Adevěrul, mai 1946 (Anul 59, nr. 16551-16575)

1946-05-01 / nr. 16551

MUL 60. Ho. 16.551 ,u- 4 PAGIHI 200 Ifi Adevărul FONDATORI! Al. V. Beidiman 1888—1897 Const. Mille Const. Graur Proprietar: „Sărindar” S. A. Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov 8. I. Com. Nr. 142/948 Directori I. BRANIŞTEANU Miercuri! fi Mai 1946 1897—1920 1921—1938 VREMII BIROURILE: Bucureşti, Str. Matei MiiSo 11 Adiţia : 55763, Redacţia : 53856 Bunurile româneşti aflate în Germania vor fi restituite... Cine ne restitue însă vieţile româneşti pierdute în războiul Germaniei ?! ’mmjussmuntu', .k «kb CÂND LIPSEŞTE UNITATEA DE COMANDA Cred că nu există un singur om în ţara aceasta care să nu fie de acord că problemele economice — producţia, circulaţia şi consumaţia mărfurilor — sunt cele mai importante din toate problemele noastre interne. Dacă sănătatea publică, orânduirea linei bune administraţii de stat cât şi a unei bune administraţii a finanţelor, cultura poporului etc... sunt probleme serioase, cari trebue să preocupe mult pe guvernanţi; dacă problema politică cu toate corolarele ei, raporturile dintre partide alegerile, etc... sunt de asemenea de o netăgăduită importanţă — problemele economice primează pe toate pentru că soluţionarea lor este, mai ales astăzi, de o imperioasă urgenţă. Orice alte chestiuni pot fi rezolvate şi mâine şi poimâine şi mai târziu. Hrana însă şi aprovizionarea în genere a populaţiei este o chestiune de azi. Cu atât mai mult, cu cât tendinţa de scumpire a vieţii mi-şi opreşte mersul ei ascendent atingând zi cu zi un nivel din ce în ce mai insuportabil. N’o să cercetez aici cauzele multiple şi profunde ale acestei stări nenorocite care aduce colectivitatea la disperare. Mă mulţumesc însă să relevez un fapt care aruncă o lumină impresionantă asupra dirijării fenomenelor ce constituesc problema economică românească. Marele scriitor englez Dickens, în unul din romanele sale, căutând să-şi explice haosul ce exista pe vremea lui în afacerile publice, ajunge la concluzia că pe lângă ministerele bine cunoscute de toată lumea, cu competenţa strict limitată, există încă un minister, pe care îl numeşte al .,încurcăturilor publice”, cu menirea corespunzătoare denumirii lui, de a încurca toate chestiunile limpezi ce-i sosesc de la celelalte ministere. Din clipa în care o afacere a intrat pe mâna acestui minister, s’a isprăvit. In birourile lui problema este discutată, întoarsă, denaturată şi zăpăcită în aşa fel, că e imposibil să maî fie repusă în lumina ei adevărată şi să i se dea soluţiunea cea mai bună. Noi avem nu un minister al încurcăturilor publice, ci cinci ministere ale încurcăturilor economice și toate sălășluesc în palatul din Calea Victoriei 133. Era înainte un minister al Economiei Nationale. Era o conducere unitară a vietîi noastre economice. Bună sau rea, după posibilităţile şi capacitatea ministrului respectiv, dar era una. Din aceiaşi concepţie unitară ieşeau soluţiile multiplelor probleme de ordin economic. Şi totul era orânduit după norme cari porneau din aceiaşi idee generală şi urmăreau acelaş scop. La un moment dat, însă, ministerul acesta a fost scindat în cinci departamente deosebite — Industrie şi Comerţ, Mine, Aprovizionare, Comerţ exterior şi Comisariatul general al preţurilor — fiecare având câte un conducător independent, fiecare lucrând după capul lui, şi concepţiile lui, cu soluţiile lui. Dar problemele ce întră în competenţa acestor cinci departamente sunt nu numai conexe, c ci formează un singur tot. Ele se întretac, se întregesc, se condiţionează. Unele sunt cauza eficientă a altora şi viceversa. Atunci cum să fie ordine şi mai ales cum să se poată realiza concepţia unitară atât de necesară? Cum să se poată găsi soluţiuni potrivite şi armonioase în problemele referitoare la producţie la cele privitoare la circulaţia mărfurilor sau la schimbul mărfurilor fie în interior fie cu străinătatea? Atâtea şi atâtea complicaţii şi ciocniri de oameni, de idei, de concepţii şi de interese din cari nu poate rezulta decât haosul sau, în cel mai bun caz, neputinţa de a se găsi prompt soluţiile adevărate. Iar colectivitatea se întreabă cu mirare: de ce toată maşinăria aceasta care asurzeşte cu sgomotul disgraţios ce-l face şi al cărui rezultat nenorocit îl suportă de atâta vreme? Soluţia? E simplă: un minister al Economiei Naţionale cu 2, cu 3, cu câţi subsecretari de stat vreţi. Dar conducerea efectivă ca şi răspunderea s’o aibă unul c■ ministrul. O singură concepţie, o singură voi dă, o singură politică economică. 1 Em, Soeor iaas EPISCOPUL IC ISO COSI ALES MITROPOLIT Personalitatea noului conducător al Bisericii Unite Se ştie că la Blaj au avut lo alegeri pentru scaunul de mitropolit al Bisericii Unite a rămas vacant prin moartea mitropolitulu Nicolescu. Alegerea a decurs conform tradiţiei şi statutului organic al bisericii greco-catolice. Din cei trei candidaţi, episcopul dr. Iulia Hosu al Clujului a fost desemnat ca mitropolit. Alegerea 1. Mitropolitul Hosu PS. pare sigură, deşi până acum nu s’a publicat in mod oficiatrezumatul scrutinului. Rămâne ca guvernul să-şi dea agrementul pentru această alegere, iar Vaticanul să confirme in ultimă instanță pe noul mitropo-M ,i ■ ■”**■"'** jfc Episcopul dr. Iuliu Hosu s’a născut în 1885, fiind în vârstă de 61 ani. In timpul primului război mondial a fost preot militar. In 1918, numit episcop, a preluat conducerea episcopiei de Gherla, in locul unchiului său Vasile Hossu. In actul Unirii de la Alba lulia a jucat iui rol important, făcând parte din delegaţia trimisă la Bucureşti pentru a prezenta Regelui Ferdinand istorica hotărîre a adunării de alipire a Ardealului cu Vechiul Regat. Dictatul de la Viena din 19101 a găsit episcop al Clujului, unde a rămas in tot timpul ocupaţiei, îndurând alături de populaţia românească toate suferinţele şi înfruntând cu demnitate o stăpânire crudă şi intolerantă. Mitropolitul Hosu vine în fruntea Bisericii Unite a Blajului cu un prestigiu deosebit nu numai de conducător ecleziastic, dar și ca luptător și exponent al poporului român din Ardeal. * v. m. & r««f-■■frfv .J> . . ţri' V' .M SU" . , , Pieţediatrie Truman între donii Leon Bm şi Henri Beimet, ambasadorul Franţei în Statele Unite GUVERNUL ŞI CONFERINŢA DE Politica noastră externă şi politica După expozeul făcut de d. pregătească lucrării* s’a încheiat,crările. In momentul de faţă are loc a doua fază a preliminariilor şi anume conferinţa celor patru miniştri de externe la Paris, care luând în desbatere Membrii guvernului au căutat şi teme şi marilor puteri cari trebui să găsit diverse prilejuri pentru a expune ţării situaţia politică sau cel puţin unele aspecte ale ei. Dar în lipsa unui parlament, aceste expozeuri n’au putut avea amploarea cuvenită. Şi totuşi ţara întreagă este dornică să fie informată asupra chestiunilor de cea mai mare însemnătate cam frământă nu numai guvernul, ci şi opinia publică. Pentru a satisface această dorinţă, care în fapt este o adevărată necesitate, d. Gh. Tătărescu, ministrul afacerilor străine şi vicepreşedinte al guvernului, s’a adresat ţării şi strainităţii prin radio. Sâmbătă seară, d-sa şî-a inaugurat o serie de expozeuri pe cari le intitulează „de vorbă cu ţara”. Am dat încă în numărul nostru de Sâmbătă un rezumat al celor ce urma să spună vicepreşedintele consiliului de miniştri. Acest rezumat corespunde în totul discursului rostit câteva ore mai târziu, probleme nerezolvate de adjuncţi, este hotărîtoare pentru soarta tratatelor. A treia fază va fi conferinţa reprezentanţilor celor 21 de state beligerante, care va da ultimele recomandări. In fine va veni faza a patra, ultima, a celor patru miniştri de externe care ‘va da tratatelor forma definitivă. Jertfele României Pentru a arăta felul cum România a ispăşit păcatul comis de cai ce au împins ţara într’un război împotriva simţământului naţional, d. Gh. Tătărescu a arătat apoi jertfele aduse de România în adevăratul ei război naţional alături de aliaţi, în loc de 12 divizii, la cât ne-am obligat prin armistiţiu, am ajuns până la 20 de divizii ni niciodată n’a au avut in luptă mai puţin de15, devenind astfel a patra putere beligerantă. Armata noastră a luptat 260 de zile participând la 16 bătălii, străbătând 12 masive muntoase, eliberând 3831 centre populate dintre cari 53 de oraşe, capturând 103.121 prizonieri germani şi ruguri ei pierzând 160.822 oameni şi ofiţeri, între cari î1î.371 morţi şi răniţi. In felul acesta, d. vicepreşedinte al consiliului a arătat că ne vom putea Conferinţa de Pac© Prima problemă pe care a atacat o d. Gh. Tătărescu a fost aceea a mult aşteptatei Conferinţe de Pace. D-sa a lămurit că nu poate încă fi vorba de marea conferinţă definitivă, care trebue să fie precedată de trei conferinţe preliminare. Dintre acestea, numai cea dintâi, a adjuncţilor celor cinci miniştri de ex. PACE alegerilor generale Gh. Tătărescu prezenta cu încredere la Conferinţa de Pace. Alegerile generale Strâns legate de chestia păcii sunt alegerile generale de la noi. In aceste alegeri lupta nu se va da între două partide sau grupuri de partide, ci între două concepţiuni de viaţă politică, economică şi socială, a spus vicepreşedintele consiliului de miniştri. Faţă de procesul de transformări politice din lumea întreagă, o colaborare cu forţele cari reprezintă con- cepţiile noui este absolut necesară. Dar alegerile sunt importante ?■ pentru politica externă. Ele trebue să se asacre imperioasa necesitate a colaborării cu cea mai puternică, forţă politică şi militară din lume, Uniunea Sovietică, cu Statele Unite şi Marea Britanie, cu Franţa. Pentru, aceasta, alegerile trebue să aducă la locul de răspundere pe cei cari vor consolida, nu pe cei ce ar putea sdruncina această colaborare. Suntem într’un moment în care o greşală politică ar putea avea urmări catastrofale. Intre demagogie patriotism Sfârşitul expozeului d-lui Tătărescu poate fi considerat ca primul act al campaniei electorale. D.sa a caracterizat ps. de o parte opoziţia, pe de alta grupările cari formează împreună guvernul. Deoparte sunt oamenii cari speculează orice greşală inerentă situaţiei de azi, cari vor să organizeze un front al urii şi al reacţiunii. De cealaltă muncitorii de la sate şi de la oraşe, intelectualii, massele sănătoase. Toate forţele democratice, a spus d-sa, trebue să se înţeleagă asupra unui program comun, nu al unui singur partid, nici al unei singure clase, ci un program naţional, care să fie baza acţiunii viitorului guvern de reconstrucţie a ţării, în cadrul colaborării internaţionale. Cum se vede, d. Gh. Tătărescu n’a intrat în amănunte, nici în ce priveşte participarea tuturor partidelor din guvernul de azi pe o singură listă, nici în ce privește concesiile pe care aceste partide vor trebui să-și facă reciproc, pentru a putea alcătui programul de guvernare, nici asupra datei alegerilor sau a legii electorale. Dar suntem abia la începutul campaniei electorale. Desigur, nu vom avea mult de aşteptat şi expozeurile viitoare, fie ale d.sale, fie ale altor membri ai guvernului, ne vor aduce şi aceste lămuriri de amănunt. Rep. D. Gh. Tătărescu ONEROASA URCARE A TARIFULUI TELEFONIC Tariful telefoanelor a fost majorat cu vreo trei sute la sută, începând de eri la miezul nopţii. Nu cunoaştem justificarea acestei scumpiri a unui serviciu de interes general, dar ştim că instalaţiile Societăţii de Telefoane n’au fost plătite ori, ci cu ani în urmă, astfel că nu se poate invoca o creştere bruscă a costului echipamentului Societăţii, într-o bună parte amortizat. Mai ştim că organele ministerului Economiei Naţionale au refuzat să aprobe noul tarif, socotind — pe bună dreptate — că este exagerat. Faptul că, în cele din urmă, organele ministerului şi-au schimbat părerea, aprobând acest tarif, a stârnit impresia supărătoare, că abonaţii sunt abunzionaţi. 2. Societatea de Telefoane exploatează un drept regalian, pe care Statul l-a concesionat în anume condiţiunî. Printre, aceste condiţiuni, credem că figurează, în primul rând, aceea ca Societatea să nu uite, nici o clipă că prin comercializarea unui serviciu public, nu s’a înţeles niciodată ca abonaţii să fie concesionaţi şi ei, spre, exploatare, întreprinderii... Statul şi-a păstrat, faţă de societate, dreptul de a controla tarifelee şi faţă de public, datoria de a-l apăra... A renunţat la acest drept sau şi-a uitat această datorie? Rece? FLATA IalIIIILOR IN... CALORII La Budapesta şi in întreaga Ungarie inflaţia a atins proporţii Catastrofale. Cetitorii noştri au luat cunoştinţă, din reportagiul publicat de noi de Curând, despre condiţiile grele in Care trăesc acum locuitorii republice ungare Desigur că cea mai serica lovită categorie este acea a salariaţilor, care nu mai poate urma curca nebună a preţurilor. Pentru a se veni în ajutorul acestei categorii sociale, ultima soluție la care s’a recurs, este plata salariilor în... Calorii, adică plata în pengoe a unui echivalent pentru un număr fix de calorii, go.asiderat sa, fiind salariul constrnt . GLOSE POLITICE Era sfârşit» Subsecretariatul de Stat al aprovizionării a pus mâna pe secretul insuficienţei in funcţionarea economatelor şi cooperativelor. Hotărît şi rapid, a pus capăt răului. El a dat o dispoziţie după care atunci când un economat sau o cooperativă se prezintă la o fabrică să dea o comandă fără autorizaţia S. S. A fabricile să înregistreze comanda pentru a păstra ordinea depunerii în ceea ce priveşte livrarea, dar, Doamne fereşte, să nu efectueze şi onoreze comanda până la confirmarea ei de către S. S. A. Cum vedeţi, am scăpat de orice grijă. Neajunsul cel mai mare în funcţionarea economatelor şi cooperativelor era repeziciunea prea mare cu care efeestea se,puteau aproviziona şi deci puteau la rândul lor servi membrii. Subsecretariatul de Stat al aprovizionării tu tăiat răul din rădăcină. / , Satisfrai&ţî® postumă Latifundiarii spanioli, laici şi clerici, s’au ars. Când guvernul democrat, ales de marea majoritate a porfirului, a arătat că înţelege serios să facă o reformăagrară, care să dea celor ce-l muncesc o parte din pământul ţării, ei au deslănţuit războiul civil. Sub o ploaie de pretexte, nu se ascundea de eilt dorinţaAmarilor moşieri şi a Bisericei de a-şi păstra latifundiile. Dar guvernul democrat capătă acuma o satisfacţie postumă. S’a dovedit că necesitatea socială, era prea mare, nedreptaţirea ţărănimii prea strigătoare la cer, pentru ca reforma agrară să rămână nerealizată. Chiar acei cari au pornit lupta pentru salvarea moşiilor boereşti, văd azi siliţi să anunţa o reformă agrară. Atunci de ce a mai fost nevoe de acele lupte, crâncene, de zecile de mii de morţi, de puşcăriile pline până la refuz, de distrugerile războiului? ■ Berea Cei meri mulţi dintre consumatorii de bere sa mulţumes să ceară ca spumoasa băutură să fie rece.. Alţii, nu concep decât ţapul cu „guler” înalt sau invers... Foarte puţini însă, ştiu că fabricarea barei nu necesită vreo materie primă importată cine ştie de S3 A % ff I I ISiSvPBnTJABILa Ministerul de finanţa a majorat preţul cărţilor de joc. Vă spunjeam noi că viaţa a devenit insuportabilă! , '~T' v U'm unde... Fără a destăinui vreun secret, vom aminti că berea se face dintr’o speţă de orz, numită familiar orzoaica, al cărei cost nu se plăteşte producătorilor, după cum s’ar crede, în medalii sau franci elveţieni, ci în nişte bieţi câţiva lei. Cu toate acestea, berea se vinde cu vreo două mii de lei halba, preţ consacrat şi printr’o decizie a forurilor competente.. Con-sumatorii se miră şi plătesc... Jurnai pentru atât. Se anunţă că un locotenent colonel, subşeful direcţiei internaţilor, a fost eliminat din serviciu şi dat în judecată, pentru că în două rânduri a primit celte un dar de 300 franci, de la un antreprenor, căruia i-a pus la dispoziţie internaţi pentru muncă. Faptul s’a petrecut însă în Elveția... i ’sIE ROMÂNIA LA CONFERINŢA PĂCI! ÎNŢELEGEM să turburăm UNUI VECIN, CI lifElEGEIE « 10!« ne-a declarat Continuând ancheta Adevărului” cu privire la poziţia României în faţa con- ? ferinţei de pace, ne-am adresat şi dlul dr Virgil Solomon, fost ministru naţional ţărănist, care ne-a declarat următoarele: tenorul roma® năzuieşte sa e- j jurtgă la o pa.ee drtopsi, care să-i j permită o viaţă liberă, democrati- ' că şi rodnică în cadrul cragniza- j liei Ncţiunilor Unite. Lovitura de stat dela 23 Augst 1944, metodic şi temeinic pregătită, a fost salvatoare pen- tru noî, ea s’a dovedit a fi un factor important în sdrobirea li i 11 e r i s mu lui. Spiritul de sacri- ficîu şi bravura cu care armata noastră a luptat alături de glorioasa Nitriată roşie — care are în acest război merite nepieritoare — ne îngădue să aşteptăm cu încredere Conferinţa Păcii. .Onestitatea cu care neam în* D, dr. Virgil Solomon deplinit obligaţiile din Convenţia de Armistiţiu — şî*am stăruit întotdeauna ca acesta obligaţii să fîe îndeplinita în mod riguros — dovedeşte că poporul român merită să fîe primit tovarăş la munca pentru refacerea Europei. Mai sperăm că leaîsftaicsi mir nea şî severitatea pe care net suşier® ni le-am ] împins m fmleplimirea I acestor cblipţii, spre a 1 iBa marenei ne-siras vecin I cSefia răsărit o reparaţie, după îîeimmsi devastatoare a dictaturii antsTM rtescievte — ver şterge d©f i’iîiiiv urmele acestor greşeli şl iscer în situaţia de a avea deplînsa încredere a marei democraţii sovietice. România n’a fost niciodată o (Continuare în pag. 2-a) INTRE SECURITATEA SĂ Fi PUNTEA VEST Şl EST“ O MISIUNE PACIFICĂ Şl PROGRESISTĂ» d. dr. Virgil Solomon, fost erestre Zestrea omului e limitată: munca, lupta, ideea, credinţa. Munca e o luptă, pentru o pâine, e lucrul cu care omul s’a fălit, ca şi cum ar fi dat de marea taină a fericirii. Munca istoveşte fără să-l facă mai fericit ca lenea. Cea mai vioaie făptură doarme cel mai mult, pisica, pantera. A munci e practic, nu satisfăcător. A munci e a te intercala în maşină ca o piesă cu o funcţiune standard neîntreruptă, monotonă, fără nicio veleitate alta decât a fi toată viaţa un şurub sau o piuliţă. După 30 de ani de muncă,dintr’o viaţă de 50, uzat, degradat, omul îşi dă seama că i-a pierdut, ca să mănânce şi să defece, în vreme ce poruncitorii lui, care au muncit cel mai puţin, s’au bucurat mai mult. Bucuria omului nu vine din excexeţie, ci dela sentimentul de comandă, măcar dela comanda de sine, dela o stare sufletească, nu dela fizic, ştirbit de unelte, de boală şi de durată. Reţeta muncii e un leac băbesc. Un decant de spiritualitate îi păstrează omului tinereţea sufletului, locul de unde încep şi unde se sfârşesc iluzia şi naivităţile proaspete, care îl fac să plutească deasupra lui însuşi. De aceea meseriile intelectuale şi mixte se împacă mai bine cu longevitatea. Cele brute scurtează viaţa chinuită. In cantionul de Vaud reputat pentru climatul lui de viaţă lungă, profesorii septuagenari ai învăţământului, refugiaţi în seninătăţile de sus şide jos ale lacului Leman, rămâneau TABLETE DUPÂ NOAPTEA ÎNVIERII Virgilul, câte unul Horaţiu. Un muncitor cu braţele, dacă mai poate ajunge vârsta, e un infirm. Ideea ar fi o depăşire bine venită şi o emancipare de animal. Da, o idee estetică, o filosofie, o inspiraţie, dar ideea obişnuită e o eopcă de încheiat o materialitate mai proastă cu o materialitate năzuită, sufletul trece pe lângă ele neangajat în croială. Omul mai avea încredere, din oameni ca un succedaneu al trebuinţei de stare morală peste munca de toate zilele şi alături de ea. Şi-a pierdut-o şi pe aceea. Descurajarea pe care simţul elitelor s’a dovedit întotdeauna incapabil să o priceapă, factor esenţial în marasmul împotrivit şi muncii utile, nu ar ajunge întotdeauna până la glaciala indiferenţă, până la această moarte precoce a energiei. Pierzându-şi încrederea, omul aleargă la credinţă. Ce poate fi mai abstract şi mai aproape de el cu toate acestea ca Dumnezeu ? Neputând să se înţeleagă cu oamenii şi cu vremea, el caută prietenia sigură, liberă şi fără constrângeri cu Principiul şi cu lucrul etern: misterul. Niciodată bisericile n’au fost artât de pline, ca in noaptea Învierii, până la cea mai strâmtă, mai depărtată şi mai obscură şi niciodată clopotele n’au sunat mai muzical. Slujbele au ţinut până aproape de ziuă cu popor mult adunat de jur împrejurul altarelor luminate. Obosiţi, oamenii s’au întors la tradiţii şi la evanghelie. E de dorit ca preoţii să se ridice la înălţimea cucând i-am văzut muncind altă • venită şi să facă onoare aşteptări* muncă, o muncă nouă de tinereţe. I Iar lumii, însetată de Dumnezeu, pasionaţi de traducerea câte unui T. Argusat MOMEA FILOZOFULUI KEYSERLING LONDRA 29 (Radar) Contele Herman von Keyserling, fiosof c'.i faimă mondisclă, a murit fr urma unui atac de apoplexie Vineri la Innsbruck, în vârstă de 16 ani, după cum anunţă, serviciul britanic de informaţiuni dia Germania. "Născut în Rusia, contele von Keyserling a dobândit naţionalitatea germană şi a fost întotdeauna un adversar al nazişti,or. In ultima vreme el paralizaze în parte şi suferea de pe urma efectelor lipsei de alimentaţie in cursul războiului. Cu puţin înainte de moarte, etta dectarat unor zirişti: „Naţionalismul lui Hitler a fost nimicit. A sosit vremea ca germanii să înveţe să gândescă internaţional. Cred că noi există un viitor pentru Germania, dar că va fi un mare viitor pentru germani ca Indivizi. Nu este important să formezi o naliune, nu contează decât omenirea". Contele von Keyserling a terffliaat de curând o carte Intitulată „Carteî originii’’, ir. care spune că pentru prinsa dată în decursul istoriei germanii au o misiune adevărată: aceea de a-şi croi propria soartă nu numai în domeniul triumfului tehnic şi în domeniul artistic şi al ştiinţelor, ci şi tot domeniul spiritual. El spera să deschidă din„ nou .Şcoala Înţelepciunii”, pe Cara o rafiinţase la Darmstadt, acum 20 de ani. Keyserling Coaliţii bătrânilor II Italia Noua coaliţie polîtîcă de centru care ar urma să ţină pîept uniunii Somialîsto- Comunisty, in Italia, este recent alcătuita Uniune Democratică De remarcat este faptul că ceî patru conducători politici &î formaţiunilor care alcătuiesc Uniunea Democratică, reprezintă da fajii, o coaliţie a bătrânilor Sunt fosili premieri: Vittorio Orlando (85 ani), Francesco Nutti (77 ani); Ivanoe Bonomi (72 ani) şi faimosul filosof Benedetto Croce (80 ani).