Adevěrul, august 1946 (Anul 59, nr. 16627-16652)

1946-08-01 / nr. 16627

ANUL RO ffr„ 16.627 FONDATORI: AL V. Beldiman Const. Miile Const. Graur 1 1888—1897 f 1897—1920 1921—1936 •VJiBfl­.'''' * 4 PAGINI 200 LEI Joi I August 1946 Proprietar­i S. A. R. „Sărindari' -------------------------------------------------0R jjA SEVERUL* EDITOAREA ZIAftELwn „t Sl „DIMINEAŢA” Registul de publicaţii al Trib. Ilfov ş. i. Com. Nr. 142/946. Director: B. BRANIŞTEANU BIROURILE: Bucureşti, Str. Matei Milie 11 TELEFOANE: Redacţia 5.38-56 Administraţia 5.57.63 Publicitatea 5.57.63 „România, la 24 August 1944 a încetat complet toate acţiuni militare împotriva Uniunii Sovietelor, s’a retras din războiul contra Naţiunilor Unite, a rupt relaţiile cu germania şi sateliţii săi şi IsioSieind îa 12 Septembrie. 1044 armisîsţînî cu guvernele Uniunii Sovietelor, Angliei şi Statelor Unite şi acţionând în interesul tuturor Naţiunilor, a participat activ la războiul contra Germaniei. (Din preambulul proectului de tratat de pace cu România) Pacea noastră­ ­ După o perioadă ,de aşteptare şi de legitimă nervozitate, opinia noastră publică poate» să cunoas­că proectul tratatului­­ de pace cu România, alcătuit de miniştrii de aî celor patru mari puteri, Acest proect va fi supus Con­ferinţei celor­ 21 de naţiuni, întru-, uite la Paris,­­ dar sunt motive să se creadă că principiile sale de bază — în deosebi clauzele del orum teritorial, poliţie şi militar —" nu voi suferi modificări. " Războiul alăturea­t de Germania hitlerista n©"a creiat o­ situaţie a­­tât de grea, încât nici actul de la 23 August — a cărui Valoare mi­litară şi politică e recunoscută în chip real de către aliaţi­— n’a pu­tut să şteargă o răspand©re, la care poporul român nu se poate asocia. Totuşi, această răspundere con­tinuă să apese greu asupra ţării. Cine parcurge paragrafele trata­­tului îşi dă seama de imensa vi­nă a celor cari n©'au târît în acest război nenorocit­ Ne putem ima­gina, în acelaş timp, care ar fi fost poziţia noastră dacă actul salvator dela 23 August nu s’ar fi­ produs şi România ar fi stat, până la capăt, în sistemul politic şi militar german. Colaborarea noastră cu Naţiu­nile liniite, în perioada finală a războiului ne-a îmbunătăţit si­tuaţia. In acest chip, drepturile noastre asupra Ardealului de tford — drepturi desigur intan­gibile — au putut fi mai uşor re­confirmate de călr© marile pu­teri. « Odată cu Ardealul — mutilat prin odiosul arbitraj de la Viena — România primeşte un­ nou sta­tut internaţional, care defineşte poziţia sa şi fixează obligaţiile, rezultând din starea de război. Prima obligaţie — şi faptul are o adâncă serpinificaţie — e­i de ordin politic: România trebuie să fie de aici înainte un stat esen­­ţialmen­te democratic. Exp©rienţa tristă a epocii fas­ciste a zămislit o nouă doctrina internaţională. Regimul democra­tic e socotit ca o pavăză a păcii, iar asigurarea tuturor drepturilor şi libertăţilor pentru toate popu­laţiile dinăuntrul unui stat — o o­­bligaţîune internaţională. Cine ar nesocoti structura dem­ok­ratică a statului — ar pune în primejdie însăşi poziţia sa externă.­­Daca în asa opinia publică pri­meşte cu bucurie aceste obligaţii, care vor da ţării temeiuri şi mai puternice de a reintra în familia Naţiunilor Unite — nouile obli­gaţii de ordin economic ce ni se impun trebuesc cercetate cu mul­tă luare aminte. Pacea trebue să aducă, liniştea şi reconstrucţia. Noi suntem do­ritori de a contribui la refacerea Europei, aducând o parte însem­nată. Trebue să se ţină seamă însă — aşa cum observă de alt­­fel şi propunerea sovietică din proectul de tratat — şi de jertfele pe care le-am adus şi de posibi­lităţile care ne rămân. O ţară săracă, sleită şi împo­vărată cu obligaţii nu va putea deveni un factor de pace şi de progres. Aşteptăm cu încredere desbate­­rile Conferinţei. Credem că dele­gaţii noştri vor avea putinţa să expună cauza ţării noastre şi să obţină înlesnirile la care avem dreptul-Aşteptăm o Pace, construită în­­tr’un înalt spirit de justiţie, po­trivit cu lozincile generoase ale puterilor care poartă azi răspun­derea trebilor lumii. Ad. Weekend ii*. ' . • Am văzut trenul cu ,­sezonişti” ur­­nindu-s­e încet din gară, insu­flând greu- încordându-şi muşchii ca un atlet ce se exhibă cu nu ştiu câţi oameni în spinare. Am privit lumea care pleacă pentru cele două zile din geneză, său, pentru o odihnă mai lun­gă la umbră ori ’la alt soare, lumea agitată, nervoasă, febril­ă, şî am găsluit-o te întoarcere, altmin­teri« — gravă şi melancolică. Atunci se înghesuia ca să fie urce, acum se înghesuie să scoboare, ca şi cum trenul în gara de Nord, n’ar dispune decât de o oprire de tramvai­ Şi totuşi mulţimea asta ar avea imo­­tîve să arboreze pavilioane mai vic­torioase. S’a sbengu­it pe plajă, s’a că­ţărat pe ozon, a lispaîat rustiiiie pe mărul râului, stea văntilat plămânii şi-a aerisit epiderma dedolarată de leşia năduşelii biroului, i s’a prins de suflet o paletă de Soare, o floare a reginei. 7 E drama,­întoarcerii! Toate întoar­cerile surîu­ la fel, ca o băutură ce la­să un gust aficărui. In ochi stăruie încă o scântee planetară. între sprîn­­cene­­însă s’a­ instalat o cută neagră. Pe buză mai flutură încă un fulg de beatitudine, dar la un centimetru­ numai, e deja o grimasă. Domnul care la plecare era aferat și paternei ca un pelican, umblă zo­rit p­e peron, distanţat binişor de ne­vastă şi plozi. Căruţul mecanic în­cărcat cu, bagaje, circulă încolo d­incoace; gloata învălmăşită pe pero­nul nocturn se interpune între dân­sul şi familie; hamalii riscă să-l iu­­bească- dar dumnealui nu va întoar­ce capul. E îngândurat­ înaintea lui, «ftţFiliÎK­’&r** I FOX (Continuare în pag. 2~a) In sfârşit textul proectului die tratat de pace cu România a fost dat publicităţii. Deşi nu în forma definitivă, deoarece tratat urmează a fi conferinţa celor 21 D. MOLOTOV ministru de externe al U.R.S.S. mari puteri aliate cari au semnat armistiţiul de la 11 Septembrie 1944, — cunoaştem, în toată în­tinderea lor, drepturile şi datorii­le ce le vom avea în noua noastră situaţie internaţională. Fiindcă îfi primul rând, acesta este înţelesul tratatului nostru de pace: el ne dă un statut internaţional precis, înlocuind legea internaţională cu caracter de provizorat, care este convenţia de armistiţiu. în adevăr prin tratatul de pa­ce abia încetăm a fi în stare de războiu cu Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, cu Statele Unite, cu Marea Britanie şi cu ţările Imperiului Britanic,­ înce­tarea stării de război, dă drep­tul de a aspira la intrarea noastră în marea familie a Naţiunilor Unite, de a adera la Charta Naţiunilor Unite şi la celelalte convenţii în­cheiate sub auspiciile Naţiunilor Unite. Această posibilitate fie este acordată însă pe conside­­rent­ul că la 24 August 1944 Ro­mânia a încetat operaţiile milita-preambul Tratatul propriu zis are dinei părţi: partea întâia se ocupă de frontiere, partea a doua de obligaţiunile noastre de ordin politic, partea treia de nivelul for­ţelor navale, terestre şi aeronau­tice ce ne sunt îngăduite ca şi de repatrierea prizonierilor români, partea a patra de retragerea tru­pelor aliate din România, partea a dincea de reparaţii, de despăgu­biri de situaţia bunurilor româ­neşti gri, străinătate şi de situaţia datoriilor româneşti ante­belice. Tratatul cuprinde şi anexa, din care cea mai importantă este de­sigur viitoarea hartă a României FRONTIERE Tratatul de pace recunoaşte drepturile imprescriptibile ale Ro­mâniei asupra Ardealului. El de­clară caduc diktatul de la Viena şi restabileşte frontiera între Româ­nia şi Ungaria, existentă la 1 Ia­nuarie 1938. ’ 11 In ce priveşte frontierele noa­stre la Est şi Nord, ele rămân :-O. BYRNES ministru­­de externe al Statelor­­ Unite , cele fixate prin acordul sovieto­­român din 28 Iunie 1940, şi prin acordul Sovieto-Cehoslovac din 29 Iunie 1945, privitor la alipirea Ucrainei Subcarpatice la Uniunea Sovietică. Frontiera de Sud a Ro­mâniei este acea existentă la 1 Ianuarie 1941; ea menţine hotărî­­rile conferinţei de la Craiova din Septembrie-Octombrie 1940. CLAUZE POLITICE Ţinând seama de faptul că nu­­mai desfiinţarea regimului demo­cratic şi instaurarea dictaturilor au făcut posibilă intrarea Româ­niei în război alături de Germa­nia, partea a doua a tratatului de pace ne obligă să asigurăm un regim de libertăţi în viaţa noa­stră internă. Regimul nostru in­terior nu mai este astfel o che­stiune care ne priveşte exclusiv. Nu mai putem invoca suverani­­tatea naţională pentru a jusdfica orice fel de sistem politic. Legea internaţională care este tratatul de pace primează asupra legilor interne şi cea dintâiu ne obligă să acordăm tuturor persoanelor sub jurisdicţie română, fără deo­sebire de rasă, de sex, de limbă, sau religie, folosirea drepturilor omului şi a drepturilor fundamen­tale ale cetăţeanului, libertatea de exprimare, a presei, a publicaţii­lor, libertatea cultelor, a opiniilor politice şi de întrunire. Articolul 3 al tratatului de pace, care pre­vede toate acestea este menit să joace un mare rol in viaţa noa­stră politică de aci înainte. Dar­ tratatul impune şi alte o­­bligaţii de ordin politic intern României. Articolul 4 ne obligă sa complectăm desfiinţarea re­stricţiilor rasiale şi abrogarea legislaţiei discriminatorii şi să nu luăm nici pe viitor vreo măsu­ră care ar putea însemna o res­tricţie sau o discriminare rasia­lă. Articolul 5 ne obligă să nu to­lerăm în viitor existenţa vreunei organizaţii care are drept ţel pri­varea oamenilor de drepturile lor democratice, adică a organ­i­zaţiilor fasciste­ Această obliga­ţie este de altfel prevăzută şi in declaraţia celor „trei mari” dela Yalta. In sfârşit, articolul 6 ne obligă să pedepsim crimele de războiu şi crimele contra păcii şi jmanî­­tăţii. In vederea îndeplinirii a­­cestei ultime obligaţiuni, şefii m­i­siunilor diplomatice ale Uniunii Sovietice, Marei Bri­tanii și­­itat­­elor Unite din București, consti­tuiți în comisiune interaliata, vor avea de rezolvat toa­te litigiile. Pentru lămurirea relațiilor n noa­­stre cu Națiunile Uniite sau aso­­ciate, este important articolul 10 din tratat, care prevede că fieca­­re din acestea pot nota şi mâniei în timp de şase luni dela intrarea în vigoare a tratatului, tratatele b­ilaterale­­inaiţite de războiu pa cari doresc să le min­ţină sau să le reînoiască. Nu vor putea fi însă reînoite sau menţi­nute decât acordurile sau trata­­tele conforme cu Charta Naţiu­nilor Unite, deoarece paragraful 2 din articolul 10 prevede obliga­ţia înregistrării la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. (Continuare în pag. 2*a) Ce trebue să ştim şi ce trebue să înţelegem din proectul tratatului de pace cu România re împotriva­­Uniunii Sovietelor, a rupt relaţiile cu Germania şi tatea dobândită din pescuit va fi -fcatelitiî căi ci n «remi/nt armicti­­«rtimtă mn.nmntP.lnr .10 la sutri rn­ »«‘ellţU Sai­ul a SeiWiat armiSO­ţiul. ECONOMIA TRATATU­LUI DE PACE Noul statut internaţional al­ Ro­mâniei și considerentele cari îl de­termină sunt precizate într’un U­­ D. BIDAULT prim-ministru­­și ministru de externe al Franței D. BEVIN ministru de externe al Marei Britanii ­ . 4 D. Attlee socoteşte că ieste de datoria sa să împiedice accesul masiv al evreilor în*Palestina; d. Attlee crede necesar să reprime cu toate mijloacele cari îi stau­ la îndemână • mişcarea de pro­test a evreilor din­­Palestina, care ia câteodată formă de extremă violenţă. D. Attlee în acelaş timp; consideră potrivit să evite generalizările şi să nu permită ca ciocnirea, chiar, cu mijloace militare, între pichetele de vedere divergente în chestiunea Pa­lestinei să degenereze în doctrinarism rasial sau în desconsiderarea adver­sarului, pe motive rasiale, lată de ce d. Atilee a intervenit în desbaterile conferinţei internaţionale a creştini­lor şi evreilor, care are loc actual­mente la Londra, printr’un mesagiu în care spune: »(Apariţia antisemitismului îndeo­sebi este una din caracteristicele cele mai îngrijorătoare ale zilelor noas­­tre şi, împreună cu situaţia disperată a evreilor, din Europa el face ca să devină şi mai importante sforţările Consiliului de a provoca înţelegerea mutuală între creştini şi evrei în deo­sebi în legătură cu problemele ce s’au ivit în urma războiului”. ■ **~'•■'••-1 . Covrigi­o­­r de beton armat Nici goana cu şiilţul, nici confis­­carile de materie primă şi marfă con­fecţionată, nici avertismentele dras­tice ale autorităţilor, n’­au reuşit să vie de hac covrigarilor. Efectul măsurilor se constată ca­duc• El durează cât desgroparea din locurile tainice, a încă unui sac de făină, cât fabricarea unui nou stoc de cărnuri şi covrigi, adică 24­ de ore. Oficiosul ministerului de externe ,,Drapelul”, scandalizat pe drept cu­vânt de rezistenţa de granit a aces­tor fabricanţi olandezeni, care iro­sesc din redusul disponibil de­ făină, se întreabă ce rost mai au comunica­tele prin care se anunţă de la o vre­me, mutarea recalcitranţilor? După fie­care comunicat, covrigii apar parcă şi mai mulţi şi mai sfidători. Pentru ca povestea să fi fe dată de la început cu goana după vânzători şi celelalte. Covrigarii, se vede treaba, nu sunt din aluat, ci din beton armat, iar peştele Consiliile de coordonare din princi­palele porturi dunărene au stabilit un nou regim al distribuţiei peştelui. A­­cesta prevede că 30 la sută din canti­partizată economatelor, 30 la sută co operativelor de consum, iar restul de 40 la sută asociaţiilor de comercianţi pescari pentru aprovizionarea halelor şi pieţelor, . f'*!­v ■i Pentru ca măsura să fie cu adevă­rat completă, mai e­ nevoe de ceva, să existe şi peşte. Congresul de pace de la Paris CHESTIA ZILEI Pacea (către delegaţii naţiunilor în drum spre Paris) : H-lor, luaţi-mă şi pe mine­­.« (După „News Chronicle“) Informaţiuni venîte dîn­­Was­htegton anunţă că d. Camille Gutt, administratorul Fonduluî tM­onetar International, a declarat că cele 39 de natiuni, care au a­­derat la acest Fond, vor fi în curând invitate să declare valoa­rea paritară a monetelor respec­tive. Aceste declaratîunî vor tre­bui făcute până în luna Septem­brie. Reproducând această ştire, Tribune de Geneve” se întreabă cum vor putea multe din cele 39 de naţiuni sa şi stabilească „va­loarea paritară” a monetelor. Cine poate spune, în împrejură­rile actuale, care este valoarea reală a francului francez, a flori­nului olandez, a coroanei norve­giene, a lirei italiene sau chiar, a lirei sterline? Şi dacă acesta este cazul pentru monetele ţărî­­or occidentale ce s’ar putea spu­ne despre situaţia monetară a Greciei, Ungariei şi a altor ţări mici? In starea actuală de lucru­ri — se întreabă ziarul — cine, în lume, poate să spună ce valo­rează dinarul, de exemplu, sau leul? După părerea multor cercuri­­ financiare din străinătate, punc­­­tul slab al planului de stabilizare monetară de la Breton Woods fost din primul moment acela, că a urmărit să clădească între­gul edificiu al acestui plan pe o evaluare fixă şi rigidă a mofetei fîecăreî ţări, care să nu poată oscila mai mult că 10 la­ slută î jurul parităţii fixate. Fireşte, un aranjament de acest fel­ s’ar pu­tea face, stabilindu’se cursuri de schimb mai mult sa­u mai pufin fixe, atâta vreme cât ar fi vorba de trei sau patru ţări;­ el devine însă aproape imposibil când e vorba să fie aplicat unui număr de 39 de ţări, dintre care multe au de luptat cu greutăţi financia­re teribile. , Şi apoi, care este instanţa care va fixa acest curs? Dacă o va face guvernul, există temerea că el ar putea fi ispitit să se opreas­că la o estimaţiune nu prea ri­dicată. Şi aceasta nu atât din motive de prestigiu, cât din con­siderentul că cu cât moneda unei ţări este mai apreciată, cu atât acea ţară poate să-şi procure, de exemplu, dolari mai eftini. Dacă dimpotrivă, valoarea de vizei ar urma să fie fixată de u1* c°mîtet central de experţi, acea­sta ar­ fi o sarcină enormă și grea, care ar da loc la discutîuni foarte .aprinse. - v Intradevăr, pentru unule de­vize există două cuburi unul official, pe care oamenîi îl folo­sesc când. nu p°t. face altfel și un curs liber, sau negru, care este expresia valorii reale­ a monetei respective. Din această cauză, piaţa Internaţională a schimbu­rilor este astăzi în Pli­nă anarhie şi incoherent?.. Economia prost dirijată a dus la­ situaţia' că transferurile sunt impracticabile, iar schimburile aproape Inexistente. Iată încă un motiv pentru care greutăţile ce se leagă de punerea în funncţie a planului de la Bret­­ton Woods, nu trebuesc subesti­mate. F. APLICAREA ACORDULUI DELA BRETTON WOODS CARE VA FI VALOAREA PARITARĂ A LEULUI tonetele a 39 de naţiuni vor fi reglementate de Fondul Monetar Internaţional Regele Angliei și căpeteniile armatei la o paradă militară Jean J Treizeci şi doi de ani dela _ pd.11 ’Iulie 1994. O zi înainte Wi . isbucnirea, ’pripricul răzb­oi Mondial, un glonte tras de Villain, un tânăr, ’din gărzile regaliste­­fran­ceze, precursoare ale. formaţiunilor Hitlerist­o-mussoliniene de mai târziu, a curmat viaţa lui Jean ’Jaur­és. Ce s’a urmărit pin acest asasinat ?­­A fost Villain instru­mentul treacţiuni­i franceze care voia să dărâme republica a treia înainte ca Franţ­a să fi ridicat mă­nuşa aruncată de Wilh­elm al doi­lea sau un individ­­din „coloana cincea” de pe atunci sau... şi uuna şi alta.. Oricum, scopul, nu a fost atins. René Viviani, marele prieten al lui J­aur­és, prim ministru al Franței atunci, în discursul ţi­nut în parlament, după ce a arătat ce pierde Franţa şi socialismul l'internaţional prin moartea lui, Jaurés, a propovăduit linişte, şi unire împotriva armatelor, lui W­ilhelm. Ci a fost ascultat. Despre Jean Jaurés nu, se poate face o biografie oarecare. El a fost un titan al gândirii umane. Diplomat al Şcolii Normale Su­perioare, teza sa a fost: „Primele baze ale socialismului german”, „­ Citind încontinuu, învăţând me­reu, îşi dă seama că ideile teoretice ale socialismului lui Karl Marx şi Engels trebuesc propovăduite. Si­ aurés asasinarea marelui tribun Jaurés este şi teoretician şi propo­văduitor, îşi pune candidatura­­de­ deputat şi este ales, conduce ziarul „La petite République”, şi scrie articole teoretice, in „Revue­ So­cialiste”, " «Tijî, , Luptă pentru unficarea­ fracțiu­nilor­ partidului și înființează zia-Ei F« j (Continuare în pag. 2-a) JEAN JAURÉS !" Citiţi în pag. SS: TIPUL PATOLDOSC AL LUI HITLER Pagina N­P­S: CUM SE TRĂIA­m SU­­CUR.EŞTI ACUM S© A|S

Next