ne oprim. Că doar vizita suveranilor danezi nu ne poate impresiona într’atît, încît să î jertfim cîteva pagini. Regii la Paris sînt lucru banal: după regele Angliei, ne-a venit acel al Danemarcei; în curînd vom avea, fără n-idoială, vizita scumpului Țar al tuturor Rușilor, și alți regi și regișorî vor veni să facă o provizie de văzduh parizian. Căci Parisul e într’adevăr capitala lumei, și cu cît îl cunosc mai mult și cu cit vorbesc de el cu mai mulți străini, cu ati mai tare mă conving că e în lume un oraș unic, în care găsești de toate, și bune și rele, și în care îți poți mulțumi, fără a fi stingherit, toate patimile dureroase și toate frumoasele pasiuni. In focarul acesta imens, pe care experiența și civilizația l-au făcut sceptic și nepăsător, o filozofie pașnică domnește. Și totul, parizianul nu e chiar așa de nepăsător in toate. Ajunge să-i vorbești de neamț, și mai cu seamă de Alsacia-Llorena, pentru ca firea lui pătimașă și entuziastă să izbucnească și să vibreze. Ura dintre neamț și franțuz e mai mari ii mai vie decît aceea dintre ungur și român Nu numai Alsacia și Lorena întrețin această ură, ele nu sînt decît un pretext penibil. Intre aceste două neamuri există deosebiri esențiale, pe care nici vremea, nici civilizația, nici nevoia nu le vor șterge. Franța și Germania sunt cele două expresii ale Europei, ale lumei Germania e pumnul, Franța e spiritul. Germania e mușchiul, Franța creierul. Germania reprezintă puterea, voința, violența, disciplina oarbă, sistemul maniac; Franța e grația, fantezia, entuziazmul, libertatea, ușurința, vioiciunea. Germania îmi face impresia unui parvenit egoist, care își dă aere de importanță și vrea să supue toate; Franța o văd sub forma unui nobil, sigur de trecutul său, amabil și ocrotitor. Oricită bunăvoință ai avea și oricît principiile umanitare și internaționaliste ți-ar surîde, e greu să admițî o prietenie,sinceră și durabilă între neamțu, greoiți și brutal și franțuzul elegant și politicos. Fiecare vede în celalalt cusururi de neertat și de nesufert Totuș, cu puțină chibzuială, mise pare că se poate judeca rece și constata că în lupta aceasta continuă, franțuzul e cu mult mai demn de simpatia noastră. Mai întîî e mai frumos, la trup ca și la suflet, și-apoi nu e egoist și nu e jandarm. Ajunge să examinezi procesul humoristului Hansi pentru ca să dezaprobi purtarea Germaniei. Care e crima lui Hansi? Crima acestui excelent desinator humorist e mai întîî de a avea talent și apoi de a-și iubi Franța Prusia nu poate suferi așa ceva, și, cu prilejul albumului pe care Hansi l-a scos de curînd, intitulat „Satul meu“, a fost dat în judecată și va fi, fără îndoială, osîndit, căci judecătorii prusieni nu cunosc bunul simt nici mila de oameni. Dealmintrelea mila de oameni a eșit din modă. Anul acesta se poartă altă ceva : mila de dobitoace. S. P. A. a devenit forma cea mai civilizată a omenirei și a omeniei. Clinis, mitele, pășerelele, caii și alți eroi ai vremei noastre, absorb puțina bunătate pe care firea a dăruit-o inimelor noastre. Oameni cu minte și cu taJena ru se mulțumesc cu sportul trupului, boxul, ci le mai trebue și sportul sufletului: S. P. A. Printre ei, Ruchilde, scriitoare de mare talent, minte ageră și originală, e în fruntea bătăliei. Și nu numau că n’ai voe să încarci prea mult un car, să ți dați calul sau să-ți sudul cinei", dar se duce o campanie, de un sentimentalizat copilăros, împotriva vivisectiunii. Se poate oare ca oamenii să fie așa de naivi! Dar cum nu văd ei că dacă nu s’ar fi „chinuit“ broasca, noi astăzi n’am ști ce e electricitatea, adică o putere minunată care ușurează nu numai traiul oamenilor dar și acel al dobitoacelor; cum nu văd ei că mulțumită vivisecțiunea, noi putem astăzi vindeca tot felul de boli de ale oamenilor și de ale dobitoacelor. De altfel, „animaliștii“ noștri ar face bine să cunoască'ceva' fiziologie și patologie, și sper că s’ar zhaî liniști puțin. Multe din calitățile cu cari le dăruim pe bietele animale, nu există decît în închipuirea noastră; noi judecăm dobitoacele cu mintea și cu sufletul nostru, ori adeseaori luăm o simplă coincidență drept un fapt semnificativ. Dacă, bunioară, cîinele lui Mistral a murit cîtăva vreme după stâpînul său, e din supărare, și alte povești de acestea, pentru care nu avem nici o dovadă serioasă. In tot cazul nu înțăleg cum admit! superioritatea animalelor, cînd cel mai inteligent dobitoc nu posedă mijloacele de creație și de comunicație pe cari le găsești la omul cel mai modest din societatea noastră. Și nu pot pricepe cum se poate insulta o slugă, dispretui un lucrător și bate un copil, pe cînd animalelor se dă bucata cea mai mîngăecoare. Fii cred că dragostea pentru animale se explică într’un mod foarte egoist: cel din urmă din oameni se simte superior fată de dobitoace. **-------—-— # ANTOINE