Adevěrul, aprilie 1916 (Anul 29, nr. 10438-10465)

1916-04-01 / nr. 10438

aud &AiA»îea, — ipso 104» . 5 Nani Exemplara! fondator ALEX. V. BELDIMANU MEKlCITATIA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. •tfe Karageorgevici, No. 9 ELL—Telefon 94 BIROURILE ZIARULUI 9«. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS A&oaamersîe cu premii: Uc mu «•••#.««• ^ v • & & Ao$ 1A-— Snsn Inul •*•••• . . • , i n 93| vr»* I*n8........................ w S.» Pentru străinătate frirel este Îndoit. TELEFON: Capitala .... No. 1410 „ ............» 34 73 Provincia . . . . „ 14 99 Străinătatea . . . „ 12'40 ■■....ITTT.=:7:-v-.7=r.-.: -=^=====s^:^.....^.-----=3* «♦* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «d» 1 Aprilia 19^ Camera şi Contrabandele — Cererea de anchetă parlamentară - --------------------------------------------------------------------- Opoziţia şi-a sprijinit ori, din nou, înaintea Camerei, cererea de a se orindui o anchetă parlamentară în afacerea contrabandelor. La propunerea motivată de d-ni! Take Ionescu şi Dimitrie Qreceanu s’a asociat şi d. C. C. Arion. O discuţiune vie s’a încins asupra acestei propuneri. D-nii Take Ionescu şi D. Qreceanu afi reînoit declaraţiunea că, o asemenea anchetă se impune ori cami ar fi acele personalităţi sus puse vizate de ministrul de interne că ar fi practicat contrabanda. In numele ambelor partide conservatoare de opoziţie s’a declarat că dacă ar fi amestecaţi şi partizani de al lor, aceştia pot fi consideraţi de pe acunt ca escluşi din partidele respective. Dar în zadar s’a mai susţinut orinduirea unei anchete parlamentare. D. Ionel Brătianu a venit erl la Cameră cu toţi miniştrii, a avut grija să cheme din provincie pe toţi deputaţii din majoritate şi a pus chestia de încredere. D. Brătianu, ca şi d. Morţun, au fost insă... prudenţi. S’au mărginit să se menţină în defensivă. Ministrul de intene s’a căznit chiar să atenueze destăinuirea cu privire la contrabande. D. Morţun a explicat cam astfel destăinuirea ce a făcut: „Am exprimat o convingere personală. Am zis că pot fi amestecaţi şi oameni politici sus puşi. Cum voiţi să vă mărturisesc bănuielile mele. N’am dovezi. Am numai convingerea personală. De altfel sântem In bună companie: Olanda şi Elveţia afi păţit la fel“. Aşa s’a apărat ministrul de interne. * Darul Ionel Brătianu a trădat o Altă preocupare şi de aceea a pus chestia de încredere, deşi nu era nevoie s’o facă, fiindcă d. Ferechide are destule trucuri pentru a salva guvernul de un vot displăcut PrimuMinistru a bănuit că oporția li întinde o cursă care ar putea săi răstoarne dela putere sail intr'adins a speriat majoritatea. Votul de încredere era gata. Qteva fraze bombastice asupra suferinţelor pe cari «L Brătianu le înduri preocupat de soarta României ţi ancheta parlamentară s’a Îngropat In secţiunile Camerei. P .D. Brătianu a simţit însă că nu e suficient că are la spate numai majoritatea. In asemenea chestiuni în cari sunt în joc onoarea şi demnitatea unul guvern, unul partid, linul regim, nu e suficientă numai aprobarea partizanilor. De aceea a apelat la semnatarii propunere! de anchetă ca să renunţe la ea. Acest hatîr nu s’a făcut Insă şefuluî liberalilor. Cînd va veni momentul încheiere! bilanţului politicei interne şi a activitate guvernamentale în cei doi ani de război şi european, afacerea contrabandelor va ieşi, din nou, la iveală şi atunci se va afla pentru ce s’a refuzat ancheta parlamentară. Numai deputaţii liberali dizidenţi au răspuns la apelul d-lui Brătianu şi şi-au retras semnăturile lor de pe propunerea de anchetă, dar cu expresa rezervă că guvernul şi justiţia vor activa, prin organele lor, urmărirea şi pedepsirea contrabandiştilor. Desigur că la Senat se va organiza de guvern aceiaşi comedie pentru a se îngropa şi acolo cererea de anchetă. 1. In această atmosferă se închide parlamentul. D. Brătianu a refuzat orice discuţie asupra politicei externe, a refuzat să dea socoteală de cele ce se petrec cu furniturile dela ministerul de războifi, a refuzat dosare asupra unor afaceri cari n’aveau nimic comun cu apărarea tarai, a refuzat ancheta parlamentară în chestia contrabandelor, a refuzat chiar dosare asupra celorlalte afaceri... interne, a fugit deinterpelări asupra multor potlogarii făptuite în administraţie şi a avut pretenţia ca şi opoziţia să-i dea un vot, de încredere. Halelerphise! DOUĂ ZILE POSTUL OBLIGATORIU ! DAR IN CELELALTE ZILE ? Nu avem mimai la diferitele ministere comisii şi consilii. Avem asemenea comisii şi consilii şî la Primărie. Marţi, aceste din urmă comisii, au ţinut şedinţă. Comisia cărneî a fanat o hotărîre salutară: două zile pe săptămîmă lumea va mînca de post căci nici nu se va tăia, nici nu se va vinde în ele carne. Dar în restul zilelor săptămînel se vor tăia cite două sute de vite pe zi. Partea cea mai grea a hotărîreî, s’a aplicat cri Mercurî. Halele au rămas închise şi vite nu s’afi tăiat Rămâne acum să vedem dacă se va aplica şi partea cealaltă a hotărîrei anume dacă se vor tăia şi pune în vînzare viţe în zilele de Duminică, Luni, Marţi, Joî şi Sîmbătă. * Căci aci stă problema toată, în cestumea cărneî ca şi în cea, a tuturor ceilorlalte alimente şi mărfuri cari lipsesc. Să spui că ele nu trebuiesc consumata, e lesne de realizat de vreme ce nu sînt Principalu! lucru însă este a se face cai eîe să fie, pentru ca sa poată fi consumate. Spuneam acelas lucru ori cu privire la fixările de preturi maximale. Nu fixarea prețurilor trebuie să fie întîia preocupare a comisiunilor, ci procurarea mărfurilor ,pentru cari se fixează preţuri şi stabilirea cantităţilor disponibile din aceste mărfuri. Apoi comisiune trebuie să chibzuiască şi la o echitabilă repartizare a mărfurilor. In vremuri de lipsă mai ales trebuie să se caute ca toată lumea, mic şi mare să se poată împărtăşi fie cit de puţin din alimentele ce cu grei se procură. Numai astfel se înlătură primejdia foametei şi a unor grele tulburărî interne cari devin inevitabile dacă nu se remediază relele cele mai alarmante. Dacă comisiunile vor anunţa, dispunem de atîta carne, de atîta zahăr,, de atâta brânza etc. şi zilnic nimeni nu trebuie sa poată cumpăra mai mult de cit atîta cantitate din ele, de evident că se va putea asigura aprovizionarea «unuî număr cit mai mare de locuitori. Odată cu aceasta se vor fixa şi preţul maximal şi zilele în cari vînzarea alimentelor respective va fi cu totul oprită. Dar să încep prin a fixa preţurile şi a prohibi consumaţiunea unor articole ce nu sunt, aceasta e anapoda şi nu aruncă nici măcar praf în ochii lumei. încă odată deci: Comisiunile sunt bune, dar să scrie mai puţin şi să făptuiască mai mult. Să caute a aduce alimentele şi mărfurile de unde se găsesc, a te repartiza în mod raţional şi conform cu cantităţile ce ar constata că sunt disponibile. Intri să fie vitele — şi apar să se închidă halele. Căci dacă vite nu sínt, inutil de a închide halele. In tot cazul nimeni nu are ce vinde nici ce cumpăra în ele. U. * *■ _____R. X. IXDO zl flatin srlisi artistice _ de B. BRANIŞTEANU. O plăcută surpriza face iubitorilor de artă şi numeroşilor săi prieteni, pictorul Ary Murau. Cunoscut ca desemnator interesant şi ca pictor de „genie“, —rată-î apărînd de astă dată cu peisagh impunătoare în care prinde, ca nimeni pînă la dânsul, măreţia munţilor noştri. Vedere de pe Cumpătul spre Ţara Jirseî (109) este o lucrare de mare valoare. Orizontul larg ce se deschide de pe creştetul munţilor uriaşî, măreţia solitară a regiunilor alpine ale Carpaţilor noştri, poezia aerului pur — Murnu le-a prins în mod fericit în această pînză. Mai relev In codru (110), Prahova (114) cu apa ei limpede şi repede şi in fine deliciosul Studiu de peisagiu de munte (127). D. George Petraşcu şi-a perfecţionat stilul. Cu toate că a avut mereu succes, pentru că talentul şi putinţa sa artistică erau evidente,— mulţi găseau coloritul său prea sumbru, aşa că desluşia numai puţin intenţiunile artistului. Dar luptând cu duritatea mijloacelor tehnice, d. Petraşcu şi le-a robit tot mai mult şi neajunsurile apar acum înlăturate. Coloritul s’a limpezit şi cu dînsul pânzele siau deslușit. O dovedesc maî bine : Studiu deportret (114), Smaranda (142), De la muncă (132), Soare pe Dunăre (133) și In Carnaval (148). D. Satmary înoată în culori, pe cari se caută în armoniile impresio.lante ale clarobscurului, vechilor noastre biserici. O rază (186), Interior (191), Sf. Ilie (197), Călugăr cerşetor (193) şi multe artere sunt martore ale impresionabilităţei artistului faţă de poezia mistică a locurilor de reculegere religioasă. Tot din această direcţie se trage peisagul Cimitirul Balta Verde (195). Un artist serios şi conştiincios care slujeşte artei sale cu cucernicie şi de aceia refuză să se servească de mijloace forţate şi strigătoare, să caute cu sila efectele, ci se mulţumeşte cu o tehnică simplă dar sigură, să lase natura însăşi să vorbească, e d. Steriadi. Un modest care merge cu paşi siguri pe calea arte!. Ne dă câteva interesante vederi din Bucureşti, în care atmosfera locală e prinsă în mod fericit, — de ex. Pe cheiul Dîmboviţei (213), Mahala din Bucureşti (214) şi Iarna pe cheiul Dîmboviţei (212). Mai relev ca foarte caracteristice pentru arta d-luî Steriadi: Casa din str. Bradului (206), Natură moartă (209) și Portretul d-luî Z. (204) * D. N. Grant atît de delicat în lucrările'sale executate cu cea mai mare grijă piuădn cele.mai miei amănunte, expune interi orar! ."ca Colț de sufragerie (55) cu o natură moarta in miniatură, menită sa. eu-l tuziasmeze pe amatorii acestuia gen: Sartarul (57); Divan oriental (53). D. Camil Ressu ultra modern în pânzele ce expune, e deastă dată mai slab reprezentat decât la trecutele exposition!. Menţionez: Mesteacăn! (182) şi Biserică din lemn (183). Interesant ca întotdeauna d. Fp. Strîmbu. Tehnica d-sale sigură, sănătoasă, coloritul natural şi viu, îl pun în rândul celor maî simpatici pictori ai noştri. Relev : Lucrând (266), Tricotând şi Kimono albastru (264, 265) şi Lingă fereastră (263). D-şoara Rodica Maniu justifică şi de astă dată toate speranţele puse în frumosul e talent prin aquarelele interesante, sigure, ce expune. Am maî remarcat: Florî de cîmp (203) de Serafim. Dormind (50) de Aurel Contantinescu. In Atelier (52) de Nicolae Delavrancea. La dulap (106) de I. Mantu. Doui» studii (284, 285) de Tomitza Nicolae. Natură moartă (286) de Wenzel. , D. B’Arg expune un desemn colorat foarte bine simţit... pe care’l intitulează- la 17 ani (325). D. Gapisius atinge o mare ' înălţime în acniafortele Curte boerească (329). î); d-sa .mai menţionez Moara veche (331) şi Roata sîrpilor (330). Desennele d-lui Gabriel Popescu (340, 342) atrag mult atenţiunea. O aquarelă (360) a d-luî D. Stoica, precum şi două desemne ale d-neî Cecilia Storck, mai ales cel dintre acestea din urmă care poartă numărul 363, trebuiesc semnalate cu o deosebită menţiune. Cîteva excelente aquaforte poartă semnătura Rubezack, pe cînd graţioasele şi elegantele desemne reprezentînd femei dansînd (367—371) se denunţă singure ca provenind din creionul d-luî Van Saanen. Interesant aquafort de Tata Mosu (375) de Antonio Zumino. In fine trebue să maî relev proectele de arhitectură expuse de d. Doneaud, din deosebi Locuinţa unui amator de artă (333), în care e interesant rezolvată suprapunerea linei săli de expoziţii de picturi peste o locuinţă. * In centrul săleî sculpturilor stau lucrările d-luî Fr. Storck. Două dintre acestea atrag mai cu seamă atenţiunea. Tentaţiune (418) şi Iubirea (417). In ambele artistul a pornit pe o cale nouă, robustă. E atîta expresiune în Tentaţiune, atîta expresivitate în Iubirea şi atîta îndemnare tecnică in amindouă, incit le-aş îmmi cele mai bune lucrări ale lui Storck şi, poate cele bune pe care le-a produs tînăra sculptură romînă. Mai citez deliciosul vas de bronz (419) admirabil stilizat. Lucrările portretistice ale acestui artist, reuşite ca In totdeauna, D. Spaethe expune o lucrare remarcabilă în material naţional (piatră de C.Lung). Un cap de dorobanţ (412) care exprimă perfect ceea ce artistul a vroit: înainte . Mai menţionez Cap de expresie (413) şi Bustul d-luî N. F. (411). D. Filip Marin expune două basreliefurî, profiluri delicate de femei — una o madonă, se vede, după titlu : Ora pro nobis, — dar o madonă foarte modernă.Menţionez : Marioara şi La Fintină (399 şi 403) de D. D.Mirea. Excelenta sculptură în lemn (remarcaţi mâinile şi abilitatea cu care e tratată fata) A fost odată (407) de Octavian Raţiu. Două busturi foarte expresive (381, 382) de Vasile Dumitrescu. Statueta Desfriu (394) de Iordănescu. Cap de fată (395) de Varo. Basorelieful reginei (396) de Măţăuanu, Păcatul (398) de Medea şi interesantele lucrări de artă aplicată la industrie ale d-luî Stefano Ferrari ca scrumierele—om și femen. (386. si 387). SI- Brănisipam» IRMIH II D. Steriade -------------.................................. .... """""" " --------------------------------------------------------------------------- Pe ziua de 1 Aprilie a fost scos la pensie — in chip ilegal — generalul Cărdesat. Pentru a vedea, strălucita carieră a acestui ofițer superior, şi ceea ce a perdut armata, pe aceste timpuri, cari pot fi mari, schiţăm următoarele note biografice .Sublocotenent din promoţia 1882, şef tip clasă, a fost trimis din Franţa, pentru complectarea studiilor, unde a urmat cursurile şcoalei de la Fontainbleau, întors în ţară în 1887, a fost numit profesor la şcolile de infanterie şi artilerie. . Ca comandant al unei companii le regimentul de geniu a introdus în ţară, pentru prima oară, baloanele captive, telegrafia optică şi proectoarele electrice. înaintat maior din 1824 a fost însărcinat cu organizarea planşetelor de tragere al cetăţii Bucureşti şi al liniei întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi. In 1897 a fost, numit ataşat militar la Paris. In 1900 a fost numit comandant al şcoalei de război şi, unde a profesat cursul de strategie şi critică de istorie militară. A comandat reg. 21 şi 28 infanterie pînă la anul 1907, cînd a fost numit şef de secţie la marele stat-major, în care calitate pe lingă studiile referitoare serviciului său a dirijat călătorii de comandament foarte importante, privitoare la apărarea ţării, cu deosebire în Dobrogea şi în Moldova. Ixt 1912 a fost numit comandantul diviziei I cu care a făcut, campania din 1913, încrederea principelui Ferdinand şi a generalului Cottescu, comandantul corpului I de armată, l-au aşezat în capul ' armatei ’ hotărând ca divizia I să treacă Întîi Dunărea la Bechet, şi să servească de acoperire trupelor ce treceau, înapoi şi apoi, în marşul spre interiorul Bulgariei a servit ca antegardă, coloanei din dreapta Ajuns la Orhania, a primit ordin să forţeze defileul Araba-Konak, pentru a deschide drum diviziei de cavalerie a generalului Mustaţă, cu care a înaintat pînă la garanţi, în faţa Sofiei. Acestei acţiuni îndrăzneţe se datoreşte In mare parte precipitarea încheeriî păcii Dela 1914 pînă acum, generalul Gărdescu s’a găsit la serviciul geografic unde cultura, devotamentul şi patriotismul său luminat au adus multe şi mari servicii în pregătirea de război şi a armatei.. Deşi a ţin» de o boală crudă, nicî odată însă activitatea sa fizică şi intelectuală n’au fost mai prejos de nevoile serviciului, aşa că punerea sa la retragere nu e datorită attt insuficienţei sale fizice cît geloziei tinere şi unor interveniri lăturalnice, provocate de aprecierile şi criticile sale militare făcute asupra războiului actual. Asupra cauzelor depărtării generalului Gărdescu din armată vom maî reveni, ele avînd o origină suspectă şi în orice caz dăunătoare intereselor ţării. Caracter cu deosebire integru şi mîndru generalul Gărdescu a străbătut cariera cu capul sus şi părăseşte armata fără să-şî aplece fruntea. N’a fost niciodată linguşitor şi aceasta constituie fala carierei sale, deşi î-a atras multe neajunsuri în serviciu. D. GENERAL GĂRDESCU Politică şi negustorie Pentru a doua oară, neliniştit de soarta foii populare întemeiată de răposatul Cazzavillan, monitorul francez al primului-ministru crede că în interesul moral şi material al „Universului“ va fi să păstreze ronii pe care i l-a dat Cazzavilan şi care a fost „izvorul prosperităţeî sale“. Acelaş sfat negustoresc i l’a dat şi cînd s’a instalat generalul Crăiniceanu la direcţia „Universul“. Totuşi, politica de „parti ,pris“, cum o califică, „Independenţa“, a generalului Crăiniceanu, se ştie că a ridicat ziarul popular din trista situaţie în care îl aruncase tocmai... preocupările de „prosperitate“! Dacă cumva monitorul francez al primului-ministru crede serios că poate exercita o presiune asupra unui ziar, stăruind mereu ca el să observe faţă de politica guvernului şi partidului liberal o atitudine de mută complicitate, treie să observăm că realitatea dezminte categoric şi sistematic acest punct de vedere. Dacă ar fi să punem chestiunea pe tema negustorească a „Independenţei“, realitatea dovedeşte, din contră, că cu cît un ziar a combătut mai energic politica şi procedeurile brătieniste cu atîta a avuit mai mult ecojt în opinia publică. Ar urma, deci, ca reţetă sigură de „prosperitate" combaterea cît mai energică a acestei politici şi a acestor procedeurî şi nici de cum complicitatea mută cu ele . Este însă admisibil oare ca presa unui prim-ministru şi şef de partid să considere „prosperitatea“, „interesul material" al unui ziar ca fiind motivele determinante ale atituudinei sale politice, sau ale avantajului de a nu avea nici un sonn de atitudine şi păreri politice şi a îi ceea ce s’a numit atît de bine „organul laşităţeî de cugetare“? * * * C neauzit ca într’im organ purtător de cuvlnt al mim guvern şi al unuî partid sa se reitereze în mod constant asemenea mentalitate. Admitîml că ar fi constatat la un ziar preocuparea materială mai presus de oricare alta, în loc de a o încuraja, ar trebui denunţată şi înfierată. Dar a te sluji de asemenea patimă pentru a o exploata în favoarea laşitatea de cugetare şi în detrimentul oricărei independenţe civice şi a oricărui control al vieţei publice, este, nu mentalitatea unor bărbaţi politici şi a unor scriitori liberali, ci a unui sindicat de afaceri, care are nevoe de tăcere şi complicitate spre a acapara şi robi viaţa politică şî economică a ţarei. Ad. ____NA 2 BI T I I 1 i—" IWI I IBM IU LA POST 51 RUGĂCIUNI! Economiştii şi higieniştiî noştri s’au ocupat nu odată de faptul cum posturile domină regimul alimentar al ţăranului, mult mal mult ca preocupările sale religioase. Războiul şi maî ales contrabandele afl introdus In fine postul şi la oraşe. Nu strică să maî postească şî cei cu posturi grase — deşi tot mal mult vor posti cel ce ad mai postit, şi... postul antil. Dar, In fine, niţel post şi rugăciune te, oraşe este o pedeapsă nu tocmai injustă! Unde maî puneţî că oprindu-se tăierea viţeilor, vom vedea maî puţini viţeî la poartă nouă, iar, peste puţin, miî d© vite! vor putea mulţumi contrabandiştilor „sus puşi“ că graţie lor în anil 1910 viţeii au putut ajunge boi, în număr, cît mai mare 11 Pac. Calvarul lu! „Vorwärts“ In Reichstagul german, deputatul Haase a declarat că nici un ziarist n’are de luptat cu atitea dificultăţi de cenzură ca redactorii dela „Vorwärts“. Dintr’o destăinuire apărută în acest ziar aflăm că articolele lui sunt supuse unei duble cenzuri: celei a poliţiei lui Bethmann şi cenzurea Siidekumilor din partid. Se ştie că „Vorwärts“, nu s’a lăsat aici de cum „convins“ de Siidekum că Războiul Germaniei e dreptşi sunt, ci că, dimpotrivă, împărtăşeşte vederile fostului preşedinte al comitetului executiv al partidului şi al gruparei parlamentare socialiste, Haase, care afirmă că Germania duce un criminal război şi de pradă. Totuşi a căutat să fie tot timpul cît se poate de tolerant şi obiectiv şi, socotindu-se, nu reprezentantul unui curent, ci al întregului partid, a făcut joc în coloanele sale oricărui articol venit de la un membru autorizat al partidului, indiferent dacă împărtăşea sau nu punctul lui de vedere. Producîndu-se ruptura în fracţiunea parlamentară socialistă, redacţia, după ce a publicat în fruntea ziarului declaraţia majorităţii din fracţiune a vrut să publice la acelaş Ioc, a doua zi, şi declaraţia minorităţii. Redacţia s’a socotit nu numai îndreptăţită, dar chiar obligată să facă aceasta, deoarece ştie că, aşa zisa minoritate reprezintă de fapt majoritatea membrilor partidului. Majoritatea de astăzi din comitetul executiv şi din fracţiunea parlamentară mai deţine încă puterea numai mulţumită faptului că congresul partidului nu se poate întruni pentru a o goni din fruntea partidului şi a-i tăgădui dreptul de a vorbi în numele partidului. Această majoritate, căzând in păcatul tuturor guvernelor cari nu se maî bucură de încrederea massetar, caută prin teroare să înăbuşe glasul opoziţiei. A ordonat deci redacţiei ziarului „Vorwärts“ ca să nu maî publice nici un articol înainte de a-l supune cenzureî majorităţii, a împiedicat ca declaraţia minorităţii să se publice în fruntea ziarului şi suprimă tot ce nu-iconvine. De fapt nu comitetul executiv, ci congresul partidului este acela care poate impune ziarului o schimbare de atitudine. Redacţia lui „Vorwärts“, compusă din cel mai de seamă ziarişti socialişti din Germania, protestează contra a- i pestei tutelări. Denunţă în acelaşi timp că majoritatea comitetului executiv a dispus concediarea a doi vechi redactori de la „Niederrheinischen Arbeiterzeitung“, fiindcă scriau în sensul vederilor cititorilor lor socialişti şi nu după placul hi. Scheidemann și Bethmann. Am crezut interesant a ne ocupa de această chestiune pentru a arăta unde au ajuns socialiștii cari s’au înhămat la carul de triumf al lui , Wilhelm IT. R. H Adeveruri Granit, apostol. „ Marele Tretru este pentru presa, sa „stîlpul de granit“, „apostolul“, al cărui gest a rămas totuşi „izolat“ în afacerea, contrabandelor. Numai de nu i-ar face posteritatea o statue „apostolului” din granitul... marelui Tretru ! * Simţul moral Apărătorii contrabandiştilor „sus puişi“ descoperă la noi „lipsa simţului moral“. Osă-l împrumutăm de la cel cu „ierni roşii” în frunte*. Egoism Comentând discursul fratelui Vintilă, „Independenţa“ îşi plăteşte ironia de a lovi in „egoismul de partid“ !! Fireşte. Iată un sentiment cu totul străin fratelui Vintilă M Rigolltto . Chestia zilei Sinceritatea bulgărească Bulgarul (citro romín): Ştii, bre vecine, că eu ce am pe bune, am fi în inimă! Situaţiunea Două evenimente războinice importante a fi reuşit, în timpul din urmă, să modifice întru cîtva situaţiurcea timpuluî de luptă din Balşcani, şi împreună cu aceasta şi si■ tuaţiunea noastră externă. Aceste două evenimentle sunt: nereuşita ofensivei germane la Verdun şi cucerirea Erzerumului ■ de către armatele ruseşti. Fiecare din aceste evenimente a ■avut repercusiunea sa în peninsula Balcanică, căci "Prin rezistenţa ■ francezilor la Verdun, însemnate forţe germane au fost retrase din ■ Balcani spre a fi duse să întărească fronturile principale de hiptă, iar prin cucerirea Erzerumului de că-tre ruși imperiul otoman a retras cele maî multe din trupele sale din Turcia Europeană, spre a fi duse să oprească înaintarea rușilor din Turcia asiatică, rămânând cu chipul acesta în Balcani armata bulgară cu un număr redus de forţe austro germane,, armată, care după cum se ’ ştie este împărţită în două : o jumătate N » graniţele României, iar cealaltă jumătate în Macedonia. E important de precizat că armata bulgară număra, la începutul campaniei din 1915, patru sute, pînă la patru sute cincizeci de mii de combatanţi, şi că în urma ocupărei Serbiei a fost redusă cu vreo sută de mii în urma ofensivei ruse din Galiţia austro-germani, a fi retras de asemenea atât din Balcani, cât şi de la graniţele noastre carpatine un număr însemnat de forţe, aşa că putem afirma că acest complex de împrejurări războinice a mai slăbit încercuirea noastră de către austro-germanî şi bulgari. Rezultatele acestei nouî situaţiuni se văd : Bulgaria este astăzi maî puţin agresivă faţă de noi decît în momentul întrevedere! de la Nişa Kaizeralu ca regele Bulgariei, iar activitatea ofensivă recentă a armatei sale de la graniţele noastre are astăzi un caracter defensiv. Este şi natural, căci singură armata aliaţilor de la Salonic ega- * 1 lează în număr pe cea bulgară, nemai fiind de discutat superioritatea numerică a forţelor care s’ar aduna dacă am fi siliţi de bulgari să detaşăm o parte din armata noastră spre a coopera cu acea a aliţilor din Peninsulă. Interesul nostru neîiind însă o neutralitate definitivă,— care să se poată schimba lai răstimpuri în defavoarea noastră, cum ni s’a maî Intîmplat die la începutul războiului European. — ci o ofensivă în Carpatî cu posibilitatea unei victori! care să constituie și o lovitură decisivă pe unul din fronturile principale, problema care ni sepune de rezolvat astăzi este: în ce chip am puteai noi să luăm o asemenea ho* tărîre ? S’a vorbit de o ofensivă a noastră în Carpaţi ca rezultat al unor succese hotărîtoare ruseşti in Galitia. Mai există însă şi o altă cale şi micime aceia ca armatele aliate dela Satanic şi Valona, sporite cit mai considerabil, să ia ofensiva împotriva armatelor bulgaro-austro germane din Balcani. O asemenea operaţiune reuşită ne-ar libera de ameninţările Bulgariei, şi în acelaş timp, trupele aliate, devenind stăpîne p© Balcani, ne-ar putea furniza muniţiunile care ne lipsesc. In aceste condiţui şi alături de trupele aliate am putea să pornim ofensiva împotriva Austro-Ungariei cu nădejdea chiar a unei victorii decisive. N. Ștefănescu-Iacint Soarta românilor bucovineni Comandamentul militar austriac din Bucovina ştiind că primăvara, cu desgheţurile ei, va mai nărui din cele tranşee săpate în contra Romîniei a început să le întărească, cu multă febrilitate cu bîrne aduse din pădurile, doborîte fără milă, ale fondului religionar român. La această muncă extraordinar de anevoioasă, sunt puşi bine înţeles tot nenorocitele fentei şi copii ai acelor bieţi romînî, cari de20 luni lupta ca nişte lei pentru cauza maghiarizmului, îngrăşînd mereu cu sin-Citiţi continuarea în nagina II-a.