Adevěrul, iunie 1946 (Anul 59, nr. 16576-16600)

1946-06-01 / nr. 16576

Aifit sa. No. 18.53S 44 PăfiMH269 LSI /0 elf' Adevărul FONDATORI* lijr.. if.; . i«*; «*ft ÁL y. Beldiman Const. Miile Const. Graur Directori 0. branişteanu Sâmbătă 1 iunie ab40 1888—1897 1897—1920 1921—1936 VREMII Proprietar: „Sărindar” S. A. Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 BIROURILE: București, Str. SVSatei Milie 11­ ­P Ce prilejul ultimei razzii la Bursa Neagră, traSIcaaiţii au arusteat in stradă monezi de aur, dolari şi iar Banca Naţională va cere să i se ca­cesioneze măturatul acelor stră­inuin ® ©€$■.". fi ....-,-sitv.r*- -........­­ Redacția 5.38-56 TELEFOANE: Admini­straţîa 5.57.6S­­­V Publicitatea 5.5­7.63-­jjw»jBjBHaggMBBgMjiBjjeasBOTHjeKuxv.-:- ‘i-xz+t rz ii Romania Rusia de B. BRANIŞTEANU rele argumente temeinice, Har He­a­c, nu există în aceste momente­­ conservatori până la socialişti, a­feva noastră nici un om politic, ceştia sub oroarea ce aveau, sub Pe cât se poate vedea şi este şi care să merite acest puma, şi care sa nu admită că politica externă a României nu poate avea astăzi, şi de aci b­eolo, altă bază fundamen­tală decât o înțelegere, o priete­nie, o alianţă cu Uniunea Sovieti­că şi cu aliaţii acesteia.­­ 'Ih decursul istoriei noastre s'a întâmplat ca să fie uneori din par­tea noastră, neîncredere faţă de Rusia ţaristă. Dar ori de câte ori s'a produs un moment decisiv, aseme­nea simptome de teamă, de neîn­credere s'au risipit ca norii în vânt şî România a păşit în momentele cele mai decisive ale istoriei sale, alături de Rusia. Până la dictatura antomesciană, nu există precedent, ca ţara noastră să fi pormnit la lup­tă contra Rusiei. Şi în alianţă cu aceasta, ea şi-a cucerit indepen­denţa şi a realizat în­­1918 unirea r­ai mare. Intre aceste două date importan­te, Rom­ânia s-a alăturat triplei a­­lianţe compusă din Germania, Aus­­tro-Ungaria şi Italia. Şi nu atâta ne­mulţumirile contra regimului ţarist în urm­a conciţiunilor tratatului de la Beriin din 1878? cât ca o conse­cinţă a politicei de echilibru a for­ţelor în care monarhia habsburgică şi Reichul bismarkian jucau rolul hotarîtor, România s’a pomenit le­gată de aceste mari puteri. Asupra necesităţii acestei direcţii a politi­cei noastre externe, domnia unani­mitate între oamenii noştri politici şi bărbaţii noştri de stat. Ion C. Brătianu bătrânul, ca şi Petre Carp, ca şi toţi ceilalţi cari au jucat un rol, erau cu tripla alianţă, cât timp echilibrul european s'a menţinut. Un singur om susţinea pe atunci ca indispensabilă ţării noastre politica de amiciţie cu Rusia, cu .,Roşia”,, cum spunea eI­ Acest om a fost Grigre Sturdza, despre care s’a vor­bit foarte mult acum de curând, când s'a dărâmat vechiul palat al ministerului nostru de externe, pe care el şi-l clădie ca domiciliu prin­ciar. Discursurile pe care acesta, pe a­­tunci unic rusofil român le rostia ca deputat în Cameră erau pi­­ne imperiul şi al refugiaţilor revolu­ţionari ruşi, de regimul ţarist, toţi oratorii şi toţi ziariştii, comba­teau pe Grigore Sturdza, Vasile G. Morţun, leader social-democrat pe atunci, într'o cuvântare de mare răsunet, îl luase chiar în bătaie de joc pe beizadea Grigore, care pu­blica şi ziare în care susţinea tezele sale rusofile şi plătea bir acelor i­­ronii ce se exercitau pe seama pre­dilecţiilor sale matematice și tehni­ce, el pretinzând că a descoperit o (Continuare în pag. 3-a) GHIAŢA INUTILĂ Pentru întâia oară, vara, nu există ca în alte dăţi o problemă a gheţei. Fie eftină sau scumpă, multă sau puţină, ce întrebuinţare să.î dai, a­­fără de tradiţionala anexă la o su­dalmă? Pentru ca ghiaţa să-şi­­ justifice rostul, ar trebui să şî.l justifice şi ră­pitorul domestic, unde în locul meze­­­­lurilor, smântânei, cămnei, vinului, stau lucruri de ala gospodăriei, cari nu­ riscă să se altereze. Adică peria de ghete, ziare vechi, cârpele de praf, cartea de bucate, căţeluşul (viu nu, comestibil) — şi dacă mai e spaţiu, sticlele goale de bere. De aceea nu mă miră că e ghiaţă berechet, ba te şî mai­ roagă s’o cum­­peri, deşi cum am spus, nu văd ca destinaţie i se poate da, afară de a­­ceea medicală. Când observ dimineaţa vreo sluj­nică băgând în coşarcă o bucată, n'am altă explicaţie decât că ghiaţa, merge să astâmpere o criză acută de apendicită. Ergo, e inutilă. Atunci de ce să nu ne surprindă că Primăria a oft?. nit-o? De dragul cui? Nu cumva al fabricanților, cari­­riscă să rămâie cu ea în depozit până ’n .iarnă, când de­­obicei sunt mari crahuri la acest ar­ticol? Chiar dacă mî-ar da-o degeaba, nu am ce face cu e®. încă e de prefe­­rat la migrenă, — fiindcă antine­vralgicele sunt şi Scumpe şî proaste — compresa cu felii de barabule. Dar nu sufăr de durere de cap! Ghiaţă cu deagila, domnule Primar? O b­redez bucuros onorabililor dela comisia pre­­ţurilor! Fox GLOSE POLITICE Ofetîslwa |©sBsrj­or ál© ncrco Am disprețuit întotdeauna svonu­­rUe lipsite de temei, socotindu-le scorniri răuvoitoare. Mai­­ales când, svonul părea neverosimil, cum e ca­zul cu cel privitor la im­inenta, extin­dere­a privilegiilor cazinoului de la Sinaia, asupra unor întreprinderi si­milare din restul ţării. Din nefericire, proverbul popular după care, nu iese fum unde nu-i măcar o surcea aprinsă, se adevere­şte- zvonurile nu erau atât de fante­ziste cât credeam noi. Capitala ţării care privea, pare-se cu invidie, spre cazinoul din munţi, va fi repusă în drepturile ei, adică i se va­, aloca măcar un club oficial şi recunoscut, pentru amatorii de chemin de fer, boceam, ruletă şi braziliană. Noua instituţie de cultură va funcţiona, ni se spune, într-un frumos palat din strada ro­st­s Alecsandri. Ctitorii a­­şezămăntului au biruit toate obsta­colele... Şi, ca frumoasele localităţi de pe litoralul Mării Negre, să nu rămână mai prejos, suntem in măsură să a­­ducem vestea cea bună: la Carmen Sym­a şi în­­alte aglomeraţii balnea­re se vor deschide în curând cazi­­nourile respective, utilate cu toate „atracţiile”. In branşa crupierilor nu vom avea şomaj! Canozele rasismului Vechea şi cunoscuta revistă „Viaţa Românească“ publică un articol edi­­torial întitulat ,,Psihologia antisemi­tismului“. Articolul releva că din cei 6 mili­oane de evrei cari locuiau în Europa (în afară de U. R. S. S.) 5 milioane au fost masacraţi. Se credea că după răsboi antisemitismul va dispare. S'a spus că antisemitismul este religios, dar atitudinea clară antirassială a bisericilor creştine în cap cu Vatica­nul în tot tim­pul persecuţiunilor ras­­siale arată cât de opusă este religia creştină oricărei forme de antisem­­­ism. Rămâne antisemitismul econo­mic. Unii evrei sunt arătaţi ca oa­meni bine hrăniţi şi cu lanţ greu de aur pe abdomen; dar evreii mai sunt arătaţi ca elementele cele mai de stân­ga, revoluţionari neînduplecaţi. De aici formula de ,,iudeo-plutocrato, bolşevic“... Comoditatea, lenea de gândire, see­pararea de orice răspundere nu nu­mai la conducători, dar şi la popu­laţie, mai ales în ţările înapoiate, iată adevărata ■ cauză a rassismului, spune revista. N­E3BAŢII CU MOTOR Cineva vrea să vândă prin ,mica publicitate” o maşină de tocat came şi încă... cu motor! Faţă de uriaşele cantităţi de came ce se oferă pe piaţă, maşina ar tre­bui să aibă un motor de zece mii... de «ai putere! 3 Citiţi în pag. îl~a: S O UEMBil T A Ti Î L E DE ERI In pag. 111­ CE CUPRINDE LEGEA ELECTORALA fe, . a. cîiOr cn CapilaSăs Dela stânga spre dreapta,­ II Im mormântid Eroilor sovietici; 2) Delegaţia sovietică depune o coroană pe mormântul Eroului Necunoscut; 3) D-nul Gh. Tătărescu, general Nicolescu­ din partea M. S. Regelui, general Vinogradov şî reprezentanţii armat­ei americane asistă la sofeni­nitate. 4) Delegația engleză depune o coroană I« m­amnântu­l Erot£nl JVeeuMO»«*«*. Legea electorala Publicarea proeetului de lege­ e­­lectorală înseamnă tin pas înainte în spre clarificarea vieţii politice pe care trabuc s’o aducă alegeri­le. :-----A—------------_ Id^pa fundamentală dela care a pornit autorul este că nu se pu­tea face un singur decret lege, ci a fost nevoie şi de un decret (Ţa­ră, adaosul „lege”) care să conţină principiile generale de ordin con­stituţional. Aceasta, întrucât noua lege electorală conf­me dispoziţii in contrazicere cu Constituţia i vigoare. După 23 August 1944, existau două posibilităţi: să fie reptună in vigoare Constituţia din 1923 sau să se declare ca in urma eveni­mentelor din ultimii ani ţara a ră­mas fără­ Constituţie şi va fi ne­cesar să i se dea o nouă lege fun­damentală, cum s’a procedat, de exemplu, în Franţa. La noi, s'a ales o cale de mijloc. S’a repus în vigoare Constituţia din 1923, dar numai parţial. Prin decretul din 31 August 1944, şi contrasemnat de toţi miniştrii, in­clusiv d-nii Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, s’a decis că puterile Sta­tului rămân cele fixate de Consti­tuţia din 1923, dar un decret spe­cial va organiza reprezentanţa na­ţională şî inamovibilitatea magis­traturii. Prin urmare această or­ganizare va putea devia dela prin­cipiile vechei Constituţii, căci alt­fel n’ar fi fost necesar să se releve în mod special aceste două, ramuri ale puterilor Statului. In fond, în afară de desfiinţarea Senatului şi de acordarea dreptu­lui de vot pentru tinerii între 19 şi 21 de ani,ca şi pentru militari,­­modificările constituţionale nu sunt prea importante. Dreptul de vot pentru femei nu era interzis nici de vechea constituţie. In ce priveşte legea electorală, ea corespunde în linii generale ce­rinţelor democratice, întrucât prevede­­ votul universal, egal, se­cret şi direct. Foarte multe din dispoziţiile vechei legi electorale, in special ,la­ capitolele despre se­cretul votului, şi despre procedura de votare au fost păstrate. In ultimul timp se spunea că noua lege va menţine prima majo­ritară pentru lista care întruneşte 40 la sută. Se vede acuma că svo­­nul era neîntemeiat. Nici nu s’ar putea acorda o primă, deoarece re­partizarea mandatelor nu se mai face pe baza numărului total , de voturi obţinut pe ţară, ci direct pe circumscripţii electorale. Acest mod de repartizare in­seamnă totuşi indirect favorizarea partidelor mari sau a grupărilor mari de partide cari candidează pe liste comune, precum şi a parti­delor cu caracter regional, cari în judeţele unde au mase mari de a­­legători vor obţine mandate mai multe.­ Nu este exclus ca un par­tid să obţină în ţara întreagă chiar 200.000 de voturi şi totuşi să nu i se­­atribuie nici un mandat, pentru că aceste voturi i-ar pre­­de GR. GASAUR veni din foarte multe judeţe, în câte 3—4000 voturi, iar alt partid cu numai 50—60.000 de voturi obţinute în 3-4 judeţe să aibă 4 sau 5 sau chiar 10 deputaţi. Ar fi insa necesar ca d. mini­stru Pătrăşcanu să lămurească mai­ bine textul art. 53 care arată modul de repartiţie a mandatelor, un text nu destul de clar. Asupra acestui articol vom mai reveni. Există în proect o dispoziţie de mare importanţă cu care nu putem fi de acord. .Este vorba de art. 19 care spune că biroul electoral ju­deţean se compune din trei mem­bri: un magistrat, aiunoit ,de mini­strul de justiţie, că preşedinte, un delegat al prefectului judeţului şi unul al primarului oraşului de re­şedinţa. Biroul decide, cu majori­tate, fără arătarea opiniilor sepa­rate. Cum prefectul şi primarul, sunt membri ai partidelor din blo­cul guvernamental şi sunt numiţi de guvern, ei vor putea decide în chestiuni foarte importante — cum sunt fixate secţiunilor şi de­semnarea localurilor de votare —, fără ca cetăţenii să ştie măcar da­că magistratul preşedinte, presupus imparţial, a fost de altă părere. Socotim că această componenţă a biroului electoral va trebui nea­părat modificată. Dar proectul de lege electorală mai dă loc şi la alte comentarii pe care le vom expune în mai multe articole viitoare. Gr. Graur Chiar în aceiaşi zi, cineva chea­mă la telefon pe Comandantul Su­prem al Armatei, îşi dă un nume fictiv şi vrea să vorbească num­ai cu Generalul Cavaler von Fritsch. Aghiotanul ezită să dea străinu­lui legătura cerută. Totuşi acesta insistă. Aghiotantul neştiind cum să fa­că mai bine, îl anunţă pe Fritsch. Acesta refuză să accepte convorfoi­­rea. Când Căpitanul-aghiottant fa­ce cunoscut actast lucru domnului necunoscut, acesta devine necuvi­incios şi se răsteşte în aparat: — In asemenea caz, spune-i domnului general că Feldmareşa­­lul von Blomiberg s’a însurat cu o cocotă. Anonimul închide telefonul. A­­ghijotantul rămâne stupefiat. A­­leargă imediat la Fritsch. Acesta, la rândul său, se duce l­a Şeful Marelui Stat M­ajor, Generalul Beck. Scenă mută. Tăcere şi medita­ţie. întrebări fără răspuns. Ni­meni nu o cunoaşte pe femeia a­­ceia. În cabinet ari prefectului poliţiei din Berlin Contele Helldorf, prefectul po­liţiei din Berlin, studiază un teanc de acte. Nud plac. In cuvinte care­ aspre se poate citi acolo că­ soţia Generalului Feldmareis­al von Bilom­­berg este o prostituată judecată şi condamnată. .. Doamna Gru­n-mama, a fost condamnată odată sau de­ două ori. După cum arată condica şi domnişoara fiică a avut acelaş ghinion. La­ o vârstă încă destul­­de fragedă, şi-a început fata o agi­tată carieră amoroasă. In acest timp a avut ocazia să vină în con­flict, de câteva ori cu poliţia de moravuri. In­ nu mai puţin de cinci orage mari, numele veselei fete figurează in fişele de control ale prostituatelor. Ultima oară,­­a fost arestată in urmă cu trei ani, fiindcă, din Cauza unei lipse de prevederi profesionale,, a­ „agăţat” im agent de control. Acest acci­­dent penibil s’a Intâmpl­at mimat pentru că şi-a schimbat domiciliul dela Neukoeln, venind în centrul oraşului.­ Mama ei o îndepărtase din casă pentru apucăturile ei de­pravate. Şi procurorul general avusese de aface Cu Erna. De pe urma unei trecătoare legături amoroase, fata se alesese cu o colecţie de fotogra­fii pornografice. Scenetele de în fotografii nu erau deloc mo­rale. Tocmai de aceea aveau mare căutare. După subiect şi punerea în scenă, ele erau pe gustul clien­telei din speluncile oraşelor por­tuare. Când poliţia de moravuri — secţiunea com­baterei difuzării fo­tografiilor obscene ,a pregăti a­­cestui prea rentabil comerţ un s­fâr­şît inopinat, ajunge şi Erna in faţa Tribunalului. Totuşi, ţinân­­du-se în seamă explicaţiile­ ei, prin care reeşea că ,,seducato­ru­l” o pă­răsise în 1933, trecând­ d­in destin graniţa, iar pentru „osteneala” ei, nici plătise ’decât şaizeci de mărci. I se acordară circumstanţe uşură­­toare, A . Helldorf a amuţit. Cu toate­­că atât de obişnuit, nu se poate încă numniri, cu privire la conţinutul a­­estor acte. Iarăşi şi iarăşi ia lupa n mână şi compară fotografia cam ştearsă din grădina zoologică din eipzig cu aceea­­ mai clară din maginile pornografice. Trebue tot­uşi să se convingă că nu e poa­­ilă nici o eroare. O întrebare la irgumscripţia de poliţie din Neu­­korn, înlătură orice îndoială. Helldorf se gândeşte un fel şi chip. Ce să facă?.Dacă este să-şi facă datoria, ştie prea bine ce tre­bue să facă. In cazul de faţă este vorba de o afacere care depăşeşte competinţa Prefect­urei de poliţie. Un raport către superiorul său e­(Continuare în pag. 2 a) wgg« Destăinuirile lui Giserius din culisele Reich­ului hitlerist Prefectul poliţiei din Berlin în dilemă — Dacă documentele compromiţătoare îi sap in mina hi Htaler, Blomberg şi odată cu el Wehmsht­u! sunt pierduţi — ■ 5’ In dilemă- Von Blomberg ACCIDENT UŞOR TMUTIS Aoleu, copilul a îng­iţit medalia? - Nu te necăji. Medalia e în scădere ! O nouă criză tinde să le agraveze pe­­toate celelalte, așezându-se deacurme­­zișul tuturor ostenelilor de refacere: lipsa de ban. Nu e vorba, de astădată, de buzunarele goale ale acelora cari nicicând nu le aveau pline. Oamen­ii cu buzunare prin cari suflă vântul, nu constituie o problemă nouă — și nici o solutiie financiară nu i-ar putea, pune capăt. Banii insă au început să se ră­rească tocmai acolo unde se­­găseau în­totdeauna: la negustori, la fabricanţi, ba chiar la bancheri­ Doctorii acestu­i soi de maladii monetare au descoperit cau­za crizei, urmărind traector­ia banilor din clipa în care pornesc în lume, dela ghişeele Băncii Naţionale, până la sta­ţiile terminus, unde se împotmolesc de­finitiv şi nu-şi mai reiau călătoria. Mai întâi, s’a dat de urma bancno­tei naţionale prefăcută în dolar, fară sterlină, franc elveţian sau în nasturi de aur cu efigia lui Napoleon III, a re­galul Louis Philippe, a cocoşului Repu­­blicei a treia, la care s’a adăogat, polul indigen în ediţia lui mai recentă, zisă medalie. Aceste investiţii aurifere sunt socotite ca deadreptul funeste pentru economia ţării, fiş­curile preţioase ne­­fiiin­d obişnuite să producă nimic prin lăzile unde îşi dorm somnul­ lor meta­lic. Un alt cavou uriaş al banilor, începe de la bariera oraşelor şi se întinde cât ţine ţara în rung şi lat. Socotindu-se că vreo optzeci la suită din venitul fiecărui orăşan, se cheltueşte numai pent­ru hrană şi cum pâinea, carnea, oul, laptele şi celelalte nu se produc n­ici pe bulevardele, nici în Cişmigiul Capi­talei /unii nu căzut la bănuiala că banii se scurg, într’o emoragie nestăvilită, spre chimirul ţăranului. Circulaţia fi­duciară anevoioasă, prin arterele cam bolnave ale organismului economic, e­ am ameninţată o astfel de­ o­­embolie gravă Penuria de numerar nici nu poate fî privită la fel cu celelalte lipsuri de cari suferim. Dacă criza de mărfuri îşi află explicaţia în producţia rămasă încă mult sub nivelul­ nevoilor, nu se poate atribui şi lipsa banilor aceleiaşi cauze, căci Slavă Domnului, institutul nostru de emisiune e printre puţinele între­prinderi cari şi au mărit, cu adevărat, producţia * S’au recomandat leacuri pentru­ rea­ducerea miliardelor adormite în circui­tul economic­ Pentru orăşenii căzuţi în idolatria aurului, s’au sugerat mijloace în stare să-i ispitească să revină cu e­­conomiile lor, în hora însufleţită a pro­ducţiei. ,In ce priveşte pe colecţionarii de hâr­­­tie cu filigran, dela sate, soluţia nu poate fi da­tă n­ici prin decizie mini­sterială şi nici măcar prin peteruasiune. Nu desvăluim o taină, afirmând că ,,miliardarii” aceştia sunt în general desculţi, iar portul lor oarecum înflorit, văzut de aproape e mai puţin, pitoresc şi chiar mai găurit ca in ilustraţiile ce osoţesc albumele de folclor.­­­ Îndupleca cu vorba pe acest pro­­prietar de pământ, nevoiaş în mijlocul grămezilor de bani să participe la via­ţa economică, adică să-şi desfacă băerile chimirului, e treabă zadarnică. Nu-i ve­dem nici cumpărând acţiuni, nici încre­­dînţându-şi agoniseala băncilor despre care nu păstrează amintiri plăcute. Ar mai rămâne o soluţie- B poate cea mai bună, avâmd si avantajul de-a fi sîn’gur­ija să i se trimită In schimbul hâr­tiei cu semnătura domnului guvernator al Bănci! Naţionale bocanci, pânză, cule şî alte lucruri cărora ie duce dorul. Sergsu Dan kPROVO­C­ATOMI DE RĂZBOI CONTINUA OPERA LOR NEFASTA» declară d. Andrei Gromiko, dereptul sovietic la O.N.U. organizaţia a load naştere de rss­­ NEW YORK, 31 (Rador). „Provocatorii de război contii­­nuă opera PJ nefastă fără a În­tâlni opoziţia necesară. Aceşti provocatori se bucură de aceiaşi atenţie specială şi publici­tate extraordittară la un an după sfârşitul ostilităţilor care au pri­cinuit pierderi nenumărate’' —* a declarat d. Andree Grom­îk­o, reprezentantul la ONU» in cursul marea mani­fes­­ţii de pr­ietienie!­araericaîîo­ isovieîkiă dela Madi­son Square Garde». P. Gromiko a mai subliniat că majoritatea »«»oarelor din limfe u­răşte pe aceşti provocat­i. Să nu se uite că numai dorinţa unei Păci durabile a îăcut ca Statel^* Unite, Mărea Britani© sa Uniunea Sovietică, cu ajiatorul tuturor n­a­ţiunilor pacifice să înfiinţeze organizaţia Naţiunilor Unite. Ocu­pându-î® de ONU, d. Gnwuiko, a spus printre altele: „Cu toate că deja. Se fac încercări pentru a se explica at­ariţia acestor simptome Spunânidu-m­e că ONU are un trecut scurt şi ii lipseşte experienţa, dar o afirmaţi® ctuvierarie ar fi mai dreaptă. Faptul că organizaţia esste tânără şi con­struită pe nou braze politice — ba­ze foarte diferite de cele care carac­terizau fostele organizaţia pentru men­ţinerea păcii -- ar trebui să elibereze nouţa organ­­zăţie­ de efectele şi bolile Societăţii Naţiunilor, întemeietorii Organizaţiei Naţiuni­lor Unite, printre care se numără Staffel şi Roosevelt, voiau să creeze o organizaţie în care dominaţia de că­tre o singură ţară sau de un sr.­t grup de ţări să fie imposibilă. ONT trebuie să fie întemeiată pe prinţi­enhii egalităţii tuturor membrilor şi p­resipectcul drepturilor suverarie ale ( r»or fondatoarei, P©iitica de dfmsînsț'i, m GMO de către iîîîbI© ţări w*a va face nisi u-. bine organizaţiei, ala căr­ei principii şi ofeleu five sunt contrarii asemenea politici^. D. GromSko a declarat că mao­t.î mase din Statele Unnite doresc ■ să ■ strângă legăturile de prietenie ş. ţeîegea-e nurtuală cu Uniunea -S&-- . că şi a subliniat import; c.ita ît’ . h .; rfi pentru ambele ţări şî pentru - ;::T. lumea. »Am de gând să spun câteva wvhi­te care mu vor plăcea «por», nip,o-i*­­teal politicei de pace ţ;j de vssc.t:-, tote mă vor înţelege foarte blue’h 3, spus d. Gromiko, continuând: f. Viitor­ul ■ pinde de fetei în Naţiunile Urâte şi ales ţările care au. sarcina princip rT.n (Continuare în pag. 3-a) Andreî Gromiko

Next