Adevěrul, iulie 1946 (Anul 59, nr. 16601-16626)

1946-07-02 / nr. 16601

Parvia 2-0 Cum­ se mărită o fată frumoasa cu un bărbat bogatI " TEATRUL II ARIA FILOTTI In extraordinara comediei BANI TURBATI I 1 5 acte de AL. OSTROWSKI cu MARIA FILOTTI si ELVIRA GODEANU N. SOREANU , BULFINSSCU, ION MANU, MIHAI POPESCU Regia: Dinu Negreanu De toruri si Costume: ' ■ M­­AIii”«E TH. KIRIAKOFF .1 PREMIERA S 1 ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ ♦ ♦ » M­ H i, ★ -tr%]fâ(tou /wimn'k A’ ¥■ ,L«PiI m ocahehinM. ¥■ EOWlGE feuillere il RAYMOND ROULEAU I fMmetf. SAX­ BUNURILOR STRĂINĂTATE tagina l-a) Fmente utilă de fortului. far putea propune refericire situaţiunea este mult mai complicată. Dar 3-săxoni, cari sunt princi­­beneficiari ai aranjamentului de la Paris, sunt oameni practici fi cu simţul realităţilor pozitive. Nu considerăm deloc exclus că, puşi în faţa unei contrapropuneri alternative care să ţină seama de ocrotirea intereselor lor econo­­me, în special a­ intereselor export, s’ar putea eventual favorti dreptul de despăgubire lichidarea bunurilor româneşti d ’un acord economic bilateral la stat la stat, cu un efect util ptenţîal pentru străinătate, şi cu­­luarea substanţei pentru noi, iar, pentru aceasta, ieremiadele lor expuşi la pierderi atât de iri, trebue să se transforme în propuneri menite să înlesnească o activitate pozitivă. Andrei Filimon PROFESORUL SVETLOV TINE UN CICLU DE CON­­FERINŢE LA BUCUREŞTI In grădina ARLUS din str. C. A Hosetti nr. 5, are loc in zilele de 2­3, 1 şi 5 Iulie 1946 un ciclu de con­ferinţa din problemei® filosofiei fi­nata de d. V. I. Svetlov, profesor al Universităţii din Moscova si al Insti­tutului de Filosofie al Academiei de Ştiinţe din URSS cu următoarele su­biecta: 1. — Criticae filosofiei aeriane, (Kant, Hegel, Feuerbach). 2. — Naşterea filosofiei marxiste. 3. — Principiile de bază al filo­­sofiei marxiste-leniniste. a) Metoda dialectică; b) Materialismul filosofic; c) Concepţia materialistă a isto­riei. I •: * începutul, in zilele de 2, 4 şi 5 Iulie la orele 6 30 seara In ziua de 3 Inii© la ora 6 seara. Invitaţii — la sediul ARLUS din str. C .A. Rosetti nr. 5. G DELEGAŢIE BRITANICA VIZITEAZĂ U.R.S.S. MOSCOVA. 1 (Raporj. — Agenţia „Tass” comunică: Pe bordul vaporului „Sestroreţk” se afla în drum de la Londra la Le­ningrad o delegaţie britanică invitată de Societatea pentru relaţiile Uniunii sovietice cu străinătatea să facă o vizită în Uniunea sovietică. TEATRE COMEDIA: Dragostea se învaţă NOSTRU: Reţeta fericirii MODERN: Al 8-lea Păcat COLORADO: Târgul dragostei SAVOY: Femei din New-York M. FILOTTI; Relache. MUNCITORESC: O fată din popor. TEATRUL IDIȘ IRUF (Grădina Asto­­ria; Vrăjitoarea.­­ATENEUL ROMAN: Sonata Kreutzer. ARMATEI (sala Alhambra): Cântec de dragoste, grădini IZBÂNDA! Comedianta Grădina GIOCONDA: Bal la Savoy. VOLTA BUZEŞTI: Prof. de franceză. COLOS: La răscruce de vânturi. AURORA: Visul unei nopţi de iarnă. CINEMATOGRAFE ArO : Domnişoara Bonaparte. SCALA: America in sunet şi Imagini CAPITOL: Zile şi nopţi. Excelsior : uitîmui sbor. Această delegaţie se compune dîn următoarele persoane: Stanley Evans, preşedintele socie­tăţii anglo-sovietice, profesori, mili­tanţi sindicalişti, reprezentanţi ai societăţilor anglo-sovietice din dife­rite oraşe din Anglia, numeroşi z­a­­rişti şi Intelectuali englezi. LUXOR (sală şi grădină): Plutonul execuţie. FEMINA: Băiat sau fată. REGAL: Maria Malibran. SELECT: Căile destinului. TIVOLI: Eu am ucis. CENTRAL: Dansul vieţii. CASANDRA: Secretul l­d Joe Stai.h BULEVARD FALAS: Londra “ te­roare; FANTASIO: Volga Volga. CORSO: Iubitul anonim. CARTIERE AIDA: 5 băieţi şi o fată; AMERICAN: Neguţătorul de sclave; ASTORIA: Roma­nul Contesei Ostrovia; BARCELONA: S’a întâmplat In Alger; CĂRĂMIDARII DE JOS: Circul; DACIA: Azilul de noap­te; DIANA: Aventurile Iul Haplea; EL­DORADO: Stăpânul junglei; FLORIDA: Expresul de noapte; GLORIA: Primăvara Mortală; LG.AF. (COTROCENI): S’a în­tâmplat in Alger; ILEANA: Pat si Pata­­chon aventurieri; LIA: întâlnire in noap­­te; MARCONI: Mansarda; MARNA: Fan­ .­­ . . . ___ tome vil; MIORIŢA: Au fost cinci; MILA- I naie- la simplu doamne. NO: Sergentul York; MODEL: Şapte pă­cate; NERO: Şapte fete îndrăgostite; Adevărului MIHAIL KOGÂLNICEANU de B. BRANIŞTEANU Zilele acestea s’au împlinit cinci-jsociale sunt şi astăzi, în unele pri­zec şi cinci de ani dela moartea lui Mihail Kogălniceanu. Această tristă aniversare a trecut fără ca ci­neva să fi pomenit măcar cu un cu­vânt pe cel mai mare, mai genial om politic, liberal şi democrat, pe care l-a avut România modernă. Puţini dintre cei mari ai generaţiei lui, au putut fi comparaţi cu cul­tura lui, cu claritatea vederilor sale politice, cu acel curaj al făptuirii, care deosebeşte şi defineşte pe o­­mul de stat. Când vrei să vorbeşti de Kogăl­niceanu, el ţi se înfăţişează sub a­­tâtea aspecte, multilateralitatea ta­lentului şi capacităţii sale este atât de uluitore, încât nu ştii de unde să începi şi ce anume să relevi ca mai caracteristic. Din cea mai fragedă tinereţe a lui, era obsedat de ide­ile liberale, dar preocupat şi de cele mai importante probleme so­ciale, într'o măsură care era curioa­să pentru vremea lui. Ba aş îndrăzni să spun ceva mai mult, ideile lui vinţi, de o actualitate uimitoare. Intr’un articol pe care-l scria în 1845, când avea 28 de ani, ocu­­pându-se de termenul civilizaţie, care,­ cum spune, în Moldova înce­puse să fie cunoscut de abia de vreo cincisprezece ani, el spunea că acest termen exprimă desvoltarea societăţii. Şi întreba: dar ce este desvoltarea societăţii? Este, răspun­de, el, desvoltarea ideilor sociale. Acestea însă se reazimă pe două ordine de factori, pe cei ştiinţifici care cuprind izbânzile artei, şti­inţei şi ale industriei şi pe cei poli­ţiei, care cuprind totalitatea rapor­turilor dintre oameni, a individului cu­ socieatea şi a societăţii cu indi­vidul­ Şi definind factorii politici, constată că ei sunt izbânda omului asupra omului, fie a­ impilatorului asupra împilatului, fie a împilatului asupra impilatorului. Aceste două serii de categorii de factori cu to­tul opuse, întârzie sau grăbesc ci­vilizaţia, după cum rezultă din ei, robirea sau desvoltarea.­ progresul Vine însă vremea, mai curând sau mai târziu, când împilaţii se ridică împotriva impilatorului, o luptă se porneşte în care împilaţii trebuie să biruiască. «­ In acelaş am­ Mihail Kogălniceanu scria şi un articol despre pauperism. In acesta începea prin a spune că legile organice care hotărăsc relaţi­ile sociale, „trebuie să fie expresia voinţei obşteşti, regulat întrebată şi dovedită", pentru a continua ast­fel: „Cel dintâi drept al fiecărui om este dreptul de a trăi. Cea dintâi datorie a fiecărui om este de a munci. A mânca fără a produce, este, obşteşte vorbind, o uzurpare tiranică a dreptului altuia, o călca­re a dreptului pe care societatea nu o poate tolera. Ea însă trebuie să dea fiecăruia mijlocul de a proda­­pentru acoperirea nevoilor sale, ce dreptul la muncă fiind condiţia şi rezultatul libertăţii, iar exerciţiul muncii fiind consacrarea şi practica egaltăţii". Nu găsim­ oare în aceste rânduri principiile definite de constituţia sovietică stalinistă din 1936, care la art. 12 spune: „Munca în U. R. S. S. este o datorie şi o chestiune de o­­noare a fiecărui cetăţean — după principiul: cine nu munceşte, ace­la nu mănâncă”, iar la art. 118 pre­cizează că „cetăţenii U.R.S.S- au dreptul la muncă garantată şi plă­tită potrivit cu cantitatea şi calita­tea ei?" Dar mai mult decât atâta. Kogăl­niceanu în articolul său, releva da­toria societăţii de a întreţine pe cei cari din diferite motive: boală, bă­trâneţe, slăbiciune, nu pot munci. Această ajutorare însă — spunea el —„nu este în voia şi placul fiecă­ruia, ea este o datorie o conven­ţie neapărată”. * Dar lucrurile nu se opreau pen­tru Kogălniceanu aci. In manifestul partidului naţional din Moldova, re­dactat de dânsul şi publicat în 1848, găsim formulate ca dorinţă a ace­lui partid abolirea boierescului şi împroprietărirea ţăranilor în ter­menii următori: ,,A se oborî boie­­rescu şi a se face proprietari pe toţi gospodarii săteni, dându-se în­să o dreaptă despăgubire vechilor stăpâni ai pământului". Şi Kogălniceanu motiva această revendicare astfel: „Puterea şi fe­ricirea unui stat se află in puterea şi fericirea mulţimei, adică a naţiei. O naţie însă care numără trei mii de oameni privilegiaţi, înzestraţi cu drepturi şi averi, toţi ceilalfi fiind desbrăcaţi de toate drepturile, de toată bunăstarea materială şi inte­lectuală, supuşi numai dărilor şi greutăţilor ţării, nu merită acest nume". Şi Kogălniceanu conchidea: „Omenia, dreptatea, interesul ţării şi chiar interesul proprietarilor de moşii, cer neapărat îmbunătăţirea acestei stări, prin desfiinţarea boie­rescului şi prefacerea ţăranilor în mici proprietari, dându-li-se pămân­turile, pe cari le-au înrudit cu su­dorile lor”. Kogălniceanu a perseverat în a­­ceste idei. El nu a abandonat nicio­dată convingerile tinereţii sale, o­­ricâte abateri trecătoare de la ele, slăbiciunile omeneşti şi împrejurări­le vremii l-au obligat uneori să comită. Dragostea de ţărănime, in­teresul pentru libertate şi dragostea ei, l-au stăpânit mereu. Gândul lui era mereu preocupat de problema ţărănească, a cărei soluţie o vedea în liberarea şi împroprietărirea lor. Om politic cu­ spirit revoluţionar, el a încercat întâi să facă reformele necesare cu concursul boierilor, al tovarăşilor săi de clasă, făcând apel la mărinimia lor. In 1862 el rostia în Cameră acel discurs rămas cele­­­bru, în care-i implora pe aceştia: ,,Fie-vă milă — spunea el atunci — ,de un milion de ţărani, cari cu fe­meile şi copiii lor, vă întind mâinile.­­Nu drămuiţi brazda de pământ tre­buitoare ţăranilor. Gândiţi la dure­rile, la patimile, la lipsurile trecutu­­­­lui lor. Gândiţi la originea averilor d-voastră, gândi­ţi că cea mai mare parte a acestora, o datoraţi muncii şi sudorilor lor. Amintifi-vă că pă­­rinţii lor au luptat alături de ai noş­­­tri, pentru salvarea ţării. Gândifi-vă că mâine poate să sune iarăşi ora pericolului şi că fără dânşii nu veţi putea apăra nici patria, nici averile, nici drepturile voastre". Apelul a răsunat atunci în van. Dar Kogălniceanu nu a­­fost omul numai al sentimentelor şi al vorbe­lor frumoase, ci a fost un adevărat om politic, un revoluţionar, un om al faptei. Doi ani mai târziu numai, el depunea de astădată ca preşe­dinte al Consiliului de miniştri al lui Cuza Vodă, proectul de împro­prietărire a ţăranilor. Atacat cu vio­lenţă în Cameră şi acuzat că a­­gită pe ţărani şi unelteşte cu ei, el răspunde atunci printr’o cuvântare rămasă şi ea celebră, prin care spu­nea: „Declar cu francheţi că sunt pentru îmbunătăţirea soartei ţăra­nilor, că în această îmbunătăţire văd fundarea naţiunei române. Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni, noi nu vom avea naţie. Da, domnilor, vreau ca să creăm o aşa stare de lucruri, încât cel de pe urmă ţăran, să aibă conştiinţa datoriilor şi a drepturilor lui. Este timpul ca îna­intea interesului privat, să gândim lă interesul obştesc, ca înainte de a ne ocupa de moşiile noas­tre, să ne ocupăm de moşia cea mare: România. Căci două mii de boieri nu fac­e o naţie, aceasta e un adevăr incontestabil''. Dar glasul lui Kogălniceanu ră­mase şi de astă dată fără ecou. Proectul său de împroprietărire stârni discuţiuni furtunoase­ Unii bo­ieri inconştienţi cerură chiar inter­venţia armatei turceşti, cum un nu­măr al lor avea să ceară la 1907 in­tervenţia armatei lui Franz Josef. O moţiune de neîncredere fu propusă adunării, dar având mărinimosul concurs al Domnitorului Cuza, Ko­gălniceanu dizolvă Camera şi înde­plini acel act revoluţionar ce a fost lovitura de stat dela 2 Mai 1864, după care prima mare îm­proprietărire fu decretată, impusă. Atâta ajunge pentru ca să ne dăm seama de toată grandoarea perso­nalităţii lui Mihail Kogălniceanu, o­­mul care opt ani după lovitura din 1864 scria: „Cum să nu iubesc şi să nu binecuvântez ţara mea, care a făcut pentru mine ceiace n’a fă­cut pentru fiii săi cei mai iluştri, dân­du-mi putinţa, rară în viaţa tu­turor oamenilor politici din toate ţările şi epocile, de a putea secera, încă înainte de a ajunge la bătrâneţe, sămânţa ce în timpul tinereţii am pus în pământul naşterii mele. Da, binecuvântez ţara mea pentru că mi-a dat rara fericire de a putea transforma în legi pozitive principi­ile cari mi-au încălzit inima în pri­măvara vieţii”. Acesta a fost Mihail Kogălnicea­­nu. Şi tocm­ai acum să fie uitat? ADEVĂRUL irwttwifuv&tfwwMfftvinMtfvwitidiewwMnnnivt/woyvvoovoyvoi/kP REZULTATUL ALERGĂRILOR DELA BĂNEASA ULTIMUL CAVALER AL LIBERTĂŢII CALEIDOSCOP Cu douSiTaisuri TUTUN M’am lăsat pe tutun. Abia acum constat că dacă ştiam că e aşa de uşor, mă lăsam mai de mult­ Respir adânc şî cu mare uşurinţă. Simt cum intră aerul în plămâni şi cum puse. E minunat. Şi nici nu mai tuşesc. Mai cu seamă fenomenul acesta e ciudat. Atât de ciudat, încât nevastă-mea mă priveşte cu mare îngrijorare şî mă în­treabă mereu­. — Ce e cu tin® de nu mai tuşeşti? Nu cumva eşti bolnav? De gâfâit mai gâfâi pufin. Dar văd cum trece şi asta. Azi am urcat cele două etaje la mine acasă, fără să mă mai odihnesc la jumătatea drumului. E admirabil! Şi cina a spus că atunci când te laşi de tutun te apucă nervii? Nu-i adevă­rat. Iată, eu sunt cum nu se poate mai liniştit. Ba chiar bine dispus şi plin de viaţă,­ îmi vin« să şî cânt câte odată, aşa, fără pricină şi pufnesc în râs când văd cum mă priveşte nevasta! Femee. — nu? Parcă ea ştie ce e aia să te laşi de tutun? Şi vederea par’că mî s’a limpezit. Şî simţurile. Primesc atâtea impresii noui, încât nu mă pot împiedeca să le comentez cu glas tare. Abia acum­ înţe­leg de ce unii oameni vorbesc singuri S’au lăsat de tutun! Astăzi am făcut o plimbare încântă­toare. Toată lumea era plină de voe bună. O cucoană a zâmbit lung spre mine şi rutinată de îndrăzneală şi-a ascuns surâsul cu palma şi m-a ocolit de departe. Un oltean cu coşurile, tot aşa- Numai un popă m'a privit cu îngri­jorare şi­­a rămas­ pe loc urmărindu-mă cu ochii. Desigur iar am vorbit singur. Păi, — cu cine, dacă nu e nimeni cu mine? Totuşi ar trebui să mă mai con­trolez. Lumea nu ştie că m’am lăsat tutun. Am întors capul să văd ce popa- Popa se oprise în drum scărpina în barbă, iar trei drac­­pli se o­pis­eră și ei, oarecu­r­ati. 1 Câmpia sie atletism „ ___, venit SIERuittan Pe stadionul ANEFIEra continuat oin cam­pionatele regionale de atletism-juniori. In cadrul aceluias concurs Elena Dinescu stabilit un nou record la 400 m. plat cu timpul 65,8 sec. Cupa I.Eugen Stoian“ și campionatele regionale au revenit Stadiu­lui Român, care au prezentat atleți în bună formă. Rezultate tehnice 400 m. GARDURI: Stoanescu (St. R.) 1.00 min. 200 m. PLAT: Cincheza (St. R.) 23.7 sec­ CIOCAN; Ghia (St R.) 27.95 m. 3000 m­. PLAT: P. Dumitrescu (St R.) 0.44 min. PRĂJINĂ: D. Rădulescu (ACR) 3.10 m. 800 m. PLAT:­ S. Dumitrescu (ACR) 2.14.45 min TRIPLU SALT: Topoloveanu (St. R) 12.90 m. 3000 m. PLAT: Dinu Cristea a încercat să bată recordul national dar nu a reușit. Timpul înregistrat 9,3 min. LUNGIME FETE: Luiza Ernst 4.71 m. DISC FETE: Luiza Ernst 30.07 m. 400 m. PLAT FETE: Elena Dinescu 65.8 sec. nou record national. SULITA: Simionescu (St. R.) 45.67 m. ȘTAFETA 800x400x200x100. ACR I 3.44 min. CUPA „EUGEN STOIAN“ (punctaj gene­ral): St. Roman 321,5 pte. Punctaj general in campionatele regionale: St. Român 151 pte. La 13 iulie, P. Brătescu— Gh. Popescu pentru titlul la uşoară In ziua de 13 iulie va avea loc pe arena Venus o mare gală pugilistică. In fruntea programului se situează matchul dintre Pe­tre Brătescu şi Gh. Popescu, pentru titlul naţional la categoria uşoară deţinut de pri­mul. Semivedeta reuniunei va fi furnizată de revanşa Titu Sărbătoare — Const. Cio­­noiu. Turneul de tennis de la Politehnica —Ăştia se tîn de mine!, mi-am z.S Şi, supărat, am lovit cu pumnul în bara de fier care îngrădeşte* gârla­ — pentru că chestiunea aceasta se întâm­pla pe chei.Imediat popa şi-a văzut de drum, schiţând o cruce repezită, iar copiii s’au făcut nevăzuţi. Dar mă durea mâna. Se zdrelise şi sângera. Am supt. . rana şi am scuipat roşu. — Ptiu! tresări o babă coborând re­pede de pe trotuar şi ocolindu-mă toc­mai prin mijlocul drumului. Am început să râd și am întors capul după babă. Atunci am băgat de seamă că dracii de copii cari mă urmăreau iar, au rupt-o de fugă ţipând îngroziţi. — Ce-i asta?, am strigat în urma I°r. De ce v’aţi speriat? Şi îngrijorat dintr. odată, mi-am scos og'.în.ioara din buzu­narul vestei să văd ce am- Nu aveam nimic extraordinar. Cu un gest foarte obişnuit, mi-am deschis buzele să-mi văd dinţii. Atunci s’a ridicat în jurul meu un cor de râsete, ţipate şi flueră­­turi. Erau acuma şapte copii. M’ara re­pezit după ei. Am prins un prichindel pe care l-am rid­icat în aer ţinându-l de fundul patalonilor. Se zbătea ca un peşte. Aş fi vrut să-l dau pe mâna gardianului să-l înveţe minte. Dar cineva m’a prins de braţ şi mi-a strigat înspăimântat: —­ Lasă copilul, năucule! Am dat drumul copilului, gata să ri­­poster. Dar omul care mă apucase era a­­tât de mare şi de grozav, încât am rupt-o de fugă cu droaia de copii după mine. Acasă, nevastă-mea a început să plângă. Mi-a spălat mâna şi mi-a bandajat-o. Mi-a dat un pahar cu apă. A deschis tabachera plină în faţa mea retras în vârful picioarelor... ua, că am fumat o ţigară, mai una şi tuşesc ca în vremurile ici titlul îa doamne. Con­­inuă astăzi. e Galimir campion ___if soreai la spadă In sala de arme a Cercului Militar s’a aAdesfăşUrat erî în faţa Unu! numeros pu­­b :;lic campionatul naţional de spadă. Titlul, a revenit valorosului trăgător Aristide Galîmir care a mai câştigat a­­nul acesta şi Campionatul României la floretă. ’ Asalturile lul Gr. Neculce — fost de­ţinător al titlului 7 ani în şir — şi col. Slăvescu — au fost impresionante. Iaată ordinea clasificării: Arist. Gali­­mir (sala Atanasiu); Gr. Neculce (C.M.); ing. Radu­­Dimitriu (CM); col. Slăvescu (C.M.); col. Atanasiu (CM); cpt. popescu Marin (CM). Campionatul naţional feminin de flore­tă, care s-a disputat tot­eri, a revenit d-rei Ioana Dobrin (C.M.) urmată de d-na Dinescu. Juventus, Ciocanii­ şi Sparta (Arad) eliminate în cupa Victoria rezultate nu mai puţin surprinzătoa­re. Astfel, Ciocanul, Juventus şi Sparta (Arad) au fost eliminate din competiţie. CONSTANŢA: CFR — Desrobirea 6-0 (4-0). PLOEŞTI: Prahova — Ciocanul 3-2 (2-0). SIBIU: Carmen—Arsenal 5-3 (3-0). T. MĂGURELE: Oltul — STB 4-2 (0-2). SF. GHEORGHE: Textila —Venus 1-0 (întrerupt în min. 17). GIURGIU: Sparta (Buc.) _ Aquila 3-0 (3-0). CRAIOVA: F. C. Craiova — Ju­ventus 4-2 (3-1). TIMIŞOARA: Politehnica — CFR (Simeria) 6-0 (1-0). PETROŞANI: Jiul — CFR (Arad) 3-0 (2-0). LUGOJ: 23 August — Sparta (A­­rad) 1-0 (0-0). CLUJ : Universitatea — Victoria (Cluj) 6-0 (1-0). AMICAL Carmen — Sportul CFR SIBIU. Cota zilei a dat-o Gaius, la a doua biruinţă consecutivă. Este complect schimbat şi se armonizează cu manta liniştită şi sigură a lui Huţuieag. Plimbarea lui Haplea din cursa de vânzare a costat pe proprietar două milioane, pierdute la licitaţie după alergare. Jocul austriac s’a ridicat la suma de leît 25.914.550 şi a fost câştigat de 28, de buletine. Iată rezultatul te­chnic: PR. PLEVNA: Haplea (Stoian) O­­prîş. 2 cai. Cota: 11 PR. CONSTANŢA: Calus (Huţu­ieag) Doneţ, Eleganţa. 9 cai. Cota: 148 — 74 — 141 — 24. PR. CIOROGÂRLA: Nana (Gill E.) Morărîţa Madrilena. 7 cai. Cota: 24 — 16 — 16. PR. QUEEN MARY: Buftea (Gill E.) Agapia Polka. 5 cai. Cota: 20 —­ 18 — 15. PR. DRISTOR: Veste bună (Vin­­cent) Fănişor Chiru. 8 cai. Cota: 24 — 11 — 16 — 13. PR. CLUJ: Luminiţa (Ilinca). De­mon. 2 cai. Cota: 19. PR. ZAGREB, Alix (Stoian). Djîmn. Claca. 8 cai. Cota: 29—13 — 16 — 18. toria americană și despre istoria rusă. In acea seară, el sa lăsat antrenat într’o vie discuţie cu unul din fruntaşii cunoscuţi ai sionismului asupra chestiunii dacă Moise ştia sau nu să ci­tească. L-am făcut pe Herriot să re­vină la chestiunile politice, vor­­bindu-i despre conversaţiile mele cu diferite persoane care prezi­ceau că partidul radical socialist va fi printre câştigătorii alege­rilor din 2 iunie. El a ridicat din umeri: „Ei! poate vom câştiga câteva locuri. Nu destule pentru a schimba direcţia politicei fran­ceze. Dacă vom obţine câteva câştiguri ele vor fi datorate, nu faptului că lumea a început să ne iubească mai mult, ci faptului că o parte din opinia publică a început să fie obosită de expe­rienţe”. Pornit pe panta politicii, Her­riot nu s’a mai oprit până când n’a fost rechemat în adunarea constituantă, unde a rămas până la trei dimineaţa. Herriot poartă foarte bine cei şaptezeci ani ai săi şi am avut impresia că nu şi-a abandonat în întregime ve­chiul său vis de a intra într’o bună zi la palatul Elysée ca pre­şedinte al Franţei. Ascultându-l pe Herriot în inti­mitate, am înţeles mai bine de­cât oricând, de la sosirea mea în Franţa, cât de deosebită este ea acum faţă de cea dinainte de război. Deşi mereu subtil în ob­servaţiile sale, Herriot dă ade­seori impresia de a face parte din muzeul de figuri de ceară al d­ nei Tussaut. El pare a nu fi înţeles nimic din schimbările revoluţio­nare care s’au petrecut în spiri­tul francez, şi încearcă să explice acceptarea economiei planificate şi controlate prin „indiferenţă” şi „oboseală”. „Ce poţi aştepta, mon pauvre ami, mi-a spus el, de la francezi care sunt condamnaţi să bea nu­mai apă? Tăie înapoi sticla lor zilnică de vin şi vei avea atunci o adevărată viaţă politică şi adevărată şi liberă discuţie”. Herriot a continuat prin a de­nunţa relele guvernării celor trei mari partide, a tripartismului cum îi spune el, cu o expresie devenită clasică în Franţa. „Este HERRIOT vorba de un simplu mariaj de convenienţă, mi-a spus el, tripar­tismul înseamnă confuzie”. Şi ni­mic nu este mai condamnabil pentru mintea carteziană a lui Herriot decât o amestecătură de concepţii şi idei. Congresul din gen a fost un model de clari­­tate când a definit „uniunea stân­gii republicane”. După cum a prezis Herriot, congresul a res­pins net orice contact cu parti­dul republican al libertăţii, cu partidul de extremă dreaptă în ciuda numelui ce poartă. Dar de altă parte, ce curioasă uniune a stângii republicane a ieşit din cest congres, care a expulzat din partid pe Pierre Cot şi Albert Bayet, singurii cu adevărat oa­meni de stânga din partidul radi­cal socialist. Cred, că am atins coarda sen­sibilă a lui Herriot atuci când am sugerat că cele ce se petrec as­’ tăzi în Franţa ar putea duce la triumful socialismului prin me­tode pur democratice, şi că a­­ceasta ar putea să fie a doua mare experienţă socială a veacului, re­­voluţia rusă fiind prima. Herriot a surâs cu bunătate şi mi-a răs­puns cu oarecare tristeţe: „Voiu continua să lupt pentru principiile mele. E adevărat, n’am fost prea favorizat de soartă în viaţa mea politică. Am fost bătut în ches­tiunea plăţilor datoriilor noastre către Statele Unite. Astăzi, am fost bătut în chestiunea libertă­ţii presei. Dar de renunţat nu pot să renunţ”. Şi apoi Herriot a plecat la Lyon, unde a făcut ca partidul său să accepte un program de apărare a libertăţilor individuale şi a pro­­prietăţii individuale, de adversi­tate faţă de reprezentarea pro­porţională, de păstrare a laicităţii învăţământului (acest punct este îndreptat împotriva mişcării re­publicane populare), de îmbună­tăţire a situaţiei salariaţilor, de independenţa statului faţă de ma­­rile trusturi, de repudiere a for­mării unor blocuri antagoniste. Herriot doreşte să tragă o linie de demarcaţie între politica sa personală sau şi aceea a lui de Gaulle şi să ia poziţie îm­­otriva antisovietismului fanatic. In do­meniul politicei externe, Herriot este un om al zilelor noastre. J. Alvarez del Vayo Rezultatele galei de la Venus Iată rezultatele tehnice ale reuniunei ţi­nută Sâmbătă seara la Venus: V. Negreanu învinge la puncte pe C. Vasilache, Marin Dumitru (57.500 kgr.), învinge­ prin abandon pe Gh. Florea (56 kg.). Gh. Lungu (57.700 kg.) cedează la puncte înaintea lui Ilie Piţu (55.200 kgr.). Petre Pop (81.400 kgr.) câştigă la puncte asupra lui Die Petrescu (84 kgr.). Dinu Isvodaru „Măria sa Paiaţa” Astăzi, când reuniunile se fac mai mult în jurul meselor cu postav verde — tocmai bune pentru mânuirea fiselor şi chiar a medaliilor — ne-a făcut mai pe SCENA $1 CULISELE Executiva Organizaţiei Sioniste din România, întrunită în şedinţă Dumi­nică 30 iunie a. c., orele 8 dimineaţa, pentru a lua atitudine faţă de gravele evenimente din Palestina, a hotărit să se dea publicităţii următoarea de­claraţie: „Executiva Organizaţiei sioniste din România a luat cunoştinţă cu adâncă nevoită, de hotărîrea administraţiei palestiniene de a proceda la ocuparea militărească a clădirii Agenţiei Evre­­eşti din Ierusalim şi a instituţiilor muncitoreşti şi la arestarea întregii plăcere Invitaţia d-lil V. Stoîcovîci de­­ conduceri a acesteia în frunte cu pre­a asculta una dîn proaspetele sale tra­duceri după Miguel Zamaepîs — şi anu­me „Măria sa Paiaţa“. D. Stoicovîci, poet inspirat şî minunat cunoscător al tainelor Hmbîi franceze, a mai tradus din Zamaepîs „Bufonii“ şi „Laleaua fermecată“, amândouă admise cu laude de către Comitetul de lectură al Teatrului Naţional. Şi de data aceasta, d. Stoicovici — component al gloriosului trio Durstoîkh­ din vremurile de glorie ale revistei ro­mâneşti — vădeşte cu prisosinţă Cârîtă­­rîie pretinse traducătorului de piese în versuri: »vânt, limpezime, sonoritate şi, evident, simţul poeziei. Ne gândim că prăfuitele şî uneori ri­­diculele traduceri româneşti din clasicii francezi ar putea fi împrospătate de că­tre deosebitul talent de traducător al d-lui Stoîcovîci, după cum suntem În­drituiţi să aşteptăm şi lucrări originale din partea aceluiaş onest şi Inspirat tăl­măcitor. Generali tineri Până ’n­ prezent, teatrul oficial româ­nesc nu Înţelegea să facă înaintări de­cât, cum se spune, la vechime. Secieta­rul de clasa întâia al Teatrului Naţional­­ era mai întotdeauna un actor care mer-­­­gea spre declin, un om cu puterile fizice slăbite de trecerea anilor mulți şi cu dicţiunea vădit compromisă din pricina Instalaţiei nesigure a danturii. Printre bunele dispoziţi! ale nouil! legi a teatrelor, socotim şi aceea care dă pu­tinţa ţnaintărlî la excepţional, micşo­­râhd totdeodată şî stagiile dela o c­asă la alta. Astfel un­­actor va putea ajunge In cel mal mare grad la vârsta de 42— 43 de ani. Vom avea astfel în teatru şi generali tineri — tresa supremă nemai fiind le­gată de reumatisme şi de plete albe de bunic. (Urmare din pagina, l­a) Etapa 2-a a cupe. Victoria a adus 4-2 (4-0). H I P 1 S înfruntând cu resemnare arşiţa do­­gorîtoare a soarelui, publicul s’a dis­trat: să ghicească câştigătorii de eri, mulţumit că în două din cele şapte probe ale zilei, şansa de a nimeri doi aşi este considerabil sporită. S-a do­vedit că alegerea este grea în orice condiţiuni. Demon instalat favorit, a terminat în spatele iepei Luminiţa. Latura sportivă au asigurat-o han­dicapurile. Veste bună a trebuit să fie serios scuturată pentru a păstra un mic avantaj asupra lui Fănişor, a cărui exhibiţie sub plumbul purtat este meritorie, iar Alix s’a împăcat cea mai bine cu alura susţinută a cursei asigurată benevol de Blam şi Factotum. In alergarea douianilor. Dar şi Leac n’au corespuns galopurilor de dimi­neaţă rămânând în lotul neplasaţilor. Primul este un armăsar important, cu linii frumoase, purtând sigilul Al­batrosului de odinioară. Victoria a revenilt iepei Nana, în progres de formă. Deşi nervoasă la plecare, Buftea s’a arătat docilă în parcurs şi a răs­puns solicitărilor jokeului bătând de In cadrul corcursurilî de tennis orga­nizat de Politehnica s’a disputat ori fî- D-ra Pachel Ivan, în continuă ascensiune, a învins justeţă şi în ultimul ruleu pe Agapia şi pe d-ra Soni­a Unanîan cu 6-1, 2-6, şi Polka, angajate în luptă. M­ ­oam Mas­soff I­­punmutti- şedinţele interimar al Executivei, Ra­binul Fischmann, şi cu d. Moşe Sher­tok. Uluitoarele măsuri îndreptate îm­potriva reprezentanţei legale a popo­rului evreu, care este Agenţia Evre­­ească, instituţie­ de drept public In­ternaţional recunoscută ca atare prin tratate şi consacrată prin art. 4 din Mandatul palestinean care o recu­noaşte „ca instituţie oficială şi ca re­prezentanţă competentă cu scopul de a sfătui şi colabora cu administraţia Palestinei în acele probleme sociale, economice şi de altă natură, cari pri­vesc creearea Căminului Naţional şi interesele populaţiei evreeşti în Pale­stina” constitue un act fără prece­dent în uzanţele internaţionale. Aceasta cu atât mai mult cu cât purtătorii de cuvânt al Agenţiei E­­vreeşti, au arătat în repetate rânduri că actele terorismului extremist, de­parte de a putea fi puse în sarcina ei sunt urmarea directă a politicii britanice în Palestina, care nu numai că nesocoteşte sfinte obligaţiuni luate în faţa lumii întregi, dar uită pro­priile angajamente ale actualului gu­vern de a înfăptui în Palestina o ţară evreească în care supravieţuitorii la­gărelor morţii, să regăsească un că­min ,iar poporul evreu un adăpost definitiv şi independenţa naţională. Executiva Organizaţiei Sioniste din România se face ecoul sentimentului general al colectivităţii evreeşti din ţară, exprimând cel mai energic pro­test împotriva gravelor măsuri luate de administraţia mandatară şi solida­ră cu acţiunea hotărîtă a­ Agenţiei E­­vreeşti, pentru liberă imigraţie, pen­tru abrogarea Cărţii Albe şi pentru Stat evreesc, cere reintrarea în lega­­galitate, ridicarea măsurilor poliţiste ordonate şi declară că poporul evreu, condamnând actul de agresiune co­mis în cetatea sfântă a Ieusalimului împotriva conducerii sale legitime nu se va lăsa intimidat şi alături de vi­teaza aşezare evreească din Palestina va continua până la cap­ăt lupta pen­tru eliberarea şi neatârnarea noastră naţională”. * • De asemenea Executiva Organizaţiei Sioniste, a hotărît să convoace o ma­re adunare pentru Miercuri 3 Iulie a. c. orele 6 p. m. pe stadionul spor­­­it „Ciocanul’, din Calea Dudeşti, unde toate organizaţiile evreeşti să exprime protestul şi solidaritatea lor cu lupta poporului evreu din Palesti­na. In aceeaş zi vor avea loc adunări In toate oraşele din ţară. O comisie specială lucrează la or­ganizarea acestor lucrări. PROTESTUL EVREILOR DIN ROMANIA, ÎMPOTRIVA ARESTĂR­ILOR DIN PALESTINA

Next