Adevěrul, septembrie 1946 (Anul 59, nr. 16653-16676)
1946-09-01 / nr. 16653
AIUL 60 Nr. 16.653 ~ FONDATORI: 4 PAGINI 200 LEI Duminică 1 Sept. 1948 AL V. Bddiman 1888—1897 1 Const. Mille 1897—1920 I Const. Gram 1921—1936 1 Directors 8« BRAMIŞTEANU Proprietar S. A. R. „Sărindar11 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. L Cora. Nr l/948. Redacția 5 38-56 Administraţia Publicitatea Sftft 63 II-iuiLiapsai La Comisia Centrală electorală au rămas 7 semne libere. In sfârşit, un excedent! POLITICA Șl DREPTATEA CE NU POATE ÎNŢELEGE OPINIA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ . ....... .. Când e vorba de dreptate se poate aplica si di* întrebarea sceptică a lui Pilat din Pontiu privi oare la adevăr. Intr’adevăr ce es e dreptatea? Și mai ales ce este dreptate In politică? După Care vin© imediat întrebarea: ce este nedrepatea în politică? Greu de spus şi de definit. O vorbă nemţească spune că ce-i pentru unul drept, e pentru celălalt echitabil. Drep atea tr®bue să fie aceiaşi pentru toţi. Dar ea este i de cele mai multe ori mai puţin o certitudine conştientă decât un sentiment individual sau gene* ral. Intr © alte datorii ce apasă asupra ziaristului este și cea mai nobilă dintre toate, aceia de a da expresiune sentimentului public despre o nedrepate ce crede, ce simte, că s’ar îl făcut. Mă ivăd astăzi In fata acesei datorii sl vreau să sper că voiu putea, că voiu li lăsat, să mi-o îndeplinesc. Cum am mai avut ocazia să arăt aci, in opinia noastră publică există certe idei asupra situaţiunii României la sfârşitul accesul al doilea război mondial. Rolul pe care ţara noastră şi oştirea ei l-au jucat dela 23 August 1944 încoace, Jertfele ce am adus în această a doua fază a războiului, primejdiile cărora ne-am expus şi suferinţele ce am îndurat în decursul ei, au produs mari confuzii în opini®, au şters multe lucruri din amintirile* trecutului imedie. Pentru mentalitatea oamenior mijlocii, din cari se com*pune opinia publică, realităţii® masive contează, subtilităţile, nuanţele juridice, nu exisă. Simpatiile lor au fost la noi tot timpul de partea marinor democraţii De aceia şi acUd dela 23 August 1944, s’a putut îndeplini cu atâta uşurinţă, în unanimitatea factorilor repreatentivi aî naţiunii, fără de nici o dofecţun®, — caz unic în tot decursul acestui de al doilea război mondial. Dela 24 August armata noastră s’a şi de B. BRANIŞTEANU întors contra armatelor hitleriste, s’a şi aşezat dacă nu vizibil pe teren, dar sensibil în fapt, de partea armatelor marilor democraţii, reprezentat© prin armata roşite caj© victorioasă, găsia acum pentru o bună bucate de distanţă drumul deschis şi a luptat alăuri de aceasta până la sfârşitul victorios. In aceste condiţii, opinia noastră publică, despr© care pot spune fără ezitare, că nici un moment nu s’a socotit duşmana mareior democraţii nu a mai socotit nici un moment altfel decât că România este aliata acesora, alături de care luptă armata română şi ale cărei succese erau şi ale noastre, cum înfrângerile lor ar fi fost şi înfrângerea noastră. Şi iată că acum ea se trezeşte şi vede, din zona când s’a dat publicităţii proeptul de tratat de pace, că România este prin aceasta încă tratată ca duşmană, că vina regimului dictatorial dela care a suferit atâta şi de care s’a despărţit cu mari riscuri, la prima ocazie când aceasta a fost posibil, e trecută asupra ţării şi că jertfele ce a adus trecând la aliaţi şi luptând alături de ei, sunt luate ln considerare cel mult, ca o circumstanţă atenuantă, care justifică o mai redusă pedepsire a vinei. Guvernul român, a cărui moderaţiun® în apărarea cauzei noastre, a apărut unora exagerate viabilă, s’a pus pe terenul pe care se puseseră cei patru mari. A acceptat partea de vână pe care, în principiu, o are orice ţară în greşelile guvernanţilor ei, pe care i-a tolerat şi cărora s’a supus — şi a cerut două lucruri cari apar drepte şi altui mare Judecă oi ce este bunul simţ, — a cerut ca să se recunoască României data de 24 August, ca termen al intrării sate în acţiune alături de marile democraţii şi a cerut nu ca să i se admită că începând de la (Continuare în pag. 2-a) GLOSE POLITICE l O statistică Au fost publicate, acum câteva mine, datele privitoare la feluritele infraccurii, săvârșite în Capitală, de 6 Martie 1945 până la 23 August 1946. Din cercetarea lor rezultă că în răstimpul acesta au fost comise — cifrele din paranteză indică câte au fost descoperite următoarele infracţiuni principale: crime 186 (107); spargeri 613 (351); spargeri passe de bani 231 (112); furturi diverse 3562 (2671); furturi auto 146 (69); furturi buzunare 1220 (665); furturi biciclete 472 (198); tâlhării pe stradă 342 (237); escrocherii 395 (232); abuzuri de încredere 783 (624); furturi servitori 192 (146). Statistica arată două lucruri. Întâi, că organele de poliţie au făcut eforturi apreciabile ca să descopere şi să înlesnească sancţionarea fărădelegilor. Al doilea, că în pofida acestor sforţări, zeci de crime, aproape o mie de furturi diverse şi circa 400 furturi de buzunare, peste o sută de tâlhării săvârşite în plină stradă, etc. au rămas nedovedite. Prea eftin Organizaţiile profesionale ale comercianţilor au înaintat, în ultimele zile, autorităţilor de resort, un memoriu cu adevărat original. Ele au arătat cu prilejul acesta, că foarte mulţi negustori — îndeosebi cei de textile — posedă cantităţi apreciabile de mărfuri, cumpărate parţial, la preţuri scăzute. Din cauza depresiunii de pe piaţă, negustorii în chestiune ar voi să vândă mărfurile tot cu preţuri scăzute, eventual chiar cu pagubă, spre a-şi putea recupera banii învestiţi. Or, legea sabotajului, actualmente în vigoare, interzice comercianţilor să factureze mărfurile sub preţul de vânzare calculat şi afişat. Cei cari ar încerca să o facă, riscă să sufere rigorile legii. Evident că există o soluţie tranzacţională, anume, ca negustorii să vândă sub preţul oficial, dar să factureze în conformitate cu acesta. Asta ar însemna, în practică, ca negustorii să suporte, pe lângă pierderea iniţială de preţ, una suplimentară, reprezentând impozitele comerciale la sumele facturate în plus. Chestiunea înfăţişează, fără îndoială, un aspect special şi un interes deosebit. Este de văzut, deaceia, cum vor înţelege să o soluţioneze cei cărora le revine această îndatorire. ŞAH... LA GREUTĂŢILE VREMII Omenirea care rare ori a fost răsfăţată de Zeal baa, niciodată, totuşi, nu a cunoscut mai mult decât buni, greutăţi, nevoi şi triste perspective. Sembăturării potentaţi şi cugetători politici, ca să găsească un modus vivendi, — şi, totuşi, In fiecare zi alte complicaţii, alte greutăţi apar pe orizontul preocupărilor. Vom ajunge la normal. Aceasta e sigur. Bag, prin câte chinuri vom trece până la Uman! Şi de aceea nu întâlnim în lume decât frunţi încreţite, priviri triste, şi nu auzim decât aceleaşi convorbiri, cari se rotesc în jurul aceloraşi obsedante subiecte internaţionale, cu atât de grele repercusiuni asupra situaţiei interne a fiecărui stat in parte. A sta departe de aceste griji, a găsi răgazul unei reculegeri, — şi unei izolări de vârtej; şi a afla mijlocul de a te pasiona de un joc de table, sau de unul de Şah, ori de o problemă a cuvintelor încrucişate, iată adevărate acte de curaj şi fapte de mare înţelepciune, care comandă omului să nu se prăpădească cu firea, că pulvis est, pulbere eşti şi că eşti bine să trăeşti pentru nevinovate plăceri, dar mărunte, decât pentru urmărirea marilor deslegări de cari depinde soarta generaţiilor invidtar. Astfel de înţelepţi sunt „şahiştii”, aceşti oameni cu nervi de oţel, cari pot să aştepte schimbarea unui pion, făcută de partener, ore întregi pentru ca acelaşi lucru să-l facă când îi va veni rândul şi lui însuşi... Timpul pentru un şahist, nu este Gr. Tăuşan CUM SE FAC IMPUNERILE COMERCIALE IMPOZIT EGAL CU CIFRA DE AFACERI Lumea comercială e în fierbere. Fiscul a început dresarea proceselor verbale de impunere şi întreprinderile iau cunoştinţă de soarta ce te aşteaptă. Nu e nevoie să fii filosof ca să-ţi dai seama că drumul pe care s’a apucat duce la lichidarea comerțului. Iată un caz elocvent la fel cu toate celelalte. O întreprindere căruia fiscul i-a stabilit, în mod arbitrar, un venit impozabil de 140 milioane lei, tr®bne să plătească un impozit de 122 milioane — achia aproape 90% din venitul revoltător de exagerat stabilit de fisc. Dar iată faptele: Registrele întreprinderii — al cărei nume nu interesează — acuză o cifră de afaceri de 161 milioane lei. Controlorul fiscal, conformându-se ordinelor ministerului de Finanţe, înlătură registrele şi stabileşte, prin apreciere (!?) cifra de UN MILIARD (interesant de știut că întreprinderea rulează un capital social de 19 milioane — atât). Aplicând, la cifra de afaceri de 1 miliard, coeficienți de rentabilitate de 14 la sută, procesul verbal de impunere fixează veniul impozabil la 140 milioane lei — adică aproape cât cifra de afaceri rezultată din registre. $i pentru ca lucrarea să fie complectă curg impozitele: . 56.000.000 (40%) imp. elementar 553.000 celibatari și statistic 2.800.000 majorări 51.800.000 impozit complimentar 11.115.300 alte majorări 122.268.300 Total Ceia ce era de demonstrat: 1.*» un venit de 140 milioane, un impozit de 122 milioane — aproape totalul vânzărilor după registre — reprezentând cam 90 la sută din venitul stabilit de fisc. Nu voi face comentarii. Cifrele sunt prea elocvente. Mă voi mărgini la câteva observaţii: 1. Fiscul majorează cifra de afaceri şi deci şi venitul impozabil de 6 ori şi ceva cât arată registrele — şi asta prin aprecier®. Faţă de venitul registrelor, impozitul trebuia să fie 22.400.000 lei. După cum vedeţi fiscul n’a făcut decât să adauge rotunda cifră de una sută milioane. 2. Impozitul complimentar, care se stabilește prin raportul dintre capitalul social de 19.000.000 lei și rentabilitate, este de 37 la sută din venitul (arbitrar fixat) — adică lei 51.800.000. Dacă capitalul ar fi fost mai mare — de pildă 100 milioane lui — impozitul complimentar s’ar fi redus la 2—3 milioane. Cu alte cuvinte sistemul de impunere loveşte cu atât mai greu, cu cât comerciantul este mai modest şi munceşte mai din greu ca să-şi ducă întreprinderea. Mai e nevoie să întrebăm dacă sistemul acesta este democratic? 3. In sfârşit problema coeficientului de rentabilitate. Până anul acesta era 11 la sută, acum ministerul de finanţe l-a urcat la 14 la sută. Dar plafonul beneficiului comerciantului angrosist — cum e cazul la care mă refer —a tot 14 la sută. Adică tot ce poate câştiga negustorul la fiscul. Bineînţeles în ipoteza că nu se majorează arbitrar venitul (prin apreciere!?) cum e în speţa ce am relatat-o mai sus, în care impozitul atinge aproape totalul vânzărilor din cursul anului. Şi acum, după aceste sumare observaţii, concluzia. Lichidările vor curge în serie pentru că sistemul fiscal în vigoare nu numai că nu dă posibilitate viaţă celor mai multe întreprinderi, dar atacă însuşi capitalul lor. In cazul de mai sus capitalul a şi dispărut şi nici cea mai convenabilă lichidare nu poate acoperi pretenţiile fiscului. Aşadar încotro mergem? Spre lichidarea comerţului? Em. Soc«t«* D. BYRNES mini:», ui de externe al Statelor Unite, a primit «ri in audienţă pe d. Gh. Tătărescu, şeful delegaţiei roma* f nc la Ccsi£*rin£r Picii ■BBMBBgBHBBBaBBi SB Primari numiţi sau primari aleşi NECESITATEA ALEGERILOR COMUNALE Din discuţiile asupra situaţiei catastrofale aalimentării cu apă a Capitalei reese că undeva, în scara ierarhică a celor pe cari trebue să-i preocupe chestiunea, s'a ivit o deficienţă. Ori la direcţia tehnică a U.C.B.-ului, ori la direcţia generală acestei instituţii, ori la una din autorităţile tutelare superioare. Cum se face însă că această deficienţă n'a fost descoperită la timp, că nu s'a găsit nimeni să dea alarma când lucrurile puteau fi reparate? Explicaţia este de ordin politic: au lipsit organele de control îndreptăţite să-şi spună cuvântul în toate chestiunile administrative şi politice. La baza sistemului de democraţie sunt corpurile deliberative, independente de organele executive şi îndreptăţite să-şi exercite controlul. Aceasta, atât în ce priveşte guvernarea ţării, cât şi în administraţiile comunale. De la introducerea primei dictaturi au fost desfiinţate nu numai corpurile legiuitoare, ci şi consiliile comunale. In fruntea comunelor în loc sa avem primari aleşi de popor şi cu un mare grad de independenţă faţă de guvern, sunt primari cu totul independenţi de popor, fără nici o legătură cu el şi mai ales fără nici o răspundere faţă de masse. Cu totul alta ar fi situaţia dacă am avea la conducerea comunelor consilii alese de popor şi compuse din reprezentanţi ai centrelor politice sau sociale. Nu spunem nimic nou când afirmăm că opoziţia, fie din Cameră, fie din consilul comunal, nu are rolul de a pune beţe în roate administraţiei, ci, dir contră, prin critica pe care o face, prin presiunea pe care o exercită asupra celor învestiţi cu puterea executivă, are un mare rol constructiv. Să ne închipuim la Bucureşti un consiliu comunal ales şi având un mare luptător opozant în sânul său. Când anul trecut am avut primele lipsuri în aprovizionarea cu apă a Capitalei, chestiunea ar fi fost adusă în consiliu, situaţia ar fi fost expusă dn toate amănuntele ei. Suntem îndreptăţiţi să credem că s-ar fi luat şi măsurile de îndreptare potrivite. Să ne amintim, de pildă, răsunătoarele interpelări din Cameră ale d-rului N. Lupu în diverse chestiuni de interes general. Chiar când afirmaţiile sale erau combătute de către banca ministerială, ele nu rămâneau fără efect. Acelaş lucru îl putem spune despre mulţi alţi interpelării din toate partidele şi sub toate guvernele. Fără îndoială că în aceste împrejurări problemele nu puteau fi deghizate, aşa cum s’a întâmplat în chestiunea apei, şi n'am fi ajuns la o situaţie mult mai rea decât pe timpul bombardamentelor. Am serbat cu toţii a doua aniversar© a marei zile de 23 August 1944, fost de-Ne-am bucurat că dictatura a atunci răsturnată. Dar sistemul mocratic e de guvernare nu a fost încă complect repus în drepturi. Pentru parlament, lucrările pregătitoare sunt în curs şi după toate probabilităţile în curând vom avea în funcţie organul principal de care depinde conducerea statului. Dar despre alegeri comunale nici nu se vorbeşte. Cele întâmplate în vara aceasta în Capitala ţării r se arată imperios necesitatea ca şi pentru gospodăriile comunale să se revină la sistemele democratice de conducere. Populaţia oraşelor şi satelor să fie chemată ca CASELE IN ANGLIA ii v-TM__ . Gas© de aluminium, din patru părţi, care pot fi clădite în 30 de minute, sosesc la Chelsenham, direct de la fabrică. Sobele, uşile şi ţevăria simt gata pentru folosire. In fotografie se poate vedea o bucătărie sosind la locul ales pentru mon(Continuare în pag. 2 a) tarea casei« FĂRĂ 1EAC !. CRESTSA mfi Cetățeanul. b&ssssiM — Zatiarhifc încerc fac sä stai* DUMINICA, LA trei, patru brazde în pământurile oamenilor nevoiaşi, uneori până aproape de pragurile lor. — Ai fost, va să zică, la Bucureşti, se miră un bătrân... Poţi să-mi spui ce-i acest Bucureşti? Dobitocii? Pasăre-i? Grădinari? Nu mă râde... — E târg, tată Gavrilă târg mare, oraş... Tata Gavrilă, care n’a eşit 80 de ani din satul lui, se gândeşte cum ar fi un oraş. Are biserică? Paraschiva spune că are multe biserici şi unchieşul le vede adunate grămadă la un loc. Dacă-s multe şi popii trebue să fie mulţi între biserici. Are şi şcoli şi Primării multe. Ici bisericile, alături primăriile, lângă ele școlile... N’a mai auzit. — Dar cum fi în tren, Paraschiva? Unchiaşul Gavrilă n’a văzut nici T. Arghezi (Continuare în pagina.) Paraschiva, fata lui Burda și a Macoveicii și nepoata lui Japurda, s’a întors la Costâna. Satul întreg s’a strâns la casa părintească, să audă veşti şi, cum le zicem noi ăştia, bacalaureaţii, impresii de călătorie. Tatăl Burda a murit de tânăr, s’a culcat într’o seară şi nu s’a mai sculat, iar a doua zi a fost pus, cu mâinile la piept, pe năsălie. La un an, a închis ochii şi Ileana Macovei, maica Paraschivei. Nu ştiu ce a putut să aibă că s’a înegrit şi s’a umflat. Pe patul de moarte ea şi-a chemat fetiţele şi le-a spus: „Ţineţi minte două lucruri: să nu minţiţi şi să nu furaţi”. Maica Ileana cânta frumos, îşi făcea singură cântecul, atât al glasului cât şi al vorbelor din stihire. Cum am zice noi, ăştia, avea talent (poetic şi muzical). Mai trăiau la Costâna unchieşii cu pletele lungi, rămaşi dintr’alte veacuri. Ei au făcut întâiul rând, din roata dimprejurul Paraschivei, care ca să poată să plece de acasă şi-a vândut oile, două fete şi o bondiţă, rămase în zestrea ei furată. Celelalte, grădina, vacile, livada, scoarţele, trâmbele de cânepă şi bumbac, le-au împărţit pe prin votul ei să-şi aleagă pe cei pecari îi va socoti demni şi capabili să din doua, naşul, care se îndatorase preia gospodăria, pe cei pe cari îi criasca fronte, Parzsch va și f*n. r., i .Saveta, și Armeanul, proprietarul din partea locului, obişnuit ca la (Continuare în pag* 2-a) fiece arătură nouă să intre cu câte !TABLETE COSTÂNA NĂZBÂTII APA UCB-ul anunţă că datorită ploilor din ultimele zile, apa va putea fi iarăşi distribuită în orele anunţate anterior. Apă de ploaie ! Kix O CONVORBIRE DE DOUA ORE CU GENERALISIMUL STALIN SECRETARUL PARTIDULUI LABURIST D. MORGAN PHILIPS, IN VIZITĂ LA KREMLIN Într’o serie de articole, d. Morgan Phillips, secretarul partidului laburist, își descrie impresiile pe care le-a avut în timpul călătoriei -e^fU ^a^lil:iAare îv. 'Căpitanului gărzii, care ne inamsede de studii în Uniunea Sovie- ti .__. . . . tică. Traducem mai jos, un articol L. *! * ? s conduși în care autorul redă conversația dv^-îa dadire, sus scăn’ mn* pe care a avut-o tâmp de două ore cu generalisimul Stalin, în timpul căreia premierul Uniunii Sovietice a afirmat: Există o mare simpatie a poporului nie pentru cel britanic”. Iată ce scrie d. Morgan Phillips: Imaginaţi-vă un om de statură mijlocie, cu o voce joasă, cu păr des cărunt, înfăţişare sănătoasă şi îmbrăcat într’o uniformă uşoară de culoare gălbuie purtând numai o singură decoraţie. Aşa am văzut în ziua de 17 August la Kremlin, pe Iosif Stalin, secretarul general al partidului comunist şi primul ministru al U. R. S. S. Am aşteptat acest moment, din clipa când am pus piciorul în Uniunea Sovietică, în urmă cu nouă zile. A fost a treia noastră vizită la Kremlin. Primele două au fost destinate pentru vizitarea Palatului şi pentru a vedea pe d. Shvertr’o încăpere bine mobilată şi extrem de confortabilă. La ora nouă trebuia să fim primiţi de Stalin, şi în clipa în care ceasul sună ora fixă, uşa era deschisă şi noi am intrat în biroul unic, preşedintele tice. Uniunii Sovie- său. Când sovietelor am intrat, Premierul ne întâmpină cu mâinile întinse. In întâlnirea aceasta nu era nimic formal şi tonul său prietenos, liniştit, tradus de interpret, ne invită să luăm loc în jurul unei mese de conferinţă, interpretul stând în capul mesei. Intr’adevăr ne-am simţit imediat foarte bine în această atmosferă. De vorbă cu general »«.simul Stalin , era o încăpere mare, cu pereţii îmbrăcaţi în boiserie şi decoraţi în culori liniştite, neutre: între puţinele tablouri din pereţi era un portet excelent al lui Lenin vorbind într’o întrunire publică un aer liber. Pe masa de conferinţă, era’’ pregătite pentru vizita noastră, hârtie, creioane, ţigări şi chibrituri, şi imul din primele amănunte pe care le observai la Stalin, care stătea în mijlocul nostru, era că avea o trăsătură comună cu d. Attlee: în tot timpul interview-ului, el desemna pe blocul (Continuare în pag. 2 a) Generalissimtel Stalin