Adevěrul, martie 1928 (Anul 41, nr. 13559-13584)

1928-03-02 / nr. 13559

URUL 41 No. 13559 * Vineri 2 Martie 1928 6 PAGINI Adevărul T’nwnATftlîT ° AL. V, BGLOIMAK 1888—189? iUBUAiuBi. CONST. MILLE 1897-1926 180NAMENTE : 750 lei pe an an. 380 lei pe 6 luni. 300 lei pe 3 luni. In străinătate dubiu Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7—9—11 Lei 3 TELEFOANE s Centrala: 398/37, 321/73, 346/79,353/34. Direcția : 357 72. Administrația: 307/89. Provincia : 310 86. D. I. Nistor a declarat, în discursul de la Cernăuți, că alegerile generale au fost libere și curate. D. I. Nistor e profesor de Istorie!... ••• Ofensiva „Viitorului ii pare calomnia, si cea mai suges­tivă calomnie, pentru a stârni oroa­rea în opinia publică, îi pare aceea pe care a întrebuințat-o întotdeau­na, împotriva tuturor adversarilor, vândut străinilor. In numărul nostru precedent a­­minteam cum a fost mânuită acea­stă calomnie împotriva lui Take Io­­nescu, sărbătoritul de em­. Şi toc­mai în momentul când la Cameră se „oficia" sărbătorirea lui Take Io­­nescu, ieşeau două ziare: „Adevă­rul“, care arăta ironia acestei săr­bătoriri, şi „Viitorul“ care arunca altora calomnia rezervată odinioa­ră de preferinţă lui Take Ionescu. Cu această sugestivă ilustrare a textului putem încheia pe ziua de azi. „Viitorul“ de aseară e foarte in­ opoziţie în presa independentă. Iar teresant şi tot atât de instructiv, cel mai bun instrument de nimicire pare a fi un număr special. Inchi­nat nouă , conţine nu mai puţin de­cât 5 (cinci) articole împotriva noa­stră. Acest lucru e interesant şi in­structiv, căci arată un mare efort de ofensivă. Altminteri, articolele cu pricina repetă tot vechea insanitate că sun­tem vânduţi străinilor, insanitate care nu-şi sporeşte valoarea prin faptul că e rostită de cinci ori în a­­celaş număr de ziar, după ce a mai fost înşirată de mii de ori în nume­rele anterioare ale aceluiaş ziar. Ce-i drept, „Viitorul“ nu se mul­­­țumeşte numai să spuie că suntem vânduţi, ci — sprijinindu-se pe bu­nul său confrate „Universul“ — el declară că lucru i s’a si... DOVEDIT. Aserţiunea a doua fiind tot atât de falsă ca şi cea dintâi, nu vedem cum din două minciuni s’ar putea plămădi un adevăr. De altminteri, in coloanele „Viitorului“ au mai a­­părut asemenea dovezi: la un mo­­ment dat se „dovedise" că d-ru! Lupu si d. I. Mihalache au vândut Cadrilaterul; „dovada“ o consti­­tuia faptul că versiunea figura în­­tr’o... carte franceză. Dacă s’a găsit Cineva — ori­cine — să afirme un lucru, atunci, de sigur, lucrul trebue să fie adevărat. Logica e impeca­­bilă! Acum, ar fi de întrebat care-i rostul ofensivei actuale ? Nervii li­beralilor nu se irită numai de dra­gul artei Rostul ofensivei îl vedem în vehementa cu care, tot ori, „Vii­torul“ tratează partidul national­­tărănist, căruia, de altfel, îi aruncă aproximativ aceleași acuzări­ „do­vedite“, cu cari ne gratifică și pe noi. Se vede că liberalii s-au specializat, altceva nici nu-s în stare să născocească, iar fără năs­cociri nu-s în stare să dea lupta ! Sunt numai câteva săptămâni de când a început campania de răs­turnare, şi „Viitorul“ şi-a pierdut calmul El ar vrea să nimicească tot ce-i stă în cale, şi partidele de Ad. NAZBATII CRIMA MONDENĂ Un june monden a încercat să a­­sasineze pe o doamnă din lumea bună, ca s-o poată jefui. El i-a apli­cat câteva lovituri de ciocan în cap şi cum victima mai trăia, dacă nu venea servitoarea, o lua d'a capo. La instrucţie, junele asasin, ca să înlăture bănuiala premeditării, a susţinut că ciocanul îl purta de obi­cei cu el. Deşi judele de instrucţie n’a pri­mit această explicaţie, eu cred că este foarte verosimilă. Putea să poarte un ciocan asupra lui, un tânăr care se’nvârtea printre femei şi le toca. De altfel se pare că ceea ce a fă­cut jundle asasin, era un sistem. Toţi junii mondeni, de teapa lui Găetan, de câte­ ori vor să cuce­rească o femee,­­ întâi o ciocănesc, la cap. xix GLOSE POLITICE.s . O. Leonte Moldovanu și-a per­­tru­s cri la Cameră kixul.de o alitu­­dine .independentă. A combătut a mine cei putu din proiectul de lege al standardizării. La drept vorbind deputatul de Brăila nu s’a răf­uit cu d. Argetoia­­nu, autorul proiectului, ci cu d. Tinered Constantintinescu, rapor­torul. A fost o adevărată şi bine reuşită execuţie, atât de reuşită in cât­­L Vintilă Brătianu,­ enervat — de altfel d-sa se enervează foarte repede — a părăsit banca mini­sterială. Accentele de independenţă ale d-lui Leonte Moldovenu­ au sur­prins, căci nu e mult de când nu s’a mai văzut independentă in partidul liberal. Din acest punct de vedere, fap­tul e desigur îmbucurător. Si pen­tru tară şi pentru partidele poli­tice e bine să existe şi caractere independente. O disciplină prea ri­gidă desfiinţează de fapt însăşi e­­sența unui­­partid: credinţa şi sim­­ţimântul demnităţii, cât pentru ţa­ră, o tagmă călugărească, cum este şi mai cu seamă a fost până acum partidul liberal, înseamnă stăpâni­rea unei coterii său a unui singur om. întâmplarea de ori trebue însă să dea de gândit conducătorilor li­berali. Conteziunea partidului e grav ameninţată. Pilda de eri poate fi un început de grele convulsiuni in partidul liberal. Să lui se uite, in­­tr’adevăr, că in locul lui Ionel este­­Vintilă Brătianu şi că ceea ce a fost posibil sub atotputernicul de eri nu mai e posibil sub urmaşul de astăzi • Se pretinde de unii că şeful de astăzi voieşte să adopte metodele şi combinaţiile lui Ionel Brătianu şi in ce priveşte partidul liberal şi în ce priveşte raporturile cu cele­lalte partide. Dacă aserţiunea este exactă şi dacă d. Vintilă Brătianu crede a putea cuteza acest lucru, atunci e sigur că partidul liberal va plăti scump experienţa Vintilă Brătianu. Hienele La sfârşitul cuvântării d-lui I­e­­onte Moldovanu, a avut loc un viu dialog intre d-nii Argetoiau de o pane şi Mihalache şi Madgearu, de alta. D. Argetoianu se apăra de în­vinuirea că legea nu va putea fi a­­plicatăi. . . — Nu­-i vorba de standardizare, a replicat d. Mihalache, ci de pân­­dciri cari așteaptă formarea între­prinderilor pe baza acestei legi. — Afacerile, comercializările, strigă d. Madgearu. Tancred Con­­stantinescu e raportor. Restul se înțelege de la sine. Și în timp ce urmau septicele, lată-l și pe d. Dinu Brătianu, care ntervine. — A sărit ăla din baie, observă unii. — Nu, prostul, ci hiena, strigă d. Mihalache. Aceștia sunt cei cari stau la pândă și consumă cu o vi­vacitate fantastică". Chestia era lămurită. Lumea știa de ce, s’a prezentat proiectul, mai cu seamă că d. Madgearu găsise mijlocul să spună: — „Nu-i vorba de d-ta, d-le Ar­­getoianu. Partea din proect cu în­treprinderile e a d-lui Vintilă Bră­tianu, nu-i a d-tale“. Și de astă-dată, d. Argetoianu n’a dat replica. Sever CARNETUL NOSTRU Lumea bună... Un desercerat, înarmat cu revol­ver şi ciocan, s’a introdus la o doamnă din cunoştinţele sale pen­tru a o jefui. Fapt divers ca oricare altul, poate chiar mai banal decât altul de acelaş fel, pentrucă aci nu găsim nimic din ceeace constitue­m sensaţionalul relelor făptuiri ale criminalilor de meserie. Din primele interogatorii, ce i - au luat la poliţ­e şi au apărut in ziare, rezultă că individul e un aiu­rit care nici nu ştie să se apere, nici nu ştie să găsească motivul naiv ca­re face pe judecătorul de instrucţie să zâmbească. Crima devine interesantă,­­ însă, prin faptul că se petrece în lumea.... bună, în societatea aleasă de unde se recrutează cei ce alcâtuesc pătura conducătoare. De • s’ar fi întâmplat In alt mediu, sau dacă cel puţin cri­mi­nalul ar face parte din altă lu­me, — cum a fost cazul cu omorul d-nei Costescu din strada Clemenţei — nimeni nu s'ar gândi să se ocupe mai deaproape de o crimă ca orica­re alta. Criminalul, însă, e un om din societate. Un tânăr întâlnit me­reu pretutindeni, unul din acei vor­băreţi dela Capşa şi din alte loca­luri de noapte, cu pretenţii să aibă păreri, să discute „starea mizerabi­lă în care ne găsim”, să i se acorde o deosebită consideraţie, pentru că, deşi nu reprezintă nimic, e totuş în legătură de rudenie cu oameni în­semnaţi. Aci e rana şi din acest punct de vedere trebue cercetată problema ca­re probabil va interesa autorităţile. Ori, afacerea stupefiantelor, care s’a ter­minat inspirân­d unui scriitor pagini de roman senzaţional, — azi, crima d­e parcul Bonaparte, care spre bunul nostru renume nu va a­­vea acelaş muşamalizată soartă. Chestii care aduc în discuţie mora­vurile unei lumi şi mai ales educa­ţia unei generaţii putrede. Cine sunt aceşti tineri care nu mai au situaţii, nu mai posedă râvna unei cultivări sănătoase pentru a lua parte la via­ţa publică a ţarei lor? Nu au alt ideal decât petrecerea, orgiile din cabare­turi, pentru care sunt necesare a­veri imense. Nu fac nimic ca să-şi câştige viaţa şi, fiindcă sunt nevo­iaşi atentează la viaţa altora. Moş­­ten’re devin­ t­are, şi întârziază. Der­bedeii nu au timpul să aştepte moartea părinţilor. Le trebuie banii imediat. Vina, în primul cum sunt crescuţi. rtt, fia fia CITIŢI IN PAG. V-a : AM&NUNTE ASUPRA CRIMEI DIN CAPITALĂ T­itulescu - Stresemann T-—- wmigBf « ilîlw Realizarea înțelegerii este probabilă D. Titulusai l-a vizitat de două facă abia la Berlin, căci vizita in ori pe d. Stresemann la Cap Mar- capitala Reichului se va face în tin. D. Stresemann l-a vizitat pe d. tot cazul și va fi prima pe pare un Titulescu la San Remo,—­în curând ministru de externe al Micei Inte­sz vor întâlni la Geneva, apoi mi- legen o va fi făcut-o capitalei nistrul nostru de externe se va da­ Reichului. Se poate insă ca acar­­ce la Berlin. Toate aceste vizite, în dar să se inchee abia după aceasta, afară de semnificaţia lor simbolică,­ din cauza multelor probleme teh­­aceea că de ambele părţi există- nice ce sunt de aranjat şi pe cari, bune intenţiuni pentru a şterge ui-! din partea Germaniei, le va trata timele chestiuni rămase pendinte pe d. dr. Ritter, director ministerial urma războiului, duce-vor ele la re­zultatul practic aşteptat la noi ? Mai întâi, însă­ şi localităţile unde cei doi oameni politici au luat con­tact, spun ceva, înainte de toate Geneva: locul tuturor pacificărilor în secretariatul afacerilor străine din Berlin. NECESITATEA ACORDULUI Cu cât se. va ajunge însă mai repede la un acord, cu atât mai va: lueui muuui tiauut«hui. , .. * . , _* u Annî Divîera franceză Ministrul de bine va îi, căci, ni se pare ca cne­/,poi Riviera franceza. î îs­­ e st­unj­e ^ avem pendinte cu Ger­mania, au trenat îndeajuns. Expe­riența de până acum arată că a­externe al Germaniei, întâlniindu-se cu cel al României, pe pământul Franţei, nu vorbeşte aceasta mai mult decât cele mai elocvente ar­gumentaţii, de schimbările ce s’au produs în ultimii zece ani? Nu spu­ne asta nu a fost nici util, nici fa­vorabil Evoluţiunea compensaţiu­­nilor germane, ne aminteşte întru­ne oare si aceasta, că normalizarea,' fatala, „peau de chagrin din relatiunilor româno-germane, inte- celebrul roman al lui Zola. Cu ,pte­­resantă pentru ambele părţi, recla-t mată de fatalitatea situaţiunii geo­grafice, recomandată chiar si de si­tuaţia politică, a întârziat destul ?. Ar fi prezumţios să spunem că ştim ce a vorbit d. Titulescu cu d. Stresemann. Şi e probabil că chiar de am şti exact ce au vorbit, pro­bitatea profesională ne-ar împedica tică, totuş, păstrând o discreţiune, care nu diferă de faimoasa discre­ NU MAI SUNT DIFICULTĂŢI PRINCIPIALE Dacă insă nu cunoaştem ce au vorbit cei doi oameni politici la Menton şi la San Remo,­­ putem insă căuta si găsi un răspuns apro­piat de realitate, la întrebarea dacă întâlnirile acestea şi vizita d-lui Ti­tulescu la Berlin au sorţi să dea un rezultat satisfăcător. Mai întâi, vom observa că ambele părţi de­clarând că sunt animate de cea mai mare bunăvoinţă, declarând că vor să ajungă la o înţelegere, ar fi curios şi straniu chiar, ca aseme­nea două comp­etinţe să nu găsească şi să nu cadă de acord asupra unei soluţii. , . Căci dificultăţile existente în ve­derea unei asemenea soluţii, nu mai sunt de ordin principial. S’ar putea spune că chiar quantumul material nu va cauza greutăţi. Dificultăţile sunt aproape exclusiv de ordin for­mal. Pentru a ajunge la normaliza­rea raporturilor cu România, Ger­mania este dispusă să facă şi jertfe. Dar ea nu e dispusă să recunoască, ba neagă chiar baza juridică a re­vendicărilor noastre. Relchu­ se menţine pe terenul că cu accepta­rea planului Dawes şi cu executa­rea lui s’a achitat în conformitate cu stipulaţiunile lui — după cum pretinde — clare şi categorice, de toate obligaţiunile financiare ce de­curg pentru el din tratatul de la Ver­sailles. PROPUNERILE GERMANIEI Germania a acceptat şi a susţi­nut de aceea ideia de a acorda Ro­mâniei avantagii economice pe ca­lea unor credite în mărfuri şi in numerar, cu dobânzi minimale și cu cântarea împrumuturilor al pari. Se știe că guvernul nostru a res­pins această solutiuni. El nu a admis si nu admite nici astăzi ca satisfacerea revendicări­lor noastre să se îndeplinească pe calea indirectă a unor credite. In schimb, este probabil că a dispus să se familiarizeze cu ideia, pe care de asemenea o respinsese la Înce­put, ca compensaţiile ce ni le va a­­corda Germania, compensaţii cari vor fi globale, să fie făcute parte în numerar, parte în furnituri, după a­­legerea noastră, la preţul pieţei. Se poate ca acordul să­ se facă la Geneva, înaintea vizitei d-lui Titulescu la Berlin. Se poate să se dea ele n’au crescut şi nici nu au sorţi să crească. .Şi numai o justă apreciere a marilor interese ce are şi poate mai ales avea Germania pe piaţa noastră, este a­tout-ul pe care-l ţinem în mână, în tratativele cu Germania. Nu încape îndoială că din parte-ne, cartea e jucată de un maestru. D. Titulescu e un „Charmeur“, dar un fermecător, care are şi fondul necesar pentru a convinge pe conducătorul politicei externe a Reichului,­­ om al cal­culelor reci şi reale, la care forţă argumentelor de fapt e cea decisi­vă, deşi apreciază şi modalitatea în care îi sunt prezentate. Ceea ce nu însemnează că amiciţia Strese­­mann-Titulescu, care s’a stabilit bine, nu va fi de mare folos des­­voltării raporturilor dintre cele două ţări. San Remo. 24 Februarie. ES. Branişteannu NOTE ASASINUL din parcul Bona­parte nu a fost deţinut nici un mo­ment fără mandat de arestare, iar s’o spunem. Ziaristica, profesiunea­­,a doua zi tribunalul, a şi trebuit să prin excelenţă indiscretă, se plac- se pronunţe relativ la confirmarea mandatului. Deputaţi naţional-ţărănişti au cî­tiune diplomatică, decât prin faptul­ tot în parlament cazuri de parti­­dă e liber consimţită şi prea puţin ca,ni politici care au fost ţinuţi la cunoscută. O­lească săptămâni întregi nu cu mandat de arestare neconfirmat, dar chiar fără mandat de loc. Ceea ce înseamnă câ-i mai bine să omori, decât să ai altă părere decât guvernul... * POLONIA, Bulgaria şi Iugosla­via vor lua parte la congresul mu­nicipal de la Praga, unde se vor discuta chestiii de salubritate... apă, canal, gaz, curăţirea gu­mae­­lor, etc., , Oare de ce nu suntem­ primiţi noi la congresul, acela? , , ' Poate din pricinu murdăriei... „CE poate H mai plăcut, — se întreabă ,,Viitorul". — decât să prânzești în timp ce lăutarii cântă melodiile cele m­ai suave sau dfiaf?­lestonurile cele măi excentrice?" Intr’adevăr — nimic... Dar pen­tru asta trebue să Hi neapărat na­tional-liberal. Altfel eşti foarte mulţumit să poţi mânca ~­ chiar fără muzică... Şl Crima din Parcul Bonaparte Judele Instructor ST­AN­ES­CU care instruește această crimă D­I­SON O aniversare, anul acesta, nu ca tipuri, fără de cari industrializarea toate altele. Edison nu este din câmpul Newtonilor, Laplacilor ori Fresnelilor. Edison face parte din pleiada creatorilor autodidacţi,, a self-made-manilor. Edison n’a spe­culat transcendentalele probleme ale intelectului, el, cu simţul lui practic, a speculat intelectul. A realizat­ ceea ce alţii abia înjghebau în fantezia­ lor. A speculat încercă­rile acestora, le-a dat fiinţă, şi a făcut şi avere. Edison este deci, ceea ce cuvântul inginer înseamnă în limba lui, un geniu, dar un ge­niu practic, anglo-saxon. Omenirea a­­ profitat, mai mult, desigur, de pe­­urma lui, ca­, de pe­ rând, e în felul urma gen­iilor sterile­ intelectuale.­ Nu-i era deci,nepermis să nu pro­fite și el. Alături de prietenul său Ford, care intrase ca lucrător prin 1890 în atelierele fundate de el, E­­dison se află în capul industriei a­­mericane, și în buzunar cu multe miliarde de lei, de ai noștri. Dar în timp ce Ford n’a creat nimic, ci­­a industrializat, Edison a creat nu putea exista. A creat, tipuri practice, fără de care nici cele teo­retice nu puteau exista. Căci, dacă n’ar fi creat duplexul telegrafiei, n’ar fi crezut nimeni în putinţa unor aparate de transmitere şi de recepţie. De n’ar fi creat Fono­graful, cu toate experienţele ante­rioare, nimeni n’ar fi crezut în rea­lizarea minunii. De n’ar fi creat dynamoul cu curent continuu, azi n’ar fi ajuns electricitatea semnul civilizaţiei între popoare, cu toată maşina lui Gramme. De n’ar fi creat lampa cu incandescenţă, cu toată creaţia lui Jablanof, n’am a­­vea azi oraşe-lumină, în tot tim­pul nopţii. Edison rămâne deci un specimen ştiinţific de creator aparte. Acel­­specimen, care crează, acolo unde nu pătrunde teoreticianul de labo­rator şi nici practicianul de fabri­că. El este tipul omului de ştiinţă practică, a inginerului-creator. XC Acest tip de altfel, de la dânsul încoace a făcut carieră peste tot. Uzinele lui creatoare au dat na­ştere la o întreagă serie de crea­­ţiuni similare, întâi japonezii au a­­daptat universităţilor lor acele in­stitute, în cari se face ştiinţă crea­toare. După ei întreagă Europa a creat diferite asemenea instituţiuni. Iar America a văzut luând naşte­re, sub imboldul miliardarilor, a­­cele „institute“, unde nu se face decât cultivarea creaţiunii. O lume deci nouă în cea a intelectului s’a creat dela el: lumea creatorilor. Acest aspect este al lui Edison, şi sub el Edison are valoarea lui in­comensurabilă. A dat exemplu­ viu, că tot ce facea, ştiinţa, se gă­sea alături de drum, că singurul profit al omenirii se află în câmpul creaţiunilor de ordin practic. Acest practic, bine­înţeles, este şi mate­rial şi intelectual. Toate celelalte aspecte ale ma­relui american n’au mare valoare. Ce reprezintă romanul vieţii lui, miliardele lui, imensele uzine, su­tele de brevete! Un episod, al atâ­tor alţi americani. Dar , revoluţia din spiritul intelectualilor, lui se datoreşte. Şi după­­cum celuilalt a­­m­erican, Newton, lumea datoreşte revoluţia cunoştinţelor sale cosmi­ce tot astfel şi lui Edison, lumea datoreşte îndreptarea către ştiinţa creatoare. Ce importă, că vâna creatoare a­ acestui om a secat de aproape 30 ani, sau mai bine, că nu mai poate­ da creaţiune de importanţa celor patru, pomenite mai sus, dacă de pe urma impulsului său în toate­­ părţile, cei cu romanul lui în su­­f­let, pot găsi adăpost şi pentru „nebunia lor“! Ce importă că Edi­son n’a putut crea acumulatorul, ideal, ori capta, energia oceanelor,’ dacă numai în uzinele lui pot găsi­ azil sute de cercetători! Edison’ rămâne deci mare, căci­ el a creat industrializarea creaţiu-­ nii, el a dat viaţa lumii intelectua-­ le. De azi înainte şi acel care are­ în el focul sacru al ştiinţei va găsi mijlocul de a realiza şi de a putea profita de capacitatea facultăţii lui, de creaţiune. Şi creatorii intelec-­ tuali vor putea trăi, acolo unde­ ce! de pe urmă creator, literar ori­­ artistic trăia. .. . *• Nu se vor mai vedea inventatori îngropaţi cu talerul, în timp, ce un­ cântăreţ oarecare câştigă avere­,în­­tr’un turneu. ‘Lui Edison i se dato­reşte prin urmare o operă şi socia­la şi umană de primul ordin. El a împins omenirea către un trata­ment mai puţin vitreg, faţă de acei, fără de cari, progresul ei n’ar fi nimic. Am zis omenirea, bine înţeles na toată. In Europa mai sunt multe popoare, cari n’au ajuns încă până acolo, unde şi japonezii şi bolşevi­cii ruşi au ajuns. De exemplu, printre cei retagdatari , suntem şi noi. Dacă aş scrie într’o zi numai ceeace păţesc eu la „Casa Şcoale­­lor“, ca să tipăresc pe Cantemir, aş ilustra arieratul nostru. Cel de pe urmă samsar ori agent electo­ral n’ar pătimi, ceeace pătimesc eu de câţiva ani încoace, într’o insti­tuţie menită tocmai scopului edi­­sonian. Nu, mai departe decât a­­cum, după ce mi se admisese cu mare greutate publicarea ineditei Metafizici a lui Cantemir, am fost trimis la plimbare, cu traducere cu tot, ,la subsidare. Desigur, că lip­seau banii, ca să se tipărească sute de mii de volume, destinate unor biblioteci populare, cari să se evaporeze odată cu existența ace­lor biblioteci. Em. C* Grigoraș STANDARDIZARE SAU MONOPOL? In şedinţa de ori a Camerei, un deputat majoritar s’a ridicat Împo­triva unora din prevederile proec­­tului de lege pentru standardizarea, cerealelor şi mai cu seamă împotri­va tendinţelor lui de a monopoliza comerţul de cereale. Această tendinţă vădită a legii constitue principalul motiv al îngri­jorării agricultorilor și a­ celor cari înțeleg nevoile agriculturii iar nu dispozițiile principiale, a căror a­­p­lic­a­re va mai cere vreme îndelun­gată. In definitiv, dacă guvernul n’ar urmări scopuri nemărturisite prin această lege, care ar fi fost rostul Înfăptuirii ei imediate? Nimeni nu va crede că d­e dragul afirmări prin­cipiului standardizării, asupra căc­etsda toată femre este de acord, gu­vernul înfruntă nemulţumirea tutu­ror producătorilor şi comercianţilor agricoli. Nici măcar pretextul că numai vo­tarea legii va îngădui constituirea societăţilor de inmagazinare şi cla­sificare pentru aplicarea viitoare a principiului standardizării nu e va­labil, căci asemenea întreprinderi nu-şi au rostul decât dacă li se asi­­gură putinţa de a funcţiona, adică privilegiul de a decreta drept bune de export, cerealele trecteu sub controlul lor. De aceea, art. 6­4 din proectul de lege spune că „Din mo­mentul aplicării sist­emului de cla­sare, cerealele nu se vor putea ex­porta decât pe baza unui certificat de clasare, eliberat după normele prevăzute de lege", adică de către În­treprinderile de clasificare. Cum însă, de altă parte, legea nu obligă Întreprinderea de clasificare de a construi magazii sistematice ci îi dă putința de a face clasifi­carea în vagoane sau șlepuri, vom vedea constituindu-se o societate co­mercializată, căreia Statul, adică guvernul liberal, îi va aduce ca a­­port instalaţiile sale pentru mani­pularea cerealelor iar in plus, li va crea o sursă de venituri imense prin dreptul de a percepe taxe la toate cerealele exportate. Că acesta este rostul standardizării se poate vedea şi din faptul că s'a introdus şi porumbul printre cerea­lele supuse clasificării. Deşi exportul porumbului se face d In condiţiunile actuale, fără Incon­veniente, din punct de vedere al clasificării, el a fost totuşi Înglobat printre cerealele ce vor fi vămuite­­ de întreprinderea de clasificare , pentru că el ocupă locul cel mai im­portant in exportul agricol şi prin urmare va constitui sursa cea mai i­­mportantă de venituri. ] Toate acestea sunt Înţelese de agri­­­­cultori insă nu şi admise. Şi legea nu va fi viabilă. F. CHESTIA ZILEI NEOBOSITUL O. VÍNTIL.A. - Să nuzi înfiff pi­ată spu­­ierta, ca să întărească partidul, — și pe urmă o să mă gân­desc, in liniște, să mai infig unul! SOCIOLOGIE Şl POLITICA ' v- O ... ' . .... ' . „ /. Viitorul Congres internaţional de Sociologie Cauzele sociala ale războaielor şi condiţiile unei păci durabile Dacă ultimul­ congres­­internaţio­nal de sociologie s’a ocupat de două probleme generale de politică, aceea a autorităţii şi aceea a ierarhiei, maenţinân­du-se totuşi în domeniul constatărilor sociologice obiective, deoarece, după­ cum am văzut, n’a ambiţionat niciun moment să stabi­lească o formulă definitivă, fie pri­vitor la natura şi relaţiile dintre ie­rarhie şi autoritate, fie privitor la contribuţia pe­­ care o teorie puţin clară­ asupra suveranităţii ar fi pu­tut-o aduce înţelegerii condiţiilor păcii, apoi viitorul congres, care va avea loc la Geneva în 1929, va fi consacrat unei probleme politice din cele mai importante şi mai pasio­nate. Am amintit că după propunerea noului preşedinte al Institutului in­ternaţional de Sociologie, d. Carnejo, ministrul plenipotenţiar al republi­cii Peru la­­ Paris, s-a fixat ca su­biect al discuţiilor viitorului Con­gres internaţional de Sociologie chestiunea: Cauzele­­ profunde ale războaielor şi condiţiile unei păci durabile. După cum se vede, o problemă care are marele merit de a ne releva strânsa legătură ce există între o so­ciologie şi politică, aceasta privită ca ştiinţă socială indispensabilă ar­tei politice atât pentru a-i înlesni formularea unui ideal politic în conformitate cu structura şi aspira­ţiile colectivităţii la care se referă, cât şi pentru a-i uşura găsirea mij­loacelor celor mai potrivite spre a realiza acest ideal. . SOCIOLOGIE ŞI POLITICĂ René Worms, în introducerea sa la studiul lui Gumplowicz asupra raportului dintre sociologie şi poli­tică, observă cu dreptate: „Dacă ştiinţa va renunţa să orienteze poli­tica cine va îndruma-o oare, dacă nu ignoranţa?”. De aici şi afirmaţia că „sociologia trebuie daci să da vină făcia politicei”. Că aşa este xm convingem din ce în ce mai mult Viitorul congres internaţional de sociologie va pune problema în ple­nul ei. Dovadă programul de studiu amănunţit propus de către societa­tea de Sociologie din Geneva, care şi-a luat sarcina, propunând drept sediu Geneva, să organizeze congre­sul.In şedinţa sa extraordinară de la 13 Ianuarie şedinţa în care profe­sorul D. Gusti, preşedintele institu­tului Social Român, a fost proclamat în unanimitate membru al acestei asociaţii profesorul de sociologie de la Universitatea Sin Geneva şi preşedintele societăţii geneveze de sociologie, d. G. L. Duprat a dat lec­tură programului de studii propus de comisia de organizare a congre­sului şi a făcut o importantă comu­nicare privitor la „Constrângerea socială şi războiul“ ca prim studiu preliminar al pregătirei viitorului congres. RĂZBOI SI PACE Programul cuprinde două părţi. Prima se referă la cauzele sociala ale războaielor, a doua la condiţiile sociale ale păcii Pentru desvoltarea primei părţi se va proceda întâiu ca o cercetare morfologică spre a se ajunge la evidenţiarea caracterelor distinctive ale războiului în genere şi ale războaielor în particular, adi­că clasificarea şi definirea lor. Se va trece apoi al analiza diferi­telor categorii de factori care contri­­buiesc la pregătirea sau determină isbucnirea lor. Astfel vor fi exami­naţi: factorii antropologici, etnici, psiho-fiziologici; cei socio-geografici cari localizează războaiele, rolul me­diului fizic, a climatului a căilor­ natu­rale de comunicaţie, etc­; factorii deni­graf­ici: raporturile cu constituţia me­(Citiţi urmare în pagina ll-a)

Next