Adevěrul, martie 1928 (Anul 41, nr. 13559-13584)
1928-03-02 / nr. 13559
URUL 41 No. 13559 * Vineri 2 Martie 1928 6 PAGINI Adevărul T’nwnATftlîT ° AL. V, BGLOIMAK 1888—189? iUBUAiuBi. CONST. MILLE 1897-1926 180NAMENTE : 750 lei pe an an. 380 lei pe 6 luni. 300 lei pe 3 luni. In străinătate dubiu Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7—9—11 Lei 3 TELEFOANE s Centrala: 398/37, 321/73, 346/79,353/34. Direcția : 357 72. Administrația: 307/89. Provincia : 310 86. D. I. Nistor a declarat, în discursul de la Cernăuți, că alegerile generale au fost libere și curate. D. I. Nistor e profesor de Istorie!... ••• Ofensiva „Viitorului ii pare calomnia, si cea mai sugestivă calomnie, pentru a stârni oroarea în opinia publică, îi pare aceea pe care a întrebuințat-o întotdeauna, împotriva tuturor adversarilor, vândut străinilor. In numărul nostru precedent aminteam cum a fost mânuită această calomnie împotriva lui Take Ionescu, sărbătoritul de em. Şi tocmai în momentul când la Cameră se „oficia" sărbătorirea lui Take Ionescu, ieşeau două ziare: „Adevărul“, care arăta ironia acestei sărbătoriri, şi „Viitorul“ care arunca altora calomnia rezervată odinioară de preferinţă lui Take Ionescu. Cu această sugestivă ilustrare a textului putem încheia pe ziua de azi. „Viitorul“ de aseară e foarte in opoziţie în presa independentă. Iar teresant şi tot atât de instructiv, cel mai bun instrument de nimicire pare a fi un număr special. Inchinat nouă , conţine nu mai puţin decât 5 (cinci) articole împotriva noastră. Acest lucru e interesant şi instructiv, căci arată un mare efort de ofensivă. Altminteri, articolele cu pricina repetă tot vechea insanitate că suntem vânduţi străinilor, insanitate care nu-şi sporeşte valoarea prin faptul că e rostită de cinci ori în acelaş număr de ziar, după ce a mai fost înşirată de mii de ori în numerele anterioare ale aceluiaş ziar. Ce-i drept, „Viitorul“ nu se mulțumeşte numai să spuie că suntem vânduţi, ci — sprijinindu-se pe bunul său confrate „Universul“ — el declară că lucru i s’a si... DOVEDIT. Aserţiunea a doua fiind tot atât de falsă ca şi cea dintâi, nu vedem cum din două minciuni s’ar putea plămădi un adevăr. De altminteri, in coloanele „Viitorului“ au mai apărut asemenea dovezi: la un moment dat se „dovedise" că d-ru! Lupu si d. I. Mihalache au vândut Cadrilaterul; „dovada“ o constituia faptul că versiunea figura într’o... carte franceză. Dacă s’a găsit Cineva — oricine — să afirme un lucru, atunci, de sigur, lucrul trebue să fie adevărat. Logica e impecabilă! Acum, ar fi de întrebat care-i rostul ofensivei actuale ? Nervii liberalilor nu se irită numai de dragul artei Rostul ofensivei îl vedem în vehementa cu care, tot ori, „Viitorul“ tratează partidul nationaltărănist, căruia, de altfel, îi aruncă aproximativ aceleași acuzări „dovedite“, cu cari ne gratifică și pe noi. Se vede că liberalii s-au specializat, altceva nici nu-s în stare să născocească, iar fără născociri nu-s în stare să dea lupta ! Sunt numai câteva săptămâni de când a început campania de răsturnare, şi „Viitorul“ şi-a pierdut calmul El ar vrea să nimicească tot ce-i stă în cale, şi partidele de Ad. NAZBATII CRIMA MONDENĂ Un june monden a încercat să asasineze pe o doamnă din lumea bună, ca s-o poată jefui. El i-a aplicat câteva lovituri de ciocan în cap şi cum victima mai trăia, dacă nu venea servitoarea, o lua d'a capo. La instrucţie, junele asasin, ca să înlăture bănuiala premeditării, a susţinut că ciocanul îl purta de obicei cu el. Deşi judele de instrucţie n’a primit această explicaţie, eu cred că este foarte verosimilă. Putea să poarte un ciocan asupra lui, un tânăr care se’nvârtea printre femei şi le toca. De altfel se pare că ceea ce a făcut jundle asasin, era un sistem. Toţi junii mondeni, de teapa lui Găetan, de câte ori vor să cucerească o femee, întâi o ciocănesc, la cap. xix GLOSE POLITICE.s . O. Leonte Moldovanu și-a pertrus cri la Cameră kixul.de o alitudine .independentă. A combătut a mine cei putu din proiectul de lege al standardizării. La drept vorbind deputatul de Brăila nu s’a răfuit cu d. Argetoianu, autorul proiectului, ci cu d. Tinered Constantintinescu, raportorul. A fost o adevărată şi bine reuşită execuţie, atât de reuşită in câtL Vintilă Brătianu, enervat — de altfel d-sa se enervează foarte repede — a părăsit banca ministerială. Accentele de independenţă ale d-lui Leonte Moldovenu au surprins, căci nu e mult de când nu s’a mai văzut independentă in partidul liberal. Din acest punct de vedere, faptul e desigur îmbucurător. Si pentru tară şi pentru partidele politice e bine să existe şi caractere independente. O disciplină prea rigidă desfiinţează de fapt însăşi esența unuipartid: credinţa şi simţimântul demnităţii, cât pentru ţară, o tagmă călugărească, cum este şi mai cu seamă a fost până acum partidul liberal, înseamnă stăpânirea unei coterii său a unui singur om. întâmplarea de ori trebue însă să dea de gândit conducătorilor liberali. Conteziunea partidului e grav ameninţată. Pilda de eri poate fi un început de grele convulsiuni in partidul liberal. Să lui se uite, intr’adevăr, că in locul lui Ionel esteVintilă Brătianu şi că ceea ce a fost posibil sub atotputernicul de eri nu mai e posibil sub urmaşul de astăzi • Se pretinde de unii că şeful de astăzi voieşte să adopte metodele şi combinaţiile lui Ionel Brătianu şi in ce priveşte partidul liberal şi în ce priveşte raporturile cu celelalte partide. Dacă aserţiunea este exactă şi dacă d. Vintilă Brătianu crede a putea cuteza acest lucru, atunci e sigur că partidul liberal va plăti scump experienţa Vintilă Brătianu. Hienele La sfârşitul cuvântării d-lui Ieonte Moldovanu, a avut loc un viu dialog intre d-nii Argetoiau de o pane şi Mihalache şi Madgearu, de alta. D. Argetoianu se apăra de învinuirea că legea nu va putea fi aplicatăi. . . — Nu-i vorba de standardizare, a replicat d. Mihalache, ci de pândciri cari așteaptă formarea întreprinderilor pe baza acestei legi. — Afacerile, comercializările, strigă d. Madgearu. Tancred Constantinescu e raportor. Restul se înțelege de la sine. Și în timp ce urmau septicele, lată-l și pe d. Dinu Brătianu, care ntervine. — A sărit ăla din baie, observă unii. — Nu, prostul, ci hiena, strigă d. Mihalache. Aceștia sunt cei cari stau la pândă și consumă cu o vivacitate fantastică". Chestia era lămurită. Lumea știa de ce, s’a prezentat proiectul, mai cu seamă că d. Madgearu găsise mijlocul să spună: — „Nu-i vorba de d-ta, d-le Argetoianu. Partea din proect cu întreprinderile e a d-lui Vintilă Brătianu, nu-i a d-tale“. Și de astă-dată, d. Argetoianu n’a dat replica. Sever CARNETUL NOSTRU Lumea bună... Un desercerat, înarmat cu revolver şi ciocan, s’a introdus la o doamnă din cunoştinţele sale pentru a o jefui. Fapt divers ca oricare altul, poate chiar mai banal decât altul de acelaş fel, pentrucă aci nu găsim nimic din ceeace constituem sensaţionalul relelor făptuiri ale criminalilor de meserie. Din primele interogatorii, ce i - au luat la poliţe şi au apărut in ziare, rezultă că individul e un aiurit care nici nu ştie să se apere, nici nu ştie să găsească motivul naiv care face pe judecătorul de instrucţie să zâmbească. Crima devine interesantă, însă, prin faptul că se petrece în lumea.... bună, în societatea aleasă de unde se recrutează cei ce alcâtuesc pătura conducătoare. De • s’ar fi întâmplat In alt mediu, sau dacă cel puţin criminalul ar face parte din altă lume, — cum a fost cazul cu omorul d-nei Costescu din strada Clemenţei — nimeni nu s'ar gândi să se ocupe mai deaproape de o crimă ca oricare alta. Criminalul, însă, e un om din societate. Un tânăr întâlnit mereu pretutindeni, unul din acei vorbăreţi dela Capşa şi din alte localuri de noapte, cu pretenţii să aibă păreri, să discute „starea mizerabilă în care ne găsim”, să i se acorde o deosebită consideraţie, pentru că, deşi nu reprezintă nimic, e totuş în legătură de rudenie cu oameni însemnaţi. Aci e rana şi din acest punct de vedere trebue cercetată problema care probabil va interesa autorităţile. Ori, afacerea stupefiantelor, care s’a terminat inspirând unui scriitor pagini de roman senzaţional, — azi, crima de parcul Bonaparte, care spre bunul nostru renume nu va avea acelaş muşamalizată soartă. Chestii care aduc în discuţie moravurile unei lumi şi mai ales educaţia unei generaţii putrede. Cine sunt aceşti tineri care nu mai au situaţii, nu mai posedă râvna unei cultivări sănătoase pentru a lua parte la viaţa publică a ţarei lor? Nu au alt ideal decât petrecerea, orgiile din cabareturi, pentru care sunt necesare averi imense. Nu fac nimic ca să-şi câştige viaţa şi, fiindcă sunt nevoiaşi atentează la viaţa altora. Moşten’re devin tare, şi întârziază. Derbedeii nu au timpul să aştepte moartea părinţilor. Le trebuie banii imediat. Vina, în primul cum sunt crescuţi. rtt, fia fia CITIŢI IN PAG. V-a : AM&NUNTE ASUPRA CRIMEI DIN CAPITALĂ Titulescu - Stresemann T-—- wmigBf « ilîlw Realizarea înțelegerii este probabilă D. Titulusai l-a vizitat de două facă abia la Berlin, căci vizita in ori pe d. Stresemann la Cap Mar- capitala Reichului se va face în tin. D. Stresemann l-a vizitat pe d. tot cazul și va fi prima pe pare un Titulescu la San Remo,—în curând ministru de externe al Micei Intesz vor întâlni la Geneva, apoi mi- legen o va fi făcut-o capitalei nistrul nostru de externe se va da Reichului. Se poate insă ca acarce la Berlin. Toate aceste vizite, în dar să se inchee abia după aceasta, afară de semnificaţia lor simbolică, din cauza multelor probleme tehaceea că de ambele părţi există- nice ce sunt de aranjat şi pe cari, bune intenţiuni pentru a şterge ui-! din partea Germaniei, le va trata timele chestiuni rămase pendinte pe d. dr. Ritter, director ministerial urma războiului, duce-vor ele la rezultatul practic aşteptat la noi ? Mai întâi, însă şi localităţile unde cei doi oameni politici au luat contact, spun ceva, înainte de toate Geneva: locul tuturor pacificărilor în secretariatul afacerilor străine din Berlin. NECESITATEA ACORDULUI Cu cât se. va ajunge însă mai repede la un acord, cu atât mai va: lueui muuui tiauut«hui. , .. * . , _* u Annî Divîera franceză Ministrul de bine va îi, căci, ni se pare ca cne/,poi Riviera franceza. î îs e stunje ^ avem pendinte cu Germania, au trenat îndeajuns. Experiența de până acum arată că aexterne al Germaniei, întâlniindu-se cu cel al României, pe pământul Franţei, nu vorbeşte aceasta mai mult decât cele mai elocvente argumentaţii, de schimbările ce s’au produs în ultimii zece ani? Nu spune asta nu a fost nici util, nici favorabil Evoluţiunea compensaţiunilor germane, ne aminteşte întrune oare si aceasta, că normalizarea,' fatala, „peau de chagrin din relatiunilor româno-germane, inte- celebrul roman al lui Zola. Cu ,pteresantă pentru ambele părţi, recla-t mată de fatalitatea situaţiunii geografice, recomandată chiar si de situaţia politică, a întârziat destul ?. Ar fi prezumţios să spunem că ştim ce a vorbit d. Titulescu cu d. Stresemann. Şi e probabil că chiar de am şti exact ce au vorbit, probitatea profesională ne-ar împedica tică, totuş, păstrând o discreţiune, care nu diferă de faimoasa discre NU MAI SUNT DIFICULTĂŢI PRINCIPIALE Dacă insă nu cunoaştem ce au vorbit cei doi oameni politici la Menton şi la San Remo, putem insă căuta si găsi un răspuns apropiat de realitate, la întrebarea dacă întâlnirile acestea şi vizita d-lui Titulescu la Berlin au sorţi să dea un rezultat satisfăcător. Mai întâi, vom observa că ambele părţi declarând că sunt animate de cea mai mare bunăvoinţă, declarând că vor să ajungă la o înţelegere, ar fi curios şi straniu chiar, ca asemenea două competinţe să nu găsească şi să nu cadă de acord asupra unei soluţii. , . Căci dificultăţile existente în vederea unei asemenea soluţii, nu mai sunt de ordin principial. S’ar putea spune că chiar quantumul material nu va cauza greutăţi. Dificultăţile sunt aproape exclusiv de ordin formal. Pentru a ajunge la normalizarea raporturilor cu România, Germania este dispusă să facă şi jertfe. Dar ea nu e dispusă să recunoască, ba neagă chiar baza juridică a revendicărilor noastre. Relchu se menţine pe terenul că cu acceptarea planului Dawes şi cu executarea lui s’a achitat în conformitate cu stipulaţiunile lui — după cum pretinde — clare şi categorice, de toate obligaţiunile financiare ce decurg pentru el din tratatul de la Versailles. PROPUNERILE GERMANIEI Germania a acceptat şi a susţinut de aceea ideia de a acorda României avantagii economice pe calea unor credite în mărfuri şi in numerar, cu dobânzi minimale și cu cântarea împrumuturilor al pari. Se știe că guvernul nostru a respins această solutiuni. El nu a admis si nu admite nici astăzi ca satisfacerea revendicărilor noastre să se îndeplinească pe calea indirectă a unor credite. In schimb, este probabil că a dispus să se familiarizeze cu ideia, pe care de asemenea o respinsese la Început, ca compensaţiile ce ni le va acorda Germania, compensaţii cari vor fi globale, să fie făcute parte în numerar, parte în furnituri, după alegerea noastră, la preţul pieţei. Se poate ca acordul să se facă la Geneva, înaintea vizitei d-lui Titulescu la Berlin. Se poate să se dea ele n’au crescut şi nici nu au sorţi să crească. .Şi numai o justă apreciere a marilor interese ce are şi poate mai ales avea Germania pe piaţa noastră, este atout-ul pe care-l ţinem în mână, în tratativele cu Germania. Nu încape îndoială că din parte-ne, cartea e jucată de un maestru. D. Titulescu e un „Charmeur“, dar un fermecător, care are şi fondul necesar pentru a convinge pe conducătorul politicei externe a Reichului, om al calculelor reci şi reale, la care forţă argumentelor de fapt e cea decisivă, deşi apreciază şi modalitatea în care îi sunt prezentate. Ceea ce nu însemnează că amiciţia Stresemann-Titulescu, care s’a stabilit bine, nu va fi de mare folos desvoltării raporturilor dintre cele două ţări. San Remo. 24 Februarie. ES. Branişteannu NOTE ASASINUL din parcul Bonaparte nu a fost deţinut nici un moment fără mandat de arestare, iar s’o spunem. Ziaristica, profesiunea,a doua zi tribunalul, a şi trebuit să prin excelenţă indiscretă, se plac- se pronunţe relativ la confirmarea mandatului. Deputaţi naţional-ţărănişti au cîtiune diplomatică, decât prin faptul tot în parlament cazuri de partidă e liber consimţită şi prea puţin ca,ni politici care au fost ţinuţi la cunoscută. Olească săptămâni întregi nu cu mandat de arestare neconfirmat, dar chiar fără mandat de loc. Ceea ce înseamnă câ-i mai bine să omori, decât să ai altă părere decât guvernul... * POLONIA, Bulgaria şi Iugoslavia vor lua parte la congresul municipal de la Praga, unde se vor discuta chestiii de salubritate... apă, canal, gaz, curăţirea gumaelor, etc., , Oare de ce nu suntem primiţi noi la congresul, acela? , , ' Poate din pricinu murdăriei... „CE poate H mai plăcut, — se întreabă ,,Viitorul". — decât să prânzești în timp ce lăutarii cântă melodiile cele mai suave sau dfiaf?lestonurile cele măi excentrice?" Intr’adevăr — nimic... Dar pentru asta trebue să Hi neapărat national-liberal. Altfel eşti foarte mulţumit să poţi mânca ~ chiar fără muzică... Şl Crima din Parcul Bonaparte Judele Instructor STANESCU care instruește această crimă DISON O aniversare, anul acesta, nu ca tipuri, fără de cari industrializarea toate altele. Edison nu este din câmpul Newtonilor, Laplacilor ori Fresnelilor. Edison face parte din pleiada creatorilor autodidacţi,, a self-made-manilor. Edison n’a speculat transcendentalele probleme ale intelectului, el, cu simţul lui practic, a speculat intelectul. A realizat ceea ce alţii abia înjghebau în fantezia lor. A speculat încercările acestora, le-a dat fiinţă, şi a făcut şi avere. Edison este deci, ceea ce cuvântul inginer înseamnă în limba lui, un geniu, dar un geniu practic, anglo-saxon. Omenirea a profitat, mai mult, desigur, de peurma lui, ca, de pe rând, e în felul urma geniilor sterile intelectuale. Nu-i era deci,nepermis să nu profite și el. Alături de prietenul său Ford, care intrase ca lucrător prin 1890 în atelierele fundate de el, Edison se află în capul industriei americane, și în buzunar cu multe miliarde de lei, de ai noștri. Dar în timp ce Ford n’a creat nimic, cia industrializat, Edison a creat nu putea exista. A creat, tipuri practice, fără de care nici cele teoretice nu puteau exista. Căci, dacă n’ar fi creat duplexul telegrafiei, n’ar fi crezut nimeni în putinţa unor aparate de transmitere şi de recepţie. De n’ar fi creat Fonograful, cu toate experienţele anterioare, nimeni n’ar fi crezut în realizarea minunii. De n’ar fi creat dynamoul cu curent continuu, azi n’ar fi ajuns electricitatea semnul civilizaţiei între popoare, cu toată maşina lui Gramme. De n’ar fi creat lampa cu incandescenţă, cu toată creaţia lui Jablanof, n’am avea azi oraşe-lumină, în tot timpul nopţii. Edison rămâne deci un specimen ştiinţific de creator aparte. Acelspecimen, care crează, acolo unde nu pătrunde teoreticianul de laborator şi nici practicianul de fabrică. El este tipul omului de ştiinţă practică, a inginerului-creator. XC Acest tip de altfel, de la dânsul încoace a făcut carieră peste tot. Uzinele lui creatoare au dat naştere la o întreagă serie de creaţiuni similare, întâi japonezii au adaptat universităţilor lor acele institute, în cari se face ştiinţă creatoare. După ei întreagă Europa a creat diferite asemenea instituţiuni. Iar America a văzut luând naştere, sub imboldul miliardarilor, acele „institute“, unde nu se face decât cultivarea creaţiunii. O lume deci nouă în cea a intelectului s’a creat dela el: lumea creatorilor. Acest aspect este al lui Edison, şi sub el Edison are valoarea lui incomensurabilă. A dat exemplu viu, că tot ce facea, ştiinţa, se găsea alături de drum, că singurul profit al omenirii se află în câmpul creaţiunilor de ordin practic. Acest practic, bineînţeles, este şi material şi intelectual. Toate celelalte aspecte ale marelui american n’au mare valoare. Ce reprezintă romanul vieţii lui, miliardele lui, imensele uzine, sutele de brevete! Un episod, al atâtor alţi americani. Dar , revoluţia din spiritul intelectualilor, lui se datoreşte. Şi dupăcum celuilalt american, Newton, lumea datoreşte revoluţia cunoştinţelor sale cosmice tot astfel şi lui Edison, lumea datoreşte îndreptarea către ştiinţa creatoare. Ce importă, că vâna creatoare a acestui om a secat de aproape 30 ani, sau mai bine, că nu mai poate da creaţiune de importanţa celor patru, pomenite mai sus, dacă de pe urma impulsului său în toate părţile, cei cu romanul lui în suflet, pot găsi adăpost şi pentru „nebunia lor“! Ce importă că Edison n’a putut crea acumulatorul, ideal, ori capta, energia oceanelor,’ dacă numai în uzinele lui pot găsi azil sute de cercetători! Edison’ rămâne deci mare, căci el a creat industrializarea creaţiu- nii, el a dat viaţa lumii intelectua- le. De azi înainte şi acel care are în el focul sacru al ştiinţei va găsi mijlocul de a realiza şi de a putea profita de capacitatea facultăţii lui, de creaţiune. Şi creatorii intelec- tuali vor putea trăi, acolo unde ce! de pe urmă creator, literar ori artistic trăia. .. . *• Nu se vor mai vedea inventatori îngropaţi cu talerul, în timp, ce un cântăreţ oarecare câştigă avere,într’un turneu. ‘Lui Edison i se datoreşte prin urmare o operă şi sociala şi umană de primul ordin. El a împins omenirea către un tratament mai puţin vitreg, faţă de acei, fără de cari, progresul ei n’ar fi nimic. Am zis omenirea, bine înţeles na toată. In Europa mai sunt multe popoare, cari n’au ajuns încă până acolo, unde şi japonezii şi bolşevicii ruşi au ajuns. De exemplu, printre cei retagdatari , suntem şi noi. Dacă aş scrie într’o zi numai ceeace păţesc eu la „Casa Şcoalelor“, ca să tipăresc pe Cantemir, aş ilustra arieratul nostru. Cel de pe urmă samsar ori agent electoral n’ar pătimi, ceeace pătimesc eu de câţiva ani încoace, într’o instituţie menită tocmai scopului edisonian. Nu, mai departe decât acum, după ce mi se admisese cu mare greutate publicarea ineditei Metafizici a lui Cantemir, am fost trimis la plimbare, cu traducere cu tot, ,la subsidare. Desigur, că lipseau banii, ca să se tipărească sute de mii de volume, destinate unor biblioteci populare, cari să se evaporeze odată cu existența acelor biblioteci. Em. C* Grigoraș STANDARDIZARE SAU MONOPOL? In şedinţa de ori a Camerei, un deputat majoritar s’a ridicat Împotriva unora din prevederile proectului de lege pentru standardizarea, cerealelor şi mai cu seamă împotriva tendinţelor lui de a monopoliza comerţul de cereale. Această tendinţă vădită a legii constitue principalul motiv al îngrijorării agricultorilor și a celor cari înțeleg nevoile agriculturii iar nu dispozițiile principiale, a căror aplicare va mai cere vreme îndelungată. In definitiv, dacă guvernul n’ar urmări scopuri nemărturisite prin această lege, care ar fi fost rostul Înfăptuirii ei imediate? Nimeni nu va crede că de dragul afirmări principiului standardizării, asupra căcetsda toată femre este de acord, guvernul înfruntă nemulţumirea tuturor producătorilor şi comercianţilor agricoli. Nici măcar pretextul că numai votarea legii va îngădui constituirea societăţilor de inmagazinare şi clasificare pentru aplicarea viitoare a principiului standardizării nu e valabil, căci asemenea întreprinderi nu-şi au rostul decât dacă li se asigură putinţa de a funcţiona, adică privilegiul de a decreta drept bune de export, cerealele trecteu sub controlul lor. De aceea, art. 64 din proectul de lege spune că „Din momentul aplicării sistemului de clasare, cerealele nu se vor putea exporta decât pe baza unui certificat de clasare, eliberat după normele prevăzute de lege", adică de către Întreprinderile de clasificare. Cum însă, de altă parte, legea nu obligă Întreprinderea de clasificare de a construi magazii sistematice ci îi dă putința de a face clasificarea în vagoane sau șlepuri, vom vedea constituindu-se o societate comercializată, căreia Statul, adică guvernul liberal, îi va aduce ca aport instalaţiile sale pentru manipularea cerealelor iar in plus, li va crea o sursă de venituri imense prin dreptul de a percepe taxe la toate cerealele exportate. Că acesta este rostul standardizării se poate vedea şi din faptul că s'a introdus şi porumbul printre cerealele supuse clasificării. Deşi exportul porumbului se face d In condiţiunile actuale, fără Inconveniente, din punct de vedere al clasificării, el a fost totuşi Înglobat printre cerealele ce vor fi vămuite de întreprinderea de clasificare , pentru că el ocupă locul cel mai important in exportul agricol şi prin urmare va constitui sursa cea mai importantă de venituri. ] Toate acestea sunt Înţelese de agricultori insă nu şi admise. Şi legea nu va fi viabilă. F. CHESTIA ZILEI NEOBOSITUL O. VÍNTIL.A. - Să nuzi înfiff piată spuierta, ca să întărească partidul, — și pe urmă o să mă gândesc, in liniște, să mai infig unul! SOCIOLOGIE Şl POLITICA ' v- O ... ' . .... ' . „ /. Viitorul Congres internaţional de Sociologie Cauzele sociala ale războaielor şi condiţiile unei păci durabile Dacă ultimul congresinternaţional de sociologie s’a ocupat de două probleme generale de politică, aceea a autorităţii şi aceea a ierarhiei, maenţinându-se totuşi în domeniul constatărilor sociologice obiective, deoarece, după cum am văzut, n’a ambiţionat niciun moment să stabilească o formulă definitivă, fie privitor la natura şi relaţiile dintre ierarhie şi autoritate, fie privitor la contribuţia pe care o teorie puţin clară asupra suveranităţii ar fi putut-o aduce înţelegerii condiţiilor păcii, apoi viitorul congres, care va avea loc la Geneva în 1929, va fi consacrat unei probleme politice din cele mai importante şi mai pasionate. Am amintit că după propunerea noului preşedinte al Institutului internaţional de Sociologie, d. Carnejo, ministrul plenipotenţiar al republicii Peru la Paris, s-a fixat ca subiect al discuţiilor viitorului Congres internaţional de Sociologie chestiunea: Cauzele profunde ale războaielor şi condiţiile unei păci durabile. După cum se vede, o problemă care are marele merit de a ne releva strânsa legătură ce există între o sociologie şi politică, aceasta privită ca ştiinţă socială indispensabilă artei politice atât pentru a-i înlesni formularea unui ideal politic în conformitate cu structura şi aspiraţiile colectivităţii la care se referă, cât şi pentru a-i uşura găsirea mijloacelor celor mai potrivite spre a realiza acest ideal. . SOCIOLOGIE ŞI POLITICĂ René Worms, în introducerea sa la studiul lui Gumplowicz asupra raportului dintre sociologie şi politică, observă cu dreptate: „Dacă ştiinţa va renunţa să orienteze politica cine va îndruma-o oare, dacă nu ignoranţa?”. De aici şi afirmaţia că „sociologia trebuie daci să da vină făcia politicei”. Că aşa este xm convingem din ce în ce mai mult Viitorul congres internaţional de sociologie va pune problema în plenul ei. Dovadă programul de studiu amănunţit propus de către societatea de Sociologie din Geneva, care şi-a luat sarcina, propunând drept sediu Geneva, să organizeze congresul.In şedinţa sa extraordinară de la 13 Ianuarie şedinţa în care profesorul D. Gusti, preşedintele institutului Social Român, a fost proclamat în unanimitate membru al acestei asociaţii profesorul de sociologie de la Universitatea Sin Geneva şi preşedintele societăţii geneveze de sociologie, d. G. L. Duprat a dat lectură programului de studii propus de comisia de organizare a congresului şi a făcut o importantă comunicare privitor la „Constrângerea socială şi războiul“ ca prim studiu preliminar al pregătirei viitorului congres. RĂZBOI SI PACE Programul cuprinde două părţi. Prima se referă la cauzele sociala ale războaielor, a doua la condiţiile sociale ale păcii Pentru desvoltarea primei părţi se va proceda întâiu ca o cercetare morfologică spre a se ajunge la evidenţiarea caracterelor distinctive ale războiului în genere şi ale războaielor în particular, adică clasificarea şi definirea lor. Se va trece apoi al analiza diferitelor categorii de factori care contribuiesc la pregătirea sau determină isbucnirea lor. Astfel vor fi examinaţi: factorii antropologici, etnici, psiho-fiziologici; cei socio-geografici cari localizează războaiele, rolul mediului fizic, a climatului a căilor naturale de comunicaţie, etc; factorii denigrafici: raporturile cu constituţia me(Citiţi urmare în pagina ll-a)