Adevěrul, iulie 1914 (Anul 28, nr. 8906-9836)

1914-07-01 / nr. 8906

Aii mp L&VU-iea ift. C.103 ..■* ~rOROlTOR ALEX. V. BELDIMANU FUNACITATEA CONCEDATA EXCLUSi» Agenți*­ de Publicitate CAROL SCHULDER * Comp. Sta. K<arageorge*lcl. Alp. 9 EL L— Tele­tor 8/4 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, București Strada Sărindar No. 11 & Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiil Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON* Capitala...................No. 14 IO­e ■•%••• 84/73 Provincia . 3. • • 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦» ■i- fr . ț* • -vi*»*­ Tolerinajul de azi 11. Carp în parcul de la Țibănești —------------*---------------­ - *sau partidul conservator pele­rinaj a­ făcut erî la Țibănești cu pri­lejul onomasticei și împlinirei a 77 de ani de la naștere a d-lui P. P. Carp, a fost mai mult o chestiune de mustrare de conștiință. Partidul acesta a sacrificat pe Petre Carp nevoit și ambițiunea de a guverna și sacrificîndu-l pe el, a sacrificat totodată una din cele mai puternice și mai răsunătoare acțiuni politice pentru asanarea vieței pu­blice. Singura sa scuză este complici­tatea cu Coroana, dacă complicită­țile regale pot scuza imoralitățile publice. Nu știm întru cit omagiul unui partid care l'a părăsit în ceasul cel mai greu al luptei, a putut mișca sufletul lui Petre Carp. Dar ceea ce de­sigur trebue să-l miște este răsunetul pe care lupta sa de pînă era continuă să-l aibă în opinia publică. El a cerut scoaterea afacerilor din politică; el a cerut corectitudi­ne în viata privată, dezinteresare în viata publică. De la un capăt la altul, tara a a­­clamat această sectiune necesară. Dar tocmai De cînd tara o aclama, Coroana și partidele de guverna­­mînt o respingeau. Am rămas, ca în­totdeauna de partea tatei. ___________________ In Petre Carp vedem o figură po­­litică vrednică de cinstit din punc­tul de vedere al statorniciei con­vingerilor, al intelectualitatei și al încercărei de a moraliza viața pu­blică. De aceea vigoarea lui fizică și participarea sa la viața politică la vîrsta de 77 de ani se bucură, căci în personalitatea sa rectitudi­nea covîrșește înclinările retro­grade. Colegiul I de Cameră din Ilfov va avea prilejul să-și afirme inde­pendența și civismul alegîndu-l la 24 iulie deputat în Constituantă. Un adversar al reformelor ca Pe­tre Carp prețuește cel puțin cîe li­nii din partizanii acestor reforme ! Ad. I.• Carp la țară Curentul Stere ------------------------«HA-——--------------­ In Cameră, mi-am făcut datoria, de a semnala că în partidul liberal, pe lingă marea majoritate a celor cari n’au alte idei și sentimente, de­cit acelea pe cari le are familia domnitoare a partidului liberal — idei și sentimente reacționare, de clasă stăpînitoare, mai există grupare de entuziaști, cari se în­­­cearcă să îndrumeze reformele, pe o cale mai puțin reacționară. Nu mă mulțumește de­loc, aceea ce această grupare crede că ar pu­tea să fie minimum de cerințe și în special colegiul unic, adică introdu­cerea dreptului de vot la toți cei ce știu citi și scrie. Nu mă mulțumește acest minimum fiindcă credința mea este că singura reformă seri­oasă ar fi votul universal personal și direct și cu reprezentarea mino­rităților... ■ Se vede însă, că gruparea acea­sta, gruparea de la Iași, în capul că­­reea stă d. Stere, își dă seama, că chiar această lărgire neînsemnată a­ dreptului de vot, este amenințată, fiindcă o vedem agitîndu-se, fiindcă se declară ireductibilă, pe această chestiune, fiindcă protestează con­tra conspirației, pe care cei din capul guvernului și familia domni­toare din partidul liberal, o pun la cale, sub auspiciile regelui... »­e e­l natural ca din partea mea — indiferent de persoane, cari nu-mi sunt simpatice de loc — să privesc cu oarecare simpatie, această răz­vrătire, deși o cred tactice, deși nu prea am multe iluzii în tăria bron­zului caracterelor celor cari decla­ră că fac zid în preajma reformelor și combat înțelegerea partidului li­beral cu celelalte partide pentru a emascula niște reforme, deja atît de emasculate și cari nu sînt decit niște umbre de reforme. Nici nu voiți să scrutez sincerita­tea demonstrației dela Iași, nu voiți să știu, dacă revoluția aceasta din partidul liberal, nu-i o revoluțiune ca cele rusești, cari se fac, dacă țarul dă voe... sau deci manifesta­ția așa cum se arată, ca o protesta­re împotriva știrbirea reformelor și — de­ dacă oamenii, repet, nu-mi sînt simpatici — demonstrația nu îmi p­nte fi antipatică. Mă îndoesc însă, cunoscînd oa­menii, că ea va merge prea depar­te, că va influența mersul, aranjat dinainte al lucrurilor, nu cred că înaintea urnei, să existe altceva de­cit­e unanimitate față de ceea ce va hotărî guvernul. » e­u Oricare ar fi credința mea și bă­­nuelile mele — nu eu voiu fi acela care să lovesc tocmai în aceia cari fac aceste încercări de a nu lăsa ca,reformele să cadă și — pe cit pot — protestează împotriva ace­lora cari conspiră pentru ca ele să ne și mai anodine decât au fost proiectate... Aceasta mi-a fost ati­tudinea în parlament, aceasta tre­bue să fie și în afară de parlament, — oricît de mare mî-ar fi regretul ca oamenii aceștia sînt numai pe jumătate oameni, oricît nu pot ei să ridice steagul votului universal și, oricît — convingerea­­ mea este aproape deplină—că vor sfîrși, du­pă timide încercări de protestare, să voteze alb la alb ori — dacă va fi votul cu apel nominal, să vo­teze astfel cum vor ordona cei din capul guvernului. Const. Miile n arbitir ■ UN TINAR DE 77 ANI Era, conu Petrache s’a prezentat pelerinilor de la Țibănești în toată ti­nerețea celor 77 de roze pe cari le numără și cu cari­­ și-a împletit cunună care, deși de roze, nu e și de o spini. Conu Petrach­e a declarat că e plin de avint și că nu are încă intenția de a scrie „De senectute“. Asemenea declaratiuni sînt chiar de natură sâ tulbure liniștea celor mai tineri de­cit conu Petrache!.... ■secretul tineretei sale nu l’a comu­nicat însă tînărul castelan dela Ți­­bănești. Se pare că elixirul stă în deviza: is m’en liebe!! Pac. Asasinatele grănicerilor bulgari La Sofia ar trebui să se știe că cel mai bun mijloc de a menține raporturi de bună vecinătate cu România este de a pune capăt unei anumite stări de spirit, care pare a fi fost moștenită în unele cercuri bulgărești de la fostul dictator al Bulgariei, d. Daneff. E o stare de spirit care a adus numai nenorociri Bulgariei. Nu mai departe de cit acum cite­­va zile, fostul ministru în guvernul Maiorescu—Take Iob­escu, d. Nico­­lae Xenopol a fost nevoit să ia con­deiul spre a respinge o sumă de in­­simmațiuni bulgărești privitoare la ocupațunea trupelor române din vara anului trecut. Pe de altă parte, ancheta asupra asasinărei unui grănicer rom­n In granița bulgărească nu este încă terminată și iată că altă ispravă a u­nor grăniceri bulgari ne este sem­nalată. La Cuiugiuc, grăniceri bulgari a­­vertizați să nu calce regulamentul granițelor, s'au­ furișat noaptea, cu arme pe teritoriul român și au­ tras asupra grănicerilor romîni cari le puseseră în vedere regulamentul. Unul din grănicerii noștri e pe moarte, celalt destul de greu rănit. Asemenea atentate tulbură și surescită populațiunile limitrofe, in­­dignind întreaga opinie publică a țărei. * ifr » Guvernul nostru a fost invitat să ceară satisfacțiuni complecte gu­vernului dela Sofia și tază­r­u înain­te de a le fi obținut, cazuri și mai grave se ivesc, ceea ce imprimă lu­crurilor caracterul unui sistem. Autoritatea și buna rimluială a u­­nui stat vecin se oglindește cu deo­sebire in felul de disciplină care domnește în servinul de pază a fruntariilor. Statul bulgar are WITTru­păta granițelor din spre România soldați regulați, sau niscaiva , omit agii în­chid parte din bande ? Ar trebui să se știe aceasta, ca măsurile­ noastre sa se poată lua in consecință. Nu se poate tolera ca în fiecare săptămână să avem de înregistrat alte asasinate împotriva grăniceri­lor români. Guvernul bulgar să se miște cu ceva mai multă fermitate. P. O. ♦o Aaerefud 9* _nam adevărat.... D. Nicu Filipescu a găsit erî la Ți­­bănești cuvîntul adevărului, spunînd că nimic nu lipsește gloriei d-lui Carp, dar lipsește conu Petrache glo­riei partidului. Pentru a spune asemenea adevă­ruri nu era însă uu voe ca d-nul Fili­­pescu să tîrască la Țibănești și pe d. Marghiloman!! Liga D. Ionel Brătianu întîlnind pe d. Stere la constituirea comisiunilor de reforme, Par fi întrebat: — Cu cine am onoare? Cu fostul raportor al propunerei de revizuire, sau cu președintele ,Ligei reforme­lor“? — Cu amîndoi! a răspuns d. Stere. Intelectualism Societatea scriitorilor inaugurează concursuri de box în­­ Cișmigiu. Adică de ce nu și lupte de tauri? Nu trăim în vremea sporturilor higienice? Rigoletto ■Uf» I iți»»-------------­ Internați-1! Inchipuiți-vă că un sindicalist, în­­tr’un manifest adresat popula­țiunei rurale ar îndemna pe țărani să vi­nă cu mic cu mare la București ca să silească pe boeri să facă refor­mele, și ar scrie, între altele, lu­cruri ca acestea : „După cum soldații românî ajun­gând­ la Ferdinandovo, au făcut arma­ta bulgară să depue armele și să fu­gă, „„ tot astfel voi, săteni, ajunglnd la porțile Capitalei, veți sili pe ciocoi să depue armele și să fugă”. Ce s’ar intîmpla? De­sigur că în cîteva ceasuri mi­nisterul de interne, poliția, parche­tul ar fi în picioare, foaia cu mani­festul ar fi confiscată, îndrăznețul autor luat pe sus, stîlcit în bătăi și trîntit la gros, iar presa oficioasă ar veșteji cu indignare fapta crimi­nală a infamului instigator la răs­coală. Noroc — vă veți zice — că sin­dicaliștii noștri sînt destul de cu­minți ca să nu facă asemenea în­demnuri. Sindicaliștii da, nu însă și alții. Căci disperațiunea de mai sus a a­­părut, fiind publicată în „Liga Deș­teptarea’­—publicație exclusiv pen­tru țărani — și autorul ei este d. dr. Sion, directorul serviciului sa­nitar. Și, pe cit știm, eminentul im­becil n’a fost chemat nici la poliție,­­­nici la parchet, și nici nu l’a căutat vreo comisie medicală spre a se convinge de starea facultăților sale mintale. Căci dacă pînă astăzi existau totuși îndoeli, acum e do­vedit că omul din capul serviciului sanitar e pur și simplu smintit. Trecem peste faptul că d-rul Sion este funcționar public, căci, după noi, funcționarilor publici nu li se poa­te tăgădui dreptul de a face poli­tică; dar locul semnatarului unor a­­semenea disperațiuni nesăbuite, nu poate fi de­cit balamucul. Internați-1 cît mai de grabă ! Pan. O carieră scurtă Se pare că scurta carieră de suve­ran a principelui de Wild, s'a înche­iat. Regalitatea sa a trăit viața unei roze. Șase bieltive mari puteri i-au­ pus o coroană pe frunte, dintr’un că­­pitan de intendență V a fi făcut un mareșal al Curței ■ și punîndu-i la dispoziție­­ cîteva lo­curi­­ pe un vapor, l'au­ trimis, să stă­­pinea­scă un popor al cărui suflet e tare cu slin­cile pe cari își sprijină țevile, lungi ale puștilor. Poporul nu l’a voit. Spre marea durere a celor cari sînt și a celor cari vor să­ devie capete încoronate, popoarele au ajuns să nu mai plece fruntea in ță­rt­ă și cu mâinile pe piept să­ primească pe, un fii lul Dum­nezei­, coboru­l din cer­ drept pe cea­fa supușilor, pe care o socot o mi­nunată șea! înfipți pe picioarele lor de mun­teni, picioare de căprioare cari țiș­­vesc din muche in muche, cu mâinile încrucișate pe gura flintei, cel cari în socotelile de la Londra, nu contau, au primit pe căpitanul german avan­sat la alegere ca rege, Vau, privit și cântărit și, după bubuituri de armă cari au­ gilglit prin văile și munții Albaniei, azi îl trimit înapoi să-și reia traiul de ofițer și prinț german, sărac și modest. Se vede că. în Albania nu sînt ca­fenele și cofetării în cari mărunții diplomați ai țărei să se întrebe cu groază: „ce va zice­ Europa?“ —cum se întreba la noi, pînă anul trecut cînd am intrat în campanie fără să ne mai palpite iniîna de ce va zice Europa, pe care o socoteam că și a­­supra celui mai ușor guturală de, po­litică externă, ca, trebue să zică ceva! Pe alesul a șase puteri, pe cel tri­mis cu cea­ mai solemnă hârtie la wi­­nă, să i fericească, albanezii îl retri­mit în dar Europei —Europei care, nu vrea să sacrifice nici un pluton de soldați pentru a face să i se res­pecte cuvîntul și­­ întărirea. Pentru bătrânețea Europei, popo­rul albanez tânăr și vânjos, ar fi tre­buit să aibă mai mult respect — dar se vede că e încă prea simplu ca să cunoască toate bunele maniere.­ Maximin. Semne­le opoziție Intervenția Regelui Un redactor al nostru a avut era o convorbire foarte interesantă cu o personalitate politică care cu­noaște bine intențiunile regelui și care are precise informațiuni asu­pra situațiunei actuale a cabinetului Brătianu. Iată ce crede acest personaj po­litic . — Cele ce se petrec de cîtva timp in lagărul liberal sînt pentru mine semne de opoziție. Ligă pentru apă­rarea reformelor, mișcarea, națio­nala, petițiuni, amenințări în dreap­ta, amenințări la stingă, avertis­mente regelui, etc. toate acestea denotă o situație incertă la libe­rali. „După mine, dacă nu se face a­­cordul asupra reformelor, guvernul este perdut. Regele vrea acordul partidelor și-l vrea pentru a scăpa acum de o schimbare de regim. Fără acord, mergem spre schimbare de regim. De­sigur că o rebele a intervenit pe lîngă Marghi­loman să se înțeleagă cu Brătianu. Dar o înțelegere implică o cedare din partea conservatorilor. Dacă chiar ”­­Roman o va accepta, nu­­ va primi partidul conservator. Apoi mai este la mijloc și Take Io­­nescu. „Prin urmare situața nu este așa de ușoară pentru liberali. Dacă par­tidele de opoziție refuză acordul, guvernul este condamnat. Toate a­­cele amenințări de rezistență, liga lui Stere, dizolvarea Senatului, etc., toate acestea nu schimbă situ­ația în favoarea guvernului, "ră­­tianu nu va mai trage nici în­­ ă­"sij, nici în boem­, înfăptuirea re­formelor prin... revoluție, — asta-i un mare moft. „Dacă nu ajungem la acord, se poate întîmpla ca Maiorescu să re­apară pe scena politică. Profeții nu se pot face, dar dacă se încurcă lucrurile e foarte probabil ca regele să mai recurgă încă odată la Maio­­rcer­i“. Am reprodus aceste interesante declarațiuni fiindcă, după cum am spus, ele vin dela o personalitate care examinează situațiunile poli­tice pe temeiul unor indicațiunî și informațiuni cari nu l’au­ înșelat pi­nă acum. Intr'adevăr atît d. Ionel Brătianu cit și d­. Marghiloman merg spre acord, dar șeful guvernului urmă­rește să impună conservatorilor punctul său­ de vedere și aceasta nu va reuși d-lui Marghiloman, chiar dacă ar voi cu orice preț să satisfacă ne rege. A. W. Grecii suspectează atitudinea Romîniei „Piccolo“ publică un articol al co­respondentului său din Salonic, care pretinde, că cercurile politice de aco­lo au­ început să privească cu neîn­­credere atitudinea Romîniei. Un important ziar din Salonic a și exprimat această neîncredere ape­­lînd la toată presa grecească, să nu’șî facă iluzii asupra prieteniei Romîniei. Ziarul motivează neîncre­derea cu numeroase amănunte, în­tre altele și cu primirea amicală ce s’a făcut la București lui Talaat bey și cu atacurile violente ale presei ro­­mînești cînd cu asasinarea unor aro­­mîni la Corița, ceea ce n'a fost nici asasinat politic, nici religios. Ziarul grecesc crede, că sfatul mo­derator al Romîniei, către Grecia, de a nu începe räzboiu cu Turcia, e izvorît din străduința Romîniei ca să dea timp Turciei să-și complecte­­ze și să-și întărească flota. Aceste sfaturi amicale sînt foarte toate pentru Grecia­­,i arată păgubi­senti­mentele foarte puțin amicale ale Ro­mîniei față de Grecia. Ziarul încheie făcînd apel la presa romînească, să lămurească sincer a­­ceastă chestiune. CHESTIA ZILEI După pelerinaj Conu Petrache: JEnjin seul!! Gilbul provocatorilor fost Organizația Ohranei rusești in Franța, cu prilejul nouei afaceri de bombe rusești In Franța e o afacere de bombe rusești, care, in manierele ei echi­voce și ostentative, poartă pecetea urzelilor politiei secrete rusești în străinătate Vă închipuiți doi tero­riști ruși cari se plimbă pe drumu­rile în­arî ale Franței cu două bom­be la subțioară, fără hîrtii de iden­titate, fără bani în buzunar, cari, odata a­restatT — căci, cum să nu fie arestați niște asemenea vaga­bonzi ? — mărturisesc că bombele erau menite ha tarului Rusiei, ba președintelui republicei, d. R. Poin­care , cari nu sînt de loc cunos­cuți în cercurile revoluționarilor ruși din Paris și nici în cele ale te­roriștilor din Rusia... Asta e aface­rea — cu caracterul ei suspect, de mistificare și de provocare. O ia în serios politia franceză ? In multe împrejurări s’a dovedit că această politie e plină de comple­zență față de agenții Ohranei ru­sești cari mișună în Franța și au o secție specială la ambasada Ru­siei din Paris; că, în virtutea alian­ței franco-ruse, îî dă chiar mînă de ajutor ca să compromită și să ex­pulzeze pe refugiații ruși din ora­șele franceze. Nici acum nu pare să fie altfel, căci se susține mai mult că oricînd că agenții Ohranei rusești aă mină liberă în Franța în operile­ lor de provocare. Se poate face demonstrațiunea acestei afirmări, a­rătînd cum este organizată Ohrana rusă în Franța, cine axă fost șefii ei la secția din Paris, cari sunt procedeele e­i pen­tru a urmări victimele ei și a le în­tinde tot felul de curse. In lămu­ririle ce vom da, ne servim în par­te de un­­ articol recent apărut în „Le Courrier européen“, al cărui autor e perfect in măsură să cu­noască în mod exact caracteristica polițiștilor ru­șî din străinătate, căci e din acei cari au­­ demascat multe din manoperile lor. * E de la sine înțeles că poliția po­­litică rusă din Paris lucrează pe sub mînă, ca o instituție ocultă, care are drept firmă și pavăză ambasa­da rusă. Multă vreme, ea a înșelat pur și simplu poliția pariziană; mai tîrziu, nu a mai fost un mister pen­tru autoritățile­ franceze, dar unel­tirile lor au­ continuat să se facă, fi­rește, în umbră. Armele de care se servește sînt provocarea, mistificarea, corupe­rea, furtul, supraveghierea și vio­larea corespondenței particulare, apoi atentatele, fie cu bombele, fie cu revolverul. Poliția pariziană o ajută mai ales în supraveghierea corespondenței, dar o sprijinește și în împrejurări mai grele, cînd își crează buclucinî prea bătătoare la ochi, cari stîrnesc revolta opiniei publice. Figura cea mai cunoscută și cea mai odios, interesantă a acestei 0­­hrane di­. P..rus este aceea a lui Ra­­cikovski, zis „consilierul ambasa­dei rusești“. Acesta era un perso­nagiu de mare importanță, căruia i se deschideau ușile celor mai mari saloane pariziene și care era în contact foarte strîns cu lumea di­plomatică. Calitatea sa de șef al secției străine a Ohranei rusești era ignorată cinstit de unii, înadins de alții. El lucra, de altfel, numai prin agenții săi, ferindu-se să se compromită personal, și întinzînd rețeaua manogerilii sale pînă din­colo de frontiera Franței. Un agent al său a fost Landesen, care, în 1890, voise să compromită pe revoluționarii ruși refugiați la Paris într-o afacere de bombe...una cam ca cea de acum. Atunci fuse­seră arestați vreo zece refugiați , , dar ancheta jr­n­iară a desco­perit repede că la mijloc e o provo­care, că Landecon e prova.; • -»pil și acesta a și fost condamnat la cinci ani închisoare, dur. în im­­u, Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Fugare Cum intrăm în vacanță, e mo­mentul cel mai nimerit să umblăm fugar, fără scop și fără disciplină, să străbatem străzile ca niște der­bedei și să ne oprim acolo unde ne va veni pofta să ne oprim. Că doar vizita suveranilor danezi nu ne poa­te impresiona într’atît, în­cît să­ î jertfim cîteva pagini. Regii la Paris sînt lucru banal: după regele An­gliei, ne-a venit acel al Danemar­cei; în curînd vom avea, fără n-i­doială, vizita scumpului Țar al tu­­­­turor Rușilor, și alți regi și regi­­șorî vor veni să facă o provizie de văzduh parizian. Căci Parisul e într’adevăr capi­tala lumei, și cu cît îl cunosc mai mult și cu cit vorbesc de el cu mai mulți străini, cu ati mai tare mă conving că e în lume un oraș unic, în care găsești de toate, și bune și rele, și în care îți poți mulțumi, fără a fi stingherit, toate patimile dureroase și toate frumoasele pa­siuni. In focarul acesta imens, pe care experiența și civilizația l-au făcut sceptic și nepăsător, o filozo­fie pașnică domnește. Și totul, parizianul nu e chiar a­șa de nepăsător in toate. Ajunge să-i vorbești de neamț, și mai cu seam­ă de Alsacia-Llorena, pentru ca firea lui pătimașă și entuziastă să izbucnească și să vibreze. Ura dintre neamț și franțuz e mai mari ii mai vie de­cît aceea dintre­ ungur și român Nu numai Alsacia și Lorena întrețin această ură, ele nu sînt de­cît un pretext penibil. In­tre aceste două neamuri există de­osebiri esențiale, pe care nici vre­mea, nici civilizația, nici nevoia nu le vor șterge. Franța și Germania sunt cele două expresii ale Europei, ale lumei Germania e pumnul, Franța e spiritul. Germania e muș­chiul, Franța creierul. Germania reprezintă puterea, voința, violența, disciplina oarbă, sistemul maniac; Franța e grația, fantezia, entuziaz­­mul, libertatea, ușurința, vioiciunea. Germania îmi face impresia unui parvenit egoist, care își dă aere­ de importanță și vrea să supue toate; Franța o văd sub forma unui nobil, sigur de trecutul său, amabil și ocrotitor. Ori­cită bunăvoință ai avea și oricît principiile umanitare și inter­naționaliste ți-ar surîde, e greu să admițî o prietenie,sinceră și dura­bilă între neamțu­, greoiți și brutal și franțuzul elegant și politicos. Fiecare vede în celalalt cusururi de neertat și de nesufert Totuș, cu puțină chibzuială, mi­se pare că se poate judeca rece și constata că în lupta aceasta conti­nuă, franțuzul e cu mult mai demn de simpatia noastră. Mai întîî e m­ai frum­os, la trup ca și la suflet, și-a­­poi nu e egoist și nu e jandarm. Ajunge să examinezi procesul hu­m­oristului Hansi pentru ca să de­zaprobi purtarea Germaniei. Care e crima lui Hansi? Crima acestui ex­celent desinator humorist e mai întîî de a avea talent și apoi de a-și iubi Franța Prusia nu poate suferi așa ceva, și, cu prilejul al­bumului pe care Hansi l-a scos de curînd, intitulat „Satul meu“, a fost dat în judecată și va fi, fără îndoia­lă, osîndit, căci judecătorii pru­­sieni nu cunosc bunul simt nici mi­la de oameni. Dealmintrelea mila de oameni a e­­șit din modă. Anul acesta se poartă altă ceva : mila de dobitoace. S. P. A. a devenit forma cea mai civili­zată a omenirei și a omeniei. Cli­nis, mitele, pășerelele, caii și alți eroi ai vremei noastre, absorb pu­țina bunătate pe care firea a dărui­­t-o inimelor noastre. Oameni cu minte și cu taJena r­u se mulțumesc cu sportul trupului, boxul,­ ci le mai trebue și sportul sufletului: S. P. A. Printre ei, Ruchilde, scriitoare de mare talent, minte ageră și ori­ginală, e în fruntea bătăliei. Și nu num­au că n’ai voe să încarci prea mult un car, să­ ți dați calul sau să-ți­­ sudul cinei", dar se duce o campanie, de un sentimentalizat co­pilăros, împotriva vivisectiunii. Se poate oare ca oamenii să fie așa de naivi! Dar cum nu văd ei că dacă nu s’ar fi „chinuit“ broasca, noi astăzi n’am ști ce e electricita­tea, adică o putere minunată care ușurează nu numai traiul oamenilor dar și acel al dobitoacelor; cum nu văd ei că mulțumită vivisecțiu­­nea, noi putem astăzi vindeca tot felul de boli de ale­ oamenilor și de ale dobitoacelor. De altfel, „animaliștii“ noștri ar face bine să cunoască'ceva' fiziolo­gie și patologie, și sper că s’ar zhaî liniști puțin. Multe din calitățile cu cari le dăruim pe bietele animale, nu exis­tă de­cît în închipuirea noastră; noi judecăm dobitoacele cu mintea și cu sufletul nostru, ori adeseaori luăm o simplă coincidență drept un fapt semnificativ. Dacă, buni­­oară, cîinele lui Mistral a murit cîtăva vreme după stâpînul său, e din supărare, și alte povești de a­­cestea, pentru care nu avem nici o dovadă serioasă. In tot cazul nu înțăleg cum ad­mit! superioritatea animalelor, cînd cel mai inteligent dobitoc nu posedă mijloacele de creație și de comu­nicație pe cari le găsești la omul cel mai modest din societatea noas­tră. Și nu pot pricepe cum se poa­te insulta o slugă, dispretui un lu­crător și bate un copil, pe cînd ani­malelor se dă bucata cea mai mîn­­găecoare. Fii cred că dragostea pentru a­­nimale se explică într’un mod foar­te egoist: cel din urmă din oameni se simte superior fată de dobitoace. **-------—-— # ANTOINE

Next