Adevěrul, septembrie 1946 (Anul 59, nr. 16653-16676)

1946-09-01 / nr. 16653

AIUL 60 Nr. 16.653 ~­­ FONDATORI: 4 PAGINI 200 LEI Duminică 1 Sept. 1948 AL V. Bddiman 1888—1897 1 Const. Mille 1897—1920 I Const. Gram 1921—1936 1 Directors 8« BRAMIŞTEANU Proprietar­­ S. A. R. „Sărindar11 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. L Cora. Nr l­/948. Redacția 5 38-56 Administraţia Publicitatea Sftft 63 II-iu­iLiapsai La Comisia Centrală electorală au rămas 7 semne libere. In sfârşit, un excedent! POLITICA Șl DREPTATEA CE NU POATE ÎNŢELEGE OPINIA PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ . ....... .. Când e vorba de dreptate se poate aplica si di* întrebarea sceptică a lui Pilat din Pontiu privi oare la adevăr. Intr’adevăr ce es e dreptatea? Și mai ales ce este dreptate In politică? După Care vin© imediat întrebarea: ce este nedrep­atea în politică? Greu de spus şi de definit. O vor­­bă nemţească spune că ce-i pen­tru unul drept, e pentru celălalt echitabil. Drep atea tr®bue să fie aceiaşi pentru toţi. Dar ea este i de cele mai multe ori mai puţin o certitudine conştientă decât un sentiment individual sau gene* ral. Intr © alte datorii ce apasă asu­pra ziaristului este și cea mai nobilă dintre toate, aceia de a da expresiune sentimentului pu­blic despre o nedrep­ate ce cre­de, ce simte, că s’ar îl făcut. Mă ivăd astăzi In fata aces­ei dato­rii sl vreau să sper că voiu pu­tea, că voiu li lăsat, să mi-o în­deplinesc. Cum am mai avut ocazia să arăt aci, in opinia noastră pu­­blică există certe idei asupra si­­tuaţiunii României la sfârşitul ac­ces­ul al doilea război mondial. Rolul pe care ţara noastră şi oş­tirea ei l-au jucat dela 23 August 1944 încoace, Jertfele ce am adus în această a doua fază a războ­­iului, primejdiile cărora ne-am expus şi suferinţele ce am îndu­rat în decursul ei, au produs mari confuzii în opini®, au şters multe lucruri din amintirile* trecutului imedie. Pentru mentalitatea oa­­menior mijlocii, din cari se com*­pune opinia publică, realităţii® masive contează, subtilităţile, nuanţele juridice, nu exis­ă. Sim­patiile lor au fost la noi tot tim­pul de partea marinor democra­ţii De aceia şi acUd­ dela 23 Au­gust 1944, s’a putut îndeplini cu atâta uşurinţă, în unanimitatea factorilor repreaten­­tivi aî naţiu­nii, fără de nici o dofecţun®, — caz unic în tot decursul acestui de al doilea război mondial. Dela 24 August armata noastră s’a şi de B. BRANIŞTEANU întors contra armatelor hitleriste, s’a şi aşezat dacă nu vizibil pe teren, dar sensibil în fapt, de partea armatelor marilor demo­craţii, reprezentat© prin armata­ roşite caj© victorioasă, găsia a­­cum pentru o bună bucate de distanţă drumul deschis şi a lup­tat ală­uri de aceasta până la sfârşitul victorios. In aceste condiţii, opinia noa­stră publică, despr© care pot spu­ne fără ezitare, că nici un mo­ment nu s’a socotit duşmana ma­­reior democraţii nu a mai socotit nici un moment altfel decât că România este aliata aces­ora, a­­lături de care luptă armata ro­mână şi ale cărei succese erau şi ale noastre, cum înfrângerile lor ar fi fost şi înfrângerea noastră. Şi iată că acum ea se trezeşte şi vede, din zona când s’a dat publicităţii proeptul de tratat de pace, că România este prin acea­sta încă tratată ca duşmană, că vina regimului dictatorial dela care a suferit atâta şi de care s’a despărţit cu mari riscuri, la pri­ma ocazie când aceasta a fost po­sibil, e trecută asupra ţării şi că jertfele ce a adus trecând la aliaţi şi luptând alături de ei, sunt luate ln considerare cel mult, ca o cir­cumstanţă atenuantă, care justi­fică o mai redusă pedepsire a vi­nei. Guvernul român, a cărui mo­­deraţiun® în apărarea cauzei noa­stre, a apărut unora exagera­te viabilă, s’a pus pe terenul pe care se puseseră cei patru mari. A ac­ceptat partea de vână pe care, în principiu, o are orice ţară în greşelile guvernanţilor ei, pe care i-a tolerat şi cărora s’a supus — şi a cerut două lucruri cari apar drepte şi altui mare Judecă oi ce este bunul simţ, — a cerut ca să se recunoască României data de 24 August, ca termen al intră­rii sate în acţiune alături de ma­rile democraţii şi a cerut nu ca să i se admită că începând de la (Continuare în pag. 2-a) GLOSE POLITICE l­­ O statistică Au fost publicate, acum câteva mine, datele privitoare la feluritele infraccurii, săvârșite în Capitală, de­­ 6 Martie 1945 până la 23 Au­gust 1946. Din cercetarea lor rezultă că în răstimpul acesta au fost comise — cifrele din paranteză indică câte au fost descoperite­­ următoarele infracţiuni principale: crime 186 (107); spargeri 613 (351); spargeri passe de bani 231 (112); furturi di­­verse 3562 (2671); furturi auto 146 (69); furturi buzunare 1220 (665); furturi biciclete 472 (198); tâlhării pe stradă 342 (237); escro­cherii 395 (232); abuzuri de încre­dere 783 (624); furturi servitori 192 (146). Statistica arată două lucruri. Întâi, că organele de poliţie au fă­cut eforturi apreciabile ca să des­copere şi să înlesnească sancţio­narea fără­de­legilor. Al doilea, că în pofida acestor sforţări, zeci de crime, aproape o mie de furturi diverse şi circa 400 furturi de buzunare, peste o sută de tâlhării săvârşite în plină stra­dă, etc. au rămas nedovedite. Prea eftin Organizaţiile profesionale ale comercianţilor au înaintat, în ul­timele zile, autorităţilor de resort, un memoriu cu adevărat original. E­le au arătat cu prilejul acesta, că foarte mulţi negustori — în­deosebi cei de textile — posedă cantităţi apreciabile de mărfuri, cumpărate par­ţial, la preţuri scă­zute. Din cauza depresiunii de pe piaţă, negustorii în chestiune ar voi să vândă mărfurile tot cu pre­ţuri scăzute, eventual chiar cu pa­gubă, spre a-şi putea recupera banii învestiţi. Or, legea sabotajului, actual­mente în vigoare, interzice co­mercianţilor să factureze mărfu­rile sub preţul de vânzare calculat şi afişat. Cei cari ar încerca să o facă, riscă­ să sufere rigorile legii. Evident că există o soluţie tran­zacţională, anume, ca negustorii să vândă sub preţul oficial, dar să factureze în conformitate cu ace­sta. Asta ar însemna, în practică, ca negustorii să suporte, pe lângă pierderea iniţială de preţ, una su­plimentară, reprezentând impozi­tele comerciale la sumele factu­rate în plus. Chestiunea înfăţişează, fără în­doială, un aspect special şi un in­teres deosebit. Este de văzut, de­­aceia, cum vor înţelege să o solu­ţioneze cei cărora le revine acea­stă îndatorire. ŞAH... LA GREUTĂŢILE VREMII Omenirea care rare ori a fost răs­făţată de Zeal baa, niciodată, totuşi, nu a cunoscut mai mult decât b­uni, greutăţi, nevoi şi triste perspective. Se­mbăt­urării potentaţi şi cugetă­tori politici, ca să găsească un modus vivendi, — şi, totuşi, In fiecare zi alte complicaţii, alte greutăţi apar pe orizontul preocupărilor. Vom ajunge la normal. Aceasta e sigur. Bag, prin câte chinuri vom trece până la Uman! Şi de aceea nu întâlnim în lume decât frunţi încreţite, priviri triste, şi nu auzim decât aceleaşi convor­biri, cari se rotesc în jurul aceloraşi obsedante subiecte internaţionale, cu atât de grele repercusiuni asupra si­tuaţiei interne a fiecărui stat in parte. A sta departe de aceste griji, a găsi răgazul unei reculegeri, — şi u­­nei izolări de vârtej; şi a afla mij­locul de a te pasiona de un joc de table, sau de unul de Şah, ori de o problemă a cuvintelor încrucişate, iată adevărate acte de curaj şi fapte de mare înţelepciune, care comandă omului să nu se prăpădească cu fi­rea, că pulvis est, pulbere eşti şi că e­­şti bine să trăeşti pentru nevino­vate plăceri, dar mărunte, decât pen­tru urmărirea marilor deslegări de cari depinde soarta generaţiilor in­vidtar. Astfel de înţelepţi sunt „şahiştii”, aceşti oameni cu nervi de oţel, cari pot să aştepte schimbarea unui pion, făcută de partener, ore întregi pen­­tru ca acelaşi lucru să-l facă când îi va veni rândul şi lui însuşi... Timpul pentru un şahist, nu este Gr. Tăuşan CUM SE FAC IMPUNERILE COMERCIALE IMPOZIT EGAL CU CIFRA DE AFACERI Lumea comercială e în fierbe­re. Fiscul a început dresarea pro­ceselor verbale de impunere şi întreprinderile iau cunoştinţă de soarta ce te aşteaptă. Nu e ne­voie să fii filosof ca să-ţi dai sea­ma că drumul pe care s’a apu­cat duce la lichidarea comerțu­lui. Iată un caz elocvent la fel cu toate celelalte. O întreprindere căruia fiscul i-a stabilit, în mod arbitrar, un venit impozabil de 140 milioane lei, tr®bne să plătească un impo­zit de 122 milioane — achia a­­proape 90% din venitul revol­tător de exagerat stabilit de fisc. Dar iată faptele: Registrele întreprinderii — al cărei nume nu interesează — a­­cuză o cifră de afaceri de 161 mi­lioane lei. Controlorul fiscal, con­­formându-se ordinelor ministe­rului de Finanţe, înlătură regi­strele şi stabileşte, prin apreciere (!?) cifra de UN MILIARD (inte­resant de știut că întreprinderea rulează un capital social de 19 milioane — atât). Aplicând, la ci­fra de afaceri de 1 miliard­, coefi­cienți de rentabilitate de 14 la sută, procesul verbal de impune­re fixează veniul impozabil la 140 milioane lei — adică aproape cât cifra de afaceri rezultată din registre. $i pentru ca lucrarea să fie complectă curg impozitele: . 56.000.000 (40%) imp. elementar 553.000 celibatari și statistic 2.800.000 majorări 51.800.000 impozit complimentar 11.115.300 alte majorări 122.268.300 Total Ceia ce era de demonstrat: 1.*» un venit de 140 milioane, un im­pozit de 122 milioane — aproape totalul vânzărilor după registre — reprezentând cam 90 la sută din venitul stabilit de fisc. Nu voi face comentarii. Cifre­le sunt prea elocvente. Mă voi mărgini la câteva observaţii: 1. Fiscul majorează cifra de a­­faceri şi deci şi venitul impozabil de 6 ori şi ceva cât arată regis­trele — şi asta prin aprecier®. Faţă de venitul registrelor, im­pozitul trebuia să fie 22.400.000 lei. După cum vedeţi fiscul n’a făcu­t decât să adauge rotunda cifră de una sută milioane. 2. Impozitul complimentar, ca­re se stabilește prin raportul din­tre capitalul social de 19.000.000 lei și rentabilitate, este de 37 la sută din venitul (arbitrar fixat) — adică lei 51.800.000. Dacă ca­pitalul ar fi fost mai mare — de pildă 100 milioane lui — impozi­tul complimentar s’ar fi redus la 2—3 milioane. Cu alte cuvinte sistemul de im­punere loveşte cu atât mai greu, cu cât comerciantul este mai mo­dest şi munceşte­ mai din greu ca să-şi ducă întreprinderea. Mai e nevoie să întrebăm dacă sistemul acesta este democratic? 3. In sfârşit problema coeficien­tului de rentabilitate. Până anul acesta era 11 la sută, acum mi­nisterul de finanţe l-a urcat la 14 la sută. Dar plafonul beneficiului comerciantului angrosist — cum e cazul la care mă refer —­a tot 14 la sută. Adică tot ce poate câştiga negustorul la fiscul. Bine­înţeles în ipoteza că nu se ma­jorează arbitrar venitul (prin a­­preciere!?) cum e în speţa ce am relatat-o mai sus, în care impo­zitul atinge aproape totalul vân­zărilor din cursul anului. Şi acum, după aceste sumare observaţii, concluzia. Lichidările vor curge în serie pentru că sistemul fiscal în vigoa­re nu numai că nu dă posibilita­­te viaţă celor mai multe între­prinderi, dar atacă însuşi capita­lul lor. In cazul de mai sus ca­pitalul a şi dispărut şi nici cea mai convenabilă lichidare nu poate acoperi pretenţiile fiscului. Aşa­dar încotro mergem? Spre lichidarea comerţului? Em. Soc«t«* D. BYRNES mini:»,­ ui de externe al Statelor Unite, a primit «ri in audienţă pe d. Gh. Tătărescu, şeful delegaţiei roma* f nc la Ccsi£*rin£r Picii ■BBMBBgBHBBBaBBi SB Primari numiţi sau primari aleşi NECESITATEA ALEGERILOR COMUNALE Din discuţiile asupra situaţiei ca­tastrofale a­­alimentării cu apă a Ca­pitalei reese că undeva, în scara ie­rarhică a celor pe cari trebue să-i preocupe chestiunea, s'a ivit o de­ficienţă. Ori la direcţia tehnică a U.C.B.-ului, ori la direcţia generală acestei instituţii, ori la una din autorităţile tutelare superioare. Cum se face însă că această deficienţă n'a fost descoperită la timp, că nu s'a găsit nimeni să dea alarma când lucrurile puteau fi reparate? Explicaţia este de ordin politic: au lipsit organele de control îndrep­tăţite să-şi spună cuvântul în toate chestiunile administrative şi politice. La baza sistemului de democraţie sunt corpurile deliberative, indepen­dente de organele executive şi în­dreptăţite să-şi exercite controlul. Aceasta, atât în ce priveşte guverna­rea ţării, cât şi în administraţiile comu­nale. De la introducerea primei dic­taturi au fost desfiinţate nu numai corpurile legiuitoare, ci şi consiliile comunale. In fruntea comunelor în loc sa avem primari aleşi de popor şi cu un mare grad de independen­ţă faţă de guvern, sunt primari­ cu totul independenţi de popor, fără nici o legătură cu el şi mai ales fără nici o răspundere faţă de masse. Cu totul alta ar fi situaţia dacă am avea la conducerea comunelor con­silii alese de popor şi compuse din reprezentanţi ai centrelor politice sau sociale. Nu spunem nimic nou când afirmăm că opoziţia, fie din Cameră, fie din consilul comunal, nu are rolul de a pune beţe în roate administraţiei, ci, dir­ contră, prin critica pe care o face, prin presiu­nea pe care o exercită asupra celor învestiţi cu puterea executivă, are un mare rol constructiv. Să ne închipuim la Bucureşti un consiliu comunal ales şi având un mare luptător opozant în sânul său. Când anul trecut am avut primele lipsuri în aprovizionarea cu apă a Capitalei, chestiunea ar fi fost adusă în consiliu, situaţia ar fi fost expusă d­­n toate amănuntele ei. Suntem îndrep­tăţiţi să credem că s-ar fi luat şi mă­surile de îndreptare potrivite. Să ne amintim, de pildă, răsună­toarele interpelări din Cameră ale d-rului N. Lupu în diverse chestiuni de interes general. Chiar când afir­maţiile sale erau combătute de că­tre banca ministerială, ele nu rămâ­neau fără efect. Acelaş lucru îl pu­tem spune despre mulţi alţi inter­pelării din toate partidele şi sub toate guvernele. Fără îndoială că în aceste împre­jurări problemele nu puteau fi de­ghizate, aşa cum s’a întâmplat în chestiunea apei, şi n'am fi ajuns la o situaţie mult mai rea decât pe timpul bombardamentelor. Am serbat cu toţii a doua aniver­sar© a marei zile de 23 August 1944, fost de-Ne-am bucurat că dictatura a atunci răsturnată. Dar sistemul mocratic e de guvernare nu a fost încă complect repus în drepturi. Pentru parlament, lucrările pregătitoare sunt în curs şi după toate probabilităţile în curând vom avea în funcţie orga­nul principal de care depinde con­ducerea statului. Dar despre alegeri comunale nici nu se vorbeşte. Cele întâmplate în vara aceasta în Capi­tala ţării r se arată imperios necesi­tatea ca şi pentru gospodăriile co­munale să se revină la sistemele de­mocratice de conducere. Populaţia oraşelor şi satelor să fie chemată ca CASELE IN ANGLIA ii v-TM__ . Gas© de aluminium, din patru părţi, care pot fi clădite în 30 de minute, sosesc la Chel­senham, direct de la fabrică. So­bele, uşile şi ţevăria simt gata pentru folosire. In fotografie se poate vedea o bucătărie sosind la locul ales pentru mon­­(Continuare în pag. 2­ a) tarea casei« FĂRĂ 1­E­AC !. CR­ESTSA mfi Cetățeanul. b&ssssiM — Zatiarh­ifc încerc fac sä stai* DUMINICA, LA trei, patru brazde în pământurile oamenilor nevoiaşi, uneori până aproape de pragurile lor. — Ai fost, va să zică, la Bucu­reşti, se miră un bătrân... Poţi să-mi spui ce-i acest Bucureşti? Dobitoc­ii? Pasăre-i? Grădinari? Nu mă râde... — E târg, tată Gavrilă târg mare, oraş... Tata Gavrilă, care n’a eşit 80 de ani din satul lui, se gândeşte cum ar fi un oraş. Are biserică? Pa­raschiva spune că are multe bise­rici şi unchieşul le vede adunate grămadă la un loc. Dacă-s multe şi popii trebue să fie mulţi între biserici. Are şi şcoli şi Primării multe. Ici bisericile, alături primă­riile, lângă ele școlile... N’a mai auzit. — Dar cum fi în tren, Paras­chiva? Unchiaşul Gavrilă n’a văzut nici T. Arghezi (Continuare în pagi­n­a.) Paraschiva, fata lui Burda și a Macoveicii și nepoata lui Japurda, s’a întors la Costâna. Satul întreg s’a strâns la casa părintească, să audă veşti şi, cum le zicem noi ăştia, bacalaureaţii, impresii de călătorie. Tatăl Burda a murit de tânăr, s’a culcat într’o seară şi nu s’a mai sculat, iar a doua zi a fost pus, cu mâinile la piept, pe năsălie. La un an, a în­chis ochii şi Ileana Macovei, maica Paraschivei. Nu ştiu ce a putut să aibă că s’a înegrit şi s’a umflat. Pe patul de moarte­ ea şi-a chemat fe­tiţele şi le-a spus: „Ţineţi minte două lucruri: să nu minţiţi şi să nu furaţi”. Maica Ileana cânta fru­mos, îşi făcea singură cântecul, a­­tât al glasului cât şi al vorbelor din stihire. Cum am zice noi, ăş­tia, avea talent (poetic şi muzical). Mai trăiau la Costâna unchieşii cu pletele lungi, rămaşi dintr’alte veacuri. Ei au făcut întâiul rând, din roata dimprejurul Paraschivei, care ca să poată să plece de acasă şi-a vândut oile, două fete şi o bondiţă, rămase în zestrea ei fu­rată. Celelalte, grădina, vacile, li­vada, scoarţele, trâmbele de câne­pă şi bumbac, le-au împărţit pe prin votul ei să-şi aleagă pe cei pe­­cari îi va socoti demni şi capabili să din doua, naşul, care se îndatorase preia gospodăria, pe cei pe cari îi criasca fronte, Parzsch va și f*n. r., i .Saveta, și Armeanul, proprietarul din partea locului, obişnuit ca la (Continuare în pag* 2-a) fiece arătură nouă să intre cu câte !TABLETE COSTÂNA N­ĂZBÂTII APA UCB-ul anunţă că datorită ploilor din ultimele zile, apa va putea fi ia­răşi distribuită în orele anunţate anterior. Apă de ploaie ! Kix O CONVORBIRE DE DOUA ORE CU GENERALISIMUL STALIN SECRETARUL PARTIDULUI LABURIST D. MORGAN PHILIPS, IN VIZITĂ LA KREMLIN Într’o serie de articole, d. Mor­gan Phillips, secretarul partidului laburist, își descrie impresiile pe care le-a avut în timpul călătoriei -e^fU ^a^lil:iAare îv. 'Căpitanului gărzii, care ne in­am­sede de studii în Uniunea Sovie- ti .__. . . . tică. Traducem mai jos, un articol L. *! * ? s conduși în care autorul redă conversația dv^-îa dadire, sus scăn’ mn* pe care a avut-o tâmp de două ore cu generalisimul Stalin, în tim­pul căreia premierul Uniunii So­vietice a afirmat: Există o mare simpatie a poporului nie pentru cel britanic”. Iată ce scrie d. Morgan Phi­llips: Imaginaţi-vă un om de statură mijlocie, cu o voce joasă, cu păr des cărunt, înfăţişare sănătoasă şi îmbrăcat într’o uniformă uşoară de culoare gălbuie purtând numai o singură decoraţie. Aşa am văzut în ziua de 17 Au­gust la Kremlin, pe Iosif Stalin, secretarul general al partidului comunist şi primul ministru al U. R. S. S. Am aşteptat acest moment, din clipa când am pus piciorul în U­­niunea Sovietică, în urmă cu nouă zile. A fost a treia noastră vizită la Kremlin. Primele două au fost destinate pentru vizitarea Palatu­lui şi pentru a vedea pe d. Shver­tr’o încăpere bine mobilată şi ex­trem de confortabilă. La ora nouă trebuia să fim pri­miţi de Stalin, şi în clipa în care ceasul sună ora fixă, uşa era des­chisă şi noi am intrat în biroul­ unic, preşedintele tice. Uniunii Sovie- său. Când sovietelor am intrat, Premierul ne întâmpină cu mâi­nile întinse. In întâlnirea aceasta nu era ni­mic formal şi tonul său prietenos, liniştit, tradus de interpret, ne in­vită să luăm loc în jurul unei mese de conferinţă, interpretul stând în capul mesei. Intr’adevăr ne-am simţit imediat foarte bine în această atmosferă. De vorbă cu general »«.s­i­mul Stalin , era o încăpere mare, cu pereţii îmbrăcaţi în boiserie şi decoraţi în culori liniştite, neutre: între puţinele tablouri din pereţi era un por­tet excelent al lui Lenin vor­bind într’o întrunire publică un aer liber. Pe masa de conferinţă, era’’ pregătite pentru vizita noastră, hârtie, creioane, ţigări şi chibri­turi, şi imul din primele amănun­te pe care le observai la Stalin,­ care stătea în mijlocul nostru, era că avea o trăsătură comună cu d. Attlee: în tot timpul inter­­view-ului, el desemna pe blocul (Continuare în pag. 2 a) Generalissimtel Stalin

Next