Adevěrul, noiembrie 1927 (Anul 40, nr. 13458-13482)
1927-11-01 / nr. 13458
AHOI 40 No. 13438torte 1927 6 PAGINI ucurești, Str. Sărindar no. 7-9 nLei 3 TELEFOANE Centrala: 306 67, 124 73, 346 79 353,54 Direcția: 357 72. Administrația: 307 69. Provincia: 310 66. Russolini declară că pentru a celebra fascismul, italienii „n'au nevoe de vorbe“«. .«Tocmai de aceea le-a și interzis să vorbească!... Un acord, este el posibil? Se spune că d. Brătianu are iarăş dispus să caute un acord cu partidul naţional-ţărănesc. Şi, după toate câte s’au întâmplat, opinia publică se întreabă: un asemenea acord, este el posibil, — sau, mai exact, un asemenea acord, mai este el posibil? In deplină cunoştinţă a împrejurărilor, se poate răspunde că este posibil, deşi nu e tot atât de sigur, că e probabil. Căci înţelegerea înre partidul liberal şi cel naţionalţărănesc este astăzi — mult mai grea, decât a fost în trecut, dar ar fi totuşi realizabilă, dacă s’ar putea înlătura două dificultăţi, cari ii stau astăzi în cale. Aceste dificultăţi sunt: neîncrederea partidului naţional-ţărănesc în d. Brătianu şi teama d-lui Brătianu de legalitate. Dacă primul ministru va reuşi să învingă această teamă, el va înlătura chiar prin aceasta, neîncrederea partidului naţional-ţărănesc şi acordul între cele două mari partide ale ţării, mai necesar astăzi, decât a fost ori, va putea îl realiza. In răspunsul pe care î-a dat d-lui Maniu în şedinţa de joi a Camerei, d. Brătianu a afirmat că ceea ce deosebeşte partidul liberal de cel naţional-ţărănesc, este că primul pune marile interese ale statului deasupra celor de partid, ceea ce partidul national-tărănescu nu ar face. E aceasta o apreciere cu totul subiectivă, căci d. Brătianu îsi dă dreptate în proprie cauză si în aprecierea unei situatiuni politice, a unui mare interes politic, desigur ca numai o părere se dovedeşte, până în cele din urmă, justă, dar pot îi totdeauna cel puţin două, şi una ca şi cealaltă cinstite, sincere, pornite din adânca convingere că sunt spre folosul, spre binele naţiunii. Din tonul cuvântărilor pe care d. prim ministru le-a rostit asupra cazului Manoilescu, s’a simţit că d-sa se află iarăşi într’Una din acele stări sufleteşti, în cari totdeauna un acord cu partidul naţional-ţărănesc i-a apărut necesar. Aşa a fost la 4 Ianuarie 1926. Aşa a fost la căderea guvernului Averescu. Aşa este şi acum. Şeful partidului liberal are din nou intenţia că acordul acesta e reclamat de interesele superioare ale ţării. El trebue deci să poată fi realizat. Care însă e pentru acest acord, baza reclamată de d. Brătianu? Întangibilitatea actului deja, 4 ianuarie. Intangibilitatea stării de lucruri care a decurs în mod logic şi recunoaştem că şi în conformitate cu prescripţiile Constituţiei, din el. Care e pentru acest acord, condiţiunea partidului naţional-ţărănesc? Schimbarea actului de la 4 ianuarie? Nu. D. Maniu a spus ritos că partidul său urmăreşte actualmente aceasta. Atunci care-i condiţiumea? E reintrarea în legalitate, adică crearea acelor condiţiuni de normală vieţuire în stat, fără de cari problema latentă adusă în amintirea publică de cazul Manoilescu, va subsista cu toate primejdiile necontestate ce implică, în primul rând, pentru că o atmosferă de ilegalitate, este mediul prielnic tuturor acţiunilor şi agitaţiunilor ilegale. De fapt partidul naţional-ţărănesc şi d. Brătianu, vor deci acelaş lucru, numai că vorbesc două limbagri deosebite, fiindcă pornesc de la două concepţii de stat, de guvernare, deosebite, fiindcă înțeleg să-l asigure pe două căi deosebite. Să nu existe oare mijlocul de a pune o punte peste aceste deosebiri? Partidul național-ţărănesc pare a crede că dizolvarea parlamentului actual, pentru ca altul liber ales să-i ia locul, este singurul gest prin care d. Brătianu ar putea manifesta hotărîrea d-sale de a întrona legalitatea. D. Brătianu, care, în interviewul acordat ziarului „Figaro“, a recunoscut că a făcut alegeri „cam aspre“, ar crede că dizolvarea parlamentului este singura condițiune inacceptabilă, pentru că ea ar însemna din partea d-sale şi faţă de partidul d-sale, un act de distrucţiune, pe care partidul naţional-ţărănesc nu poate spera să-l obţie cu concursul d-sale. * Ştim tot ce se poate obiecta împotriva acestei păreri a d-lui primministru. Dar toate argumentele de acest ordin sunt tocmai din lumea de gândire, care-i este străină, căreia este ostil. Totul este deci, ca să se găsească o soluţiime mai puţin extremă şi care să îndrumeze totuşi ţara pe calea legalităţii. In căutarea aceasta e de înfrânt neîncrederea explicabilă a partidului naţional-ţărănesc, care a întâmpinat iarăşi iară ostilitatea d-lui Brătianu şi a suferit atâtea deziluzii, încât nu crede că poate pune preţ pe făgăduielile partidului liberal. Dar neîncrederea este un factor politic foarte relativ şi nu poate fi piedică durabilă pentru un acord, pe care ambele partide l-ar recunoaşte util şi care este neapărat reclamate de interesele superioare ale ţării, de asigurarea normalei sale dezvoltări. Ar fi însă straniu ca pentru un acord pe care două mari partide l-ar socoti necesar, amândouă să nu poată găsi o soluțiune acceptabilă și eficace. De aceia spunem că acordul între partidul național-tărănesc și cel liberal, este cu atât mai posibil astăzi, cu cât problema ce-l reclamă, are un caracter mai durabil decât problemele ce au determinat efemerele acorduri din trecut. Dar, considerând dificultăţile ce-i stau în cale, considerând împrejurările şi oamenii, rămânem sceptici în ce priveşte probabilitatea sa. B. Brănişteanu * * REGINA VĂDUVĂ MĂRIA care şi-a serbat Sâmbătă a 52-a aniversare. GLOSE POLITICE Mai schimbată Consiliul de disciplină a decis. ..... ■ suspendarea pe trei luni si a opt.. D- Borcea, profesor universitar ( judecătorul să fie mutat în de last, a luat Sâmbătă cuvântul la intim.Un in 3 unu luin.. Se pretinde că magistratul ar fi Cameră, la discuţia la mesaj. A luat cuvântul e impropriu zis: şi-a citit discursul. Desigur că un discurs citit, la discuţia la mesaj, unde forma expunerii nu este esenţială şi unde nu se cere în chip absolut formule intangibile, nu este un lucru obicinuit. Se vede insă că d. Borcea a crezut de cuviinţă că pentru ceia ce a spus, se impune o formulare definitivă, dinainte fixată. Nu-l vom şicana dar pentru acest lucru. Alta este însă chestia. Oratorul — vorbind de închegarea naţională — a recurs din nou la oratoria specifică de după război, care, a început să obosească lumea. Nu spunem că, în fond, d. Borcea n’ar avea dreptate. Dar forma e ...demodată. In vremurile de transformări fulgerătoare cum sunt cele de acum, a recurge mereu la formulele uzitate în 1919, e riscat. Cea mai sigură condiţie de succes al unui orator în parlament este concordanta cu starea de spirit a vremii. Cine nu merge cu vremea, poate avea dreptate în fond, nu va fiinsă succesul. Viitorul repetă mereu că averescanii, amici ai d-lui Goga, sunt beneficiarii ,fropiii de pomină — adică ai nopţii în care milioanele au fost sustrase din tezaurul statului, pentru a intra în punga partizanilor. Oficiosul liberal vorbeşte mereu şi răspicat, de cei cari au primejduit ţara şi prin politica lor financiară şi prin lipsa lor de respect pentru banul public. Pe deasupra, faptele, recente învederează că averescanii au constituit şi o primejdie şi din punctul de vedere al ordinei publice, pentru a cărei apărare au fost aduşi la putere. Toate câte le spune, în privinţa aceasta Viitorul, sunt perfect adevărate. Rămâne însă un lucru, care trebue relevat.. In ce situaţie, intr adevăr, sunt puşi liberalii cari au adus pe generalul Averescu şi cohorta lui la putere? Ce spirit de prevedere dovedeşte d. Brătianu, care a adus la guvern astfel de oameni ai ordinei, pentru ca sa combată partidul d-lui Mami, partidul desordinelor? -------80« ——• Pedepsitul Aţi citit. Preşedintele secţiei de vot de la Cărbiuneşti (Gorj) a fost dat în judecată, în urma reclamației d-lui Gr. Iuriem, pentru că a comis abuzuri în recentele alegeri. Procurorul general a dovedit, între altele, că magistratul a mărturisit, de fapt, că a făcut ingerinți A citit o scrisoare a acestui magistrat către un deputat, în care spune textual că: „a întrebuinţat toate mijloacele posibile şi imposibile pentru •*mii partidului“ar făcut apel. Nu credem — căci sentinţa în chestiune constitue minimul. Ea are aerul de a-l pedepsi pe magistrat nu fiindcă a comis fraudele, ci fiindcă a scris scrisoarea. Spartanii, în vechime, pedepseau hoţul nu pentru că a furat ci fiindcă n’a ştiut să-şi ascundă fapta şi a fost prins. Nu cumva acesta este şi senzul seanţei dela Dolj? Noaptea de pomină Sever Interviewul nostru cu contele Mihail Karolyi Chestiunea optanţilor , --------------------------------------------------------------— —■ I Karolyi recunoaşte dreptatea României.El spune: Nici o indemnizaţie pentru optanţi.- Programul emigraţiei ungare — De la corespondentul nostru din Paris . După cum se va vedea din cele ce urmează, fostul preşedinte al republicei ungare nu e om să se sfiască a spune ce gândeşte. Deprins să-şi asume răspunderi grele, insenzibil la atacuri, el nu pregetă să-şi expue părerile, indiferent de urmările ce aceasta poate să aibă pentru dânsul. M’am dus să-l vizitez, ca să stăm de vorbă despre chestiunea optanţior, chestiune care a luat în Ungaria enorma importantă ce se ştie. — Nu vreau să discut regimul intern al României, a început contele Karolyi; dar nu vi se poate refuza un lucru: acela că ai făcut o reformă agrară ce nu merită decât aprobare. Când am fost in capul statului ungar, am încercat şi eu să realizez o asemenea reformă, dar am fost împiedicat de campania violentă a reacţiunii, care nu voia să dea nimic, şi de aceea a comuniştilor, cari susţineau că exproprierea trebue realizată alte baze. Am spus d-lui Karolyi: — Presa d-lui Bethlen vorbește de un fel de reformă agrară ce s’ar și fi făcut sau ar fi pe cale să se facă de acum în colo în Ungaria. — Absolut inexact, răspunse d-sa. Așa zisa reformă agrară cu care se laudă guvernul actual din Budapesta nu merită acest nume. Nu ţăranii s-au folosit de vânzarea de terenuri, ci mieii nobili, foşti generali, partizani ai regimului, ginerele lui Horthy şi alţi inşi mai puţin calificaţi. Puţinii ţărani adevăraţi cari au cumpărat pământ de pe urma legii agrare, au trebuit să plătească un preţ foarte ridicat. Pământul e aşa da scump încât ţăranii nu sunt în stare să-l obţie. Şi apoi, dela cine se iau moşiile destinate a fi parcelate? In multe cazuri dela aceia cari sunt bănuiţi că tot au mare tragere de inimă pentru guvern. NECESITATEA REFORMEI AGRARE — In Transilvania observ eu exproprierea a fost generală. Nu s’au făcut favoruri sau defavoruri. — Nu sunt informat despre cele petrecute în această direcţie în Transilvania, mă lămuri interlocutorul meu. Ştiu că Ungaria reacţionară acuză România de a fi expropriat pe magnaţii maghiari din Transilvania iară să le plătească, şi că, la împroprietărire, ar fi favorizat pe ţăranii români, nu paguba ţăranilor unguri. Nu sunt în curent, cum am zis, cu detaliile chestiei. Eu unul cer dreptate pentru toţi: pentru ţăranul ungur ca şi pentru cel român. Dacă sunt ţărani ungari cari aveau după lege dreptul să fie împroprietăriţi şi n’au fost numai fiindcă sunt unguri, atunci s'a comis o nedreptate. Dar ştiu că s’a dat pământ şi ţăranilor unguri. — S’a dat, am întrerupt aci pe contele Karolyi. N’am la îndemână cifrele, dar lucrul e uşor controlabil. Mii şi mii de ţărani unguri au căpătat pământ în Transilvania. — Cu atât mai bine, reluă fostul preşedinte de republică. Merg mai departe şi spun că, dacă ar fi vorba să aleg între magnatul ungur şi ţăranul român, prefer ca ţăranul român să fie el acela care să aibă pământul, iar nu magnatul. Am ideile mele pe cari le cred juste şi progresiste. Ei bine, nu înţeleg să fiu progresist pentru Ungaria şi reacţionar pentru alte tari. Dacă Transilvania n’ar fi devenit românească şi eu rămâneam la putere, dădeam şi eu pământ ţăranilor, aşa cum s’a făcut la dv. Ideia mea a fost să realizez, in direcţia împroprietăririi, nu o reformă naţionalistă, ci una socială. Voiam să fac să dispară semi-feudatismul care, in toată partea aceea a Europei, apăsa teribil asupra ţărilor respective. Fără o reformă agrară largă nu se putea ieşi in regiunea aceea (Ungaria, România, Polonia, parii din Cehoslovacia) din regimul de înapoiere, pentru a intra pe calea progresului. MAGNAȚII UNGURI AU VOIT RĂZBOIUL — Și în Ungaria nu s’a Scut încă nimic? — Nu, zise contele Karolyi. Și tocmai aci e nenorocirea. România a realizat reforma agrară şi Ungaria nu. Prin reforma pe care am voit-o noi democraţii unguri, am urmărit trei scopuri: unul social. Politica magnaţilor a mers totdeauna în contra intereselor progresului. Cum ei deţin marele capital care în Ungaria e pământul de muncă, Ungaria nu se va putea libera politiceşte şi socialmente decât atunci când se va lua capitalul • • — ■■■■ ■■ PENTRU Nini altul economic -- o mai mare acesta din mâinile lor şi se va da productivitate graţie muncei stă- ţăranilor. ruitoare a ţăranului pe pământul căn iwnrMNi7Am pătat — şi al treilea, un scop on ° ,NUfcilic, deliberare de sub dominaţia magnaţilor. Magnaţii — urmează contele Karolyi — au voit războiul. Ei au voit alianţa cu Germania, nu cu poporul german, ci cu reacţiunea germană, reprezentată prin Ywilneimii, prin Hindenburg şi prin Ludendorff. Ei au crezut că războiul va duce la distrugerea mişcării naţionaliştilor cari începuse să fie primejdioasă. MAGNAŢI — Deci, chestia optanţilor? întrebai eu. —Ceea ce am spus până acum, răspunse contele Karolyi, va explica punctul meu de vedere in chestia optanţilor. Această chestiune este considerată în Ungaria ca una naţională, de prestigiu naţional. Se pare că onoarea naţională maghiară cere ca această chestiune să fie rezolvită în mod favorabil pentru Ungaria. Dar eu zic că problema optanţilor nu are absolut nimic de a face nici cu prestigiul şi nici cu onoarea Unga- Iriei, şi nu are nici un sens ca cererea de indemnizare a optanţilor să fie declarată chestie naţională. Părerea mea este că nu e drept, că este injusificabil ca Societatea Naţiunilor să ceară României să plătească magnaţilor unguri din Transilvania o indemnizaţie pentru moşiile care au fost date ţăranilor. Dacă Societatea Naţiunilor ar cere României să îndemnizeze pe optanţi, ar însemna s-o pedepsească pentru lucrul bun ce a făcut, pentru reforma democratică agrară, care nu poatte fi decât aprobată. Ştiu că la Budapesta o să se spue că-mi trădez ţara. Dar nu e adevărat că o trădez. A nu face cauză comună ca magnaţii cari conduc ţara în mod despotic şi cu un guvern ca acela care e acum la cârmă, nu însemnează a fi un rău ungur. Domnii a TOATĂ lumea a primit cu satisceştia nu sunt Ungaria. Cu toate că facţie anunţarea proectului de lege, strigă in gara mare că numai ei sunt patrioţi, ei nu au in fond alt interes decât acela al păstrării averilor lor şi al stăpânirii lor. V. M. KAROLYI Dreptul României la expropriere — Va să zică, precizai eu, sunteţi de părere că în chestiunea optanţilor atitudinea Ungariei, ca şi a magnaţilor optanţi, nu este justificată. — Da, aceasta este părerea mea, răspunse interlocutorul meu, care adăugă: România a avut dreptul să facă exproprierea. Acesta era un drept care rezultă din suveranitatea ei şi nimeni nu trebue să se amestece in acţiunea ei legislativă internă. Repet, nu ştiu dacă s’au făcut sau nu nedreptăţi în contra ţăranilor unguri, fie că au fost expropriaţi (vorbesc de ţărani şi nu de magnaţi) fie că n’au fost admişi la împroprietărire. Mă pun pe terenul că, în ce-i priveşte pe ţăranii unguri, totul s’a petrecut după dreptate. Dacă e aşa, e bine. Cât priveşte pe magnaţi, repet şi aci, România a făcut bine expropriîndu-i şi împărţind moşiile la ţărani. Ea nu trebue să le acorde Indemnizaţia ce reclamă. Dacă ar face greşala de a le-o acorda, rezultatul, între altele, ar fi că prinţii şi conţii cari ar primi banii, i-ar utiliza în parte in opere de propagandă şovină, adică în contra intereselor ţăranilor şi ale poporului ungur. Faptul că propria mea soră, la care fiu foarte mult, a fost expropriată de moşia pe care a avut-o în Transilvania şi intră şi ea In categoria optanţilor, nu mă face să am in chestia aceasta o altă atitudine decât aceea pe care o cred conformă cu dreptatea şi cu interesele ţărănimii din ambele ţări. PROGRAMUL EMIGRAŢIUNII UNGARE Am mai pus la sfârşit o întrebare, afară de chestiunea optanţilor. Am voit să ştiu ce crede fostul preşedinte despre şovinismul regimului care stăpâneşte azi Ungaria. — Ce cred? Sunt convins, zise contele Karolyi cu tărie, că guvernul Bethlen în şovinismul lui, este capabil de orice, fiind hotărit să pescuiască în toate apele turburi ale politicei europene, şi să turbure cât poate aceste ape. Există o singură soluţie pentru a se evita catastrofe în acea parte a Europei, şi soluţia stă in înţelegerea pacifică între guvernele diferitelor ţări de acolo. Dar pentru aceasta trebue ca aceste guverne să fie democratice şi să fie expresia unei democraţii rurale, deoarece toate statele în cauză simt propriu zis state ţărăneşti. Aceasta explică de ce reforma agrară este în Ungaria o necesitate de viaţă. Numai pe baza unei reforme agrare largi şi a unei ţărănimi independente economiceşte se poate construi o adevărată democraţie rurală şi printr’însa, pacea între popoare. * * * Este important de ştiut că ideile mai sus expuse sunt împărtăşite aproape de întreaga emigraţie ungară. Emigraţia aceasta, cu contele ■iarolyi în frunte, are un program social şi politic bine hotărit. Primele puncte ale acestuia prevăd: reforma agrară şi pacea; pacea cu coinii. Emigraţia ungară este antisovină şi anti-războinică. NA ZBAŢII SOLUŢIA Corespondentul meu din Riga îmi telegrafiază, Guvernul japonez declarând că nu-l agrează pe d-rul Racowski ca ambasador la Tokio. Sovietele au hotărât să-l trimeată consul la Ploieşti. Capitala Prahovei este patria unei rude foarte apropiate ad-rului Racowski şi totodată e primul oraş care a instituit republica. Aflu că d. Ionel Brătianu va da şi un banchet în ziua când d-rul Racowski va descinde la Piteşti, republica statuiei de acek , dar şi a uneia din Bucureşti. Kix. NOTE menit să asigure controlul banului public. Un singur glas izolat a fost în presă: „îndreptarea” care a luat atitudine ostilă faţă de controlul banului public. Işi inchipue pesemne d. Oct. Goga că partidul averescan va piai fi chemat la putere... * „VIITORUL” publică următorul dicton chinez: „Dacă mergi intr’o grădină cu pomi fructiferi unde cresc peri, nu trebue să duci mâna la pălărie; şi dacă treci in răsaduri de pepeni, să nu-ţi legi şireturile la ghete”. Pentru siguranţă, liberalii ar trebui să treacă prin livada ţării desculţi şi cu capul gol... * „INDEPENDENTA” ne previne că, în anul 1928, va începe seria celor șapte vaci slabe — sau mai bine zis: seria „vacilor mai slabe și chiar scheletică". Ce? vor liberalii să stea la putere şapte ani? Dar deputaţii de Serj? S’a găsit un maghrat care, sau că prea işi cunoaşte ţara politică, sau fiindcă e naiv, să dea chitanţă la mână pentru fraudele ce le-a săvârşit în alegeri. Acesta e d. Şerban Vulcănescu, judecător la ocolul Cărbuneştii-târg, din Gorj. Această chitanţă intrând în posesiunea d-lui Gr. Iunan, om drept şi nemilos, ca mai toţi drepţii, s’a reclamat cazul şi s’a judecat, in urma unei anchete ordonate, de către comisiunea formată din preşedinţii de Curte din Craiova. O achitare a vinovatului ne-ar fi impresionat mai puţin decât sentinţa dată, care condamnă pe d. Vulcănescu numai la trei luni de suspendare şi la permutare. Un făptuitor iertat, din milă, de juraţi,—asta se vede şi, întrucâtva, se pricepe. Dar ca un inculpat să fie găsit vinovat chiar după propria-i mărtu- risire, însă condamnat, în loc de ocnă sau lungă recluziune, la cinci lei amendă, iată ceea ce nu s’a pomenit încă! Magistraţii din Craiova n’au făcut, credem, un serviciu corpului lor, nici n’au adus un omagiu legilor şi dreptăţii prin curioasa lor sentinţă. Să vedem ce va face şi Consiliul superior format din preşedinţii înaltei Curţi de Casaţie, la care condamnatul a apelat. In orice caz, cei direct şi grav atinşi, chiar prin sentinţa aceasta, mai mult decât anodină, sunt pretinşii aleşi deputaţi de Gorj, căci toate mijloacele posibile şi IMPOSIBILE pentru reuşita partidului“. Ori alegerea din Bălţi, unde s’au întrebuinţat numai mijloacele posibile pentru ZĂDĂRNICIREA rezultatului unei secţii de vot, a fost anulată. La Gorj, însă, S’A FALSIFICAT, chiar prin mijloace IMPOSIBILE, rezultatul votului. Mai pot rămâne deputaţi mai departe beneficiarii acestui fals mărturisit şi condamnat de justiţie ? E o întrebare care credem că va fi pusă în Cameră. I. T. CHESTIA ZILEI PARLAMENTUL MUNCEŞTE Discuţia la mesaj CARNEJUI NOSTRU Solicitări indiscrete Un copil pătrunde cu sfială to bodega plină de consumatori bine dispuşi; poartă o listă de subscripţie, o biată listă tremurătoare, în mâinile necăjitului plăpând care nu a putut, într'o dimineaţă de alergătură, să strângă decât patruzeci şi şase de lei, în donaţii anonime a câte doi, cinci sau zece ‘rei Şi când, întinzfmd spre primul girup lista întristător de goală, i se răspunde de către un domn cu fălcile tn acţiuni de rumegare: „fugi de-aici, ţi-am mai dat odată!“, ochii copilului, cari se făcuseră râzători ca să impiore mai bine, arată toată înfricoşarea gesturilor de neînţeleasă brutalitate. Scena aceasta ungară e aproape banală azi. Toţi, chiar cei mai înăgăduitori dintre noi răspundem „ţi-am mai dat“, indiscretei stărunţe a celor cărora un prim obol cu o grăbită pomană nu le-a mulţumit nevoia. Dăm grăbiţi spre a substitui imaginar neplăcute a suferinţii, imaginea plăcută a propriei noastre dărnicii. Cu doi sau cinci lei, ne procurăm o doză de confort moral. Ce mare ne pare bucata de pâine pe care o poate cumpăra pomana noastră! De aceia ne mirăm şi ne scandalizăm de inoportunitatea celui care cere din nou: ţi-am dat odată, ce mai vrei?“ Credem că recunoştinţa trebuie să fie îndestulătoare pentru a hrăni pe cei săraci după ce le-am dat pomana noastră. Şi atunci cina are dreptate: solicitatorul indiscret saunefăcătorul plictisit? Desigur că solicitatorul, căci nevoia instituie un drept şi putinţa de a da creiază o datorie cu oricine are putinţa aceasta. Sunt atâţi oameni ai căror bani şi a căror emoţie nu cunosc niciuna din căile cari duc la suferinţă. Aceştia, oricare ar fi cifra veniturilor şi posibilităţile minţii lor, sunt săraci şî captivi. Ei n‘au nimic căci nu pot oferi altora bucuria; ei stau închişi, căci contactul omenesc lie străin. Dar cei cari au facultatea de a da, cei cari deţin mijlocul de a consola cei cari cunosc cuvintele speranţii şi le spun în clipa când au fost zguduiţi de milă, aceiaau dreptul să refuze Dacă au lăsat măcar odată să fie văzută bogăţia lor, sunt obligaţi să plătească la orice cerere, ştiind totuşi că nu-şi vor atrage recunoştinţa. De altfel, nu numai că recunoştinţa nu există, dar ea nu trebue sa existe. Şi unul din punctele noastre de vedere cele mai false, este acela de a măsura cantitatea de recuunoştinţâ, pe care judecăm că trebuie,s'o culegem, după plictiseala, neplăcerea sau regretul pe cari ie simţim făcând un serviciu. Ion Dragu Arestările de comunişti din Iugoslavia BELGRAD, 29. (Rador) Materialul compromiţător descoperit cu prilejul percheziţiilor făcute la comuniştii arestaţi de curând, a dus la arestarea ziariştilor Kerchovany şi Schlesinger, redactori la ziarul „Novosti“ din Belgrad. Şeful poliţiei, generalul Acîmovici, a declarat ziariştilor că arestările de comunişti, în frunte cu fostul deputat Sima Markovici, au fost necesare pentru a împiedeca acţiunile subversive şi „ comploturile puse la cale de a fidin însăşi măturisirea chitanţă" a Istorii revoluţionari cari aîcătuid-lui Vulcănescu, scrisă cu pro- seră în acest scop celule secrete prîa-i mână şi semnată, rezultă că în rândurile tineretului d-sa, în calitate de preşedinte a! u- nul birou electoral, a „întrebuinţat « BELGRAD, 29. £Rad©r), După încercările nereuşite de a provoca explozii la depozitele de muniţiuni din Zavedar, Pojarevatz şi Kracujewatz, indivizi necunoscuţi au sncercat in noaptea trecută un atentat contra depozitului de muniţiuni situat la zece kilometri deportare de oraşul Slip, în Seria meridională. Autorităţile civile şi militare au organizat o urmărire energica pentru a descoperi pe criminali.