Adevěrul, ianuarie 1916 (Anul 29, nr. 10354-10377)

1916-01-08 / nr. 10354

Paris-Cefinie Acum nouăsprezece luni, în pri­mele săptămini ale războiului, după ce „peticul de hîrtie“ care garanta neutralitatea Belgiei fusese făcut mototol și aruncat intr’un colț, regramele cari anunțau căderea cet­­ăților belgiene aveau grija ’să a­­dauge că in cel mult trei­ săptămâni Kaizerul va intra, în fruntea trupe­lor sale, in Paris. Toată lumea avea impresia că așa va fi­­ guvernul re­publicei se mutase la Lyon, Parisul­­ și organiza o rezistentă eroica, pe cjnd unii francezi sondați care ar fi predat Kaizerului în schimbul res­pectarea metropolei.... A venit Maria . Mariana, într’un pas de­­ cancan, cum numai ea știe sa l ■tenseze, a trecut virful pantofului *jeste nasul bravului Michel și de Kt unei ostile Kaizerului mușcă pă­­m­ântu­l în fata tranșeelor franceze, c^ă să poată înainta cu be eenti­rHibru. Astăzi, însă, cancelarul german a Kului anunța Reichstagului, că ar­­mata muntenegreană a depus ar­­mele isi steagurile germano-austri­­ece fîlnite la.... Cetinie! Berlinul a bavoasat. Kaizerul, care a fost la K$, va intra probabil, triumfător, Ei !xu.. Cetinie! ■ to­to’ . ■ La Viena» pe timpul campaniei .In 1913, ziarele publicau anecdote, Eial mult sa fi mai puțin autentice, despre vizitele pe cari odinioară le făcea în capitala Austriei, Nikita ai M Muntenegrului. Intr’una din ele se povestea că in cursul acestor vizi­­­te bijutierii vienezi erau preveniți să nu-i vîndă decit cu bani pe șin, ■păci ar fi avind obiceiul să cumpe­­re și să trimeată notele spre achi­­tare la Hofburg­ I­uri, pe când Reichstagul aclama ■trapitularea lui Nikita și intrarea oș­­tilor Kaizerului în Cetinie, un di­­plomat care cunoaște bine Munte­­negrul și tot atît de bine pe ger­mani, îmi spunea : „ Acum nouăsprezece luni se pregăteai­ la­ Paris miliarde spre a cruța Capitala lume! de tunurile 42. Azi germanii au obținut ca câteva zeci de milioane muntele Lawcen, din care au făcut Sedanul lui Wil­helm al doilea ! I se pregăteau mi­liarde ca să nu intre în Paris și a trebuit să dea milioane ca sa poată intra în Cetinie! Aceste două capete de drum mă­soară distanța de la grandoare la decadentă. Un împărat care visează să pro­clame în capitala Franței heghe­­monia germană asupra lumei și ca­re după nouăspreze luni de razboi a bate drumurile noroioase ale Mun­­tenegrului, spre a convinge pe Ni­kita că o capitulare cu o rentă bu­nă e mai nimerită decît o rezisten­ță absurdă ! Acolo, la Cetinie, Wil­helm al II-lea, va putea ceti pro­clamația sa de heghemonie!... Fără să vrei, visul acesta care din burgurile de la Potsdam și Sans- Souci s’a urcat cu Zeppelinurile deasupra­­ Cîmpiilor Elyse­e spre a sfirși pe stincile pleșuve ale Mun­­tenegrului, ca un erele speriat, go­nit din clopotniță în clopotniță, vi­sul acesta, roșut de atita singe, și visătorul care l’a visat, sunt totuși de compătimit. Era grandoare în acest vis și azi ridiculul pîndește în umbra aureolei care se stinge în­cetul cu încetul. Pînă azi numai literatura și ar­tele, măsurtnd disproporțiile dintre ambiție și talent, studiaseră psihm­o­­logia rataților. Se pare că de acum înainte tro­nurile vor avea și ele ratatul lor. Și dacă e tragi-comică soarta pictoru­lui care ia medalia la Salonul din Paris, spre a isprăvi ca zugrav de firme la Perpignan, sau a muzicia­nului care ia Premiul Romei spre a acorda apoi flașnetele la Montéli­­mar, e de­sigur și mai tragi-comică soarta împăratului Germaniei și rege al Prusiei, care pornind în 1914 asupra Parisului,­­ ajunge in 1916 să anunțe intrarea sa In Cer­timio.... ...... Nu mumai cărțile, ci și împărății își au soarta lor î ■ Emil D. Fagure» ♦to to 4 Bani Exemplarul tog'.!.!!JHB&E1HL".— ' a*iuf xxix-!ea. Ko. 10354 FONDATOR ALEX. V. GELD IMANII PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Come. Slh Karageorgevicl, No. 0 EL L~'Telefon 9Ș4 BIROURILE ZIARULUI« No. 11, București Strada Sărindar No. 11 Vineri 8 ianuarie 1915 director Politic CONST. MILLE Aboaamento eu premii: «b» en. ........ i,«i w.­|*m Inel « •' .... . • • . ■ ., 9.S9 toae? lan ft • • » » ^ Pentru străinătate «»refui este îndeît. TELEFON: Capitala . . . . .No* ** M ..... « Provincia .....» 1*9­ I Străinătatea . . . „ 12­40 eaurt flasir nangBgBBgggsj SS­ 1 ,—■—........■ «ie] Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «.» Pace ? Mare bucurie la Berlin, Viena și Budapesta, pentru că Muntenegrul a primit să îndice pace separată ș­­ puterile centrale. S-area a fost anunțată în parla­mentele de acolo cu o rară solemni­tate, iar întreg parlamentul din Ber­lin și Budapesta, a primit-o cu a­­plauze și ovatiuni. Pentru acel ce judecă superficial, toate aceste manifestation! de­­ bu­curie au putut produce impresiune și unii și-au­ și manifestat credința că o­ pace separată între­­ Muntene­gru și puterile centrale, însemnea­ză nu numai o mare victorie pen­tru acestea din urmă, dar și primul pas spre supunerea Quadruple­ și o apropiată încheere a păcei generale prin inîrîierea acesteia. Capitularea Muntenegrului are de­sigur însemnătatea ei militară, ■Însemnătate, dată fiind puterea mi­litară a Muntenegrului care nu era mai mare de 20—30.000 soldați, a căderea unei cetăți ,sau a unui oraș oarecare din Rusia. Atît și nimic mai mult. Căci întru cit oare micul re­gat Muntenegru, are din punct de vedere militar mai multă importan­ță decit întreaga serie de orașe și cetăți rusești, franceze și sîrbeșeti pe cari Austro-Germania le-a cu­cerit de la începutul războiului. Infrîngerea Muntenegrului era e­­videntă din ziua îniingerea Ser­biei, ea a devenit un fapt îndeplinit în ziua cind austriacii au luat mun­tele Lovcen și capitala Cetinje. <­•_ i ...„J * a .. I..­ * * Daca era clar un moment de ade­vărată bucurie pentru puterile cen­trale, era acela al căderei Lov/ce­­nului și a înfrîngerei militare a Mun­tenegrului. Și atunci, de ce bucuria se manifestă așa de zgomotos și cu atita solemnitate, numai la ști­rea că Munenegrul a acceptat o pa­ce separată? Pentru că pe cel din Berlin, Tri­na și Budapesta nu ii bucură atît înfrîngerea militară a Muntenegru­­lui, înfringere care nu schimbă cu­­ totă soarta războiului, cit îi bu­cură ideea că în fine s’a găsit ci­neva care să indice cu ei pace, pa­cea atît de dorită de popoarele și guvernanții puterilor centrale. Că acel cineva este minusculul Muntenegru, puțin importă! Totul pentru ei este pacea, pacea de la oricine, pacea in orice condițiu­ni,­puma! pace să fie, căci fără ea po­poarele austro-germane simt,, că­­ merg spre o ruină complectă. Privită sub acest aspect, care e singurul adevărat, bucuria parla­mentelor din BerÜn și Budapesti, ne dă adevărata noțiune a puterea de rezistentă austro-germana. . Cînd imperii atît de mari ce au pretenția că sînt și vor fi victorioa­se, ori­cît ar dura războiul, mani­festă, o bucurie atît de exagerată,că­­'au putut încheia o pace separată cu «8 prtifi fia Muntenegr­u­» această .tm poate însemna decît că rezistența lor a ajuns la sfîrșit ș i că intocma ca naufragiați! car! în fiecare no negru, văd pământul atît de dorit tot astfel și austro-germanii în se­tea lor de pace se înșală ei înșiș cu picătura de­ pace încheiată cu minusculul Muntenegru. Pacea separată cu Muntenegru departe dar de a fi o lovitură pen­tru Cuadrupla, dovedește din con­­tra slăbiciunea Austro-Germaniei ș că acestea, în marea lor dorință de pace, vor sfirși în curând prin a­­ implora Quadruple! MIHAIL VALERIANU Păcate vecin Așa­dar Goga și Lucaciu­ au fost înfrînți. Nu vor intra în parlamen­tul român, și strădania desfășurată pentru izbînda lor a fost zadarnică.De fapt, nu numai Goga și Luca­­ciu au fost înfrînți la alegerile de Duminecă. însăși năzuințele nea­mului rom­înesc în aceste zile isto­rice au suferit o cumplită lovitură. In momentul cînd rezultatul scruti­nului de Duminică a fost cunoscut, țara întreagă, de la Dorohoiu la Se­verin, a fost zguduită de un­ fior de minte și de durere. Căci aceste can­didaturi nu înfățișau năzuința a doi indivizi care­cart de a intra în par­lament. Goga și Lucaciu erau un simbol în care se concentraseră as­pirațiile naționale ale întregului neam românesc. Cei două refugiați erau candidații conștiinței noastre de neam, de aceea spre luptele de la Galați și Caracal erau ațintite toate privirile celor ce simt o inimă ro­­mânească în piept. Și totuși, oamenii aceștia susți­nuți de dorințele cele mai vii a șeapte milioana de rou­ăni, au că­zut. Un om­ulet la Caracal­­ și alt o­­muleț la Galați au­ găsit în sistemul nostru electoral un reazăm destul de puternic pentru a sfida voința unui neam­­ întreg și a fringe visul conștiinței naționale. Cei douî omu­leți aveau avantajul că se gasiau în locul de unde se poate mînui cu u­­șu­rință mașina electorală, și siste­mul nostru electoral cenzitar le-a dat posibilitatea să obțină rezulta­tul pe care l’au voit. * * * Acum toată , lumea e revoltată împotriva acestui sistem electoral. —Epoca mai mult decit alții- Con­fratele conservator cere alegeri li­bere ! De­geaba se cere. Cu siste­mul actual nu sunt posibile­­ alegerile libere. Cu sistemul de azi, adminis­trația se va simți totdeauna tenta­tă să­ se folosească de el și să scoa­tă din urnă pe amicii ei. Pentru ca asemenea orori care pălmuesc conștiința unui neam să nu mai fie posibile trebue să dam tarei o bază electorală largă. Iată învățăm­întul pe care-l dau alegerile de Duminică. Pan. Generali englezi­ ent ARCHIBALD HURRÁT comandantul flotei engleze din Me­­diterana 6 HAZBITII MONOPOL! Sistemul cointeresărilor liberale are una și aceiași constantă tendin­ță: să creeze monopoluri pentru Di­eta­n­e! Monopol la Credite de stat, mono­pol la Bancă, monopol la trailwave, etc. Era fatal să ajungem și la mono­polul Disnatiei asupra locurilor va­cante pentru Parlament. Toată lupta Șobolanilor a fost să provoace balotaj la Caracal și Ga­lați, știind bine că Federația n’o să accepte balotaje asupra Idealului național. Duminica viitoare Distanța va pune mina și pe monopolul locuri­lor vacante pentru Parlament „Standard Oil“ e fleac pe MngS „Br&tianu Oil Gampany“! Pac, Marele vinovat Infamia s’a consumat ! Părintele Lucaci, cari a izbutit să se aleagă în parlamentul unguresc, nu s’a pu­tut alege în parlamenul român, iar Goga, marele poet și neîntrecutul cântăreț al durerilor noastre națio­­nale, nu’a reușit, cel puțin ca număr de voturi, să se ridice de­ asupra transfugului tachist de la Caracal!.. Acesta e adevărul, groaznicul și durerosul adevăr, care ne-a înmăr­murit pe toți în seara zilei 3 Ianu­arie. Ce rușine, dar și ce învățămînt, în acelaș timp... Cum, în vremurile trăite astăzi, sub înfiorarea caldă a unui ideal ce veacuri de-a rîndul a frămîntat sufletul și conștiința ace­stui neam, se refuză un loc în par­lamentul roman celui mai senin și mai sublim apostol al cauzei națio­nale? Cum, în timpurile de fața, așa de înălțătoare în chemarea lor istori­că, se refuză un loc în sfatul țărei noastre, celui mai inspirat,șî mai duios cîntăreț al Ardealului sînge­­rînd ? Nu, aceasta nu se poate... E o glumă, sau, de bună seamă, e o mi­­șelie fără de pereche­.. Și totuși, realitatea, cruda și gro­zava realitate, răsună, tot mai bat­jocoritor și mai dureros, în ure­chile noastre: da, Lucaci și Goga n’au putut fi aleși în parlamentul țărei romînești! Fata] se impune, atunci, o între­bare: cine e vinovatul? Corpul electoral de la Covurlui și de la Caracal ? Nu- Ar fi o glu­mă naivă s’o spunem și-o nedrep­tate strigătoare s’o credem... Alegătorii de la Galați și de la Caracal și-au făcut, pe cit îngăduit le-a fost, datoria. La atmosfera de corupție și de banditism electoral, în care s’au săvîrșit alegerile de la Galați și de la Caracal, cele 975 de voturi date părintelui Lucaci, pre­cum și cele 267 de voturi obținute de Goga, vor răsuna de-a puluri ca o fanfară de mîndrie și de triumf, ca un imn inălțător de jertfă sufle­tească pe altarul sfînt al ideieî na­ționale... * •. « * Au­ cineva, însă, e vinovatul..­Și vinovatul acela, marele vino­vat, pe capul căruia apasă ca un păcat că nu se răscumpără și ca o rușine Ce nu se șterge, mișesla de la Galați și de la Caracal, nu e nici guvernul, nici d. Brătianu, nici stu­pidul agent electoral ce s’a pus la solda păcătoșiei oficiale... E an vinovat mai mare, mai mare ca ei toal; e marele vinovat de pe Tron!... Da, de ce-am mai tăinui-o sub fățărnicia unei rezerve culpabile și de ce-am mai lăsa-o să tulbure, ca o mustrare adîncă și dureroasă, su­fletul nostru de Romîni?!.. Da, marele vinovat stă pe Tronul țarei! Sub mantia domnească a re­gelui Ferdinand se pare că­­ bate mai mult inima neamțului de la Sigmaringen decit inima vijelioasă și rominească a marilor Voevozi romin, în cripta cărora s’a coborit, pocăit și inălțat Regele Carol I al Rominiei.... La o parte, deci formele stupide, rezervele culpeșe și lașitatea pig­meilor... Acel care trebue să răspun­dă de toate umilințele sîngeroase ce se aduc neamului; acel care trebue­­ște tras bărbătește la răspundere morală de sub treptele tronului unde se ascunde de judecată; acel care trebuiește făcut răspunzător de sîn­­geroasa pălmuire de la Galați și Caracal a aspirațiunilor noastre naționale; nu este umilul alegător ce-a pus tremurînd de frică, în urnă buletinele lui Petrovici și Orovea­­nu, nici guvernul, nici d. Brătianu, nici toți ceilalți mișei mărunți și mari cari ’și împart prada puterea sub ferestrele Palatului.­. .E un vinovat mai mare ca to­t, care va trebui să plătească toate umilințele si toate infringerile noa­stre nationale... ...Du-te. d-le Filipescu, d-ta care constitui pentru noi, cea mai cura­tă și mai demnă incarnațiune a cu­rajului și a demnităței naționale, du-te la Palat și spune verde lui Vodă Ferdinand : — „Ori mergi de te încununa la Alba Iulu­i, Măria-Ta, ori du-te de mori pentru neam pe cîmpia de la Turda!“ ..-„Alt­fel, nu mai au ce căuta în țara romînească CONST. C. BRAIESKU Fost deputat Acreveruri Pace... separat ș! Neputînd obține o pace separată nici cu Serbia, Kai­serul s’a mulțu­mit a o obține cu Muntenegru. Se zice însă că e mai mult o pace­, pipărată, decît separată! Rămm­el D. von dem Busche, răm­îne, după foile berlineze, ministru Germaniei la București. Așa­dar, toate pompturile au fost aprobate?! Să vezi asaltul Stoenilor, la în­toarcerea excelenței­­. ___Știți Pressia din Berlin anuntă că Ru­sia nu va da Romînia”.„ Basarabia! Aflăm și noi că nici nemții nu vor da Rominiei Bucovina ori Ardealul. Rigoletto UN APEL Sămînța aruncată cu atita ușu­rință a început să-și dea roadele, căci citesc în ziare că doi soldați activi, din Galați s’au dedat pe stradă, cu ocazia manifestațiilor de Dumineca trecută, la acte din ace­lea care înjosesc pe om­ și ce om dat mai cu seamă pe un ostaș. Unul dintr'unșiî s’a repezit la un tînăr ardelean, ce purta un drapel de al nostru rominesc, și doborîn­­du-l la pămînt, a sfișiat drapelul, fără a ține socoteală că erau culo­rile noastre naționale pe care le ter­felea pe jos, prin noroi. Celălalt manifesta pe stradă contra războiului, strigind trăiască pacea. Iată rezultatul la care am­ ajuns grație ambițiilor personale nemăsu­rate, grație acțiunei criminale între­prinsă de așa zișii cuminți ai țării (pe care îî poți număra pe degete), grație propagandei murdare a celor ce s’au vîndut, și mai cu grație tolerantei neînțelese o seamă gu­vernului care a păzit cu stricteță tot ce a fost unguresc sau nemțesc, dar care a terfelit, a insultat, a ca­lomniat și a batjocorit tot ce a fost și este românesc, tot ceea ce s’a fă­cut și se face în interesul adevărat al neamului românesc. Ast­fel, un Filipescu a fost nu­mit revoluționar pentru că din bal­con a vorbit soldaților, a căror ini­mă batea la fel și simțea la fel cu a lui, și cari dacă nu l’au ascultat, a fost că nu puteau face alt­fel: un Take Ionescu a fost acuzat că face politică internă atunci cînd a dat iniîna cu d- Nicu Filipescu, pentru a salva neamul de la peirea ce i-o pregăteau­ cuminții țării; unui Miile Ii s’a spus că e vîndut rușilor pentru că a respins cu scîrbă mărcile nem­­țești și pentru că a pus umărul și a muncit din greu pentru cauza cea mare a neamului românesc. Pe cînd un P. P. Carp, un Mar­ghiloman, un Stere și restul elicei au fost tămîiate și numiți înțelepți, oameni cu scaun la cap, politician­ abili­can, nu fac politică de senti­ment și Cari văd lucrurile așa cum sunt, după cum probabil se văd și factorii răspunzători din capul gu­vernului. Și rezultatul? Rezultatul se vedem: 'doi martiri ai neamului nostru: Lucaci și Goga, simbolul Ardealului, nu reușesc de la primul scrutin și cad un balotagiu iar doi soldați activi manifestează pe străzi contra idealului național și contra războiului. Frați de arme, azi sunt numai doi m­îine vor fi două­zeci și poimiine.­.. dar să nu așteptăm pînă atunci, la muncă îndoită prin cazărmi și ta­bere la muncă fără preget căci duș­manul se strecoară și printre noi. După cum am ținut caid entuzias­mul soldaților noștri pînă acum, după cum i-am îmbărbătat în mo­mentele lor de restriște, după cum am întreținut pînă acum vie dra­gostea lor de neam, tot astfel, și de acum înainte, însă și mai inten­siv, noi ofițerii țării­ și ai neamului românesc să ne continuăm menirea noastră de adevărați romîni și să întreținem necontenit aprins, în î­­nima soldaților noștri, focul sacru al iubirei de patrie și de neam, să­­ a spunem neîncetat că veacuri ro­­mîni, au așteptat clipa de azi, că mari au fost durerile fraților, noștri ardeleni, că noi suntem hărăziți de D-zeu a înfăptui țara cea mare a românilor, că în fine în clipa supre­mă Carpații or să se năruiască și ani de belșug vor face să dispară anii de Jale ce au fost căci în­tot­deauna după furtuna cea mai mare străluce apoi soarele dătător , viață și putere. GHEORGHE C­LAR Ofițer ar' Planuri noul germane Expediția in Egipt. — Planul acestei expediții e vecin. E posibilă cucerirea Egiptului ? — Părerile unui specialist Ocuparea Serbiei de către ger­mani se deschide drumul spre Con­­stantinopol și deci și spre Asia Mi­că. Faptul acesta ridică din nou­ chestiunea Egiptului și a revoltei musulmanilor­­ din India, chestiune care a fost ridicată și acum un an cînd turcii au luat armele contra a­­liaților. Atunci, ca și acum, se vor­bea cu multă siguranță în germană sau­ cumpărată de presa ger­­om­uri­f, de posibilitatea unui räzboiu sfînt, dar mai ales de cucerirea Suezului și stăpînirea Egiptului, fapte cari ar fi însemnat prăbușirea aliaților. Dar ce este nelipsit de interes­e faptul că­ planurile germanilor nu sînt de azi, de erî, nu aîi răsărit sub înrîurirea evenimentelor războiu­lui nu sînt dictate de , împrejurările, strategice, dar sunt? concepute în­ tihnă, an­r,de zile înainte de a fi iz­­biîenii;.acest razboiu. $1 d. Bethmaan . Hollweg, în ultimu­l său discurs din Reichstag, susținea și acuma că Germania a fost ținută în räzboiu ? Aș­ a, pastorul Naumann, care a însoțit pe Kaizer în neuitata călă­­­torie a acestuia în Orient, scria în­că în 1396 : „E posibil, că războiul mondial vși Începe inainte ca imnftri»! “te­ma­ sa se fi prăbușit. Atunci Ka’i­­ml din Constantinopol va ridica în­că odată steagul războiului sfînt. „Omul bolnav“ se va ridica pentru ultima oara din patul său și va stri­ga Egiptului, Sudanului, Perșia Afganistanului și Indiei: „Jos Anglia!“ Și pastorul german se malițies: „E interesant de știut susține pe Kalif în ac sfînt ?“ Tot în aceiași carte ( Fr. Naumann 1­899)­bată, scrie: „Canalul de­ Suez le este e­­le­v absolut necesar ca să pea în contact cu coloniile lor. A­, care va putea în viitorul răzbi sa Cufunde două vase vechi în I naiul de Suez­, va fi primul care aduce lovitura de moarte pute britanice**. Strigătul de,„Jos Anglia !“ al strigat de Katii. Cele „­do­uă,va& fost transportate, anul trecut, ianuarie, pe platforme, și trase care de 19 parechi de bol­­in a acestor platforme veneau șiriț' .' care încărcate cu ciment, cu trebuia să fie încărcate vasele tute de a­ fi cu fu­ndaterin caní’ sete erau construite fier de către uzine’ niengesellschaft“ Pe de altă , în cartea lu’' danke fai d inginerii și conr ' îi va fi .rare a­i ,iria, din Mică, Cau- Ar­abia. In­grată a Bagda­­.ruită în vederea a Egiptului, con ce­­.. fiică din 18?" * * * i­ Ianuarie trecut n­umai nimicirea co­conului de Suez, ionar era compus rameur. Transportai roii și cămile. Din­­acela al oazelor do­car, se găsește apă, îpediția n a avut nici spă cum­ se știe , ar­fi­ alungat fără­­ mi­matele Kalisuînî. Trîn­­dfu­pă aceasta ca fără anilor, o expediție în osibilă. tot, acum, ajuta pe fel se crede că ar exi­­tnuri germane privitor lampanie. Intr’un pian, trebui să dea numar o­­rie grea și două-trei Comploturile germane în America DOCUMENTE SENZAȚIONALE LONDIA, 5 Ianuarie. — Publicarea în Anglia a diferitelor documente gă­site asupra atașatului militar ger­­man von Pappen a stirnit mare inte­res de­oarece ele arată o dovadă ine­vitabilă asupra ramificărei complo­turilor germane in Statele­ Unite. Documentele­­stabilesc plata foarte mare a diferiților agenți germani din Statele­ Unite ca spionul. Kupfer­­le dare s-a sinucis intr'o închisoare engleză Cecurile care au fost găsite asupra lui von Pappen arată că ba­nii i-au fost dați de contele Berns­­torff in comptul serviciului de „Infor­mații de razboiu" după cum reese din carnetul de setvrl. Două săptămâni înaintea exploziei de la 30 Main von Pappen a trimis *00 de­ dolari lui Herman consulul de la Seattle căru­ia ii trimisese înainte alti 1000 de dolari. Asupra lui von Pappen s'a găsit și o scrisoare a generalului Bernardi din Aprilie 1915 cu referințe în u­n articol de propagandă pe care îl scrisese el pentru ziarele america­ne și spunea că succesele militare vor fi factorul decisiv pentru opinia pu­blică din America. Cu privire la si­tuația militară generalul spune că germanii se găsesc într'o situație foarte dificila mai cu seamă pe fron­tul de vest Insă speră că Germania va putea să treacă și peste aceste difi­cultăți. (Ag. TeL Engl.) Premiul Nobel cunoscutul profesor de filozofie din lena gi­( serbat la 5 ianuarie 1916 a 70-a aniversare a naștere). Profeso­rul Eucken a obținut­­ n 190S premiul Nobel. •, DR. RUDOLF EUCKEN Armenii au vorbit în diferite rînduri de soarta nenorocită a armenilor din Asia mică. Armenii sînt răspîndit în toate țările din lume și pretutin­deni sînt buni cetățeni, iar acela dintre dînșii cari au aptitudini spe­ciale se ridică la situațiile cele mai înalte. Majoritatea acestui popor a ră­mas însă pe pămîntul patriei, unde trăiește în cea mai cumplită robie —sub turci. Masacrele săvîrșîte de turci asupra bieților armeni , izbucnirea războiului europ* trec orice închipuire. Și a­jutor, de nicăieri. ar putea interveni în mr Germania—și ea a ric Armenii trei la rîndurile Aceasta a­­diferite­­ și Bu­­n z»ar­unde pentru­­ nai caldă «LZ. \ ■ [if­ii din Bucovina Recrutările și legionarii . De la începutul războiului cină1 în momentul de față s-a fi făcut în Bucovina, trei serii de­ recrutări pe față și una pe sub mină. Prima­­ a fost pe la începutul lui Decembrie 1914, cînd au început rușii a înain­ta vertiginos spre­­ central Budovi­­­net, a doua s’a ținut ,prin Martie, după retragerea rușilor peste Prut și a­ treia pe. la începutul­­ lui­ Mai. La prima recrutare s’au­ prezentat tineri de la 18 la 21 ani și toți dis­pensații dela 24- 86 ani, la a doua toți bărbații dela IS la 42 ani și la­ a treia toți bărbații dela 13 la 50­ ani. Formarea companiilor­ de, re­,­gionar­i" n’a fost alta nimica, decit o recrutare deghizata. 1 . Recrutările acestea constiitue um asasinat rușinos la adresa țărăni­mii din Bucovina, căci în vestul monarh­al ere s’au nu s’au făcut de foc, ori s’au tinut mult mai scu­­z­­t și cu mai puțină rigoare. Felul cum s’au făcut ele în Bucovina este mai mult o deportare în massă a ele­mentului românesc, căci din cei c.c. s’au prezentat, 98 la sută au fost re’*­cruțați și transportați imediat toc­mai în văile alpine ale Stiriei. In fața comisiunilor de recrutare, carii erau numai o formalitate — mai simplu ar fi fost, dacă li s’ar fi dat ordin jandarmilor să ia lumea cu ridicata și s’o escorteze spre Sti­­ria — s’au petrecut scene tragi­comice, stupide și ridicule. Recru­ților tuberculoși și uscați ca toaca li se spunea ca vor fi perfecți ca­valeriști, fiind ușori pe cai; miopi­lor li se respundea că va sr fi cei ma­­buni infanteriști, căci n­­ăzînd duș­manii de la distanță vor înainta pi­­nă în fața lui și-l vor sdrobi. Mulți au fost recru­tați fără să­ mai fie descruicați, examinați, sau măcar ascultați asupra defectel^ ce se aveau. Unui flăcău fir , care ținîndu-se cu mîinile de A mac spunea ca are vătăm­a. A (dureri­ cronice de stomac) 5­^TM răspuns: Tauglich aîs Einjärvg- Freiwilliger,’ wenn sie Matura ha­ben (recrutat ca tînăr cu termen redus, dacă aî bacalaureatul). Au fost recrutați țărani văduvi, căro­ra le-au rămas acasă cite 7 cop­ii mici și fără nici un scut. Se înțe­lege că față de străini s’au făcut la toate trei recrutările abateri pulpabi­le. Sub diferite pretexte ridicule «e­rau dispensați după ce vărsau în mina medicului sau a altui personaj din compune suma necesară. Cei, cari totuși au fost recrutați, au fostl­ eliberați de comisiunile de­ supera­r­­­bitrare din Stiria, cari, după cum s’a dovedit mai tîrziu, lucrau, deplină înțelegere cu cele din ” țn •­ovina. Dintre J me­­­rgh­fistu­ri­le de ■ ■ntrare, n’au mai fost lăsați ■ întoarcă acasă, sub pretext H­­­­ Bicovina e zonă de război. Ei fost adunați într’o tabără la BădeH și de acolo atașați pe funi­cite- cîtiva la fiecare batalion ce trecea pe aco­­lo mergînd pe cîmpul de luptă. To­­V recrutații­ din Bucovina a fi făcuți Citiți continuarea in pa* j gina a ll*a> ' ., armata va fi însă tut­­corpul expediționar ra­ma­nă la canal, îl va distruge și așteptca revoluția arabilor din Jipt, carî vor reîntoarce sultanu­­l uî drepturile sale asupra acestei provincii engleze. Dar turcii se luptă pe trei fron­turi (în Caucaz, in Mesopotamia, și în Bulgaria) și deci nu vor avea de unde lua 200—250 de mîi oameni ca să-l trimită în Egipt Pe de alta parte revolta arabilor din Egipt poate să fie ca și revolta musulma­nilor din India, despre care din vre­me în vreme telegrafiază „Agenția Wolff“. Deci planul acesta nu poate fi realizat. * * * Rămîne­­m al doilea plan pe care îl au, germanii. Acest plan prevede participarea unei armate germane cu Mackensen în fruntea ei și­ cu­ citeva corpuri otomane și austri­ace. Amîn­două planurile au­ nevoie de linii de­ comunicație cu noul teatru­­ de lupte.­ După eșecul din anul tre­cut, germanii au construit o linie ferată de la Jafîn și pînă la Bir-es- Seba, oraș care e reședința lui­­ Djemal-pașa și a armatei sale și se găsește la 250 kilometri depărtare de canalul de Suez. Comunicația deci între­ front și restul imperiului turc este ca și­­ asigurată. Dar, observă d. Werner.., cores­pondentul din L­ondra -3» •r.ro.«a„. ..Ruskoie Slovo“, după care iau a­­ceste date. drumul de la Constanti­­nopol plnă la Canalul de Suez are trei puncte slabe. Primul din aceste puncte se găsește in golful Alexan­­drettei, care nu e departe de insula Cipru, aparținînd englezilor. Linia ferată spre Bagdad și Alepp se gă­sește în raza bătaiei tunurilor va­selor engleze. Iar un corp expedi­­tionar englez, cit de mic, poate, în porțile Kihkii, să oprească o mișcare de trupe din Armenia orice și Europa. Al doilea punct slab al a­­cestei­inii ferate se află în Palesti­na, unde într-un anumit loc, linia ferată e la douăzeci de kilometri departe de țărm și deci poate fi di­strusă de flota engleză. Dar cea mai slabă parte din pla­nul acestei expediții e­ deșertul, de la granița egipto-turcească­, și­ pină la Canal. Nisipul nu permite trans­portarea de tunuri grele, deși în zi­arele elvețiene s-a publicat nu de mult știrea, că germanii construcsa automobile speciale pentru deșertul arab. Puțurile din oazele cari sunt în mari distanțe, nu vor putea adă­­pa, pe de altă parte, oamenii și a­­nimalele acestei expediții. Trebuie deci organizat transportul apei. i?T poate închipui cineva procesia fan­tastică a zeci de mii de bivoli și cămile transported butoaiele cu apă, tunurile Krupp și chesoanele Citiți continuarea ?n pagina (l*a

Next