Adevěrul, august 1916 (Anul 29, nr. 10558-10588)

1916-08-01 / nr. 10558

^nui XXIX-îea—K®. 10553 y sans Exemplary] FONDATOR ALEX. V. BELDOVEANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. UK KArageorgevici, No. 0 EL L- 1 otefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI II np. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu promili 00 ........................... • • • » • • • • ^ faié 113820 *••«» n »J®® mra.’ Isni .....••>*••» sf wr*” Pentru s trainătate (•ritul este îndoit. TELEFONs Capitala ..••• No. M t# • ««..» 34'73 Provincia . . . • h 14/93 Străinătatea . . • » 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi luni 1 August ISIS Vinovatul Deabia acum cînd este să ne hotărîm, ne dăm seama cîte greutăţi avem de întîmpinat. Trebue să luptăm pe două fronturi, să ne apărăm din partea Bulgariei şi să atacăm dinspre Ardeal sau viceversa. Bulgarii ne pot cauza multe neplăceri cari deşi nu vor fi dezastruase, totuşi vor expune Bucureştii vizitei Zeppelinurilor şi aeroplanelor, iar oraşele dunărene vor suferi pe urma bombardărilor. In tot cazul, împărţirea armatei noastre în două, cu tot concursul, ce eventual ni-l va da Rusia — este o slăbire a forţelor noastre, cari ar fi trebuit să dea în Ardeal un atac năpraznic şi extrem de viguros, ca să luăm armatelor ungureşti şi ne ofeţeştî cum s’ar zice spiuitul. .. • •• Dar cine este vinovat de toate aceste neajunsuri? Toată lumea ştie că este Ion Brătianu, care n’a mers nici după Lemberg, cum n’a mers nici cînd Serbia a fost atacată şi cînd am fost înconjuraţi de viitorii noştri duşmani. Atunci am fi avut şi pe sîrbi şi pe greci — am fi avut şi pe bulgari, sau i-am fi făcut inofensivi — căci nu avea legătură cu Puterile Centrale şi micii arme, nici muniţiuni, nici Zeppelinui — nimic. Dar am lăsat ca Serbia să fie strivită, fără să ne mişcăm, am lăsat ca în Grecia să triumfe politica lui Tino, cumnatul Kaizeruluî, am aruncat Bulgaria în braţele germanilor şi au lăsat să tranziteze muniţiile şi armamentul de care avea nevoe. Pedeasupra am furnizat Puterilor Centrale miile de vagoane de grîu, cari le-au prelungit agonia• •• Acum avem ce ne trebue. Prin îaipta d-luî Ion Brătianu, vom lupta pe două fronturi. Prin fapta lui sintem expuși la atîtea neplăceri, prin fapta lui, războiul în loc să fie dus în chip fulgerător, va trebui fatalmente, să mergem mult mai încet și prin fapta lui sau golit pătuilele noastre, ca să dea nemţilor hrană, şi el a patronat contrabandele cari — pe noi ţară agricolă — ne-a lăsat fără vite. . Ale noastre ditre ale noastre! . D. Brătianu e desigur vinovatulprincipal, dar în definitiv noi suntem vinovaţi, fiindcă l’am îngăduit la putere, fiindcă ştiindu-1 ticălos şî fricos l’am lăsat să ne guverneze şi să facă tot felul de potlogării, el şi fraţii săi. Dar, mai bine sau mai rău, de am intra odată ! Am mare încredere în norocul nostru. Minte, slava Domnului, nu firea avem. In steaua noastră, să avem încredere şi făcîndu-ne cruce, cum este obiceiul creştinului, să zicem : Cu Dumnezeu înainte şi Doamne ajută! Const. Miile RĂZBIŢI ! BATA-TE SA TE BATA, VIRGILICĂ ! Acum opt zile deschizînd foaia luîVirgilică Ghinion am aflat că d. Ionel Brătianu s'a băgat guvernator la guvernul din Petrograd: totul era aranjat; „nenorocirea Romînieî“ era definitivă: mergeam spre Ardeal, braţ la braţ cu ruşii!!.... Noroc că deschisei şi aseară foaia lui Virgilică Ghinion. De astădată totul era schimbat : „Situaţia s’a clarificat. România se realipeşte Puterilor Centrale. Unirea cu Basarabia există sub formă potenţială. Mai trebuie ca realitatea potenţială să se transforme în actuală“! Aşa e! Şi mai trebuie ceva: mai trebuie barem un intern de la Şuţu in redacţia lui Virgilică !! Pac. CHESTIA ZÎEEI Cil DOI MANGR1L0MANI1 MARGHILuftlAâi: fia-ve, lado! MANSiRAS bervus. Caia/o !! Pa frontal ras I Generalizarea ofensivei Se vede că comandamentul suprem al armatei ruseşti a socotit că generalul Kuropatkki nu întruneşte calităţile care ar putea zdrobi revanşa hindenburgheză pe care nemţii şi nemrofilii o tot trâmbiţează, în vreme ce ofensiva rusă continuă a se desfășura strălucit. Kuropatkin comanda armatele de pe frontul nordic, unde se află și celebrul mareșal german.. // ■ -m■ • .-tv-.-' 'V. GENERALUL KUROPATKIN numit guvernator al Turkestanuluî Guvern adorabil Guvernul Brătianu, care e atît de liniştit şi sigur de sine în ce priveşte politica externă, este tot atît de senin cu privire la administraţia internă a ţării. Ştim că atiţia oameni competenţi dintre fruntaşii Romîniei se arată prea puţin încîntaţi î d® politica externă a guvernului. Dar domeniul acesta fiind foarte complicat, massa cetăţenilor n’are elementele necesare spre a-l judeca în mod absolut şi definitiv. Cui totul altfel stau lucrurile cu politica internă, carese reduce de fapt la administraţia ş i»e lapocităria ţării. Aci toată lumea vede ce se petrece şi guvernul nu reuşeşte să ascundă nimic. Şi ce vedem în jurul nostru? Nimic altceva de cit o revărsare de nenorociri, una mai mare de cit cealaltă, pe cari le simţim zi cu zi, dar de existenţa cărora guvernul află cel din urmă. Ştie şi guvernul, tot aşa de bine ca şi baba Rada, că războiul european a adus scumpirea traiului. Dar această scumpire a trecut de limitele fireşti chiar şi pentru acester împrejurări. Ce-a făcut guvernul pentru a o preveni? Nimic. Dar pentru a o înlătura după ce s’a produs? Tot nimic. Apoi n’are guvernul dreptul să declare, cu seninătate, că şi-a făcut datoria? Una din cauzele scumpirii şi care în acelaşi timp are şi alte rezultate dezastroase, este flagelul contrabandelor- Doi ani a bîntuit sau mai bine zis a funcţionat flagelul acesta. Ce-a făcut guvernul pentru a-1 preveni sau măcar a-1 stîrpi? Nimic. Tot aşa cu acaparările, tot aşa cu fraudele de tot felul,între cari cea de la poştă se arată de-o camdată cea mai mare. Culmea gravităţii — o grozăvie abia imaginabilă — o prezintă catastrofele cari par a deveni întîmplări fireşti şi normale, căci noi cunoaştem pînă acum două numai în Capitală şi ziarele susţin că a mai fost unaşi la Lăculeţe. Mă rog, guvernul nu e dator să previe asemenea lucruri? El nu e pus să controleze totul la timp şi să ia măsuri ca nimic nenormal să nu se producă ? Un om care şi-ar conduce astfel propria lui gospodărie ar fi pus sub infr °rdictie. \ ■: Xt Unitatea de acţiune a aliaţilor se manifestă tot cu tai mai clar. Ocuparea Galiţiei de către italieni, înnaintarea ruşilor în Galiţia şi Bucovina, continuarea cu succes a atacurilor franceze la nord de Somme au fost complectate aetem de un fapt nou: bombardarea oraşului Doiran de către artileria generalului Sarrail. Cu modul acesta ofensiva aliaţilor se generalizează înainte ca mareşalul Hindenburg să poată începe contra-ofensiva împotriva presiunei armatelor generalului Brussiloff. Mai mult ca oricînd, din toate părţile pleacă întrebarea ce mai aşteaptă guvernul d-luî Brătianu ? -V« cumva, după zdrobirea, Serbiei, voim să înlesnim bulgarilor rezistenţa împotriva atacului dela Salonic ? Sau poate că aşteptăm contra - ofensiva, luî Hindenburg, spre a pierde şi avantajele presumeî armatelor lui Brussiloff ? 4 ■4 a*--* Ad. Genialitatea politică şi strategică a şefului guvernului devine insondabilă. Unul din simptomele caracteristice ale situaţiuneî „privilegiate“ a Germaniei este permisiunea dată conducătorilor socialişti din Berlin de a discuta în întruniri publice pacea pe temeiul ,,integrităţea imperiului, independenţei politice şi economice, fără intenţii de cucerire“. Simptomele acestea vor generaliza şi mai mult ofensiva aliaţilor — singura care va grăbi, în mod eficace, o pace durabilă. Şi cu cît o va grăbi mai mult, cu atîta primejdia e mai mare pentru Romînia neutrală ! In împrejurările extrem de importante, în cari ne aflăm în prezent, ni se impune, pe lingă pregătirea continuă, militară, diplomatică şi sufletească, un al doilea imperativ categoric: o vigilenţă severă şi neîntreruptă asupra tuturor manifestaţiunilor şi opintirilor, cari frămîntă azi ţările beligerante, dar mai cu seamă statele duşmănoase nouă şi aspiraţiunilor noastre, state cu cari mîine, vom trebui negreşit să ne aflăm în războiu. Daca tendinţele şi diferitele curente, ce se manifestă acum în monarhia vecină, ne interesează de aproape, ceea ce se petrece actualmente în Germania, are aceeaşi însemnătate pentru noi. Germania, oricît s’ar desvinovăţi ea, este adevăratul provocator al războiului european şi promotorul principal al tuturor acţiunilor pornite împotriva intereselor Romîniei, împotriva demnităţii sale, avînd acum tendinţa vădită şi criminală, de a ne paraliza orice reacţiune sănătoasă, care să ne ducă acolo, unde ne chiamă datoria cea mare, îndeplinirea unui ideal, de care depinde nu numai viitorul neamului nostru, dar în mare parte şi viitorul altor state şi pacea popoarelor. Germania, care din cauza unei nesocotinţe incalculabile, a crezut, că se va putea bate cu lumea întreagă, voind să-i impună o pace „germană“, în urma căreia călcîiul brutal prusac să rămînă sin-« gur suveran şi stăpîn peste toţi, îşi culege acum roadele nesocotinţei sale, îndurînd decepţie după decepţie, lovitură după lovitură, atît în organismul său militar, cît şi în organizaţia sa internă politică şi morală. După ce o parte din socialiştii germani — fireşte partea cea conştientă — a făcut o spărtură în solidaritatea naţiunii germane, solidaritate, ce cuprinde în sine germenul unei mari primejdii pentru imperiu, au început şi partidele politice să se ia la hărţuială, pe diferite chestiuni importante, dar inoportune, s’au ivit conflicte grave între ele, divergente diametral tmpuse, de opinii, cari i-a adus într’un hal de zăpăceală şi desorientare lamentabilă. 1 » * * Se ştie, că încă de acum cîteva săptămîni s’a constituit ,în Germania, sub inspiraţia guvernului, o comisiune specială pentru pace, numită „comisiunea naţională germană, pentru o pace onorabilă“. Această comisiune a început să funcţioneze, în toată vigoarea, avînd în sînul ei personalităţi marcante şi cunoscute din Germania, ca Paul Rohrbach, Naumann, Harnach, Oncken şi alţii, toţi apreciaţi şi înainte de războiu pentru sentimentele lor nemţeşti, ca apărători ai „idealului“ german. Dar „comisiunea naţională“ şi protagoniştii acestei mişcări, au întîmpinat în alte cercuri o rezistenţă îndîrjită, care a provocat mari certuri şi neînţelegeri între dînsele. Potrivnicii cei mai înverşunaţi ai curentului reprezentat de „comisiunea naţională“ , mai ales ,,uniunea pangermană“ şi cei din jurul ziarului „Deutsche Tageszeitung“ şi revistei „Täegiiche Rundschau“. Conflictul, în fond destul de ridicol şi foarte semnificativ, se învîrteşte mai cu seamă în jurul celor două chestiuni, care este duşmanul cel mai primejdios ,al Germaniei şi în al doilea rînd chestiunea anexărilor, întreaga ţară e împărţită în două partide. Unii susţin, că Rusia e vrăjmaşul lor principal, avînd o populaţie atît de numeroasă şi o întindere atît de formidabilă, din care cauză, trebue mai întîî dinsa îngenunchiată, răpindu-i-se Polonia şi provinciile de la marea Nordului, iar alţii socot pe Anglia de duşmanul cel mai periculos şi puternic, îndemnînd poporul spre ură şi cruzime împotriva englezilor. Aceştia sînt mai ales pangermaniştii. Din contră, e un fapt notoriu că, marile ziare, ca „Berliner Tageblatt“ şi „Frankfurter Zeitung“, cari sunt socotite de ziare semioficioase ale guvernului imperial, iau atitudine contrarie pangermaniştilor. Unii îşi explică atitudinea acestor foi, care e mai puţin duşmănoasă Angliei, prin spiritul lor comercial, înrudit cu cel al marei clase comerciale engleze. De bună seamă însă, că explicaţia zace mai adine. Cercurile mai puţin pătimaşe, mai treze şi cele cari poartă asupra lor greaua sarcină a răspunderii, încep să întrevadă tot mai ..lămurit dezastrul, spre care i-a împins politica fatală imperialistă şi cearcă să salveze, cît mai e de salvat. * La anexiuni, probabil, că nu se mai gindeşte nimeni, cu scaun la cap, în Germania. Această chestiune mai este susţinută şi alimentată de cîţivaagitatori fanatici, pangermanişti, ca de pildă contele Reventlow, care pretinde cu mare emfază şi gălăgie, înainte de toate, anexarea Belgiei. Agitaţiilepangermaniste, cari prin vorbiri şi întruniri, ţinute în diferite centre ale Germaniei, cerînd anexări şi propagîndură împotriva Angliei, mai cuseamă, dar şi împotriva Rusiei, au încurcat într’atîtaopinia publică germană, îneît cu drept cuvînt, putem spune,că neaflăm în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite în ţara disciplinei, a solidarităţii şi a dresurei ca să nu i mai amintim alte „calităţi“, pe cari le cunoaştem în deajuns. Cele ce se petrec azi în Germania, sînt pe cit de interesante, pe atît de semnificative. Vedem în faţa noastră un edificiu moral şi politic, care pîrîe îin toate încheieturile sale. Asistăm la dismembrarea unui chiag uriaş, format în virtuteaunui principiu falsşi mincinos, pentru că sfidează normelecelemai elementare ale evoluţieisociale, ale dreptului şi ale culturii. . Ne putem ferici, că idealul nostru, a căruirealizare trebue să se apropie din zi în zi, e în absolută conformitate cu tot ce se poate numi progres social şi cultural. IOAN AL. BRAN-LEMENY ------ ^ Papa In ziua ce*î de a doua aniversări a războiului mondial. Papa a adunat copiii Romei pentru ca sufletele lor nevinovate să se roage pentru pace. Cu această ocaziune Papa a rostit o cuvîntare, în care a spus printre altele : „De doi ani, popoarele cari altă dată se iubiau, se sfîşie şi se ucid. De doi anî sufăr, implor şi mă rog, — dar în zadar. Doresc să văd că se pune capăt măcelărirei şi că, după ce omenirea s’a arătat vrednică de un Cain, se va arăta vrednică şi deţin Abel“. Papa a declarat cu alte cuvinte în faţa lumeî că socoate momentul sosit pentru ca popoarele să’şî aducă aminte de vorba Mîntuitoruluî căruia se închină: „Pace vouă !“ Pînă acum însă, sforţările Papei, după cum singur recunoaşte, nu au dus la nici un rezultat. Şi totuşi el speră că tot printr’însul, prin puterea sa spirituală, pacea va veni. Şi de sigur că pînă la unpunct oarecare, are dreptate. Ştiinţa a făcut progrese enorme. Ea a zdruncinat credinţele cele mai înrădăcinate. A cucerit libertatea absolută a gîndirei şi a îngăduit omului să judece şi despre şi asupra Dumnezeireî. Negaţiunea existenţei acestuia a devenit la unii un sport. La alţii, teama de Dumnezeu ca factor hotărîtor, a disipărut cu totul. Şi totuşi Papa spune şi lumea îl crede, că încă deţine o putere atît de mare, încît o lume întreagă trebuie să ţie seamă de dînsa şi popoare, regi şi guverne, îi se închină. In numele ştiinţei nimeni nu a putut reclama şi nici nu a reclamat pacea. In numele credinţei, pe care ştiinţa o credea aproape moartă, Papa se ridică şi cuvîntul său dacă nu are încă un rezultat hotărîtor, are însă un ecou puternic şi născător de speranţe. Astfel se manifestă încă odată puterea enormă a Papismului. El nu mai are astăzi nici urmele atributelor unei suveranităţi reale, — dar atît de mare este puterea credinţei, încît Papa rămîne, deşi un bătrîn slab şi neputincios, un factor puternic de a cărei vorbă trebue să se ţie seamă şi în care omenirea îşi pune iarăş nădejdea. Bine e, răue, — cine vrea să judece? Constați însă fenomenul și prin aceasta cît de greu e de dezrădăcinat trecutul. B. Ruina uul edificiu volitist moral de loan US. Bran-Lemony -X5- Adeveruri Consiliu de familie D-nii Beethman-Holweg şi Yagow s’au dus la Viena, unde au sosit şi alţi membrii ai „familiei“ în jurul moşneagului dela Schönbron. „Moştenitorii par a’şî lua măsurile în vederea deschidere! testamentului !... Iar Seceleanu ! Ilustrul d. Seceleanu va protesta la minister împotriva „rechiziţiei“ de vite. Fireşte. Cine altul era mai calificat ? !. autorizat ? Un oficios marghilomanist tăgădueşte că d. Maiorescu ar fi văzut la Viena diferite personalităţi politice. Autorizat la d. Maiorescu această tăgadă ? Fiindcă noi nu confundăm presa marghilomanistă cu purtătorul de cuvînt al d-luî Maiorescu Rigoletto awrafta germană LOCOTENENTUL MULZER care a avutpînă acum cîteva succese în luptele aeriene, fapt pentru care a fost decorat de împărat cu ardum. ..neutru merit“» HNMiilniii eleni aii! ------------**------------- După aproape şease lunii de lupte furioase, germanii se află la Verdun în faţa aceleeaşi forţe tenace şi nimicitoare, care le-a zădărnicit de la început savantele operaţiuni pentru cucerirea cetăţei. Nu le-au folosit nici învăţămintele scoase din cercetarea atentă a evenimentelor, nici utilagiul militar cel mai formidabil, nici trupele de elită trimise fără socoteală la măcel. Verdunul a rămas zidul de fier de care se izbesc zadarnic sforțările germane. Germanii aleseseră Verdunul cu gîndul să dea lovitura de moarte Franţei şi aliaţilor ei. Planul statului major german s’a vădit limpede în cursul operaţiunilor : să dea o luptă de manevră ; să prindă trupele franceze ca într’un cleşte pe cele două ţărmuri ale Meusei; să’şî deschidă drum spre interior şi să înceapă apoi campania decisivă, care să paralizeze prin acţiunea ei fulgerătoare, pe toţi aliaţii. Odată Franţa pusă în neputinţă să mai re-/iste, toate ofensivele proectate ale aliaţilor se zădărniceau , demoralizaţi, aliaţii pierdeau cumpătul şi cădeau în plină dezorientare, iar armatele germane ar fi putut să meargă repede spre triumf, zdrobind şi pe ruşii lipsiţi de orice sprijin dinspre frontul de vest, căci Angllia singură, odată armata franceză învinsă, n’ar fi putut, dinpă părerea germană, să ducă o luptă susţinută care să fie o piedică serioasă pentru forţele germane în defensivă pe acest front. Aşadar, Verdunul constituia baza însăşi a victoriei, aşa cum o măzuiau germanii.Dar Verdunul rezistă, şi această bază devine în realitate fundamentul victoriei aliaţilor. O palidă istorică, pe care o dă un mare critic militar francez, lămureşte de ce Verdunul constitue astăzi, prin.' rezistenţa lui, însuşi temeiul triumbnului aliaţilor. In cele mai multe din războaele napoleoniene, spune acest critic, a existat un punct de rezistenţă, pe care sa sprijinit întreaga manevră un punct fix în jurul căruia s’a desfăşurat mişcarea. La Austerlitz, mareşalul Davout ţinea în loc frontul coloanelor austro-ruse, pe arici mareşalii Oudinot şi Soult şarjau în flanc, la Wagram, mareşalul Masséna se împotrivea neclintit la Aspern şi Essling atacurilor furioase ale dreptei austriace, pe cînd bateria generalului Drouot rupea centrul, iar mai departe, spre Neusfeidel, Davout făcea mişcarea lui înconjurătoare. La Friedland, șarja mareşalului Ney a fost strălucită, dar ea nu s’a putut înfăptui decît prin rezistenţa eroică a trupelor lui Mörder şi Lannes, cari, deşi inferioare ca număr, au ţinut piept unei întregi masse de duşmani. Pentru ca victoria să se ivească în acest punct, a trebuit ca în alt punct, o trupă să se prefacă într’o redută de granit. Ţineţi seama acum de imensul cîmp de bătae, care se întinde de la Baltica la Salonic, din Vosgî şi Alpi pînă la Marea Neagră. Reduta de granit au găsit-o germanii în faţa Verdimului- Aci s’au epuizat disponibilităţile lor; aci au băgat eî în foc contingentele lor tinere. Fluctuaţiuni au fost la Verdun , dar linia rezistă, duşmanul se istoveşte, şi as- ta e tot. Iar atunci cînd epuizarea se vădeşte pe deplin, manevra se dezlănţue pe un alt punct al frontului. Ruşii au atacat pe frontul lor cu succes triumfal, pe cînd armatele franceză şi engleză au început pe Somme acţiunea lor aşa de fericită. Germanii îşi cunosc situaţia primejduită , dar acum e prea tîrziu, ca sa mai sfărâme reduta de granit şi, în tot cazul, ca să maiparalizeze ofensivele aliaţilor. V. E. GENERALUL RETAIN Citiţi continuarea in . P din a II-a. Resurse economice şi financiare ale României de G. LUCIAN BOLTUS **Romînia se află în momentul de faţă la una din cele mai grele răspîntii ale vieţii sale naţionale. Problema ce i se pune astăzi spre deslegare este : A fi sau a nu fi, adică , a trăi mai departe ca stat liber, cu fruntarii lărgite, bucurînduse pe lingă o independenţă economică absolută şi de o bună vază în concertul european ,sau a se sinucide politiceşte, prin mărginirea hotarelor sale la cele de astăzi, prin robirea sa economică către acelaş popor care de 50 de ani loi exploatează sistematic şi prin dispreţul ce îşi va atrage din partea tuturor şi mai cu seamă din partea duşmanilor săi , neîmpăcaţi , ungurii şi bulgarii cari vor profita de slăbiciunea sa şi vor căuta a o nimici. . " Aceasta este problema care ne pune pe noi romîniî într’o grea dilemă. Guvernul, care şî-a dat sarcina de a ne scoate din această dilemă îşi asumă o mare răspundere, cu totul deosebită de răspunderea de altă dată — din timpuri normale — cînd politica ţăreî se rezuma la alternarea partidelor la putere, înăuntru şi la menţinerea raporturilor amicale, în afară. * * # Evenimentele grave cari frămîntă de 2 ani de zile, omenirea întreagă şi cari în mod fatal ne vor atrage şi pe noi, constitue atîtea mijloace de a ne preface, acum ori nici 0- ilată. Rămîne dar, la înţelepciunea cîrmuitorilor, de a încerca totul şi a nu neglija nimic, spre a găsi cheia care să ne deschidă calea către realizarea speranţelor ce de veacuri nutrim pentru idealul nostru naţional. Nu e mai puţin adevărat însă că paralel cu acţiunea guvernului, se cere şi poporului anume pregătiri spre a-i înlesni înfăptuirea acestor speranţe ; altfel idealul nostru poate fi compromis pentru totdeauna. Cele mai înălţătoare pregătiri ce ni se impun în aceste momente sunt : pregătirea morală şi pregătirea materială. Prin pregătire morală înţeleg : deşteptarea sentimentului public la iubirea de patrie prin jertfa de sine, cu alte cuvinte : desvoltarea cultului patriotic la cel mai inait grad. Această pregătire ne este cu atît mai necesară astăzi, cu cît vedem că şi la noi s’au produs unele scăderi. Din fericire ele sînt neînsemnate şi nu cîntăresc nimic în balanţa intereselor noastre naţional«* Analiza psihologică a acestor scăderi a stabilit că, ne găsim în faţa a două tipuri, ambele bolnave şi adică : 1) Cei de bună credinţă, cari au o încredere exagerată în puterea militară a Germaniei şi în pretinsa lor organizare economică şi financiară extraordinară , şi nesocotesc, prin persuasiune, puterea militară şifinanciară a Franţei, Angliei şi Rusiei care întrece cu mult pe a Germaniei. 2) Ce de rea credinţă cari, servesc interesele lor personale în paguba intereselor generale. Aceştia sînt: trădătorii de neam şi cari nu vor întîrzia a-şi lua pedeapsa meritată. Numele lor va rămîne scris, pe veci, în Cartea neagră a ţarei In cît priveşte pregătirea materială ea stă în cea mai strînsă legătură cu cea morală, deoarece fără simţul iubirei de patrie şi al jertfei de sine, nu se poate atinge scopul ce se urmăreşte, dacă la ceasul cel greu vor lipsi mijloacele băneşti fără care nu se poate întreprinde nici un fel de acţiune şi mai cu seamă un războin. Sunt cunoscute sacrificiile pe cari statele beligerante le fac pentru a procura la vreme şi din belşug brejar şi muniţiunile necesare armatelor lor, doritoare de a învinge cu orice preţ. * * * Cuvintele rostite de d. Asquith primul ministru al Angliei care a zis că : acela va învinge care va avea ultimul ban şi ultimul glonte, au astăzi cel mai judicios înţeles. In adevăr, aruncînd o privire înapoi asupra cheltuelilor de război şi făcute de aceste state în intervalul celor 2 ani ce s’au scurs, veidem că ele se ridică la tifra fantastică de 351 jum. miliarde franci şi dacă ne gîndim la cheltuelile ce se vor mai face pînă la terminarea războiului şi încheerea definitivă a păcei, ne întrebăm nedumeriţi de unde şi cum se va mai putea procura atîta bănet. • Spre a ne face o idee despre acest dans al miliardelor dau acî mai jos, în cifre aproximative, aceste cheltueli repartite pe state şi adică Fratila 56 jum. miliarde franci. Anglia ț16 miliarde franci. Rusia 70 miliarde franci. Italia 2 miliarde franci. Germania 82 miliarde franci. Austro-Ungaria 25 miliarde franci Total 351 jum. miliarde franci. Cheltuelile de război ale Belge, gr..