Adevěrul, decembrie 1923 (Anul 36, nr. 12223-12248)
1923-12-01 / nr. 12223
Arai XXXVI. Ho 122237 t el wfrpfanfl » fraft M 4 I el wiwlanii in străinătate Sâmbătă 1 Decern itBricĂ^ASTKr $ A S HJ / A devenit! FONEATORI AL. V. E ELEIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897-1923 IWM53BS5SW 0 politica a sufletului - Marele discurs al d-lui Iorga • In atmosfera greu încărcată după zece zile de discuţie aprigă a Adresei — discuţie în care temperamentele si convingerile adverse s’au ciocnit cu vigoare si chiar cu pasiune — a răsunat impresionant un cuvânt de chemare la linişte şi la datoriile supreme ale tuturor deopotrivă. A vorbit Gi Iorga. Discursurile politice ale marelui profesor sunt totdeaunna prelegeri darnice pentru ascultători. Dar, cu deosebire, cuvântarea de ieri rămâne o lecţie admirabilă pentru uzul tuturor, într’un ceas când dascălii înţelepţi si autorizaţi simt aşa de rari si aşa de doriţi. D. Iorga n’a vorbit numai ca un şef de partid cu legitime drepturi la recunoştinţa si conducerea ţării.A vorbit de la înălţimea unei opere morale care trece de limitele partidului pentru a fi avutul de ideal al unui neam întreg. La această operă, cine poate tăgădui că uriaşa activitate a d-lui Iorga a adus nu numai baza nesdruncinabilă dar şi colaborarea cea mai preţioasă a fiecărui amănunt. Tot ce este de respectat în conştiinţa publică de azi, e fructul însămânţărilor acestei minţi miraculoase şi acestei inimi neobosită în jertfe. Cu conştiinţa situaţiei lui unice în respectul popular şi în perioada istorică pe care o trăim, d. Iorga n’a putut rosti numai un frumos discurs politic pentru deservirea — chiar legitimă — a partidului ce călăuzeşte. D-sa a fost împins de forţele morale publice, al căror părinte incontestabil este, să se ridice deasupra tuturor, prieten sau duşman, tovarăş firesc sau aliat posibil, pentru a da ţării şi partidelor lecţia cu care era împuternicit. A spus-o clar, şi cuvintele sale au zguduit prin măreaţa lor sinceritate , cu trecutul său, cu mândria celor ce ştie ca a dat poporului pentru zilele cele mai mari ale istoriei naţionale, nu are nevoie de Iorga de consacrarea trecerii pe banca ministerială pentru a gusta din satisfacţia unei stăpâniri ce nu i-ar da nimic peste ceea ce a cucerit până azî în stima poporului. Cu această autoritate a omului în stare să reprezinte ceva mai muit decât chiar onoarea unui partid așa de respectat a vorbit ca dascăl al tuturor.. Cuvântarea d-lui lorga e un înalt program pentru o politică a subenulut. Clădirea tării n’are spor —spunea respectabilul dascăl — fiindcă se săvârşeşte greşeala de a ne întemeia numai pe materie şi pe formă. Or, nimic nu se poate dura numai cu atât. Trebue suflet adăogat construcţiei noastre pentru că altfel ne irosim în van puterile. Din această rătăcire a forţelor naţionale de cari dispunem, a ieşitdesnădăjduitoarea situaţie că nu s’a realizat nimic trainic sau măcar folositor dela întemeierea României Mari si Până azî. Totul e pulbere si haos. Nimic nu se poate închega si statornici. Marile făptuiri cu cari s’au înălţat totdeauna nafifie, în tot lungii! Istoriei, n’au fost decât opere ale sufletului. O pildă recentă, verificată cu ochii noştri înşişi stă plină ide învăţătură înainte-ne : soarta Germaniei. Cine a întemeiat Bei- Saiu! şi cine-1 ucid ? L’au întemeiat apostolii săraci ai scoale! si ai slovîi tipărite ; îl omoară cavalerii agresivi ai marii finanţe şi satrapii marii industrii . Numai sufletul e creator, numai el e în stare să dureze splendorile şi garanţiile unei naţii. Sub lumina acestui adevăr, d. Iorga a cercetat problemele de la ordinea zilei : chestia agrară, situaţia economică, nenorocirea administrativă, politica externă, nu toate stă efectul aceleiaşi bube : lipsa de suflet ■i Să-l facem ! Să-l facem cu puterile tuturor, posibil să fie înfrăţite dacă fiecare se poate ridica destul de sus pentru a nu mai putea duce cu dânsul resturile de patimă şi de urâţenie In domnia cărora se creiază vrăjmăşiile dintre fraţi si relele cele mai aspre pentru tară-Nu odată în cursul acestei lungi , mult aplaudate cuvântări — in care neîntrecuta elocintă a oratorului se găsea pe terenul ei spiritual cel mai proprie« — d. lorga B’a referit cu amărăciune la luptele neîntemeiate si violente cam diraidi pe români Intre ei pentru bucuria duşmanilor din afară. Politica aceea a sufletului preconizată de şeful naţionaliştilor ar tebuti să vindece si vătămătoarea dihonie dintre cei ce reprezintă aceleaşi aspiraţii populare. Nu putem ajunge aci decât prin şcoală. Acolo e uzina, e mina de suflet ce te treime. Numai printr'o largă, vrednică, pătimaşe, mistică practicare a şcolii, vom putea da naţiei acesteia, nevoită să conlocuiască cu naţionalităţi străine în hotare'« aceleiaşi patrii putinţa morală de a absorbi — nu prin violenţă ci prin farmecile blânde ale luminii — toate opunerile şi opoziţiile istorice ide azi ! Şi d. Iorga a sfârşit cu o JnoDNDifcMoi pcea mârije a tei*lor culturale pe care poporul român le poate pune la îndemâna statului naţional pentru a dura ceea ce nu mai piere ! Aşa, discursul acesta rostit după ce atâtea talente prezintaseră strălucit fapte şi documente de realitate, — vine ca o concluzie splendidă, de mare înţelepciune, purcesă din bunul sânt şi nădejdea obştii româneşti. D. Iorga a avut în vibranta lui lecţie de adevăr şi minte, inspiraţia unui popor întreg care-l ascultă şi-l aşteaptă totdeauna. P. T. Un incident penibil D. N. lorga insultat da d. Gr. Fiipescu Pe ziua de eri Adunarea deputaţilor a fost martora unui incident extrem de penibil In discursul d-lui N. lorga. d. Gr. Filipescu pare a fi găsit o aluzie ireverenţioasă la adresa defunctului său părinte, regretatul bărbat politic Nicolae Filipescu. O asemenea aluzie ar fi natural ca d. Gr. Filipescu s’o simtă mai mult de cât alţii, dar nimeni din cei prezenţi n’a sezisat-o, si asta e de ajuns ca să spunem că nici nu a existat. Oricum, dreptul de critică e inviolabil, omul politic nu i se poate sustrage răci in viată si nici după moarte, d. lorga ar fi putut exprima orice părere despre Nicolaie Filipescu. si dacă memoria acestuia ar fi avut nevoie de apărare, aceea pe care i-a oferit-o d. Gr. Filipescu e de-o supremă ineficacitate. Din respect pentru incinta în care se afla și din respect, mai cu seamă, pentru omul de înaltă ştiinţă şi de jertfitor apostolat pe care-l avea în faţa d-sale, d. Filipescu ar fi trebuit să-şi stăpânească nervii. D. Filipescu are reputaţia unui om de temperament. Dar d-sa n’a avut încă prilejul să-şi facă şi alte reputaţii. Temperamentul singur pricinueste mari neajunsuri si oamenilor cari dau si partidelor în cari se află dânşii. In vremea noastră, când brutalitatea, sub toate formele, tinde să se întroneze în viata publică, o izbucnire cu a d-lui Filipescu trebuie dezaprobată în chipul cel mai hotărât. $i cu atât mai mult când ea se produce în parlament, și când victima ei este un mare cărturar și apostol ca M. N. lorga.* Grecia republica De ce depinde azi soarta mronarchiilor După toate ştirile ce vin din Grecia, ea este pierdută pentru monarchia. Partidul revoluţionar militarist, venit la câimă Împotriva regelui, nu a putut şi nu a vrut să ajungă la un compromis cu dinastia, iar încercarea acesteia de a se impune a dat greş. Grecia a ieşit din războiul mondial, cum a ieşit, dar a ieşit din războiul ca Turcia Infifnită. Popoarele moderne nu mai suportă dinastiile Învinse, adică nenorocite, şi soarta care a lovit pe Romanov, pe Hohenzolernl şi pe Habsburg, nu a cruţat nici dinastia greacă. De fapt însă această ultimă prăbuşire a unei dinastii, mai este şi rezultatul unei alte bătălii, a bătăliei dintre Afnisa şi d. Venizelos. Oricât acesta a declarat prin scrisoarea sa că înțelege să nu mai facă politică, făcea totuşi politică în acea scrisoare, când mai declară că Grecia e coaptă pentru republică şi nu le eceptfi pentru republică şi nu e că. Cu aceasta d. Venizelos a pronunţat sentinţa de condamnare a dinastiei căci pe lângă alte Interpretări, declaraţia d-lui Venizelos mai era susceptibilă şi de aceasta: poporul grec s'a arătat copt pentru democraţie, chiar şi pentru republică, dinastia greacă însă nu s'a arătat coaptă pentru monarchia democratică. E doar caracteristic că singurele dinastii cari au supravieţuit toate revoluţiunile, sunt cele democratice. Şile instructiv pentru dinastiile existente, că nu pot spera să reziste curentelor republicane, care decurg din evoluţiunea fatală a ideilor politice, decât privindu-se pe terenul strict democratic. Sa para ei guvernul nostru ca şi cel din Belgrad, au depus oarecare stăruinţe la Atena pentru a sprijini dinastia care a înrudită de aproape cu csa română şi cu cea iugoslavă. Se vede Insă că stărilntele acestea au fost primite cu delicateţe, dar ea rezervă. Vremea eficacităţii Înrudirilor dinastice a trecut. Unde decide Majestatea sa Poporul, celelalte majestăţi trebuie să se închine. Altă chestie este dacă regimul republican va aduca Greciei vrem fericire. Aceasta vremea va trebui 8*0 arate şi cine ştie dacă tânăra şi, omeneşte, simpatica pereche regală, care va face in curând drumul Atena-Bucureşti, nu va fi chemată poate să-l mai facă odată înapoi Istoria republicelor prematura cunoaste retururi pilgeartet,. Ni Un prim rezultat Acum câteva zile a expirat termenul pentru depunerea candidaturilor la alegerile generale din Anglia. In acea zi urma, potrivit normelor electorale, ca acei dintre candidaţi cari nu au adversari să fie proclamaţi dea dreptul aleşi, fără a mai aştepta scrutinul. Fireşte lucrul nu avea să se întâmple decât în acele circumscripţii a căror tendinţă politică sau al căror devotament pentru un a uimit candidat e în afară de orice îndoială. După ştirile din zilele preedente proclamarea din oficiu se prevedea în 50 de circumscripţii electorale. Se dădea chiar proporţia după care aceste mandate urmau să se repartizeze între diferitele partide. Astfel agenţia Reuter dădea ca sigură proclamarea a 38 conservatori, 10 liberali şi 6 socialişti. Rezultatul acesta putea fi considerat ca o prevestire bună pentru conservatori, deci pentru partizanii protecţionismului. O telegramă particulară a ziarului nostru ne comunică însă aseară un rezultat mult mai senzaţional. Făcând toate rezervele asupra exactităţii cifrelor conţinute într’însul nu ne putem abţine de la semnalarea lor imediată. După această ştire au fost proclamaţi aleşi în lipsă de contracandidaţi 77 de candidaţi şi anume : 36 conservatori şi 10 liberali (ceea ce ar corespunde pronosticului agenţiei Reuter), dar şi 30 de labouristi plus un conservator liber-schimbist. Rezultatul acesta ar însemna o grea lovitură dată conservatorilor şi programului protecţionist. Ar fi greşit a trage din proporţia de mai sus vreo deducţie cu privire la scrutinul general de la 5 Decembrie, căci ar însemna ca guvernul să rămână în minoritate, ceea ce nu corespunde probabilităţilor. Rezultatul indică însă în mod elocvent cât de împărţite sunt opiniile şi cât de grea va fi lupta dintre cele trei partide, atât în alegerile din săptămâna viitoare, cât și în parlament.« HOT. Politica si băncile Acest" „şi" nu joacă aer rolul de conjuncţie ci de virgulă. Nu e deci la mijloc o legătură ci o enumerare. Dar să expui mai bine decât să explic. Toată lumea face politică, de la adolescenţă şi până la moarte. Şi cu toate astea dacă-l iei pe fiecare în parte îţi va înşira despre politică, întregul vocabular injurios şi măscăricios pe care-l cunoaşte. Politica e astfel categorisită până şi de cei ce-o practică zilnic şi în toată viaţa ca ceva hidos, scârbos şi primejdios, atât pentru indivizi cât şi pentru ţară. Ba unii pretind că chiar pentru întreaga omenire. Cum se explică lucrul acesta atât de bizar şi de contradictoriu? Dacă există oare cumva şi o politică bună, de ce n’o practică ei pe aceia? Iar dacă orice politică e aşa cum nu se denunţă, de ce nu se lasă de ea? Mister. Al doilea val de critici şi de injurii se revarsă asupra banului, în special asupra templelor banului care se numesc bănci. A fi un consiliul unei bănci, a fi în serviciul sau în solda ei, a avea orice fel de legături cu una din ele, e ceva care stârneşte numai prepusuri urâte şi o mare indignare. Când cel cu stânjeni de bârne în ochii lor şi-au deşertat sacul de insulte şi de calomnii la adresa noastră de pildă, cred că ne-au turtit definitiv când ne lansează acuzaţia că am fost şi că suntem la ordinul cu tării bănci sau sindicat de interese băneşti, din ţară ori din străinătate. Acelaşi lucru îl fac de altmintreli şi între dânşii cei ce ne atacă pe noi, cu deosebirea numai că pe această temă noi suntem neprihăniţi şi ei înfruptaţi, ca să nu zic ghiftuiţi Banii la ei trag doar, bănci ci au, cu băncile şi prin bănci trăesc toată viaţa, altarul viţelului de aur e în capiştea lor. Cum se explică şi acest mister că oamenii de afaceri prin excelenţă, prin definiţie şi prin esenţă am putea” zice ,lună şi fulgeră zilnic împotriva propriei lor ocupaţii de căpetenie ? E şi acesta un mister ca şi celălalt. Un psiholog ar găsi aci un material bogat şi interesant de studiat. E de mirare chiar că un subiect atât de vast n’a găsit încă o minte clară și puternică care să-l trateze. Index —“ S’a arătat la Cameră că, deşi avem un minister al sănătăţii publice, starea sanitară a ţării e din ce fit ce mai rea. ! ...Singura scăpare rămâne întemeierea unui nou ministerial nesănătăţii publice! A schimba partidele Nu am intenț 'a a interveni în polemica deslăntuită în jurul discursului rostit in Senat de către d. Matei Cantacuzino. - Dar cred că trebue lămurit? o chestie de principii- U Iat-o. D. Matei Cantacuzino a fost acuzat că, deoarece, a trecut prin mai multe paride, aceasta însemnează că este un om venal, că este lipsit de cMrtgffrl. Iată punctul fHncipal Adevărat să fie că un om care, în România, schimbă partidele este un om lipsit de convingeri? Este destul să aruncăm o privire asupra situației partidelor noastre politice din ultimii zece ani, pentru ca, văzând ce s’a ales de ele, să ne dăm verdictul. înainte de război aveam partidul liberal si partida conservator cu disidenta lui oW datorieli care -se numea: când partid junimist sau constitutional si and partid takist sau democrat. Ashtzi n’a mai rămas decât partidul liberal. Partidul vechiu conservator a dispărut, partidul junimist a dispărut, partidul takist a dispărut, totuşi mulţi dintre membrii acestor partide trăesc încă. Afară numai dacă oamenii aceştia nu sunt holuri şi să renunţe definitiv la viaţa oblică, ei trebue să se înregimenteze undeva, bineînţeles acolo unde simt mai aproape de ideile lor de: Origină. Cine poate învinovăţi in aceşti oameni dacă astăzi se afli într’un alt partid decât in acela in care au descălecat? Dar mai este o i'trebare: Oare a schimba partidel în I^omănia — repet: nu Rom Ida", înseninează neapărat a schiănit ideile? Lăsând la o parte ca prejudecata car© vrea cum că o reînoire a ideilor sau dobândirea unei idei mai juste asupra probii mei or politice atât de nestabile ele însăşi, nu este o scădere morală, dar de unde pretenţia* ca partidele evcUiiaza iar nu-și revizuesc programele atunci când evenimentele încep să alerge mai repede decât partidele? Iată un caz recent la noi, actualul guvern liberal a practicat până acum politica de prohibire a exportului pentru un număr de mărfuri de întâia trebuință. Văzând că sistemul nu da rezultate bune, a făcut maşina înapoi şi a trecut la cealaltă extremitate, decretând regimul libertatii absolute. Dacă un liberal partizan nestrămutat al politicei prohibiţioniste aresi azi din partidul liberal, pe acest motiv, cine ar merita acuzaţia că a variat în idei: liberalul care a încetat să mai fie membru al partidului liberal, sau partidul liberal el însuşi? Alt exemplu: partidul liberal are uni program — cam vechi nu e vorbă, — fiindcă se trage de la 1848 — în care figurează cu smerenie evanghelică, respectul pentru toate libertăţile , a întrunirilor, a tiparului, a votului. Dar când partidul liberal fiind la cârmă face alegeri violente, falsifică rezultatul şi fură urnele şi când întrunirele adversarilor le pune sub teroarea regimentelor de soldaţi s’ar putea întâmpla ca un liberal, văzând contradicţia între programe şi realizare să iasă din partid. Aceeaşi întrebare ca mai sus: in cazul acesta cine merită acuzarea că şi-a schimbat credinţele, liberalul eşte din partid fiindcă a rămas acelaşi statornic partizan al tuturor libertăţilor publice, sau partidul care şi-a părăsit programul? In ţările cu partidele întemeiate pe idoi, trecerea oamenilor dintr’un partid un altul nu stârneşte atât de mult scandal si atâtea Indignări de melodramă, pe cât stârnesc într’o ţară fără partide cu idei. Dar această pseudo-indignare are la noi cântecul ei: moraliştii noştri nu sunt revoltaţi de faptul că un om şi-ar fi schinbait ideile, ci numai fiindcă a schimbat partidul. la Anglia câţi oameni politici nu trec de la un partid la altul, deşi în Anglia partidele au idei la casa lor. Cazul lui Gladstone este uitle: marele Gladstone a debutat ca membru însemnat al partidului conservator, a trecut după aceea în partidul liberal și a devenit șefii acestui partid. Dar însăși schimbarea de idei este un fenomen foarte moral dacănu e dovedit că are drept mobil un motiv de venalitate. Cât privește schimbarea de partid, ea stă chiar la baza practicei constituţionale. In toate tarile constituţionale şi cu regim parlamentar guvernele cad atunci când corpul electoral le-a părăsit. Ceeace însemnează că acest guven a avut încrederea alegătorilor cari mai târziu s’au retras. Dacă, prin urmare, schimbarea de păreri este legitimă şi morală atunci când este practicată de către o masă de oameni, de ce aceiaşi conduită ar fi ruşinoasă când este numai a unor individualităţi? • Repet că nu mă,ocupata acessr articol principial de persoanele care au fost în polemică în aceste din urmă zile, pe mine mă interesează numai principiul. • V. -t. V: Când opinia publica este chemată să se ocupe de asemenea periparteticiani politician teste' chemătă să dea un verdict, ceeace trebue bine stabilit nu e: în primul rând, dacă omul a trecut dim'tr’iun partid' în altul, dar, mai ales dacă mebfiul călătoriei a fost ori n’a fost onojrabil. . ■ Și, pentru a taă-reîntoarce la mo-1 tivul determinant':al discuției Hired că acei cari au acuzat pe d. Matei Cantacuzino pentrji că va figurat In câteva partide erau datori, să do-, vedească rar schimbările de denti--; ciliu ci scopurile josnice pentru care.. ar fi făcut aceste schimbării ; D. ministru de crigine care la Senat a făcut d-lui Matei Cantacuzino o vină din nestabiilitatea d-saîe în diversele barace prin care a tre- * -. cut ca amator de^xcursiuni, nu tre-1 t0'e *°r culminante. ^ • buia să uite că, in clipele în care J Este în afară, de îndoială că în perora, aVea în fată pe băncile ma- «actualele vremuri fraudele sunt ioriîătci ,13 d- zii Disescu si Paagratî cari au fost o viata întreagă membri ai partidului junimist sau conservator, că avea pe fostul junimist Nicache Botez, actual Indicat pentru un subsecretariat de stat şi că, alături pe banca ministerială, avea pe d. Richard Framasovic, cunoscutul militant takist de la Turnu-Severin. Aceste vecinătăţi şi tovărăşii ar fi trebuit să-l împiedece de a judeca cu asprime pe aceia cari trec, în România, dintr’un partid în altul. Cât timp, dar, schimbarea de partid nu este o apostasîe, cât timp nu e făcută spre a primi o răsplată și pentru a schimba foloasele personale mai mici dintr’un partid, pe alte foloase mai mari primite dela un alt partid, variațiunile nu sunt de osândit Merg mai departe şi spun că pentru oamenii întregi este de multe ori — în România—o datorie morală ca să părăsească acele organizaţii politice în care se lucrează atât de puţin pentru binele patriei şi atât de mult pentru buzunarele proprii. Const. Bacalbaşa ttrli-iKÉli-lii de Dr. P. ROBESCU Cine nu-şi dă seama, cine nu ştie că ştiinţa a progresat enorm? Insă, cu tot progresul său evident, ştiinţa nu a putut — şi cine ştie de va putea vre-o dată — să pătrundă, să desvăluie, marele şi nepătrunsul mister, al fenomenelor naturale. Bunioară, fenomenul atât de natural al vieţei, este încă un mare semn de întrebare, şi poate că va dura tot ca semn de întrebare, cât va dura şi omenirea. Misterul vieţii, care ţine la sânul său »«insei »tate« manifestata «cunoscute, nu a ajuns să fie desvelit; ştiinţa cunoaşte, explică, pătrunde multiplele manifestaţii ale fenomenului vieţii, dar nu poate să explice nici când începe viata, nici de ce începe, cum nu poate să explice nici când sfârşeşte viata şi nici de ce sfârşeşte. Viata! Viata! Ce este viata? Ştiinţa ştie că dintr’o singură celulă feminină, şi o singură celulă masculină, puse fată în fată într’un ou de găină, iese un organism aşa de frumos si asa de complicat, puiul, cu atâtea organe neasemănătoare între ele, cu ochi cu fulgi cu sânge, cu muschi, cu oase, cu nervi Viata palpită în fiecare organ, la fiecare părticică a corpului nou format: viaţa triumfează în ansamblul desăvârşit de echilibrat al corpului întreg; o vedem în toate manifestaţiile organismului minunat de frumos, dar nu o putem percepe: misterul vieţii nu ne este cunoscut. Ştiinţa ne spune precis după câte ore, la ou, a început înmulţirea celulelor, după câte ore se formează sângele, după câte zile se formează muşchii, oasele, etc., — toate acestea fiind chestiuni de observaţie, de perseverenţă — dar ştiinţa nu a putut şi poate că niciodată nu va putea să spună, care este misterul care face ca din două celule, una masculină şi alta feminină, din două celule cari după cercetări- lo stîrntî sunt ca structură intimă perfect la fel şi nu au nimic particular care să le diferenţieze, ştiinţa nu poate să spună care este misterul ca din două singure celule să rezulte un organism aşa de complect şi aşa de complex. Cum începe viaţa? Şi de ce începe? Mister. Problema Incepatalul vieti vine fatal ca o logică întrebare, în mintea fiecărui adolescent, care a căpătat noţiuni mai precise de ştiinţă. Ştiinţa a cercetat mult această problemă, pornind de la starea presentă, analizând, observând, a căutat să se ridice înapoi, spre obârşie, să ajungă la deslegarea problemei începutului, dar cercetările ajung până la un punct la care misterul este mai puternic decât orice mijloc de investigaţie, mai puternic decât orice poate concepe mintea, omului decât orice pot să de mijloacele ştiinţifice, şi peste această misterioasă barieră poat că nimeni nu va putea să treac vre-o dată. Iar eterna întrebare „cin© s’a născut întâi, pui sau găita“ este stânca de granit la care o multă greutate se ajunge, pe cât stă scris, ca pe Coloanele lui Hei cui „plus ultra“. Stiiata, cu cercetările sale, măreşte misterul care învăluie fenomenele naturale, şi cu cât datei ştiinţifice sunt mai precise, cu atf vălul misterului ne apare mai adânc, mai de nepătruns. Să ne explicăm: univers^-'']’, care ni fa creat ştiinţajă nu universul astronomic __ cu relativ al lui Eto***”.. redte minunile sale. NAZIATI Imitatori Un multi-nailionar englez , murind, a lăsat o colecţie de muşte muzeului din Londra. Moştenirea e foarte originală şi lordul ar putea găsi imitatori In ţara românească, unde, în aceleaşi condiţiuni, d. A. C. Cuza poate lăsa o splendidă colecţie de gărgăuni. Şi d. Ionel Brătianu rezervă tot o colecţie de muşte, specificând că au fost prinse din zbor, in vremea laborioaselor sale guvernări. KDE Abonamente IN TARA Pe un an 650 lei. Pe șase luni 350 lei. Pe trei luni 180 lei. Invalizii *81 «îi cp Am venit să mă plâng, d-le prim-ministru, că mor de foamete 40 iei. ;'*ddi**f.Asâ-ti dăm 50 la sută reducere la spectacole el lot permanertt in tribună la toate serbările nationale. Ai, '4 & Fraude șt. jiotu ș’ău savâțsti'de câmiĂItimea şi”, îoârtp, țțgo^tbjjj se vbr iăvârsL' eât luqipfliuSupt' îtisp perioade ’încare tele gifipfescta mod digisebît, după cutii exisita serii alternante de ard bițVii sau răi d după cum epidemiile își au momen- de-o abundentă extraordinară şi numărul celor ce se îmbogăţesc prin mijloace extralegale e mai mare ca oricum vorbim de România, bineînţeles, singura care ne interesează din acest punct de vedere. De pricinele mai adânci sociale, care provoacă şi încurajează o atare stare de lucruri nu ne vom ocupa aci Vom releva numai faptul în sine şi rolul statului Import, export, reforma agrară, comerţ reglementat poştă, căi ferate, etc., îşi dau contingentul lor numeros de contrabandişti, samsari, intermediari diverşi, hoţi ordinari cari sparg casele ori desfac plicurile cu valori. Pretutindeni şi în toate mişună fraudatorii, dar mai cu osebire în jurul afacerilor de stat sau al acelor în care statul se amestecă fără cădere şi fără pricepere. De-abia apare o lege, un regulament, o măsură emanând de la statul în care intervenţia statului e introdusă, că putem fi siguri că chiar de a doua zi, ca pe un pământ bine gunoiat, vor răsări cu duiumul ciupercile fraudelor. E de-ajuns ca guvernul să vrea să împartă porumb de pildă într’o localitate, un lucru de nimic, foarte simplu şi natural, ca pe dată să se constate o hoţie. Şi câte rămân nedenuntate, deci necunoscute! De când dar statul a căutat să treacă dincolo de limitele atributiunilor sale fireşti, de atunci au crescut, la mod îngrozitor, si neregulile ce le semnalăm. De aceea am combătut si combatem intervenţia statului in afaceri ce nu-l privesc, ea fiind nefastă din toate punctele de vedere. Evident că fraudele nu s'ar suprima prin retragerea statului la matca sa, dar prin aceasta prosperitatea ca si moralitatea publică ar creste imens. Nu e de loc o chestie de principiu ci de fapte Iar dovezile curg, numeroase si dureroase, zilnic si din toate părțile. Dar cine ne ascultă? Poate nici chiar publicul care sufere. ■ ■ ■■ O atitudine imprudentă de N. BATZARIA • Este vorba de atitudinea câtorva dintre conducătorii politici sau religioşi ai maghiarilor cetăţeni-români. înţelegem şi ne explică la asor motivul pentru care ei sunt nemulţumiţi şi jigniţi de actuala stare dfn lucruri Este un motiv de d omn sau rittest, si* ¡' ·iic‘iitau’A»a kiui) vw trebui să mai treacă vreme r*nS să Ii se cicatrizeze rana din Inimă gj să se împace definitiv cu adevărul că nu e nimic de schimbat că graniţele actuale sunt si rămân veşnice. Vechea Ungarie a murit «j nu • putere pe lume care să o recheme la viată. De aceea, dacă le intelegenţ «i până la un punct oarecare le menajăm durerea, sunt însă anumite lucruri pe cari în însuşi Interesul lor, si a! populaţiei maghiare in numele căreia vorbesc, slntlra o datorie de a H le spune făţiş si In toată lealitatea. ( Printre aceste lucruri este sl ** ceia că atitudinea de azi a șefiloff maghiari de cari ne ocupăm, nu numai că nu folosește cu nimic cauze! pe care vor s’o apere, ci contribue în mod puternic ca să nu poată fi înjghebate raporturile de apropiere $! de o colaborare prietenească I* tre elementul românesc si cel maghiar din cuprinsul tărei ! A săvârşit bunăoară o mare imprudenţă deputatul Sándor, vorbind aşa cum a vorbit la discuţia Mesajului. întreruperile şi protestările ce curgeau de pe toate băncile Camerei şi de la reprezentanţii tuturor partidelor dovedeau că sunt chestiuni asupra cărora încetează intre români orice deosebiri de partid şi orice patimi politice si că sufletul si cugetul românesc apare întreg si unitar, când este vorba de apărarea demnităţii nationale si a integrităţi! tării De asemenea, a fost rău Inspirat episcopul Nagy Károly al Bisericei reformate maghiare, spunând In discursul de inchidere a consistorului acestei biserici ci dacă maghiarii din Ardeal nu vor mai fi ascultaţi, se vor chibzui din nou, dacă mai este loc de rugăminte, sau dacă bărbaţii trebue să păşească înainte. In astfel de cuvinte fiecare român este îndreptăţit să vadă o provocare şi o ameninţare, iar la faţa lor orice român se simte revoltat şi e firesc să reacţioneze. Ştim bine că actualilor guvern Citiţî continuarea in pag. II-a). ..V, "i'&iVi i'iii ."...i'V ■',-■1 .............. I - ■■■-■ . --