Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)
1916-06-01 / nr. 10497
anul XXIX-lea-No. 10497 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea conceputa exclusiv . Agenţiei de Publicitate U I CAROL SCHULDER A Comp. iSpUregeorgeitici, Mo. e cu *—.Telefon 1/A BIROURILE ZIARULUI, NO. 11. București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MI LUE Abonamente cu premii: Un an .‡†•••••«...›‡ Lei 18« Base Inni ..••••' . • • • k ». 8»58 fr*? Inni .»••«••»•••• n Pentru străinătate preţul este inuoit TELEFON: Capitala ..... No. 14 IO o •••••»» 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . M 12/40 «♦i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» 5 Bani Exemplarul M Mercuri 1 Iunie 1316 Incidentul de la Mnwrndţa şi Politica Guvernului ! Ce au cerut liberalii aliaţilor pentru ca Rominia să poată intra In acţiune ? .Să aducă o armată puternică la Salonic care, la nevoie, să ţină în loc pe austro-germani şi bulgari pe acel front. . Pe frontul rusesc să pornească o ofensivă care să ne asigure în contra unui eventual atac al puterilor centrale prin Basarabia. In acest moment s’a realizat ceva mai mult : trupele austro-germane, de altfel în număr mic, au fost retrase din Balcani spre a se întări oarecum frontul austriac. Toate trupele bulgare au fost concentrate în faţa Salonicului. Pe frontul francez luptele îndirjite continuă. . Pe frontul italian ofensiva austriacă fiind oprită, trupele austriace nu se pot mişca de acolo de teama unor pentru-atacuri italiene. Turcii se zbat pe frontul caucazian pe faţa puternicelor întăriri cucerite de armata marelui duce Neculae. Pe frontul austriac ofensiva rusa face progrese imense,şi decimează trupele austriace. Le nord atacurile lui Hindenburg simt respinse. Asta e situaţia militară reală care fiu poate fi tăgăduită de nimeni. Ce se întîmplă însă ? In vajnica luptă ce se dă acum la frontiera Bucovinei, unde austriacii au lucrat opt luni sub direcţia germanilor la întărirea Cernăuţilor, detaşamente ruseşti au ajuns în focul luptei, pe pămîntul romînesc, probabil chiar fără a-şi da seama. Trupele ruseşti au încălcat cîţiva kilometri intre frontiera Mamorniţa şi satul Molniţi. Pentru acest incident, care intre state cu bune raporturi s’ar aplana in 24 ore, iar între state afliate s’ar aplana şi mai repede, pentru acest incidet d. Brătianu vrea să facă o chestie internaţională, iar regele Ferdinand se agită şi spune că el nu e regele Constantin al Greciei ! Cînd au trecut pe la noi, călcînd regulile internaţionale, trenuri întregi ,cu material de războiu german pentru Turcia şi Bulgaria, cînd s’au cărat submarine, tunuri, obuze, zeppelinuri, ba chiar şi armată sub pretext de lucrători pentru Anatolia, cînd au evoluat aeroplane austriace la noi d. Brătianu n’a făcut chestie internaţională. * A trecut armată germană pe la noi. Cine susţine contrariul minte cu neruşinare. Tot ce am făcut şi se face încă pentru puterile centrale au fost şi sunt considerate cu drept cuvînt, o mărturisim sus şi tare, ca acte de duşmănie în potriva aliaţilor cu concursul cărora ne propunem să realizăm idealul nostru. Incidentul de la Mamorniţa căruia d. Brătianu a voit într’adins să-i dea o proporţie nemeritată, fiind un incident fatal cînd lupte vajnice se dau chiar pe linia hotarului nostru, acest incident putea oare să fie invocat de d. Brătianu ca un prilej pentru a se înăspri raporturile cu viitorii noştri pliaţi ? Desigur că ruşii regretă că situaţia geografică a regiunei unde se dă acum lupta pentru cucerirea Cernăuţilor a provocat, fără voia lor, încălcarea a citorva kilometri din teritoriul nostru de la frontieră. Şi cea mai bună dovadă că nu a fost un anumit plan şi că comandamentul rusesc nici n’a avut cunoştinţă că s’a încălcat teritoriul nostru, este că imediat ce i s’a semnalat faptul a dispus evacuarea regiune! dela Momornţa, ceea ce s’a anunţat aseară în mod oficial. Dar pentru acest incident, fără importanţă pentru noi, fiindcă nu vine de la duşmani, trebuia oare să pretindem pedepsirea armatei care n’a făptuit intenţionat încălcarea ? Regrete, scuze, nu erau suficiente . Să rupem relaţiile diplomatice cu un viitor aliat pentru acest incident şi să ftrecem fireşte imediat în lagărul puterilor centrale? Dacă într’adevăr d. Brătianu poate avea asemenea pretenţiuni atunci situaţia internă şi externă trebue clarificată în 24 ore, înainte ca d-sa să poată realiza în tovărăşia regelui, a nemţilor şi a nemţiţilor, vre-o lovitură în ascuns. La asemenea încercări criminale, de-a se căuta în incidente fără importanţă, alipirea Romîniei la politica puterilor centrale, tocmai în ceasul cînd neamul romînesc aşteaptă să pornim spre Ardeal în cele mai strălucite condiţiunî politice şi strategice, tocmai in această clipă de speranţe pentru realizarea idealului să vină acel prim-ministru care s’a tîrguit doi ani şi să-şi rupă singur masca de şarlatan, ascunzîndu-se acum în dosul regelui care ambiţionează să arate puterilor centrale că el nu e regele Greciei, tocmntai această clipă indică poporului romînesc şi acelor cari conduc mişcarea pentru revendicările lui naţionale ca să recurgă la acel gest suprem menit a salva România, înainte de toate , Jos guvernul care a înşelat ţara şi neamul ! Apoi să poftească regele să avizeze altfel decit în direcţiunea sentimefitului ţarei: „ADEVERUL“. •fensiva pe întreg frontul rus . Deci, ofensiva rusă nu este o sim«î glumă. E formidabilă și distru- tătoare. Austria” se zbate de moar- ’e. In citeva zile ea a pierdut peste 00.000 de oameni ca prizonieri, •“«cotind' cît de modest, trebuie să idmitem că a pierdut cel puţin de ' două ori pe atîta ca morţiş şi răniţi ş iprocuil nu mai vrea să-î surîdă. Viul trecut ii făcuse gentileţea de lăsa pe ruşi fără muniţii. Ce-a fost tu mai este. In acelaşi timp — şi ca o consecinţă firească — s’a schimbat situalia şi pe frontul italian. Mare lucru iu făcuseră austriacii acolo. Fâşia de pămînt pe care au ocupat-o, cu poziţiile ei atît de slabe, — căci tocmaî de aceea italienii nu le-au putut menţine —, nu înseamnă nimic faţă de cei trei mii de kilometri pătraţi ,pe cari italienii îl deţin încă iin Austria. Dar daca pina acum austriaciî au făcut prea puţin pe frontul italian, de aci în colo ei nu mai fac nimic. Din potrivă, italienii au trecut ei la ofensivă şi au început şi ei să ia prizonieri austriaci — pentru a mai uşura niţel pe ruşi în efectuarea acestei îndatoriri. Le rămîne nemţofililor o singură mingiere : speranţa că lucrurile se vor schimba. Nu prea vedem cum , cei cari nu cunosc situaţia credeauă Hindenburg, care comandă fortele germanee pe frontul ruso-german, va venii în ajutorul colegului său austriac şi va face el minunea de a răpune din nou ofensiva rusească. Am văzut însă că ajutoarele germane au şi sosit, fără folos, prizonierii germani îngroaşă acum nu-' mărul celor austriaci. Mai mult, in ultimul moment ne sosesc telegrame cari anunţă că Hindenburg a şi luat ofensiva şi a fi început prin a fi respins. La nord de bălţile Tir, in regiunea Iacobstadt, la sud de lacul Crisviaty, la Krevo, pretutindeni germanii s’au aruncat în foc cu vehemenţă şi au fost respinşi cu pierderi. Ruşii sunt deci în stare să dea o ofensivă atît de copleşitoare pe frontul austriac şi în acelaş timp să se ţie într’o defensivă puternică pe frontul german. Ca să opue o rezistenţă mai eficace puhoiului rusesc, care de astă dată se arată în toată grozăvia lui, germanii ar trebui să aducă trupe de pe frontul occidental. Dacă, în disperare de cauză, o vor face, franco-englezii se vor folosi de noua situaţie. Dar ■şi fără asta, evenimentele de pe frontul oriental își vor avea repercusiunea pe cel occidental, cum o și au pe cel italian, începe ultima răfuială. Clovis Adeveruri ♦© Victoria d-lui Brătianu Primul-ministru a repurtat o mare victorie: dacă austriacii se retrag în galop în faţa ruşilor, ruşii s’au retras şi eî dela noi în faţa d-lui Brătianu. Cică comandantul lor, ar fi zis: — De cît să’l văd pe primul d-v ministru, mai bine mă retrag !! Incursiunea ! De îndată ce au auzit că Tretrul califică de incursiune prezenţa ruşilor pe teritoriul nostru, „tovarăşii de idei“ aî lui Bogdan Ciupeştî au declarat că dacă e vorba de... „incursiune“, eî sunt pentru !! Ruşii au fost iS de ore în ţară, au plecat şi lumea nu li s'a arătat ostilă. •Să încerce şi austriacii o experienţă la fel şi să, vadă cum i-ar primi lumea 11 Comparaţie Rigoletto —--- Plecarea ruşilor In sfîrşit, aseară la ora 7 — după două nopţi şi două zile de ocupaţiune militară a Mamornijeî şi împrejurimilor — guvernul d-lui Brătianu a putut publica un comunicat amintind plecarea trupelor ruseşti. Istoria va rezerva o notă acestui mîndruepisod de sub guvernarea marelui fiu al omului providenţial. Ţara a privit prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul nostru ca pe aceea a unui aliat, căci chiar dacă guvernul nu ar fi încheiat nici pină acum o alianţă cu ruşii şi Quadrupla, ţara a încheiat’o de mult. Inaptul însă că guvernul d-lui Brătianu ne-a ţinut într’o neutralitate, care după ce a perimis trecerea de trupe şi imuniţii germane, a adus fatalmente trupe ruseşti pe teritoriul romînesc, pentru ca plecînd, după ce şi-au făcut treaba, să ne rezerve miine venirea şi plecarea de trupe austro-germane, faptul acesta e suficient spre a arăta cit de putredă a ajuns neutralitatea Romîniei, menţinută de guvernul d-lui Brătianu. Am ajuns de rîsnl lamei. Este lucru vădit că Rominia nu mai poate sta neutră, fără a fiîncălcată azi de unul, mine de altul dintre beligeranţi. A merge cu unul sau cu celalt dintre ei, a ajuns o chestiune de existenţă şi de demnitate pentru un regat ce se pretinde independent. Cuim că ruşii n’au înţeles să violeze neutralitatea Romîniei, dovada s’a făcut şi prin felul cum au intrat şi prin felul cum au plecat de pe teritoriul nostru. Dar incidentul acesta, ca şi întreaga ofensivă rusă, ne arată că soarta Romîniei a început să se hotărască fără de noi. Aceasta e gravitatea situaţiei şi aceasta cere ridicarea întregei ţări spre a-şi impune voinţa fără şovăire. Ad. Ofensiva rusă Generalul Brusiloff comandantul armatelor rusești care au luat puternica ofensivă împotriva austriacilor. Intr’o singură, zi a devenit, celebru, și cu fiecare comunicat celebritatea, lui crește. Criticii militari, declară că Brusiloff a trecut, în rîridurile marilor generali ai vremei. Se vorbeşte de el ca de un Joffre sau Ilindenburg. Pînă acum el a luat peste 113.000 soldaţi austriaci şi un mare număr de ofiţeri, şi a ocupat oraşele Lutzk şi Dubno. Fireşte, soarta generalilor — mai mult încă decît a altor muritori — este schimbătoare. Pe frontul acesta sau pe altul, în războiul actual sau în alt razboiu, Brusiloff ar putea să mai aibă și infringe. Dar isprăvile lui din aceste zile rămîn,și ele ÎI asigura de pe acum nemurirea. GENERALUL BRUSILOFF Probleme germane Intre multele probleme dezbătute acum în Germania, şi cari privesc timpul imediat după încheierea păcii, este şi chestia alimentaţiei. Unii socot că de îndată ce va exista posibilitatea să se aducă suficiente cantităţi de alimente din străinătate ar trebui să se renunţe la restricţiunile de astăzi în ce priveşte alimentaţia. Alţii cer, dimpotrivă, menţinerea regulamentarei alimentaţiei, cel puţin pentru un timp oarecare, mărindu-se cel mult raţiile actuale. Camera de comerţ din Berlin a înaintat chiar un memoriu guvernului în acest sens. Argumentele principale ale memoriului Camerei de comerţ berlineze, care cere menţinerea alimentaţiei reduse, sunt : lipsa de toimgiu şi valuta. După războiu va fi o mare lipsă de vapoare de transport, în schimb o mare trebuinţă de materii prime. In loc să se întrebuinţeze vapoarele disponibile pentru grîne, cari reclamă mult spaţiu In vapoare, acestea ar trebui folosite mai mult pentru aducerea de materii prime, pentru a da,'posibilitate industriei germane să se reculeagă, cît mai repede. Pe de altă parte situaţia valutei germane după război va, reclama să nu se cumpere in străinătate, cel puţin la început, decît lucrurile absolut indispensabile. Germania va trebui să evite orice ar putea contribui la înrăutăţirea valuteiei. Aşa fiind, limitarea importului de, grîne la strictul necesar e de un imperios interes. Discuţia aceasta în junii restrîngereî alimentaţiei şi după războiri, şi argumentele ce se aduc în această chestie, arată odaia mai mult cît de serioasă este situaţia economică şi financiară, a Germaniei. ^ Scump plăteşte, şi va plăti încă, Germania ,visul eî de stăpînire universală, R. NAZBITII O OFENSIVA PLICTISITOARE ! Ruşii sunt nişte oameni fără educaţie, fără maniere şi fără nici un respect faţă de distracţiile vecinilor lor! Altfel nu s’ar fi apucat de o ofensivă, fără să anunţe pe austriaci şi fără să întrebe la noi dacă ne amuză asemenea operaţie. In adevăr, ofensiva aceasta a produs o sumă de plictiseli: a sculat din somn pe primul-ministru în cursul nopţeî, cînd, de obiceiu, dumnealui nuM admite să fie sculat din somn nici în timpul zilei. Pe regele nostru Pa întrerupt în voiajul de plăcere pe Dunăre, iar pe Tretru Pa şifonat in toate sentimentele sale nemţeşti! Auzi d-ta: ofensivă la finele lui Main, taman cînd se pregătea guvernul de vilegiatură ! C’est embérant, parol d’honneur! Pac. Interviewul d-lui Sasonov şi Dardanelele Am relevat în coloanele „Adevărului“ acum trei luni, răspunsul d-lui Sasonow la o declaraţie a deputatului Marcov, că între Anglia şi Rusia ar exista, în ce priveşte Dardanelele, un acord care ar fi defavorabil acesteia din urmă. D. Sasonow, a răspuns atunci că între ambele ţări nu există un astfel de acord, în această chestiune, dar fără să afirme dacă există alt acord, favorabil. Răspunsul d-lui Sasonow era foarte diplomatic, el dezminţea un fapt, nu afirma un altul, şi lasă pe fiecare să presupuie ce voia. Interviewul din urmă acordat de d. Sasonow gazetei „Times“ atinge din nou chestiunea Dardenelelor. Nici de data asta d. Sasonow nu este categoric, dar dacă punem alături declaraţia de azi cu acea făcută în Dumă, răspunzînd deputatului Marcov, se degajă o idee generală pe care o putem nota. D. Sasonov declară în ultimul său interview: „că în momentul cînd se va şti faptul care stă la baza alianţei anglo-ruse, lumea va f nevoită să recunoscă că Rusia nu are nici un fel de planuri agresive pentru viitor şi că se va risipi de asemeni teama de pericolul slav în Europa“. Ce făcea ca Europa să se teamă de Rusia? Ideea că marele imperiu, stăpînind odată şi odată Bosforul şi Dardanelele, va putea, făcîndu-şi o forţă navală uriaşă, să ameninţe toate statele mediterane şi chiar pe acele centrale, fără să mai vorbim de ţările vecine cu Rusia, ca România, care ar putea deveni vasala marei sale vecine, deoarece n’are altă eşire decît la marea Neagră . •Ideea aceasta a fost exploatată şi este exploatată de toţi acei cari voesc să ne arunce în braţele puterilor centrale. Ideea aceasta a speriat, şi alte ţări şi le-a făcut să fie la gardă contra Rusiei. Şi in triadevăr, Rusia, stăpînind Constantinopolul şi Dardanelele ar ameninţa — cu puterea ei colosală, cu, bogăţiile ei naturale, cu crearea linei mari flote, libertatea Marei Mediterane şi a ţărilor de pe ţărmul ei, ca şi independenţa noastră economică şi naţională. ■ Cum se poate înţelege declaraţia d-lui Sasonov „că pericolul, rus, politica agresivă a Rusiei, vor fi îndepărtate din mintea popoarelor, stăpinite de elr, citul se va şti adevărul asupra alianţei ruso-engleze în această chestiune?“ Foarte simplu. Rusia va avea eşirea la sud, se va putea folosi de trecătorile mărei Negre, dar ea va da garanţii serioase că aceste trecători nu vor putea fi niciodată închise şi nici nu vor servi ca bază de operaţii militare. Şi ce alte garanţii poate da o ţară în această privinţă ca să aibă valoare — căci declaraţiile în scris am văzut cită valoare au avut în acest războiu, din punctul de vedere al dreptului internaţional — decît pe acelea ale unor egale drepturi date şi altor ţări de a se folosi şi de a controla drepturile la cari pretinde una din acele ţări? D. Sasonov n’a putut, într’o formă mai diplomatică decît acea pe care a întrebuinţat-o, să spuiă: „trecătorile ne vor îi deschise, dar nu noi vom îi stăpîni absoluţi lor“. Căci stăpînirea absolută a Bosforului şi a Dardanelelor de către ruşi, nu exclude posibilitatea şi a politicei de agresiune rusă şi nici ideea pericolului slav. Deci numai renunţarea la această stăpînire absolută a trecătorilor din partea Rusiei, poate corespunde declaraţiei d-lui Sasonov în interviewul său „că lumea se va convinge că Rusia nu urmăreşte o politică agresivă“. Dacă adăugăm aceste declaraţii la zvonurile deja răspîndite în Rusia şi relevate de Marcov de pe tribuna Dumei, că Rusia nu va fi stăpînă trecătorilor şi adăogăm şi răspunsul d-lui Sasonov că nu există între Rusia un acorddefavorabil, cu Anglia în ce priveşte Constantinopolul, ne găsim în faţa unui fapt quasi-cert că Rusia va eşi la Sud, dar că trecătorile nu-i vor permite să-şi facă din ele un reazăm al unei politici agresive, căci ele nu vor fi în deplina stăpînire a ei. # Am căutat să relevăm acest fapt ca să arătăm încă odată la ce se reduce gogoriţa „pericolului rusesc“ pentruRominia şi să mai arătăm şi ce mare transformare s’a făcut în Rusia, care a înţeles că trebuie să sfîrşească cu politica ei de expansiune teritorială să se mulţumească cu organizarea şi dezvoltarea bogăţiilor ci, şi aşa destul de mari, satisfăcîndu-se cu posibilitatea de a le găsi i eşire pe pieţele europene. Dr. I.Duscian Spre dezastru de Teodor Pamphile maior in rezeit " Sînt peste trei decenii de ebud naţiunea întreagă rămîne spectatoare mută îa cele ce se petrece în armată, ca şi cum rezultatele la cari se tinde cu fiinţarea eî n’ar interesa-o nici cum. Nici presa — Argusul naţiiiei — nici masa mare a poporului care adine suportă sarcinele, nici reprezentanţii lui legali în sfatul ţarei, n’au relevat şi nu s-au arătat îngrijoraţi de modul hibrid cu care se alcătueşte marele, mijlociul şi micul comandament în armată. Sîntem o naţiune căreia trecutul nu-i spune nimic, dar absolut nimic, trecut din care nu tragem nicîun învăţămînt, aşteptînd numai să ne înbească cataclisme inevitabile şi incalculabile spre a ne putea deschide ochii şi atunci... va, fi, prea tîrziu! Nimeni n’a uitat dezastrul şi cauzele cai i l’au provocat acum 11 ani, în Rusia, cînd acest colos — peste care s’ar putea spune că niciodată nu apune soarele — a fost strivit în chip umilitor de o naţiune care pînă atunci nici nu compta ca putere militară. , Cine nu-şî aduce aminte, deosebit de alte metehne cari bîntuesc armata noastră, de zguduirea produsă prin profmnciamentul ofiţerilor de cavalerie, în 1893, cînd cu toţii din capul trebilor, îşi pierduseră capul şi la ce mijloace cezariene nu s’a recurs pentru a-i conjura urmările? Nu mai vorbesc de soarta Turciei, după războaiele din 1911—1913, care în mare parte se datoreşte aceloraşi cauze. Nesocotirea elementului, ofiţeresc în organizarea armatei şi nedreptăţilor cari i s'au făcut. _ Cred că nu mai este nevoie să înmulţesc exemplele pentru a arăta că acolo unde corpul ofiţeresc este ferit de atingeri, moralul armatei — fără care nu se pot ciştiga bătălii ■— este ridicat. Rusia, după 1905 a reacţionat, — dovadă rezultatele strălucite ce le.a obţinut laînceputul campaniei actuale, cînd nu-i mai rămăsese decît cîteva , etape pînă la porţile Budapestei, dacă retragerea formidabilă, admirabil condusă, nu i s’ar impus prin lipsa neaşteptată a muniţiilor. Turcia,, acest trup bolnav, sub bagheta magică a unui om de acţiune, RnvertPaşa, care îşi dă silinţa să îndrepte lucrurile, pare a s© înviora, dovadă rezistenţa ce a opus mai bine de un an la Dardanele, unor armate de uscat şi apă de intîiul ordin, franco-engleze, cu toată penuria mijloacelor lor de luptă. România numai, căzută în toropeală, stărueşte pe calea pe care a apucat, spre nenorocirea ei. Se ştie că pronunciamentul cavaleriştilor din 1893, a fost provocat, de vărsările de ofiţeri de artilerie în urma lor, ca o urmare a unui obiceiu mai vechiu, ofiţeri cari nu urmăreau alt decît avansări repezi, acolo unde terenul de exploatare le părea mai propriu. Pronunciamentul însă a pus stavilă acestui abuz care se făcea în dispreţul legei şi al tradiţiei, în nesocotirea celor păgubiţi şi mai cu seamă în dauna instituţiei. Dar dacă arma cavaleriei a încetat de atunci a fi cîmpul de exploatare a vînătorilor de grade, fără scrupul, din armată, acest rol a început din primăvara anului 1901 să-l joace arma infanteriei, pe o scară cut mult mai mare, mai revoltător şi fără sfîrşit. La început în chip sfios, în anul 1901, s’au trecut în infanterie — în contra textului precis al legei — 8 căpitani din geniu,’reuşiţi la examenul pentru gradul de maior. Şi mutarea acestora a fost atît de subtil făcută, în cît arma păgubită nici nu a prins de veste. Aceste mutări au avut ca efect, pe deo parte să deschidă imediat locuri de înaintare la 8 locotenenţi şi 8 sublocotenenţi în geniu, iar pe de alta să închidă tot atîtea locuri de căpitani şi locotenenţi in infanterie. ■Dar faţă de ceea ce cu 8 ani mai înainte au fost în stare să facă ofiţerii de cavalerie, adică să protesteze cînd li s’au încălcat drepturile, cei din infanterie s’au arătat apatici, pregătind astfel prin pasivitatea lor, putinţa unor noul încălcări, mai numeroase şi cu urmări din ce în ce mai dezastruoase. Aşa că acei,cari nepedesit atentau la drepturile infanteriei, văzînd că aceasta nu reacţionează, au continuat în chip sistematic, fără jenă, ca şi cum ar fi avut dreptul să o facă, să debarce mai tirziu locotenenţi-coloneli şi apoi coloneii, în capul regimentelor şi brigadelor de infanterie. Ajunsese armă geniului — mimai cu cele două regimente ale sale — o fabrică inepuizabilă de ofiţeri superiori, în majoritate rebuturi, pentru 40 regimente şi 20 brigade, de infanterie, — astfel că, pe cînd în aripa geniului, de la sublocotenent la locotenent-colonel inclusiv, ajunseseră ofiţerii să fie propuşi la înaintare înainte de a împlini vechimea, în urma infanteriei, din contra, după 4—5 ani ca sublocotenent, îndoit de cît li se cerea pentru a fi propuşi și apoi 10—15 ani în gradul de căpitan, pînă reuşeau la examenul pentru gradul de maior, aşteptati după acest examen încă cite 5—6 ani pînă sî le vină, din această cauză, rîndul la înaintare şi ajunşi aci nu mai avansau, decît dacă aveau „rude la Erusalim“, deoarece locurile vacante de ofiţeri superiori în infanterie erau pe dată ocupate, de către locotenenţii-colonelî şi coloneii veniţi gata din arma geniului, unde lăsau vacanţe pentru alte avansări repezi şi aşa mai departe. Din această pricină s’a întîmplat cazuri cînd căpitani fără prihană din infanterie, înaintaţi în chipul acesta la gradul de maior, să găsească în capul regimentelor la cari erau mutaţi, pe, foştii lor elevi, mediocri în şcoală, proveniţi din geniu. Dar scandalul in parte nu s’ar fi curmat dacă nevoile de organizare ale armatei, n’ar fi adus — după polemici şi atacuri înverşunate prin revistele militare — desfiinţarea acestor două regimente de geniu, prefăcute în bontalioane de pionieri, etc., totuşi astăzi două corpuri de armată, mai toate diviziile, brigadele şi regimentele de infanterie, sunt comandate de ofiţeri proveniţi în chipul acesta din arma geniului, în concurenţă de cîţiva ani, mai mult decît îngrijitoare, cu cei din artilerie. Se cunosc însă urmările acestei altoiri hibride făcute fără logică şi fără drept, în dispreţul celei mai importante arme, din mice oştire, prin urmare nu este nevoie să ilustrez cu exemple, de altfel cunoscute de toţi, rezultatele negative la cari s’a ajuns, de oarece pentru incapacitate, carii, cel mai răspîndit — pe lingă vexaţiuni de tot felul spre a-î sili înainte de vreme să plece din armată—la mulţi li s’a aplicat sau au fost ameninţaţi chiar recent, că li se aplicăart. 27 bis dim legea poziţiei ofiţerilor, — iar pentru alţii, foarte compromişi, au funcţionat consiliile de războiu şi de reformă precum, şi diferitele anchete cu sancţiunile cuvenite etc. Şi nimeni să nu rămînă surprins cînd tăgădueşte capacitatea acestor ofiţeri de geniu, pripăşiţi la vîrstă, matură în arma infanteriei, deoarece arma geniului, avînd specialitatea ei, nu este propriu zis o armă combatantă. Rolul pionierilor, cei maî apropiaţi de infanterie, este să sape pe alocarea tranşeie (şapturiadăpost) şi să însoţească în mici fracţiuni citeodată, coloanele de atac ale infanteriei, pe cîmpul de luptă, avînd drept armă : scări de escaladare, sape, târnăcoape, fascine, gabioane şi cleşti cu ciocane pentru distrugeri de apărări accesorii etc., şi nimic mai mult. * * * I Dar deabea începuse infanteria, după 1907 (desfiinţarea regimentelor de geniu), să-şi vie puţin în fire, prin a avea în parte comandanţii ei fireşti, că o nouă pacoste, poate şi mai mare a căzut pe caaiul ei. De astădată armele artileriei şi cavaleriei au luat locul armei geniului, în acapararea comandamentelor înnalte, în proecţie şi mijlociu, din arma infanteriei. Şi dacă din arma geniului s’a debutat prin a vărsa in infanterie, mai întîiu căpitani, apoi locotenenți-coloneli şi mai tîrziu co-CEtiţî continuarea in fia» gina Ii-a...„i * * * , -*» iu Ofensiva rusă Ultimele telegrame anunţă că nu- i de aşteptat ca acest oraş sării se află la o mică distanţă de cada pentru a treia oară in mîinile Cernăuţi, ruşilor. Teatru din Cernăuţi