Adevěrul, decembrie 1923 (Anul 36, nr. 12223-12248)

1923-12-01 / nr. 12223

Arai XXXVI. Ho 122237 t el wfrpfanfl » fraft M 4 I el wiwlanii in străinătate Sâmbătă 1 Decern itBricĂ^ASTKr $ A S HJ / A devenit! FONEATORI AL. V. E ELE­IMAN 1888—1897 C­ONST. MILLE 1897-1923 IWM53BS5SW 0 politica a sufletului - Marele discurs al d-lui Iorga • In atmosfera greu încărcată du­pă zece zile de discuţie aprigă a Adresei — discuţie în care tempe­ramentele si convingerile adverse s’au ciocnit cu vigoare si chiar cu pasiune — a răsunat impresionant un cuvânt de chemare la linişte şi la datoriile supreme ale tuturor deopotrivă. A vorbit Gi Iorga. Discursurile politice ale marelui profesor sunt totdeaunna prelegeri darnice pentru ascultători. Dar, cu deosebire, cuvântarea de ieri ră­mâne o lecţie admirabilă pentru u­­zul tuturor, într’un ceas când das­călii înţelepţi si autorizaţi simt a­şa de rari si aşa de doriţi. D. Iorga n’a vorbit numai ca un şef de partid cu legitime drepturi la recunoştinţa si conducerea ţării.­­A vorbit de la înălţimea unei ope­re morale care trece de limitele partidului pentru a fi avutul de i­­deal al unui neam întreg. La aceas­tă operă, cine poate tăgădui că u­­riaşa activitate a d-lui Iorga a a­­dus nu numai baza nesdruncinabilă dar şi colaborarea cea mai preţioa­să a fiecărui amănunt. Tot ce este de respectat în conştiinţa publică de azi, e fructul însămânţărilor a­­cestei minţi miraculoase şi acestei inimi neobosită în jertfe. Cu conştiinţa situaţiei lui unice în respectul popular şi în perioada istorică pe care o trăim, d. Iorga n’a putut rosti numai un frumos discurs politic pentru deservirea — chiar legitimă — a partidului ce că­lăuzeşte. D-sa a fost împins de for­ţele morale publice, al căror pă­rinte incontestabil este, să se ridi­ce deasupra tuturor, prieten sau duşman, tovarăş firesc sau aliat posibil, pentru a da ţării şi partide­lor lecţia cu care era împuternicit. A spus-o clar, şi cuvintele sale au zguduit prin măreaţa lor since­ritate , cu trecutul său, cu mân­dria celor ce ştie ca a dat poporu­lui pentru zilele cele mai mari ale istoriei naţionale, nu are nevoie de Iorga de consacrarea trecerii pe banca ministerială pentru a gusta din satisfacţia unei stăpâniri ce nu i-ar da nimic peste ceea ce a cuce­rit până azî în stima poporului. Cu această autoritate a omului în sta­re să reprezinte ceva mai muit de­cât chiar onoarea unui partid așa de respectat a vorbit ca dascăl al tuturor.. Cuvântarea d-lui lorga e un înalt program pentru o politică a sub­enu­­lut. Clădirea tării n’are spor —spu­nea respectabilul dascăl — fiindcă se săvârşeşte greşeala de a ne în­temeia numai pe materie şi pe for­mă. Or, nimic nu se poate dura nu­mai cu atât. Trebue suflet adăogat construcţiei noastre pentru că alt­fel ne irosim în van puterile. Din această rătăcire a forţelor naţionale de cari dispunem, a ieşit­­desnădăjduitoarea situaţie că nu s’a realizat nimic trainic sau mă­car folositor dela întemeierea Ro­mâniei Mari si Până azî. Totul e pulbere si haos. Nimic nu se poate închega si statornici. Marile făptuiri cu cari s’au înăl­ţat totdeauna nafifie, în tot lungii! Istoriei, n’au fost decât opere ale sufletului. O pildă recentă, verifi­cată cu ochii noştri înşişi stă plină ide învăţătură înainte-ne : soarta Germaniei. Cine a întemeiat Bei- Saiu! şi cine-1 ucid ? L’au întemeiat apostolii săraci ai scoale! si ai slovîi tipărite ; îl omoară cavalerii agre­sivi ai marii finanţe şi satra­pii marii industrii . Numai sufletul e creator, numai el e în stare să dureze splendorile şi garanţiile unei naţii. Sub lumina acestui adevăr, d. Iorga a cercetat problemele de la ordinea zilei : chestia agrară, si­tuaţia economică, nenorocirea ad­ministrativă, politica externă, nu toate stă efectul aceleiaşi bube : lipsa de suflet ■i Să-l facem !­­ Să-l facem cu puterile tuturor, posibil să fie înfrăţite dacă fiecare se poate ridica destul de sus pen­tru a nu mai putea duce cu dânsul res­turil­e de patimă şi de urâţenie In domnia cărora se creiază vrăj­măşiile dintre fraţi si relele cele mai aspre pentru tară-Nu odată în cursul acestei lungi , mult aplaudate cuvântări — in care neîntrecuta elocintă a orato­rului se găsea pe terenul ei spiri­tual cel mai proprie« — d. lorga B’a referit cu amărăciune la lupte­le neîntemeiate si violente cam­ di­raidi pe români Intre ei pentru bu­curia duşmanilor din afară.­­ Politica aceea a sufletului pre­conizată de şeful naţionaliştilor ar tebuti să vindece si vătămătoarea dihonie dintre cei ce reprezintă a­­celeaşi aspiraţii populare. Nu pu­tem ajunge aci decât prin şcoală. Acolo e uzina, e mina de suflet ce te treime. Numai printr'o largă, vrednică, pătimaşe, mistică practi­care a şcolii, vom putea da naţiei acesteia, nevoită să conlocuiască cu naţionalităţi străine în hotare'« aceleiaşi patrii putinţa morală de a absorbi — nu prin violenţă ci prin farmecile blânde ale luminii — toate opunerile şi opoziţiile istorice ide azi ! Şi d. Iorga a sfârşit cu o JnoDNDifcMoi pcea­ mârije a tei*­lor culturale pe care poporul ro­mân le poate pune la îndemâna statului naţional pentru a dura ce­ea ce nu mai piere ! Aşa, discursul acesta rostit du­pă ce atâtea talente prezintaseră strălucit fapte şi documente de re­alitate, — vine ca o concluzie splendidă, de mare înţelepciune, purcesă din bunul sânt şi nădejdea obştii româneşti. D. Iorga a avut în vibranta lui lecţie de adevăr şi minte, inspiraţia unui popor întreg care-l ascultă şi-l aşteaptă totdea­una. P. T. Un incident penibil D. N. lorga insultat da d. Gr. Fiipescu Pe ziua de eri Adunarea depu­taţilor a fost martora unui incident extrem de penibil In discursul d-lui N. lorga. d. Gr. Filipescu pare a fi găsit o aluzie ireverenţioasă la adresa defunctu­­lui său părinte, regretatul bărbat politic Nicolae Filipescu. O aseme­nea aluzie ar fi natural ca d. Gr. Filipescu s’o simtă mai mult de cât alţii, dar nimeni din cei prezenţi n’a sezisat-o, si asta e de ajuns ca să spunem că nici nu a existat. Ori­cum, dreptul de critică e invi­olabil, omul politic nu i se poate sustrage răci in viată si nici după moarte, d. lorga ar fi putut expri­ma orice părere despre Nicolaie Filipescu. si dacă memoria aces­tuia ar fi avut nevoie de apărare, aceea pe care i-a oferit-o d. Gr. Filipescu e de-o supremă inefica­citate. Din respect pentru incinta în ca­re se afla și din respect, mai cu seamă, pentru omul de înaltă şti­inţă şi de jertfitor apostolat pe ca­re-l avea în faţa d-sale, d. Filipes­­cu ar fi trebuit să-şi stăpânească nervii. D. Filipescu are reputaţia unui om de temperament. Dar d-sa n’a avut încă prilejul să-şi facă şi alte reputaţii. Temperamentul singur pricinueste mari neajunsuri si oa­menilor cari d­­au si partidelor în cari se află dânşii. In vremea noastră, când bruta­litatea, sub toate formele, tinde să se întroneze în viata publică, o iz­bucnire cu a d-lui Filipescu trebuie dezaprobată în chipul cel mai ho­tărât. $i cu atât mai mult când ea se produce în parlament, și când victima ei este un mare cărturar și apostol ca M. N. lorga.­­* Grecia republica De ce depinde azi soarta mronarchiilor După toate ştirile ce vin din Gre­cia, ea este pierdută pentru mo­narchia. Partidul revoluţionar mili­tarist, venit la câimă Împotriva re­gelui, nu a putut şi nu a vrut să ajungă la un compromis cu dinas­tia, iar încercarea acesteia de a se impune a dat greş. Grecia a ieşit din războiul mondial, cum a ieşit,­­ dar a ieşit din războiul ca Tur­­cia Infifnită. Popoarele moderne nu mai suportă dinastiile Învinse, adi­că nenorocite, şi soarta care a lovit pe Romanov, pe Hohenzolernl şi pe Habsburg­, nu a cruţat nici dinastia greacă. De fapt însă această ultimă prăbu­şire a unei dinastii, mai este şi re­zultatul unei alte bătălii, a bătăliei dintre Afnisa şi d. Venizelos. Ori­cât acesta a declarat prin scrisoarea sa că înțelege să nu mai facă politică, făcea totuşi politică în acea scrisoa­re, când mai declară că Grecia e coaptă pentru republică şi nu le eceptfi pentru republică şi nu e că. Cu aceasta d. Venizelos a pro­nunţat sentinţa de condamnare a di­nastiei căci pe lângă alte Interpre­tări, declaraţia d-lui Venizelos mai era susceptibilă şi de aceasta: popo­rul grec s'a arătat copt pentru de­mocraţie, chiar şi pentru republică, dinastia greacă însă nu s'a arătat coaptă pentru monarchia democra­tică. E doar caracteristic că singurele dinastii cari au supravieţuit toate revoluţiunile, sunt cele democratice. Şi­le instructiv pentru dinastiile existente, că nu pot spera să reziste curentelor republicane, care decurg din evoluţiunea fatală a ideilor po­litice, decât privindu-se pe terenul strict democratic. Sa para ei guvernul nostru ca şi cel din Belgrad, au depus oarecare stăruinţe la Atena pentru a sprijini dinastia care a înrudită de aproape cu csa română şi cu cea iugoslavă. Se vede Insă că stărilntele acestea au fost primite cu delicateţe, dar ea rezervă. Vremea eficacităţii În­rudirilor dinastice a trecut. Unde decide Majestatea sa Poporul, cele­lalte majestăţi trebuie să se închi­ne. Altă chestie este dacă regimul republican va aduca Greciei vrem fe­ricire. Aceasta vremea va trebui 8*0 arate şi cine ştie dacă tânăra şi, omeneşte, simpatica pereche regală, care va face in curând drumul A­­tena-Bucureşti, nu va fi chemată poa­te să-l mai facă odată înapoi Isto­ria republicelor prematura cunoaste retururi pil­geartet,. Ni Un prim rezultat Acum câteva zile a expirat ter­menul pentru depunerea candidatu­rilor la alegerile generale din An­glia. In acea zi urma, potrivit nor­melor electorale, ca acei dintre candidaţi cari nu au adversari să fie proclamaţi dea dreptul aleşi, fă­ră a mai aştepta scrutinul. Fireşte lucrul nu avea să se întâmple de­cât în acele circumscripţii a căror tendinţă politică sau al căror devo­tament pentru un a­ uimit candidat e în afară de orice îndoială. După ştirile din zilele pre­edente procla­marea din oficiu se prevedea în 50 de circumscripţii electorale. Se dă­dea chiar proporţia după care a­­ceste mandate urmau să se reparti­zeze între diferitele partide. Astfel agenţia Reuter dădea ca sigură proclamarea a 38 conservatori, 10 liberali şi 6 socialişti. Rezultatul a­­cesta putea fi considerat ca o pre­vestire bună pentru conservatori, deci pentru partizanii protecţionis­­mului. O telegramă particulară a ziaru­lui nostru ne comunică însă aseară un rezultat mult mai senzaţional. Făcând toate rezervele asupra e­­xactităţii cifrelor conţinute într’în­­sul nu ne putem abţine de la semnala­rea lor imediată. După această şti­re au fost proclamaţi aleşi în lipsă de contracandidaţi 77 de can­didaţi şi anume : 36 conser­vatori şi 10 liberali (ceea ce ar corespunde pronosticului agen­ţiei Reuter), dar şi 30 de labouristi plus un conservator liber-schimbist. Rezultatul acesta ar însemna o grea lovitură dată conservatorilor şi programului protecţionist. Ar fi greşit a trage din proporţia de mai sus vre­o deducţie cu privire la scrutinul general de la 5 Decembrie, căci ar însemna ca guvernul să ră­mână în minoritate, ceea ce nu co­respunde probabilităţilor. Rezulta­tul indică însă în mod elocvent cât de împărţite sunt opiniile şi cât de grea va fi lupta dintre cele trei par­tide, atât în alegerile din săptămâ­na viitoare, cât și în parlament.­­« HOT. Politica si băncile Acest" „şi" nu joacă aer rolul de conjuncţie ci de virgulă. Nu e deci la mijloc o legătură ci o enumerare. Dar să expui mai bine decât să ex­plic. Toată lumea face politică, de la adolescenţă şi până la moarte. Şi cu toate astea dacă-l iei pe fiecare în parte îţi va înşira despre politică, întregul vocabular injurios şi măscăricios pe care-l cunoaşte. Politica e astfel categorisită până şi de cei ce-o practică zilnic şi în toată viaţa ca ceva hidos, scârbos şi pri­mejdios, atât pentru indivizi cât şi pentru ţară. Ba unii pretind că chiar pentru întreaga omenire. Cum se explică lucrul acesta atât de bizar şi de contradictoriu? Dacă există oare cumva şi o politică bună, de ce n’o practică ei pe aceia? Iar dacă orice politică e aşa cum nu se denunţă, de ce nu se lasă de ea? Mister. Al doilea val de critici şi de in­jurii se revarsă asupra banului, în special asupra templelor banului care se numesc bănci. A fi un consiliul unei bănci, a fi în serviciul sau în solda ei, a avea ori­ce fel de legături cu una din ele, e ceva care stârneşte numai pre­­pusuri urâte şi o mare indignare. Când cel cu stânjeni de bârne în o­­chii lor şi-au deşertat sacul de in­sulte şi de calomnii la adresa noas­tră de pildă, cred că ne-au turtit de­finitiv când ne lansează acuzaţia că am fost şi că suntem la ordinul cu tării bănci sau sindicat de interese băneşti, din ţară ori din străinătate. Acelaşi lucru îl fac de alt­min­treli şi între dânşii cei ce ne atacă pe noi, cu deosebirea numai că pe această temă noi suntem neprihăniţi şi ei înfruptaţi, ca să nu zic ghiftuiţi Banii la ei trag doar, bănci ci au, cu băncile şi prin bănci trăesc toată viaţa, altarul viţelului de aur e în capiştea lor. Cum se explică şi acest mister că oamenii de afaceri prin excelenţă, prin definiţie şi prin esenţă am pu­tea” zice ,lună şi fulgeră zilnic îm­potriva propriei lor ocupaţii de că­petenie ? E şi acesta un mister ca şi celă­lalt. Un psiholog ar găsi aci un ma­terial bogat şi interesant de studiat. E de mirare chiar că un subiect atât de vast n’a găsit încă o minte clară și puternică care să-l trateze. Index —“ S’a arătat la Cameră că, deşi avem un minister al sănătăţii publice, starea sani­­tară a ţării e din ce fit ce mai rea. ! ...Singura scăpare rămâne întemeierea unui nou ministerial nesănătăţii publice! A schimba partidele Nu am intenț 'a a interveni în po­lemica deslănt­uită în jurul discur­sului rostit in Senat de către d. Matei Cantacuzino. - Dar cred că trebue lămurit? o chestie de prin­cipii- U Iat-o. D. Matei Ca­ntacuzino a fost a­­cuzat că, de­oarece, a t­recut prin mai multe paride, aceasta însem­nează că este­ un om venal, că este lipsit de c­Mrtgffrl. Iată punctul fHncipal Adevărat să fie că un om­ care, în România, schimbă partidele este un om lipsit de convingeri? Este destul să aruncăm o privire asupra situației partidelor noastre politice din ultimii zece ani, pentru ca, văzând ce s’a ales de ele, să ne dăm verdictul. înainte de război aveam partidul liberal si partida conservator cu disidenta lui oW datorieli care -se numea: când partid junimist sau constitutional si and partid takist sau democrat. Ashtzi n’a mai rămas decât partidul liberal. Partidul ve­­ch­iu conservator a dispărut, parti­dul junimist a dispărut, partidul ta­kist a dispărut, totuşi mulţi dintre­ membrii acestor partide trăesc încă.­­ Afară numai dacă oamenii a­­ce­ştia nu sunt holuri şi să renunţe definitiv la viaţa oblică, ei trebue să se înregimenteze undeva, bine­înţeles acolo unde simt mai aproa­pe de ideile lor de: Origină. Cine poate învinovăţi in aceşti oameni dacă astăzi se afli într’un alt par­tid decât in acela in care au des­călecat? Dar mai este o i'trebare: Oare a schimba partidel­­ în I^omănia — repet: nu Rom Ida", înseninea­ză neapărat a schi­­ăn­it­ ideile? Lăsând la o parte­ ca prejudecata car© vrea cum că o reînoire a idei­lor sau dobândirea unei idei mai juste asupra probii mei or politice atât de nestabile ele însăşi, nu este o scădere morală, dar de unde pre­tenţia* ca partidele evcUiiaza iar nu-și revizuesc programele atunci când evenimentele încep să alerge mai repede decât partidele? Iată un caz recent la noi­, actua­lul guvern liberal a practicat până acum politica de prohibire a expor­tului pentru un număr de mărfuri de întâia trebuință. Văzând că siste­mul nu da rezultate bune, a făcut maşina înapoi şi a trecut la cealal­tă extremitate, decretând regimul libertatii absolute. Dacă un liberal partizan nestră­mutat al politicei prohibiţioniste ar­esi azi din partidul liberal, pe acest motiv, cine ar merita acuzaţia că a variat în idei: liberalul care a în­cetat să mai fie membru al parti­dului liberal, sau partidul liberal el însuşi? Alt exemplu: partidul liberal are uni program — cam vechi nu e vorbă, — fiindcă se trage de la 1848 — în care figurează cu sme­renie evanghelică, respectul pentru toate libertăţile , a întrunirilor, a tiparului, a votului. Dar când partidul liberal fiind la cârmă face alegeri violente, falsi­fică rezultatul şi fură urnele şi când întrunirele adversarilor le pune sub teroarea regimentelor de sol­daţi s’ar putea întâmpla ca un libe­­ral, văzând contradicţia între pro­grame şi realizare să iasă din partid. Aceeaşi întrebare ca mai sus: in cazu­l acesta cine merită acuza­rea că şi-a schimbat credinţele, liberalul eşte din partid fiindcă a rămas acelaşi statornic partizan al tuturor libertăţilor publice, sau par­tidul care şi-a părăsit programul? In ţările cu partidele întemeiate pe idoi, trecerea oamenilor dintr’un partid un altul nu stârneşte atât de mult scandal si atâtea Indignări de melodramă, pe cât stârnesc într’o ţară fără partide cu idei. Dar a­­ceastă pseudo-indignare are la noi cântecul ei: moraliştii noştri nu sunt revoltaţi de faptul că un om şi-ar fi schinbait ideile, ci numai fiindcă a schimbat partidul. la Anglia câţi oameni politici nu trec de la un partid la altul, de­şi în Anglia partidele au idei la casa lor. Cazul lui Gladstone este uitle: marele Gladstone a debutat ca membru însemnat al partidului con­­serva­tor, a trecut după aceea în partidul liberal și a devenit șefii acestui partid. Dar însăși schimbarea de idei este un fenomen foarte moral dacă­­nu e dovedit că are drept mobil un motiv de venalitate. Cât privește schimbarea de partid, ea stă chiar la baza practicei constituţionale. In toate tarile constituţionale şi cu regim parlamentar guvernele cad atunci când corpul electoral le-a părăsit. Ceeace însemnează că a­­cest guven a avut încrederea ale­­gătorilor cari mai târziu s’au re­tras. Dacă, prin urmare, schimbarea de păreri este legitimă şi morală atunci când este practicată de către o masă de oameni, de ce aceiaşi conduită ar fi ruşinoasă când­­ este numai a unor individualităţi? •­ Repet că nu mă,ocupata acessr ar­­ticol principial de persoanele care au fost în polemică în­ aceste din urmă zile, pe mine mă interesează numai principiul. • V. -t. V: Când opinia publica este chema­tă să se ocupe de asemenea peripar­teticiani politici­an­ teste' chemătă să dea un verdict, ceeace trebue bine stabilit nu e: în primul rând, dacă omul a trecut dim'tr’iun partid' în altul, dar, mai ales dacă m­ebfiul călătoriei a fost ori n’a fost onojra­­bil. . ■ Și, pentru a taă-reîntoarce la mo-1 tivul determinant':al discuției Hired că acei cari au acuzat pe d. Matei Cantacuzino pentrji că va figurat In câteva partide erau datori, să do-, vedească rar schimbările de denti--; ciliu ci scopurile josnice pentru care.. ar fi făcut aceste schimbării ; D. ministru de c­rigine care la Senat a făcut d-lui Matei Cantacu­zino o vină din nestabiilitatea d-saîe în diversele barace prin care a tre- * -. cut ca amator de^xcursiuni, nu tre-1 t0'e *°r culminante. ^ • buia să uite că, in clipele în care J Este în afară, de îndoială că în perora, aVea în fată pe băncile ma- «actualele vremuri fraudele sunt ioriîătc­i ,13 d- zii Disescu si Paa­­gratî cari au fost o viata întreagă membri ai partidului junimist sau conservator, că avea pe fostul ju­nimist Nicache Botez, actual Indi­cat pentru un subsecretariat de stat şi că, alături pe banca mini­sterială, avea pe d. Richard Frama­­sovic, cunoscutul militant takist de la Turnu-Severin. Aceste vecină­tăţi şi tovărăşii ar fi trebuit să-l împiedece de a judeca cu asprime pe aceia cari trec, în România, din­tr’un partid în altul. Cât timp, dar, schimbarea de partid nu este o apostasîe, cât timp nu e făcută spre a primi o răsplată și pentru a schimba foloasele per­sonale mai mici dintr’un partid, pe alte foloase mai mari primite dela un alt partid, variațiunile nu sunt de osândit Merg mai departe şi spun că pen­tru oamenii întregi este de multe ori — în România—o datorie mo­rală ca să părăsească acele orga­nizaţii politice în care se lucrează atât de puţin pentru binele patriei şi atât de mult pentru buzunarele proprii. Const. Bacalbaşa ttrli-iKÉli-lii de Dr. P. ROBESCU Cine nu-şi dă seama, cine nu ştie că ştiinţa a progresat enorm? Insă, cu tot progresul său evi­dent, ştiinţa nu a putut — şi cine ştie de va putea vre-o dată — să pătrundă, să desvăluie, marele şi nepătrunsul mister, al fenomenelor naturale. Bunioară, fenomenul atât de na­tural al vieţei, este încă un mare semn de întrebare, şi poate că va dura tot ca semn de întrebare, cât va dura şi omenirea. Misterul vieţii, care ţine la sânul său »«insei »tate« manifestata «cu­noscute, nu a ajuns să fie desvelit; ştiinţa cunoaşte, explică, pătrunde multiplele manifestaţii ale fenome­nului vieţii, dar nu poate să expli­ce nici când începe viata, nici de ce începe, cum nu poate să explice nici când sfârşeşte viata şi nici de ce sfârşeşte. Viata! Viata! Ce este viata? Ştiinţa ştie că dintr’o singură ce­lulă feminină, şi o singură celulă masculină, puse fată în fată într’un ou de găină, iese un organism aşa de frumos si asa de complicat, pu­iul, cu atâtea organe neasemănă­toare între ele, cu ochi cu fulgi cu sânge, cu muschi, cu oase, cu nervi Viata palpită în fiecare organ, la fiecare părticică a corpului nou format: viaţa triumfează în ansam­blul desăvârşit de echilibrat al cor­­pului întreg; o vedem în toate ma­nifestaţiile organismului minunat de frumos, dar nu o putem percepe: misterul vieţii nu ne este cunoscut. Ştiinţa ne spune precis după câte ore, la ou, a început înmulţirea celulelor, după câte ore se formea­ză sângele, după câte zile se for­mează muşchii, oasele, etc., — toa­te acestea fiind chestiuni de obser­vaţie, de perseverenţă — dar ştiin­ţa nu a putut şi poate că nici­odată nu va putea să spună, care este misterul care face ca din două celu­le, una masculină şi alta feminină, din două celule cari după cercetări- lo stîrn­­tî sunt ca structură intimă perfect la fel şi nu au nimic parti­cular care să le diferenţieze, ştiin­ţa nu poate să spună care este mi­sterul ca din două singure celule să rezulte un organism aşa de com­­­plect şi aşa de complex. Cum începe viaţa? Şi de ce în­cepe? Mister. Problema Incepatalul vieti vine fatal ca o logică întrebare, în min­tea fiecărui adolescent, care a că­pătat noţiuni mai precise de ştiinţă. Ştiinţa a cercetat mult această pro­blemă, pornind de la starea pre­sentă, analizând, observând, a cău­tat să se ridice înapoi, spre obâr­şie, să ajungă la deslegarea pro­­blemei începutului, dar cercetările ajung până la un punct la care mi­sterul este mai puternic decât orice mijloc de investigaţie, mai puternic decât orice poate concepe mintea, om­ului decât orice pot să de mijloacele ştiinţifice, şi peste a­ceastă misterioasă barieră poat că nimeni nu va putea să treac vre-o dată. Iar eterna întrebare „cin© s’a născut întâi, pui sau gă­ita“ este stânca de granit la care o multă greutate se ajunge, pe cât stă scris, ca pe Coloanele lui Hei cui „plus ultra“. Stiiata, cu cercetările sale, mă­reşte misterul care învăluie feno­menele naturale, şi cu cât datei ştiinţifice sunt mai precise, cu atf vălul misterului ne apare mai a­dânc, mai de nepătruns. Să ne explicăm: univers^-'']’, care ni fa creat ştiinţajă nu universul astronomic __ cu­­ relativ al lui Eto***”­.. redte minunile sale. NAZIAT­I Imitatori Un multi-nailionar englez , mu­rind, a lăsat o colecţie de muşte muzeului din Londra. Moştenirea e foarte originală şi lordul ar putea găsi imitatori In ţara românească, unde, în aceleaşi condiţiuni, d. A. C. Cuza poate lăsa o splendidă colecţie de gărgăuni. Şi d. Ionel Brătianu rezervă tot o colecţie de muşte, specificând că au fost prinse din zbor, in vremea laborioaselor sale guvernări. KDE Abonamente IN TARA Pe un an 650 lei. Pe șase luni 350 lei. Pe trei luni 180 lei. Invalizii *81 «îi cp Am venit să mă plâng, d-le prim-ministru, că mor de foame­te 40 iei. ;'*ddi**f.Asâ-ti dăm 50 la sută reducere la spectacole el lot permanertt in tribună la toate serbările nationale. Ai, '4 & Fraude șt. jiotu ș’ău savâțsti'de câmiĂItimea­ şi”, îoârtp, țțgo^tbjjj se vbr iăvârsL' eât luqipfliuSupt' îtisp perioade ’în­­care tele gifipfescta mod digisebît, după cutii exisita serii alternante de ard bițVii sau răi d după cum epidemiile își au momen-­ de-o abundentă extraordinară şi numărul celor ce se îmbogăţesc prin mijloace extralegale e mai mare ca ori­cum­ vorbim de Ro­mânia, bine­înţeles, singura care ne interesează din acest punct de ve­dere. De pricinele mai adânci so­ciale, care provoacă şi încurajează o atare stare de lucruri nu ne vom ocupa aci Vom releva numai fap­tul în sine şi rolul statului Import, export, reforma agrară, comerţ reglementat poştă, căi fe­rate, etc., îşi dau contingentul lor numeros de contrabandişti, sam­sari, intermediari diverşi, hoţi or­dinari cari sparg casele ori desfac plicurile cu valori. Pretutindeni şi în toate mişună fraudatorii, dar mai cu osebire în jurul afacerilor de stat sau al acelor în care statul se amestecă fără cădere şi fără pri­cepere. De-abia apare o lege, un regula­ment, o măsură emanând de la stat­ul în care intervenţia statului e in­trodusă, că putem fi siguri că chiar de a doua zi, ca pe un pământ bine gunoiat, vor răsări cu duiumul ciu­percile fraudelor. E de-ajuns ca guvernul să vrea să împartă po­rumb de pildă într’o localitate, un lucru de nimic, foarte simplu şi natural, ca pe dată să se constate o hoţie. Şi câte rămân nedenuntate, deci necunoscute! De când dar statul a căutat să treacă dincolo de limitele atributiu­­nilor sale fireşti, de atunci au cres­cut, la mod îngrozitor, si nereguli­le ce le semnalăm. De aceea am combătut si comba­tem intervenţia statului in afaceri ce nu-l privesc, ea fiind nefastă din toate punctele de vedere. Evident că fraudele nu s'ar suprima prin retragerea statului la matca sa, dar prin aceasta prosperitatea ca si moralitatea publică ar creste i­­mens. Nu e de loc o chestie de principiu ci de fapte Iar dovezile curg, numeroase si dureroase, zil­nic si din toate părțile. Dar cine ne ascultă? Poate nici ch­iar publicul care sufere. ■ ■ ■■ O atitudine imprudentă de N. BATZARIA • Este vorba de atitudinea câtorva dintre conducătorii politici sau re­ligioşi ai maghiarilor cetăţeni-ro­­mâni.­­ înţelegem şi ne explică la asor motivul pentru care ei sunt nemul­ţumiţi şi jigniţi de actuala stare dfn lucruri Este un motiv de d­­ omn sau rittest, si* ¡' ·iic‘iitau’A»a kiui) vw trebui să mai treacă vreme r*nS să Ii se cicatrizeze rana din Inimă gj să se împace definitiv cu adevărul că nu e nimic de schimbat că gra­niţele actuale sunt si rămân veşni­ce. Vechea Ungarie a murit «j nu • putere pe lume care să o recheme la viată.­­ De aceea, dacă le intelegenţ «i până la un punct oarecare le mena­jăm d­urerea, sunt însă anumite lu­cruri pe cari în însuşi Interesul lor, si a! populaţiei maghiare in numele căreia vorbesc, slntlra o datorie de a H­ le spune făţiş si In toată leali­tatea. ( Printre aceste lucruri este sl ** ceia că atitudinea de azi a șefiloff maghiari de cari ne ocupăm, nu nu­mai că nu folosește cu nimic cauze! pe care vor s’o apere, ci contribue în mod puternic ca să nu poată fi înjghebate raporturile de apropiere $! de o colaborare prietenească I* tre elementul românesc si cel ma­ghiar din cuprinsul tărei ! A săvârşit bunăoară o mare im­­prudenţă deputatul Sándor, vorbind aşa cum a vorbit la discuţia Mesa­jului. întreruperile şi protestările ce curgeau de pe toate băncile Came­rei şi de la reprezentanţii tuturor partidelor dovedeau că sunt ches­tiuni asupra cărora încetează intre români orice deosebiri de partid şi orice patimi politice si că sufletul si cugetul românesc apare întreg si u­­nitar, când este vorba de apărarea­ demnităţii nationale si a integrităţi! tării De asemenea, a fost rău Inspirat episcopul Nagy Károly al Bisericei reformate maghiare, spunând In discursul de inchidere a consistoru­­lui acestei biserici ci dacă maghia­rii din Ardeal nu vor mai fi ascul­taţi, se vor chibzui din nou, dacă mai este loc de rugăminte, sau dacă bărbaţii trebue să păşească înainte. In astfel de cuvinte fiecare român este îndreptăţit să vadă o provoca­re şi o ameninţare, iar la faţa lor orice român se simte revoltat şi e firesc să reacţioneze. Ştim bine că actualilor guver­n Citiţî continuarea in pag. II-a). ..V, "i'&iVi i'iii ."...i'V ■',-■1 .............. I - ■■■-■ . --­

Next