Adevěrul, noiembrie 1927 (Anul 40, nr. 13458-13482)

1927-11-01 / nr. 13458

AHOI 40 No. 13438­­torte 1927 6 PAGINI­ ucurești, Str. Sărindar no. 7-9 nLei 3 TELEFOANE Centrala: 306 67, 124 73, 346 79 353,54 Direcția: 357 72. Administrația: 307­ 69. Provincia: 310 66. Russolini declară că pentru a celebra fascismul, italienii „n'au nevoe de vorbe“«. .«Tocmai de aceea le-a și interzis să vorbească!... Un acord, este el posibil? Se spune că d. Brătianu ar­e ia­­răş dispus să caute un acord cu partidul naţional-ţărănesc. Şi, după toate câte s’au întâmplat, opinia publică se întreabă: un asemenea acord, este el posibil, — sau, mai exact, un asemenea acord, mai este el posibil? In deplină cunoştinţă a împreju­rărilor, se poate răspunde că este posibil, deşi nu e tot atât de sigur, că e probabil. Căci înţelegerea în­­­re partidul liberal şi cel naţional­­ţărănesc este astăzi — mult mai grea, decât a fost în trecut, dar ar fi totuşi realizabilă, dacă s’ar pu­tea înlătura două dificultăţi, cari ii stau astăzi în cale. Aceste dificultăţi sunt: neîncre­derea partidului naţional-ţărănesc în d. Brătianu şi teama d-lui Bră­­tianu de legalitate. Dacă primul mi­nistru va reuşi să învingă această teamă,­­ el va înlătura chiar prin aceasta, neîncrederea partidului na­­ţional-ţărănesc şi acordul între cele două mari partide ale ţării, mai ne­cesar astăzi, decât a fost ori, va putea îl realiza. In răspunsul pe care î-a dat d-lui Maniu în şedinţa de joi a Camerei, d. Brătianu a afirmat că ceea ce deosebeşte partidul liberal de cel naţional-ţărănesc, este că primul pune marile interese ale statului deasupra celor de partid, ceea ce partidul national-tărănescu nu ar face. E aceasta o apreciere cu totul subiectivă, căci d. Brătianu­ îsi dă dreptate în proprie cauză si în a­­precierea unei situatiuni politice, a unui mare interes politic, desigur ca numai o părere se dovedeşte, până în cele din urmă, justă, dar pot îi totdeauna cel puţin două, şi una ca şi cealaltă cinstite, sincere, pornite din adânca convingere că sunt spre folosul, spre binele naţiunii. Din tonul cuvântărilor pe care d. prim ministru le-a rostit asupra ca­zului Manoilescu, s’a simţit că d-sa se află iarăşi într’Una din acele stări sufleteşti, în cari totdeauna un acord cu partidul naţional-ţără­­nesc i-a apărut necesar. Aşa a fost la 4 Ianuarie 1926. Aşa a fost la că­derea guvernului Averescu. Aşa este şi acum. Şeful partidului libe­ral are din nou intenţia că­ acordul acesta e reclamat de interesele su­perioare ale ţării. El trebue deci să­­ poată fi realizat. Care însă e pentru acest acord, baza reclamată de d. Brătianu? Întangibilitatea actului deja, 4 ia­nuarie. Intangibilitatea stării de lu­cruri care a decurs în mod logic şi­­ recunoaştem că şi în confor­mitate cu prescripţiile Constituţiei, din el. Care e pentru acest acord, con­­diţiunea partidului naţional-ţără­nesc? Schimbarea actului de la 4 ia­nuarie? Nu. D. Maniu a spus ritos că partidul său urmăreşte ac­tualmente aceasta. Atunci care-i condiţiumea? E reintrarea în legali­tate, adică crearea acelor­ condi­­­ţiuni de normală vieţuire în stat, fără de cari problema latentă adu­să în amintirea publică de cazul Manoilescu, va subsista cu toate primejdiile necontestate ce implică, în primul rând, pentru că o atmos­feră de ilegalitate, este mediul prielnic tuturor acţiunilor şi agita­ţiunilor ilegale. De fapt partidul naţional-ţără­nesc şi d. Brătianu, vor deci ace­­laş lucru, numai că vorbesc două limbagri deosebite, fiindcă pornesc de la două concepţii de stat, de gu­vernare, deosebite, fiindcă înțeleg să-l asigure pe două căi deosebite. Să nu existe oare mijlocul de a pune o punte peste aceste deose­biri? Partidul național-ţărănesc pare a crede că dizolvarea parlamentului actual, pentru ca altul liber ales să-i ia locul, este singurul gest prin care d. Brătianu ar putea mani­festa hotărîrea d-sale de a întrona legalitatea. D. Brătianu, care, în interviewul acordat ziarului „Figa­ro“, a recunoscut că a făcut ale­geri „cam aspre“, ar crede că di­zolvarea parlamentului este singu­ra condițiune inacceptabilă, pentru că ea ar însemna din partea d-sale şi faţă de partidul d-sale, un act de distrucţiune, pe care partidul naţio­­nal-ţărănesc nu poate spera să-l obţie cu concursul d-sale. * Ştim tot ce se poate obiecta îm­potriva acestei păreri a d-lui prim­­ministru. Dar toate argumentele de acest ordin sunt tocmai din lumea de gândire, care-i este străină, că­reia este ostil. Totul este deci, ca să se găsească o soluţiime mai pu­ţin extremă şi care să îndrumeze totuşi ţara pe calea legalităţii. In căutarea aceasta e de înfrânt ne­încrederea explicabilă a partidului naţional-ţărănesc, care a întâmpi­nat iară­şi iară ostilitatea d-lui Brătianu şi a suferit atâtea dezilu­zii, încât nu crede că poate pune preţ pe făgăduielile partidului libe­ral. Dar neîncrederea este un fac­tor politic foarte relativ şi nu poate fi piedică durabilă pentru un acord, pe care ambele partide l-ar recu­noaşte util şi care este neapărat reclamate de interesele superioare ale ţării, de asigurarea normalei sale dezvoltări. Ar fi însă straniu ca pentru un acord pe care două mari partide l-ar socoti necesar, a­­mândouă să nu poată găsi o solu­țiune acceptabilă și eficace. De a­­ceia spunem că acordul între parti­dul național-tărănesc și cel liberal, este cu atât­ mai posibil astăzi, cu cât problema ce-l reclamă, are un caracter mai durabil decât proble­mele ce au determinat efemerele acorduri din trecut. Dar, conside­rând dificultăţile ce-i stau în cale, considerând împrejurările şi oame­nii, rămânem sceptici în ce priveşte probabilitatea sa. B. Brănişteanu * * REGINA VĂDUVĂ MĂRIA care şi-a serbat Sâmbătă a 52-a aniversare. GLOSE POLITICE Mai schimbată Consiliul de disciplină a decis.­­ ..... ■ suspendarea pe trei luni si a opt­.. D- Borcea, profesor universitar ( judecătorul să fie mutat în de last, a luat Sâmbătă cuvântul la in­tim.Un in 3 unu l­ui­n.. Se pretinde că magistratul ar fi Cameră, la discuţia la mesaj. A luat cuvântul e impropriu zis: şi-a citit discursul. Desigur că un discurs citit, la discuţia la mesaj, unde forma expu­nerii nu este esenţială şi unde nu se cere în chip absolut formule intan­gibile, nu este un lucru obicinuit. Se vede insă că d. Borcea a crezut de cuviinţă că pentru ceia ce a spus, se impune o formulare definitivă, dinainte fixată. Nu-l vom şicana dar pentru acest lucru. Alta este însă chestia. Oratorul — vorbind de închegarea naţională — a recurs din nou la oratoria spe­cifică de după război, care, a înce­put să obosească lumea. Nu spunem că, în fond, d. Borcea n’ar avea dreptate. Dar forma e ...demodată. In vremurile de transformări ful­gerătoare cum sunt cele de acum, a recurge mereu la formulele uzi­tate în 1919, e riscat. Cea mai sigură condiţie de suc­­ces al unui orator în parlament­ este concordanta cu starea de spirit a vremii. Cine nu merge cu vremea, poate avea dreptate în fond, nu va fi­insă succesul. Viitorul repetă mereu că averes­­canii, amici ai d-lui Goga, sunt be­neficiarii ,fropiii de pomină­ — adi­că ai nopţii în care milioanele au fost sustrase din tezaurul statului, pentru a intra în punga partizani­lor. Oficiosul liberal vorbeşte me­reu şi răspicat, de cei cari au pri­mejduit ţara şi prin politica lor fi­nanciară şi prin lipsa lor de res­pect pentru banul public. Pe deasu­pra, faptele, recente învederează că averescanii au constituit şi o pri­mejdie şi din punctul de vedere al ordinei publice, pentru a cărei apă­rare au fost aduşi la putere. Toate câte le spune, în privinţa aceasta Viitorul, sunt perfect ade­vărate. Rămâne însă un lucru, care trebue relevat.. In ce situaţie, intr adevăr, sunt puşi liberalii cari au adus pe gene­ralul Averescu şi cohorta lui la pu­tere? Ce spirit de prevedere do­vedeşte d. Brătianu, care a adus la guvern astfel de oameni ai ordinei, pentru ca sa combată partidul d-lui Mami, partidul desordinelor? -------80« ——• Pedepsitul Aţi citit. Preşedintele secţiei de vot de la Cărbiuneşti (Gorj) a fost dat în judecată, în urma reclama­­ției d-lui Gr. Iuriem, pentru că a co­mis abuzuri în recentele alegeri. Procurorul general a dovedit, între altele, că magistratul a mărturisit, de fapt, că a făcut ingerinți A citit o scrisoare a acestui magistrat că­tre un deputat, în care spune tex­tual că: „a întrebuinţat toate mij­loacele posibile şi imposibile pentru •*mii partidului“­ar făcut apel. Nu credem — căci sen­tinţa în chestiune constitue mini­mul. Ea are aerul de a-l pedepsi pe magistrat nu fiindcă a comis fraudele, ci fiindcă a scris scri­soarea. Spartanii, în vechime, pedepseau hoţul nu pentru că a furat ci fiindcă n’a ştiut să-şi ascundă fapta şi a fost prins. Nu cumva acesta este şi senzul seanţei dela Dolj? Noaptea de pomină Sever Inter­viewul nostru cu contele Mihail Karolyi Chestiunea optanţilor , --------------------------------------------------------------— —■ I Karolyi recunoaşte dreptatea României.­El spune: Nici o indemnizaţie pentru opta­nţi.- Programul emigraţiei ungare — De la coresp­ondentul nostr­u din Paris . După cum se va vedea din cele ce urmează, fostul preşedinte al re­­publicei ungare nu e om să se sfiască a spune ce gândeşte. De­prins să-şi asume răspunderi grele, insenzibil la atacuri, el nu pregetă să-şi expue părerile, indiferent de urmările ce aceasta poate să aibă pentru dânsul. M’am dus să-l vizitez, ca să stăm de vorbă despre chestiunea optanţior, chestiune care a luat în Ungaria enorma importantă ce se ştie. —­ Nu vreau să discut regimul intern al României, a început con­tele Karolyi; dar nu vi se poate refuza un lucru: acela că a­i făcut o reformă agrară ce nu merită de­cât aprobare. Când am fost in ca­pul statului ungar, am încercat şi eu să realizez o asemenea refor­mă, dar am fost împiedicat de cam­pania violentă a reacţiunii, care nu voia să dea nimic, şi de aceea a comuniştilor, cari susţineau că ex­proprierea trebue realizată alte baze. Am spus d-lui Karolyi: — Presa d-lui Bethlen vorbește de un fel de reformă agrară ce s’ar și fi făcut sau ar fi pe cale să se facă de acum în colo în Ungaria. — Absolut inexact, răspunse d-sa. Așa zisa reformă agrară cu care se laudă guvernul actual din Budapesta nu merită acest nume. Nu ţăranii s-au folosit de vânzarea de terenuri, ci mieii nobili, foşti generali, partizani ai regimului, gi­nerele lui Horthy şi alţi inşi mai puţin calificaţi. Puţinii ţărani ade­văraţi cari au cumpărat pământ de pe urma legii agrare, au trebuit să plătească un preţ foarte ridicat. Pă­mântul e aşa da scump încât ţăra­nii nu sunt în stare să-l obţie. Şi apoi, dela cine se iau moşiile desti­nate a fi parcelate? In multe ca­zuri dela aceia cari sunt bănuiţi că tot au mare tragere de inimă pen­tru guvern. NECESITATEA REFOR­MEI AGRARE — In Transilvania­ observ eu ex­proprierea a fost generală. Nu s’au făcut favoruri sau defavoruri. — Nu sunt informat despre cele petrecute în această direcţie în Transilvania, mă lămuri interlocu­torul meu. Ştiu că Ungaria reac­ţionară acuză România de a fi ex­propriat pe magnaţii maghiari din Transilvania iară să le plătească, şi că, la împroprietărire, ar fi favo­rizat pe ţăranii români, nu paguba ţăranilor unguri. Nu sunt în cu­rent, cum am zis, cu detaliile che­stiei. Eu unul cer dreptate pentru toţi: pentru ţăranul ungur ca şi pentru cel român. Dacă sunt ţărani ungari cari aveau după lege dreptul să fie împroprietăriţi şi n’au fost numai fiindcă sunt unguri, atunci s'a comis o nedreptate. Dar ştiu că s’a dat pământ şi ţăranilor unguri. — S’a dat, am întrerupt aci pe contele Karolyi. N’am la îndemână cifrele, dar lucrul e uşor controla­bil. Mii şi mii de ţărani unguri au căpătat pământ în Transilvania. — Cu atât mai bine, reluă fostul preşedinte de republică. Merg mai departe şi spun că, dacă ar fi vor­ba să aleg între magnatul ungur şi ţăranul român, prefer ca ţăranul român să fie el acela care să aibă pământul, iar nu magnatul. Am ide­ile mele pe cari le cred juste şi pro­gresiste. Ei bine, nu înţeleg să fiu progresist pentru Ungaria şi reac­ţionar pentru alte tari. Dacă Tran­­silvania n’ar fi devenit românească şi eu rămâneam la putere, dădeam şi eu pământ ţăranilor, aşa cum s’a făcut la dv. Ideia mea a fost să re­alizez, in direcţia împroprietăririi, nu o reformă naţionalistă, ci una socială. Voiam să fac să dispară semi-feudatismul care, in toată par­tea aceea a Europei, apăsa teribil asupra ţărilor respective. Fără o reformă agrară largă nu se putea ieşi in regiunea aceea (Ungaria, România, Polonia, parii din Ceho­slovacia) din regimul de înapoiere, pentru a intra pe calea progresu­lui. MAGNAȚII UNGURI AU VOIT RĂZBOIUL — Și în Ungaria nu s’a Scut încă nimic? — Nu, zise contele Karolyi. Și tocmai aci e nenorocirea. România a realizat reforma agrară şi Unga­ria nu. Prin reforma pe care am voit-o noi democraţii unguri, am urmărit trei scopuri: unul­ social. Politica magnaţilor a mers tot­deauna în contra intereselor pro­gresului. Cum ei deţin marele ca­pital care în Ungaria e pământul de muncă, Ungaria nu se va putea libera politiceşte şi socialmente de­cât atunci când se va lua capitalul • • — ■■■■ ■■ PENTRU Nini altul economic -- o mai mare acesta din mâinile lor şi se va da productivitate graţie muncei stă- ţăranilor. ruitoare a ţăranului pe pământul că­­n iwnrMNi7Am­ pătat — şi al treilea, un scop on ° ,NUfc­ilic, de­liberare de sub dominaţia magnaţilor. Magnaţii — urmează contele Ka­rolyi — au voit războiul. Ei au voit alianţa cu Germania, nu cu poporul german, ci cu reacţiunea ger­mană, reprezentată prin Ywilneim­ii, prin Hindenburg şi prin Ludendorff. Ei au crezut că războiul va duce la distrugerea mişcării naţionalişti­lor cari începuse să fie primejdi­oasă. MAGNAŢI — Deci, chestia optanţilor? în­trebai eu. —Ceea ce am spus până acum, răspunse contele Karolyi, va expli­ca punctul meu de vedere in che­stia optanţilor. Această chestiune este conside­rată în Ungaria ca una naţională, de prestigiu naţional. Se pare că o­­noarea naţională maghiară cere ca această chestiune să fie rezolvită în mod favorabil pentru Ungaria. Dar eu zic că problema optanţilor nu are absolut nimic de a face nici cu prestigiul şi nici cu onoarea Unga- I­riei, şi nu are nici un sens ca cere­rea de indemnizare a optanţilor să fie declarată chestie naţională. Părerea mea este că nu e drept, că este injusificabil ca Societatea Naţiunilor să ceară României să plătească magna­ţilor unguri din Transilvania o indemnizaţie pentru moşiile care au fost date ţăranilor. Dacă Societatea Naţiunilor ar cere României să îndemnizeze pe optanţi, ar însemna s-o pe­depsească pentru lucrul bun ce a făcut, pentru reforma de­mocratică agrară, care nu poat­te fi decât aprobată. Ştiu că la Budapesta o să se spue că-mi trădez ţara. Dar nu e ade­vărat că o trădez. A nu face cauză comună ca mag­naţii cari conduc ţara în mod des­potic şi cu un guvern ca acela care e acum la cârmă, nu însem­nează a fi un rău ungur. Domnii a­ TOATĂ lumea a primit cu satis­­ceştia nu sunt Ungaria. Cu toate că facţie anunţarea proectului de lege, strigă in gara mare că numai ei sunt patrioţi, ei nu au in fond alt interes decât acela al păstrării averilor lor şi al stăpânirii lor. V. M. KAROLYI Dreptul României la expropriere — Va să zică, precizai eu, sunteţi de părere că în chestiunea optanţi­­lor atitudinea Ungariei, ca şi a magnaţilor optanţi, nu este justifi­cată. — Da, aceasta este părerea mea, răspunse interlocutorul meu, care adăugă: România a avut dreptul să facă exproprierea. Acesta era un drept care rezultă din suveranitatea ei şi nimeni nu trebue să se amestece in acţiunea ei legislativă internă. Repet, nu ştiu dacă s’au făcut sau nu nedreptăţi în contra ţăranilor unguri, fie că au fost expropriaţi (vorbesc de ţărani şi nu de mag­naţi) fie că n’au fost admişi la îm­proprietărire. Mă pun pe terenul că, în ce-i priveşte pe ţăranii un­guri, totul s’a petrecut după drep­tate. Dacă e aşa, e bine. Cât priveşte pe magnaţi, repet şi aci, România a făcut bine expro­­priîndu-i şi împărţind moşiile la ţă­rani. Ea nu trebue să le acorde In­demnizaţia ce reclamă. Dacă ar fa­ce greşala de a le-o acorda, rezul­tatul, între altele, ar fi că prinţii şi conţii cari ar primi banii, i-ar utili­za în parte in opere de propagandă şovină, adică în contra intereselor ţăranilor şi ale poporului ungur. Faptul că propria mea soră, la care fiu foarte mult, a fost expro­priată de moşia pe care a avut-o în Transilvania şi intră şi ea In cate­goria optanţilor, nu mă face să am in chestia aceasta o altă atitudine decât aceea pe care o cred confor­mă cu dreptatea şi cu interesele ţărănimii din ambele ţări. PROGRAMUL EMIGRA­­ŢIUNII UNGARE Am mai pus la sfârşit o întreba­re, afară de chestiunea optanţilor. Am voit să ştiu ce crede fostul pre­şedinte despre şovinismul regimu­lui care stăpâneşte azi Ungaria. — Ce cred? Sunt convins, zise contele Karolyi cu tărie, că guver­nul Bethlen în şovinismul lui, este capabil de orice, fiind hotărit să pescuiască în toate apele turburi ale politicei europene, şi să turbure cât poate aceste ape. Există o singură soluţie pentru a se evita catastrofe în acea parte a Europei, şi soluţia stă in înţelege­rea pacifică între guvernele diferi­telor ţări de acolo. Dar pentru a­­ceasta trebue ca aceste guverne să fie democratice şi să fie expresia unei democraţii rurale, deoarece toate statele în cauză simt propriu zis state ţărăneşti. Aceasta explică de ce reforma agrară este în Unga­ria o necesitate de viaţă. Numai pe baza unei reforme agrare largi şi a unei ţărănimi independente econo­­miceşte se poate construi o ade­vărată democraţie rurală şi prin­­tr’însa, pacea între popoare. * * * Este important de ştiut că ideile mai sus expuse sunt împărtăşite a­­proape de întreaga emigraţie un­gară. Emigraţia aceasta, cu contele ■iarolyi în frunte, are un program social şi politic bine hotărit. Pri­mele puncte ale acestuia prevăd: reforma agrară şi pacea; pacea cu coinii. Emigraţia ungară este anti­­sovină şi anti-războinică. N­A Z­B­A­Ţ­I­I SOLUŢIA Corespondentul meu din Riga îmi telegrafiază, Guvernul japonez declarând că nu-l agrează pe d-rul Racowski ca ambasador la Tokio. Sovietele au hotărât să-l trimeată consul la Plo­ieşti. Capitala Prahovei este patria u­­nei rude foarte apropiate a­­d-rului Racowski şi tot­odată e primul oraş care a instituit republica. Aflu că d. Ionel Brătianu va da şi un banchet în ziua când d-rul Racowski va­ descinde la Piteşti, republica statuiei de acek , dar şi a uneia din Bucureşti. Kix. NOTE menit să asigure controlul banului public. Un singur glas izolat a fost în presă: „îndreptarea” care a luat atitudine ostilă faţă de controlul banului public. Işi inchipue pesemne d. Oct. Goga că partidul averescan va piai fi chemat la putere... * „VIITORUL” publică următorul dicton chinez: „Dacă mergi intr’o grădină cu pomi fructiferi unde cresc peri, nu trebue să duci mâna la pălărie; şi dacă treci in răsaduri de pepeni, să nu-ţi legi şireturile la ghete”. Pentru siguranţă, liberalii ar tre­bui să treacă prin livada ţării des­culţi şi cu capul gol... * „INDEPENDENTA” ne previne că, în anul 1928, va începe seria celor șapte vaci slabe — sau mai bine zis: seria „vacilor mai slabe și chiar scheletică". Ce? vor liberalii să stea la pu­tere şapte ani? Dar deputaţii de Serj? S’a găsit un magh­rat care, sau că prea işi cunoaşte ţara politică, sau fiindcă e naiv, să dea chitanţă la mână pentru fraudele ce le-a să­vârşit în alegeri. Acesta e d. Şer­ban Vulcănescu, judecător la oco­lul Cărbuneştii-târg, din Gorj. A­­ceastă chitanţă intrând în posesiu­nea d-lui Gr. Iun­an, om drept şi nemilos, ca mai toţi drepţii, s’a re­clamat cazul şi s’a judecat, in urma unei anchete ordonate, de către co­­m­isiunea formată din preşedinţii de Curte din Craiova. O achitare a vinovatului ne-ar fi impresionat mai puţin decât sentin­ţa dată, care condamnă pe d. Vul­cănescu numai la trei luni de sus­pendare şi la permutare. Un făptui­tor iertat, din milă, de juraţi,—asta se vede şi, întrucâtva, se pricepe. Dar ca un inculpat să fie găsit v­­i­novat chiar după propria-i mărtu-­ risire, însă condamnat, în loc de ocnă sau lungă recluziune, la cinci lei amendă, iată ceea ce nu s’a po­menit încă! Magistraţii din Craiova n’au fă­cut, credem, un serviciu corpului lor, nici n’au adus un omagiu legi­lor şi dreptăţii prin curioasa lor sentinţă. Să vedem ce va face şi Consiliul superior format din preşe­dinţii înaltei Curţi de Casaţie, la ca­re condamnatul a apelat. In orice caz, cei direct şi grav a­­tinşi, chiar prin sentinţa aceasta, mai mult decât anodină, sunt pre­tinşii aleşi deputaţi de Gorj, căci toate mijloacele posibile şi IMPO­SIBILE pentru reuşita partidului“. Ori alegerea din Bălţi, unde s’au întrebuinţat numai mijloacele posi­bile pentru ZĂDĂRNICIREA rezul­tatului unei secţii de vot, a fost a­­nulată. La Gorj, însă, S’A FALSI­FICAT, chiar prin mijloace IMPO­SIBILE, rezultatul votului. Mai pot rămâne deputaţi mai departe bene­ficiarii acestui fals mărturisit şi condamnat de justiţie ? E o între­bare care credem că va fi pusă în Cameră. I. T. CHESTIA ZILEI PARLAMENTUL MUNCEŞTE Discuţia la mesaj CARNEJUI NOSTRU Solicitări indiscrete Un copil pătrunde cu sfială to bodega plină de consumatori bine dispuşi; poartă o listă de subscripţie, o biată listă tremurătoare, în mâi­nile necăjitului plăpând care nu a putut, într'o dimineaţă de alergă­tură, să strângă decât patruzeci şi şase de lei, în donaţii anonime a câte doi, cinci sau zece ‘rei Şi când, întinzfmd spre primul girup lista în­tristător de goală, i se răspunde de către un domn cu fălcile tn acţiuni de rumegare: „fugi de-aici, ţi-am mai dat odată!“, ochii copilului, cari se făcuseră râzători ca să im­­piore mai bine, arată toată înfrico­­şarea gesturilor de neînţeleasă bru­talitate. Scena aceasta ungară e aproape banală azi. Toţi, chiar cei mai înă­găduitori dintre noi răspundem „ţi-am mai dat“, indiscretei stăru­­nţe a celor cărora un prim obol cu o grăbită pomană nu le-a mul­ţumit nevoia. Dăm grăbiţi spre a substitui imaginar neplăcute a su­­ferinţii, imaginea plăcută a pro­priei noastre dărnicii. Cu doi sau cinci lei, ne procurăm o doză de confort moral. Ce mare ne pare bu­cata de pâine pe care o poate cum­păra pomana noastră! De aceia ne mirăm şi ne scanda­­lizăm de inoportunitatea celui care cere din nou:­­ ţi-am dat odată, ce mai vrei?“ Credem că recunoştinţa trebuie să fie îndestulătoare pentru a hrăni pe cei săraci după ce le-am dat pomana noastră. Şi atunci cina are dreptate: solicitatorul indiscret sau­­­nefăcătorul plictisit? Desigur că solicitatorul, căci nevoia instituie un drept şi putinţa de a da creiază o datorie cu oricine are putinţa aceasta. Sunt atâţi oameni ai căror bani şi a căror emoţie nu cunosc niciuna din căile cari duc la suferinţă. A­­ceştia, oricare ar fi cifra venituri­lor şi posibilităţile minţii lor, sunt săraci şî captivi. Ei n‘au nimic căci nu pot oferi altora bucuria; ei stau închişi, căci contactul omenesc li­e străin. Dar cei cari au facultatea de a da, cei cari deţin mijlocul de a consola cei cari cunosc cuvintele speranţii şi le spun în clipa când au fost zguduiţi de milă, aceia­­au dreptul să refuze Dacă au lăsat mă­car odată să fie văzută bogăţia lor, sunt obligaţi să plătească la orice cerere, ştiind totuşi că nu-şi vor atrage recunoştinţa. De altfel, nu numai că recunoş­tinţa nu există, dar ea nu trebue sa existe. Şi unul din punctele noastre de vedere cele mai false, este acela de a măsura cantitatea de recuunoş­­tinţâ, pe care judecăm că trebuie,s'o culegem, după plictiseala, neplăce­­rea sau regretul pe cari ie simţim făcând un serviciu. Ion Dragu Arestările de comunişti din Iugoslavia BELGRAD, 29. (Rador)­­ Ma­terialul compromiţător descoperit cu prilejul percheziţiilor făcute la comuniştii arestaţi de curând, a dus la arestarea ziariştilor Ker­­chovany şi Schlesinger, redactori la ziarul „Novosti“ din Belgrad. Şeful poliţiei, generalul Acîmo­­vici, a declarat ziariştilor că a­­restările de comunişti, în frunte cu fostul deputat Sima Marko­vici, au fost necesare pentru a împiedeca acţiunile subversive şi „ comploturile puse la cale de a fi­din însăşi măturisirea­ chitanţă" a Istorii revoluţionari cari aîcătui­­d-lui Vulcănescu, scrisă cu pro-­ seră în acest scop celule secrete prîa-i mână şi semnată, rezultă că în rândurile tineretului d-sa, în calitate de preşedinte a! u-­ nul birou electoral, a „întrebuinţat « BELGRAD, 29. £Rad©r), După încercările nereu­şite de a provoca explozii la depozitele de muniţiu­­ni din Zaved­ar, Pojare­­vatz şi Kracujewatz, in­di­­vizi necunoscuţi au sncer­­cat in noaptea trecută un atentat contra depozitu­­lui de muniţiuni situat la zece kilometri deportare de oraşul Slip, în Seria meridională. Autor­ităţile civile şi militare au orga­nizat o urmărire energica pentru a descoperi pe cri­minali.

Next