Adevěrul, iulie 1924 (Anul 37, nr. 12398-12425)

1924-07-01 / nr. 12398

4wrf XXCTK No. 123»2 » nWBM f m 4 w nuiplanil in Marti 1 lolls 1924 Adevérul 4LY. mjamm t COKIT. MILLS Democraţie şi reacţionarism E bine ca să punem mereu în faţa cititorilor noştri, cari se confundă cu opinia publi­că din ţară, spectacolul ex­trem de convingător şi chiar de edificator pe care-l prezin­tă Europa în momentul de fa­ţă. Toate teoriile din lume, bibliotecile, cuvintele şi zia­rele nu preţuesc cât faptele ce se petrec sub ochii noştri. Şi de America nici nu mai pomenim. Să vedem ce e cu continentul nostru. Sub un regim sincer de­mocratic, Anglia, Franţa şi Belgia nu numai că-şi vinde­că repede rănile grozave ale războiului şi o iau pe calea refacerei, dar sunt pe drum să consolideze pacea lumei şi să ne asigure tuturor un vii­tor plin de speranţe. In El­veţia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda şi alte state mai mici, liniştea cea mai deplină domneşte, în­să nu liniştea teroarei, ci a li­bertăţii şi a legilor care îngă­­due o minunată propăşire. Şi aceste ţări, la rândul lor, con­stituie un factor serios al pă­­cei universale. Priviţi Germania, Italia şi Spania. Să zicem că cea d­in­­tâi ispăşeşte păcatele absolu­tismului care a împins-o în războiul cel groaznic, în special pentru dânsa, şi că cea din urmă suferă de rănile vechi de care n’a fost încă în stare să se descotorosea­scă. Dar Italia? Italia, ţară de idei înalte, de sentimente fru­moase, de vechi tradiţii de li­bertate şi de democraţie, iată în ce hal de nelinişte, de fră­mântare, de izbelişte a ajuns după un an de reacţionarism! Pilda Bulgariei e de asemeni vie, în mod trist vie, lângă ea. Ori unde a triumfat demo­craţia e partea cea sănătoasă, luminoasă şi plină de nădejdi a Europei.­ Ori unde a pus mâna reacţionarismul pe destinele ţărilor, e nenoroci­re, jale şi viitor nesigur. Ori­ce alt comentar îl credem de prisos pentru cei ce au ochi să vadă şi urechi să audă. Ştim acum ce exemple trebue să urmăm ca să fim de par­tea culmilor şi nu de-a pră­­păstiilor. Ad. Senatul si atacul contra Academiei 9 «■—■—IM ■ l­ -Interpelările d-Ior Disescu, PangrsB si CostăGhescu Prestigiul Academiei a rămas neştirbit Focul deschis de către d. C. Disescu împotriva Academiei a avut ca urmare lungi şi intere­sante desbateri, care s’au desfă­şurat în şedinţa de Sâmbătă a Senatului. Au vorbit d. Disescu şi d-nii Pangrati şi Costăchescu — cari s’au asociat la interpe­lare — şi a răspuns d. G. G. Mâr­­ţescu, ministrul justiţiei. Desbaterile s’au desfăşurat li­niştite, documentate, — am pu­tea zice academice — în mijlocul unei atenţii încordate, care a re­dat un moment, maturului corp, Înfăţişarea de areopag al bătrâ­nilor cuminţi, plini de experienţă şi răbdare. . . A fost o şedinţă interesantă, cu dlternanţe de scăderi — atunci când d. Disescu voia să scoată dovezi din subtilităţi juridice me­şteşugite — şi de o sclipitoare moralitate, când prin glasul d-lor Pangrathi, Costăchescu şi Mâr­­zescu se repunea în văzul ei ad­ministraţia corectă a înaltului a­­şezământ de unitate culturală ro­mânească. D. Disescu a fost incontesta­bil rău inspirat când a adus în desbaterea Senatului această che­stiune, căci prestigiul Academiei a rămas neştirbit iar moralitatea ei a eşit­ întărită de pe urma celor discutate. O lovitură eşuată Tema d-lui Disescu a fost că acţiunea d-sale nu vizează insti­­tuţia, ci persoana administrato­rului. împotriva unei atari con­­fuziuni de roluri d-sa s’a ridicat cu tărie și extrem de multă abi­litate. In ce privește actele acestor administratori ele au fost rele, spune d. Disescu. înstrăinarea bunurilor cuprinse în legatul de­functului Constantin Vernescu, s’a făcut împotriva principiilor de drept, întrucât persoanele juridi­ce nu pot aliena­ împotriva regu­­lelor da contabilitate publică, în­trucât nu s’a ţinut licitaţie publi­că. Împotriva regulator de cinste, întrucât totul a fost făcut prin lamsari şi pe cale de mită. Enunţarea acestor lucruri a impresionat Senatul, dar impre­sia defavorabilă interpelatoriului fi fost şi mai puternică când do­vezile s’au arătat extrem de sla­be, uneori bizuite pe simple „se­rice“. De aceia discursurile d-Ior Pingratti şi Costăchescu au fost mult gustate de Senat Cei doi se­natori­ şi profesori n’au urmat pe d. Disescu In analiza faptelor şi M fttifla­fcnMilitariLm­ Nu. Ei au ridicat chestiunea şi au arătat că problema pasă de d. Disescu constituie o imensă scă­dere morală, căci tinde a lovi singurul lucru care scăpase până acum de atacuri duşmănoase şi singura instituţie a cărei admini­straţie inspira o încredere ne­mărginită tuturor locuitorilor a­­cestei ţări. O ripostă D. Mârzescu a venit să complec­­teze riposta împotriva d-lui Dises­cu, printr’un discurs de erudiţie. Spre deosebire de cei doi profe­sori, cari s’au menţinut pe terenul cultural şi moral, d. Mârzescu a urmat pe d. Disescu,pe calea dis­cuţiei juridice şi a dovedit, cu pro­be, că tot ce a susţinut d. Disescu pentru a acuza Academia, din punct de vedere al dreptului, era eronat, fundamental greşit. D. Mârzescu a dovedit ca nu se poate vorbi de un act personal al d-lui Bianu, întru­cât, conform statutelor, acesta a lucrat ca man­datar al delegaţiei permanente şi al Academiei în plenul ei. Tot aşa este inexact că Academia şi în ge­nere persoanele juridice nu pot înstrăina. Deasemenea nu era obli­gată Academia să procedeze con­form legei contabilităţi publice — mai corect legea înstrăinărei btt­nurilor statului — întru cât nimerit și nimic n’o obliga la aceasta. Discursul d-lui Mârzescu a fost, cum am spus, răsturnarea com­plectă a bazei juridice pe care se așezase d. Disescu. Impresia generală a fost că era un mare câștig pentru d. Disescu dacă nu făcea această Interpelare NAZBATII Economie, economiei Ei, cine mai poate spune că n’avem un guvern care știe să facă­ economie? Mă rog, i-a trebuit, bunăoară, câteva zeci de milioane pentru a mări diurnele și nocturnele a d-tor parlamentari; i-a mai trebuit alte milioane pentru in­­terminabilă casă princiară de la şosea. Alt guvern nesocotit ar fi crescut bud­getul, pur şi simplu cu sumele respec­tive. D. Tintilă Brătianu, Inteligent, şi-a zls lasat ce-avem noi de lux în ţară, unde ne cheltuesc banii de pomană? Şi, nu i-a fost greu să găsească. Sunt trei cheltueli absolut scandaloase­­ cele pentru C. F. cele pentru drumuri şi cele pentru sănătatea publică! D. Vintila Brătianu porunceşte scurt: să se reducă de la aceste cheltueli pentru leafa scum­pilor mei debutaţi. Cum la viitoarea se­­­siune o să fie nevoie de o nouă mărire a diurnelor, d. Vintila e hotărât să vândă mo 200 de locomotive șî să Închidă ju­mătate din spitale. Sa t­răvim odată cu luxul lyux ! „Statul acesta nu va mai fi al românilor dacă nu e condus de libertate şi dreptate. Democra­­ţia e singura politică în stare să consolideze o ţară, dreptate şi libertate, deci şi faţă de români şi faţă de celelalte naţionalităţi“. V. COLBIS (Discursul asupra legei învăţământului) întrevederea de la Chequers D-nii Mac­Donald si Harriot pe muntele din Chequers punând... Europa la cale Deprecierea efectelor şi acţiunilor ! Prin presă, mai ales prin cea­­ specială, s’a discutat mult în ul­timul timp, fenomenul alarmant al scăderei continue a efectelor: rente, scrisuri şi acţiuni, la bursa noastră. Dar s’a discutat aceasta mai mult din punctul de vedere al celor cari şi-au plasat econo­miile lor sau norocul lor în ast­fel de efecte, s’a tratat adică ches­tiunea din punctul de vedere al rentierului sau al jucătorului de bursă. Problema are însă şi un aspect mult mai important şi mai grav. Ea este de o însemnă­tate hotărîtoare pentru economia naţională şi poate deveni un pe­ricol tocmai pentru caracterul na­ţional al acestei economii, care-l preocupă atât de mult pe d. Vin­­tilă Brătianu, fără ca totuşi să dea atenţiune fenomenului care-i poate fi cel adevărat fatal. Când la bursa din Viena s’a pr­odus o exagerată scădere a efectelor, faptul a fost socotit ca atât de primejdios, încât chiar doctorul Zimmermann, comisarul Societă­ţii Naţiunilor, însărcinat cu su­pravegherea şi asanarea finanţe­lor austriace, a crezut necesar şi a consimţit ca să se ia sume con­siderabile din disponibilităţile în scopul asanărei şi să se întrebu­inţeze pentru sprijinirea cursului efectelor. * * * Considerată în mod absolut şi relativ, scăderea efectelor la bur­sa noastră e însă mai considera­bilă decât cea a efectelor austria­ce la bursa din Viena. Dar nici nu trebue să intrăm aci în comparaţii. Să ne uităm la ce se petrece la noi şi în acest scop să parcurgem cota oficială a bursei noastre. Să începem cu e­­fectele: Renta 5 la sută din 1803, cotează între 90 şi 100 lei hârtie, adică între doi lei şi 2 lei şi ju­mătate dinainte de război. îm­prumutul unire 1­63 lei hârtie, adi­că 1 leu şi jumătate antebelic. Scrisurile rurale cotează între 53 şi 56 lei hârtie adică 1 leu şi 20 bani antebelici. împrumutul refa­cerei cotează 60 lei, adică un leu şi cincizeci bani antebelici. Scri­surile urbane Bucureşti cotează 42 până la 43 lei, adică ceva pes­te un leu antebelic. Să trecem la acţiuni şi anu­me la cele bancare şi să înce­pem cu Banca Românească. Ac­ţiunile ei cotează între 600 şi 610 lei hârtie, adică 14 lei dinainte de război, la o valoare nominală de 500 lei, pentru care s-a plătit la subscriere primă în aur. Mar­­morosch Blank cotează 800 lei hârtie, circa 20 lei antebelici, când au fost emise cu 700 Iei an­tebelici și chiar peste. Banca de Credit Român cotează 555 lei hârtie adică circa 12 lei antebe­lici, când a fost emisă cu 700 lei aur­ea mai bine. Dar afacerile teribile de pe vremuri? S. R. L. cotează 680 lei hârtie, adică ceva peste 15 lei antebelici. S. T. B. 380 lei hârtie, adică cir­ca 7 lei antebelici. O acţiune As­tra Română, cea mai bună hâr­tie pe care o avem, cotează 11.500 Iei hârtie, 256 lei antebelici adică sub valoarea nominală. Şi ca încoronare, o acţiune a Băncei noastre Naţionale. Înainte şi după război, la noi ca şi în toa­te ţările cea mai nobilă acţiune, cotează 12.800 lei hârtie, cir­ca 265 lei antebelici, adică şi ea sub valoarea ei nominală, când înainte de război cota cu drept cuvânt înzecitul acestei valori. * un interes de a acapara econo­mia noastră naţională, — cursu­rile acestea ale efectelor celor mai reprezentative întreprinderi ale vieţii noastre econmice, îi o­­feră un mijloc pe cât de radical, pe atât de ieftin. Faptul însuşi că nu profită de această ocaziune, nu pentru a acapara, dar pentru a beneficia, arată îff grad se dezinteresează capitalul străin de ţara noastră. Dar mâine lucrurile se pot schimba, mâine capitalul străin sub forma lui mai rea, adică a speculanţilor şi nu a in­vestitorilor, se poate răzgândi şi îşi poate oricine da seamă, ce ar putea decurge dintr’o acţiune a lui: înstrăinarea complectă şi pe nimic a celor mai însemnate în­treprinderi ale noastre. Şi să nu se spună că intervenţia capitalu­lui străin ar urca cursurile. Acea­stă intervenţie se produce de obi­cei în mod sistematic, pentru a menţine cursurile jos, — apoi in­să pentru multe acţiuni şi efecte îndoitul şi întreitul actualelor cur­suri este încă ridicol, faţă cu va­loarea lor reală. Dacă însă criza de numerar şi credit va spori, cursurile vor scădea şi mai mult, iar contra celor cari pentru a a­­capara acţiunile, le-ar scădea şi mai mult, nu ar fi nici o rezisten­ţă posibilă. Primejdia există deci în mod latent şi nu este numai datoria particularilor interesaţi, ci mai ales a celor răspunzători de mersul finanţelor şi economiei noastre naţionale, ca să se ocupe de dânsa. Şi încă nu am in­sistat aici asupra faptului că deprecierea aceasta a tuturor valorilor noas­tre ar pu­tea fi interpretată de cei care nu cunosc realităţile ca o dovadă a delabrării întregei noastre vieţi economice! 5. Brănişteanu Cred că tabloul schiţat mai sus este absolut edificator. Cursurile acestea scăzute, ridicole, ale celor mai multe din efectele pieţii noas­tre, sunt o adevărată primejdie naţională. Dacă într’adevăr capi­Excepţiile *«nt rare. In lunga talul străin ae ave* teftd^ * fiori. ~ cm fl Lupta din Camera franceza pentru creditele ocupafiunii După lună! discufiuni Camera votează creditele cu o mare majoritate PARIS, 30. (Rador). — Camera discutând budgetul provizoriu pe cinei luni al cheltuelilor recuvrable, ministrul de finanţe, d. Clementei, a desminţit că Franţa s’a angajat faţă­ de Statele Unite de a nu mai autoriza nici un împrumut. Suntem absolut liberi — a spus d. Clementei, — dar nu voim să fa­cem nici o operaţie care ar putea atinge echilibrul budgetar. In con­secinţă am trebuit, spre marele nos­tru regret, să ne abţinem de a par­ticipa la împrumutul de refacere al Ungariei. Urmărim stabilizarea francului şi economii, după aceea ne vom gândi la un mare împrumut de consolidare. SOCIALIŞTII CONTRA CREDI­TELOR Comuniştii au declarat că vor vota contra art. 3 din buget relativ la arma­ta de ocupaţiune. Socia­listul Blum a anunţat că socialiştii se vor abţine de la vot. D-l Herr­iot luând cu­vântul precizează că e vorba de un credit de 205 milioane. Oricare ar fi o­­pinia asupra Ruhr-ului, parlamentele interesate trebue să ia o deriziune independentă de opinia lor, aceasta cu atât mai mult că sunt in joc inte­resele franceze care sunt ameninţate. Evacuarea i­­mediată a Ruhr-ului ar în­semna ca Franţa să se le­pede de drepturile sale, iar speranţele contribua­bililor să ne prăbuşească. Aceasta ar mai însemna să lăsăm pe soldaţii noştri în voia so­artei. Cred că ni­meni din noi nu vrea ca soldaţii noştri să sufere din cauză că am modificat politica noastră externă. Şi un guvern pur socialist ar fi obligat să ceară vo­tarea art. 3. CREDITELE VOTATE CU MARE MAJORITATE D. Maginot declară că amicii săi vor vota articolul în chestie. După o scurtă deliberare un mare număr de socialişti votează pentru creditele privitoare la Ruhr, în mijlocul aclamărilor Ironice din dreapta parlamentară. ___ D. Herriot punând chestiunea de­­ ţinut de la acest vot. Iar 43 au votat încredere Camera votează cu 4561 pentru guvern. Camera a votat a­­contra 26 de voturi creditele pen-1 pol cu 550 contra 26 întreg budge­­tru Ruhr. 61 de socialiști s­au al­­tul provizoriu. Procese de lese-majestate Pentru un articol aspru ca a-i fost un înţelept, nu a existat de dresa regelui, ziaristul N. D. Co-1 cât un singur proces de Use­ma­­cea fusese condamnat în lipsă de ajestate. Şi totuş defunctul rege a tribunal la 18 luni de închisoare. Pedeapsa aceasta care chiar şi in aprecierile severe a părut exce­sivă a fost confirmată Vineri de Curtea de Apel. Ne vom abţine dela comparaţii între această de­cizie şi alte sentinţe pronunţate în materie corecţională de instan­ţele judecătoreşti. Vom evita­ să criticăm felul in care s’a desbă­­tut procesul. Să admitem chiar că magistraţii nu şi-ar fi făcut decât o datorie strict legală. Procesul ziaristului Cocea a­­pare totuşi ca o serioasă eroare politică, săvârşită de cei ce au declanşat urmărirea judiciară şi au dat curs liber rigorilor jude­cătorilor zeloşi. Dacă procesul a fost poruncit de guvern eroarea şi abuzul stau în faptul de a fi folosit prilejul unui înalt ultra­­giu pentru a frânge condeiul u­­nui ziarist ingomod pentru însuş guvernul. Dacă urmărirea a fost cerută chiar de Coroană, greşala nu e mai puţin gravă, căci ur­mărirea apare ca o răzbunare personală, ca o renunţare la acea majestate distantă şi intangibilă care e unul din atributele princi­pale ale regalităţii. Nici guvernul, nici Coroana nu trebue să cedeze unor impulsiuni de moment. în­ţelepciunea monarhilor şi guver­nelor a respectat întotdeauna la noi şi aiurea acest principiu, cu toată existenţa textelor ce pedep­sesc insultele la adresa şefului statului, fost atacat personal cu violenţă în tot cursul domniei. Regele Fer­dinand a cunoscut numai elogii. La primul atac, ziaristul e trimis la închisoare pentru un an şi ju­mătate. Nu credem ca procesele acestea să fie profitabile pentru presti­giul Coroanei şi pentru ideia mo­narhică. Dimpotrivă ele provoa­că resentimente mai grave decât atacurile şi micşorează pe mo­narhii cari apar dintr’o dată în ochii mulţimei ca oameni capa­bili de patimi. Nenumărate expe­rienţe făcute în trecut o dovedesc cu prisosinţă. Regele Carol însuş a constatat-o şi a ţinut seama de acest învăţământ. Majestatea regală stă înainte de orice în mărinimie şi măsură. ■........■ P. Raidul aerian transpolar ROMA, 29. — Italienii aflători în America au făcut o ofertă comisa­riatului aeronauticei din Italia, prin care voesc să susţină cheltuelile raidului aerian trans­polar până la suma de 2 milioane lire, cari se vor strânge uşor prin subscripţie. Amundsen, care a trebuit să re­nunţa la expediţie, din Cauza lipsei de fonduri, va participa de aseme­nea la acest raid. Aparatul trans­polat cu un echipagiu de 5 persoa­ne, sub ordinele deputatului Locas­telli, a sosit la aerodromul­ din Bric­­ciano,­­de lângă Roma. Fapte reprobabile Destăinuirile ziarului „Opinia“ din Iaşi — pe care le-am reprodus în­­tr-un număr trecut — în legătură cu „Numerus Clausus“, introdus de fapt de comisiile examinatoare de fine de an din Iaşi, constitue desi­gur cel mai îngrijitor şi cel mai în­tristător document al vremurilor prin care trecem. Elevi şi studenţi, bine pregătiţi, trântiţi la examen, — de elementele huliganice pă­trunse, ca suplinitori, în învăţă­mânt, — numai şi numai pentru că ar fi vorba de nişte evrei, aceasta constitue fapte, care stigmatizează o epocă, constitue o crimă împo­triva dreptăţei, a omeniei şi a cul­­turei. Am reprodus spusele confratelui ieşan, dintr’un sentiment legitim de protestare împotriva unor fapte din cele mai reprobabile. Nu însă şi în speranţa că am putea provoca o îndreptare. Dela un guvern, care practică şi a practicat şi pe faţă şi în mod ocult, agitaţiile huliganice, şi de la un şef al învăţământului cum este d. dr. Anghelescu, ar fi o naivitate să aşteptăm măsuri de îndreptare. D. dr. Anghelescu ar putea cel mult promite. Or, promisiunile d-sale, se ştie, se izbesc de o im­po­­sibilitate de realizare. Aşa cum a chibzuit d-sa lucrurile la ministerul instrucţiei, huliganismul poate fi susţinut, niciodată însă Combătut. .. Conferinţa de eri.-Discuţii inlte dintre savanţii străini şi specialiştii români.»Gravitatea problem­ei palu­­dismului la noi in ţară Comisiunea delegată de Societa­tea Naţiunilor, secţia de higiena, pentru a­­cerceta starea pa­ludismu­­lui, a sosit ori în Bucureşti. Din a­­ceastă comisiune fac parte următo­rii delegaţi: prof. dr. Nocht (Ham-D. DR. MEZINCESCU­burg), care e şi preşedintele dele­gaţiei; prof. dr. Swelingrebel (O­­landa); prof. dr. Pistaloga (Madrid); colonel dr. James (Anglia); dr. Lo­thian (Anglia); dr. Druetti (Italia); dr. Marcoff (Bulgaria); dr. Moten­­sis (Grecia); dr. Anigstein (Polo­nia); prof. dr. M. Ciucă (România). La ora 1 P. m. comisiunea a luat masa la restaurantul Chateaubriand, invitată de ministerul sănătăţii pu­blice. La acest banchet au luat parte ministrul sănătăţii, d. Săvea­­nu, secretarul general, dr. Ganea, prof. Mezincescu, dr. Bordea, dr. Gorăscu, prof. Babeş, dr. Cămin­ski, dr. Glicsman, dr. Zotta, Jean Bart, Irimescu. După banchet, o parte a comi­­siunei a fost invitată de d. Săveanu să viziteze Camera deputaţilor. CONFERINŢA La ora 4 a avut loc o conferinţă asupra paludismului, sub preşiden­ţia prof. Nocht, directorul „Institu­tului de boli tropicale“ din Ham­burg, la Institutul de medicină ex­perimentală a prof. Cantacuzino. In acest laborator savanţii euro­peni au avut prilejul să vadă la mi­croscop diferite preparate micros­copice d­e sânge luat dela paludici din România, preparate datorite d-rului Zotta. D-rul Nocht şi-a exprimat plăce­rea ce are de a vedea acele fru­moase preparate. Cu alt prilej voiu arăta ironia cu care vorbea de pre­parate microscopice văzute într’o altă ţară. Primul care luă cuvântul la a­­ceastă conferinţă lu d-rul Irimes­cu. D-sa rosti întâi o cuvântare de „bună venire“* Intr’o, ioană splean­didă d-sa relevă rolul ştiinţii îi progresele omenirii. In faţa oame­nilor de ştiinţă, frontierele cad, ura dintre naţionalităţi dispare. Ştiinţa biologică şi mai ales medicina lui-s­crând pentru sănătatea fizică a o­­menirii, lucrează prin aceasta şi pentru progresele intelectuale şi morale ale omenirii. D-rul Irimescu continuă apoi a expune tot ce s’a făcut în ţară pen­­tru stârpirea paludismului. ROLUL AGENŢILOR SANITARI D-rul Nochi întreabă pe d-rul Iri­mescu ce metodă s’a întrebuinţat în tratamentul de chinină. Şi dacă metoda s’a aplicat tot anul. D-rul Irimescu răspunde că nu­mai vara. D-rul Nocht întreabă cine a pus diagnoza cazurilor!?. D-rul Irimescu răspunde că agen­­ţii sanitari luau sânge şi medicii ,diagnosticau şi tratau. Dar şi medi­cii luau ei înşişi probele de sânge. D-rul Ciucă atrage atenţiunea că • la noi nu s’a făcut nimic pentru a-.­­sanare, „mica asanare” a satelor din regiunile impaludate. D. prof. Nocht se interesează daca şi agenţii noştri sanitari fac injecţii­ Prof. Nacht întreabă dacă noi am constatat ceea ce a constatat un medic german în timpul campa­­niei în România, că pe când făcea profilaxia chininică în România sol­daţilor germani, le apărea petechiî (adică o erupţie de pete roşii (?). Un delegat (spaniol) d. Pistaloga» întreabă dacă agenţii noştri sani­tari, care fac profilaxie, sunt un fel de felceri spacializaţi. Prof. Nochi întreabă dacă lama de sânge trimisă de agent nu con­ţinea paraziţii malariei, ce se fă­cea?. Poate era altă boală. D-rul Irimescu răspunde că a-­­genţii nu se ocupau decât de mai larie. D-rul Irimescu expune fireşte ce s’a făcut acum 20 de ani! Unul din delegaţi se interesează dacă în campaniile antipaludice me­dicii statului nu s’au opus. întrebarea aceasta îşi are roii pentru că în alte ţări medicii o­culari văd că li se face concur li se ia clientela. La noi, din... fericire, cel puţ aceaistă privinţă, n’avem opo. D. PROF. DR. BABEŞ

Next