Adevěrul, noiembrie 1946 (Anul 59, nr. 16705-16730)
1946-11-01 / nr. 16705
I CHESTIA SILUI Cauze diferite - același efect — Pe mine, lipsa lemnelor mă lasă rece — pe mine!.. ANUL 60.Nr. 16.705 4 PAGINI 300 LEI Vineri l Noembrie 194 ever ni FONDATORI: AL V. Beldiman 1888—1898 ■ Consf. Miile 1897—1920 I 1 Const. Graur 1921—1930 Proprietari S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” Şl „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. 1 fox S. I Cota. Nr. 112/946. Azi 31 octombrie, © slava economiei. ...Probabil, a economiei pâine. ÎNCĂ O EXPERIENŢĂ Vă mai aduceţi aminte de vremurile când „controlul cetăţenesc" se exercita pe la bariere, impunând un nou acciz pentru alimente menite să umple stomacul subţiat al oraşului? Acele vremuri au durat puţin, dar au lăsat amintiri durabile. Li s’a pus capăt repede printr'o hotărâre a ministerului de interne şi toată lumea a respirat uşurată, încercări sporadice de a reînvia „controlul cetăţenesc*’ în pieţele de alimente au mai fost făcute de atunci, dar vremelnicia lor a fost şi mai accentuată, deşi efectele lor au fost la fel de însemnate. Nu suntem, fireşte, obligaţi să ţinem seama de propriile noastre experienţe. Dacă aşa ne place, le putem ignora concluziile şi le putem repeta de la început. Suntem chiar obligaţi să facem acest lucru dacă o fantezie săracă nu ne inspiră dorinţa şi putinţa de a încerca alte remedii pentru stări de lucruri asemănătoare care se agravează din ce in ce mai mult. Aşa se face că ni se propune reînoirea experinţei „controlului cetăţenesc” într-un domeniu mult mai gîngav decât acela al cântăririi cartofilor sau al numărătoarei verzelor. Ni se propune ca la verificarea situaţiei fiscale a cetăţenilor să participe şi unii reprezentanţi ai unor partide politice pentru a figura controlul popular. Controlul popular în materie fiscală are antecedente şi antecedente puţin strălucite. El a fost prevăzut în timpul Directoratului printr-o lege pentm instituirea unui împrumut forţat. Şi această lege şi acel împrumut au contribuit în mare măsură la discreditarea regimului care avea pretenţia de a face să se uite memoria lui Robespierre şi Saint Juste şi care avea să fie măturat prin lovitura de stat deja 13 Brumar. Sicofanţii au activat atunci din pHn şi delaţiunea a fost în floare, organele fiscale s-au transformat în birouri de primit şi de cercetat denunţuri şi nici un cetăţean nu putea fi sigur că inimiciţia vecinului său nu va lua calea deschisă, prin Invitarea publică la pâră. Rezultatele fiscal au fost însă nule. E adevărat că astăzi avem o problemă acută a evazionismului fiscal. Declaraţii recente ale ministrului de finanţe au arătat cât de mare este numărul acelora care reuşesc să evite impunerea veniturilor sau averilor lor şi care păgubesc astfel întreaga obşte. Dar „controlul popular” nu poate fi aici de niciun folos. El nu poate adăoga decât confuzie, intr’o situaţie care nu poate fi ameliorată decât prin bună organizare. El nu poate favoriza decât deslănţuirea patimilor omeneşti, intr’o vreme când avem nevoe să le potolim..•••*'; ■■ • ,c.:s.r.,;r , Ad. Proorociri Umanitatea lustruită cu lacul strălucitor, fiar superficial, al civilizaţiei moderne a păstrat în străfund de suflet colţuri de intuneric receptiv la tot ce e superstiţie sau derivat al ei. Până în zilele noastre, ţăranul şi câteodată chiar târgoveţul , mai cred încă cu vârcolacii cari muşcă periodic din lună şi, la fel ca în bezna Evului Mediu, sunt convinşi că, în anumite nopţi particular de întunecoase, seriu adevărate congrese de babe diabolice şi tăbăcite, cu râsuri de sirenă antiaeriană şi unghii de strigoi chinez. Credinţele acestea există încă şi probabil că vor dura cât omenirea. Dar ce este mai nostim, e constituit de faptul că, de foarte multe ori, „semnele” cari se arată sunt până la urmă confirmate de acte sau evenimente, ceea ce, se înţelege, e de natură să mărească, la mod considerabil, numărul celor superstiţioşi. Astfel, de pildă, se povesteşte că In vara anului 1914, un balon sferic dintre acelea cari luau parte la întrecerea sportivă pentru cupa Gordon—Bennet, a aterizat, la capătul unei lungi curse, intr’un sat oltenesc de munte. Imediat bătrânii satului au început sfi tragă concluziile... ştiinţifice. ----E semn de la Dumnezeu fraţilor! se văitau moşnegii. Nu vine pedeapă de Sus, dacă au început să sboare... căpiţele de fân! Peste câteva săptămâni începea răsboiul mondial Nr. 1-Acum ne soseşte o veste din Scandinavia prin care se anunţă plăcuta veste că, după petele solare dar, oarecum şi ţinând seama de anumite observaţiuni, vom avea o iarnă dementă. Nu ştim dacă, în caz că proorocirea sau previziunea — mai savant — se va realiza, va trebui să mulţumim doctorilor la astronomie sau ciobanilor din Septentrionul Europei. Ceea ce vom face însă în mod sigur, va fi să aducem laude Domnului pentru imensa milă de care a dat Încă odată dovadă, ferindu-ne de o soartă înspăimântăoare, pe care neprevederea noastră proverbială, n’a fost in stare nici de data asta s’o ocolească. Şi ne vom aminti, cu aceeaşi ocazie, de proverbul vechi românesc care spune: barzei chioare îi face Dumnezeu cuib. ; Fr. Gh. GIOSE POLITICE Hârtie de ziare Problema hârtiei pentru ziare a trecută prin diferite faza. In toate aceste faza, a existat un element consimb a lipsit hârtia frazele puteau fi deosebite numai in ceea ce privește cauzele acestei lipse. Oăata n’a fost hârtie, fiindcă nu exista materie primă, altă dată din pricina transporturilor defectuoase, în fine de cele mai mute ori pentru că nu era păcură. Ni se spune că nici azi nu există făcură. Și ni se propune să apărem :num dai in 2 pagini de două sau de trei ori pe săptămână. Răspunsul ziarelor independente a fost unanim și categoric. Presa nu ■ cate fi redusă la o serie de fiţuici, care că nu poată cuprinde nici materialul curent. Ziare In două plini înseamnă ziare uniforme cenuşii, rso, dă o contribuţie proprie, fără c tonalitate. Diversitatea fi culoarea care sunt caracteristicile unei prese democrate — ar dispare pentru a fi înlocuite e o presă — tip, după bine cunoscutele reţele fasciste. Guvernul este dator să pună odată capăt acestei chestiuni penibile şi să asigure presei posibilitatea de a apărea în condiţii civilizate, potrivit cu marca ei, misiune intr’o eră de restaurare democratică. Jocul medaliei Medalia este din nou în urcare și se vara că de răndul acesta nevroza tursei mare a luat forme cpro ipc demente. Dacă jocul acesta s’ar li-■•'(a la un grup de speculatori •— dispuși să piardă ori să cășdge la . dijzTertte — lucrul ar putea fi privit ca unul dinte fenomenele supărătoare ale crizei. Dar, influenţa pe care jocul medaliei o are asupra preţurilor şi deci asupra puterii de achizţie a Icului — creează o problemă financiară şi socială dintre cele mai finanţe şi mai primejdioase. Ştim că în jocul acesta sunt megrenate şi oficii şi oameni — care ar trebui să apere cu inverşunare moneda ţării. De aceea ne întrebăm din nou: ce face ministul de finanţe, ce face Banca Naţională? Nu ne gândim la acele mijloace de poliţie, care dau întotdeauna rezultate contrare, ci ne referim la ansamblul de măsuri financiare, pe care statul şi Institutul de emisiune le are încă la dispoziţie cel puţin în măsura în care poate influenţa târgul negru un grup de speculatori particulari. ’ ism PRIN EUROPA DEVASTATĂ DE RĂZBOI Aspecte interesante dintr'o tară mică — Cum se trăeşte in patria lui Hamlet — Danemarca,' faria politeței și asta urant din centru, am 'intrat să iau !tâlnesc în fiecare an pentru o con' bunei dispozifii, te primește la tron- ^dejunul. La o masă alăturată trei re- vîefuire de trei luni. Aici se învaţă mei mai în vârstă, îşi termină masa.................................. fieră cu o cartelă, ca mai toate fă-rile din Europa, cu singura deosebire însă, că aici capefi fără doar și poate, fără coadă sau suprapreț și mai ales în cantități îndestulătoare, alimente pentru cari ai cartelă, la datele fixe, fără nici o greutate. La Copenhaga, mai vezi dimineața căruciorul brutarului trecând şi lăsând la fiecare client acasă rafia de pâine şi în faţa fiecărei uşi, aşteaptând cratița pentru lapte, cu gologanii reprezentând costul cantităţii dorite. In tramvaie, găseşti tineri politic coşi şi bine crescuţi, oferindu-şi locul oamenilor mai în vârstă, şi ajutându-le să se urce în vagon, iar taxi-urile ifi încasează cât scrie pe ceas şi nimic în plus, fără să-şi strecoare printre dinți nici un fel de invective... Aceasta se petrece însă la Copenhaga... Copenhaga, e un oraş curat cu case joase, locuit de 600.000 de oameni, deşi mult mai mare decât Bucureştiul nostru. Francos Gomez semnează în săptămânalul ,,"Marseillaisese" un Interesant reportaj, rod al observaţiilor făcute în cursul unei călătorii prin Danemarca, din care extragem cele ce urmează• „ In prima zi de călătorie atras de vitrina apetisantă a unui mare re-internaţionalismul, atât prin fapte cât şi prin cursuri asupra relaţiri lor internaţionale. Astfel, anul acesta au convieţuit la Elseneur într'o atmosferă sănătoasă de curățenie şî bunăvoie, 150 de fete şi băeţi de diferite clase sociale, din diverse tari, cari nu au nimic comun unii cu alţii. Pretutindeni şcoli moderne îşi înalţă zidurile înverzite de trandafiri agăţători. Copiii în afară de orele normate de curs sunt obligaţi în fiecare dimineaţă să facă duş rece, vara sau iarna. Cele două mese sunt servite la şcoală şi sunt plătite ca şi învăţământul de municipalitate. Copiii nevoiaşi sunt ajutaţi prin îmbrăcăminte, cărţi, şi rechizite şcolare. (Continuare în pag. 2-a) Ele savurează încă un pahar de bere spumoasă şi groasă şi mai cu seamă, tare de 3 grade. E un obicei curent în Danemarca; cele trei bătrâne aprind câte o ţigară lungă şi un nor de fum acru şi dens mă învălue. Abundenţă alimentară In acest restaurant un dejun costă 15 coroane. Pentru o dactilografă sau un funcţionar al cărui salariu este de 300 coroane pe lună, e cam scump,aşa încât aceştia, iau masa fie acasă, fie la cantine. Acestea dn urmă servesc pentru patru coroane un hors d'oeuvre, o mâncare pe săturate, un desert şi ca băutură lapte. Bomboneriile, cofetăriile, patiseriile şi măcelăriile gem de mărfuri. In pofida cartelelor eliberate pentru fiecare din aceste produse, se trăeşte destul de larg, cantităţiie împărţite fiind suficiente. Şuncă, mezeluri, ouă, toate se găsesc aici ispititor prezentate în spatele vitrinelor. Dimpotrivă, untul însă, este raionat în mod sever. Un acord comercial cu Anglia face ca cea mai mare parte a producţiei de unt să fie exportată în Regatul Unit , Tinerelul danez învaţă internaţionalismul La Elseneur, aproape de castelul Kromborg, domeniul lul Hamlet, tineri d® toate naţionalităţile se în cel mai lung pod din iPanemarca. SEMNE DE DESTINDERE IN POLTICA INTERNAŢIONALĂ — Prin discuţii, la pace — d. B. BRANIŞTEANU Cuvântările cele mai împor* tante ce s’au rostit în primele zile ale Adunării Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost ale frun* taşilor anglosaxoni, Începând cu cea a preşedintelui Truman. Fie* car© va fi observat că ele au creat o atmosferă complect deo*sebită de cea care a domnit la Conferinţa păcii de la Paris, pe când la aceasta ideile şi concepriile s’au ciocnit aspru şi chiar violent, în aşa măsură, încât unii observatori nu totdeauna obiectivi, nici desinteresaţi, au crezut să poată conchide la posibilitatea ba chiar la probabilitatea unui război, la sau lângă New York calmul s’a coborît însă asupra salii elor; nimeni nu a insistat asupra deosebirilor esenţiale, fundamentale. Idei ce se arătaseră la Paris, cele mai bune speranţe s’au exprimat şi întărit, spiriul Împăciuirii s’a coborît asupra adunării, — şi chiar cei mai pesimişti au început să întrevadă, că omenirea are toată dreptatea să fie optimistă şi să spere că pacea dreaptă şi durabilă pe care o cred© indispensabilă, va fi realizată şi organizată in modul cel mai rational şl în c©l mai scurt timp po* sibil. Constatând aceste îmbucură’ toate realităţi, ar greşi totuşi, cine ar vroi să creadă că pute* rile anglo’saxone ar fl dispuse să cedeze în toate privinţele. întreaga lor Istorie se deoslbeşte prin hotărîrea lor In apărarea ideilor şl revendicărilor ce le apar indispensabile si prin oportunismul lor fată de toate pro* blemeie în care cred că pot ceda, fără a compromite idei și pro* bleme guvernamentale, vitale. Continuitatea și suplet©a sunt caracteristice politicii anglo'saxon®. După pilda Angliei, staele an’glosaxone au fost $1 sunt mereu guvernate do precedent®. MaTrois studiind Istoria Angliei, con* chidea cu o formulă care, după al doilea război mondial, apare mai sus‘ă încă. Puterea de adap* tare a englezilor — spunea el — egalează conservatorismul lor. Mereu Instituţiile lor vechi recunosc, accept ei'şi asimilează ideologiile şi puterile noul. De aceea Anglia nici nu a avut vreo*dată o revoluţie veritabilă. Scurtele revolte care au despărţit isoria ei, n’au fost decât mici unde pe un ocean iar „glorioasa revoluţie din 1688 n’a fost decât un schimb de semnături”. In discursurile pe caredelegaţii anglosaxoni le*au rostit la Adunarea Organizaţiei Naţiuni*lor Unit®, fondul caracterului şi metodelor engleze a predominat. Anglosaxonii nu se sperie de jd©i contrare c©lor pe care le profe*sează ei. Ei sunt învăţaţi cu discuţiile în contradictoriu. Adversarul nu e un duşman şi, chiar dacă el birueşte, îi strângi mâna până la viitoarea ocazie, când speri că ideile tale vor birui. In tot cazul minoritatea trebue să se supună hotărîrilor majorităţii. Cei de altă părere, opozanţii, opoziţia tollerată şi tolerană, sunt recunoscuţi. Increderea r®e ciprocă a celor de păreri deosebite este una din condiţiile fun* damentale ale concepţiei demo* cratice. Experienţa istorică a convins pe anglo’saxoni că unanimităţi de păreri sunt greu şi poae niciodată realizabile. In cazul special al tratatelor de pace, este evident că Interesul' Păcii e mai presus de Interesele' speciale ale spatelor care tratează. Majoritatea decide, dar mi*norităţii îi rămâne speranţa şi chiar certitudinea că, dacă pă* rerea el este cea justă, şi*o va puea impune cu vremea. Când insă cauza pe care o apără tot cei cari participă la dezbateri, în cazul special este cauza păcii, pe care o socot a fi mai importantă, le va fi lesn®, trebue să le fie lesne să se pună de acord și să realizeze chiar unanimitatea. In celelalte cazuri minoritatea trebue să se supună majorităţii. — ac©s* (Continuare în pag. 2-a) . .'colac peste pupăză CEI 45 DE LEPROŞI DIN ARGEŞ ca anul ce cunosc din experienţă directă şi felul cum erau ţinuţi bolnavii chiar după evacuarea sinistrei Lărgeanca şi sensibilitatea lor specifică — că nu simpla curiozitate a determinat vizita ministerială. De bună seama d-na Bagdasar a găsit la instituţia pe care o conduce destule rapoarte şi jalbe, referitoare la tragedia leproşilor. Nu se putea ca omenia d-sale, conjugată cu interesul ştiinţei ce profesează s’o lase nesimţitoare la această tragedie. Căci societatea este datoare sa facă barim faţă de nişte făpturi nevinovate, pe care le-a scos din rândurile sale, să le îngrijească atent, cu toată generozitatea. Dacă vrea să-i ţie ancoraţi omeneşte, în insula lor de surghiun, /dacă nu-i arde să-şi mai sporească sâcâitoaiţle preocupări cu o spaimă în plus Căci 45 de cazuri de lepră înregistrate într’un singur judeţ — şi câte or mai fi acolo pitite — nu sunt aidoma cu 45 cazuri de guturai. . rr fox CITITI !N PAG. Il~as Crezi!Tea drama* l!că s?s Tîscâci Sas»ertrsru Am remarcat ionul alarmant sîderate d®cât paleative, atâta cu care ziarele au anunţat des- vreme cât ele nu se complectau coperirea făcută de caravana sanitară în judeţul Argeş. Pe bună drepta’e, faţă de presupusa puţinătate a cazurilor din ţară — nu şi-a bătut nîmeni capul să le totalizeze — 45 de bolnavi de lepră într’un singur judeţ, înseamnă o neplăcută supriză. De mult, când m’ara ocupat în „Dimineața” de origina maladiei şi în special de soarta nefericiților cu nimic vinovaţi de cumplita ei osândă — m’am străduit să forţez inerţia administrativă şi ignoranța publicului, dovedind că lepra nu stă acasă, e călătoare. Cu ştiinţă sau fără, bate drumurile populate, ca orice boală zisă socială, sifilisul, tuberculoza. Numai că efectele ei sunt ceva mai grave*.* Societatea înfricoşată — pe atunci lepra nu fusese concurată încă de Hitler — s’a grăbit să se apere înfiinţând lazaretul de lângă Isaccea. Asigurând contaminaţilor un adăpost înzestrat cu cele trebuitoare traiului şi îngrijirii medicale — şi-a zis — îi va împiedica să vehiculeze cu vagabondajul lor teribibil baccil al lui Hansen. Chiar dacă solicitudinea arătată brădit cu vizita d-nei dr. Bagda, acestor nenorociţi ar fi fost în ’sat, ministrul sănătăţii, —la Titoate privinţele maximil o vizi- chileşti. Oricum, amândouă înstă făcută acum vreo zece ani tâmplările au semnificaţia lor şi mi-a dovedit contrariul şi încă se asociază în mintea mea cu a-PAG. Zlisa interna« măsurile luate nu puteau fi conmintiri sguduitoare. Bănuesc, — r ţSonală a economie! cu o acţiune de depistare a vătămaţilor. încă atunci, s’au indicat câteva sedii geografice ale boalei — Vâlcea, Argeş, Tulcea, Delta Dunării, Dobrogea — ţinuturi unde s’a cuibărit afurisitul flagel şi de unde se recrutau sărmanii Pensionari ai lazaretului din Tirchileşti. Războiul pe de o parte, anemicul aparat sanitar de altă parte, au încurajat peste parcul de izolare a bolnavilor, prosperarea leprei în libertate. A fost lăsată să se prăsească aşa cum s’a constatat acum. Nu vrem să înspăimântăm pe nimeni, menţionând că mizeria care a dislocat atâta norod din aşezările respective — a urnit desigur şi băştinaşi din judeţele cu pricina. Nevoiaşi, neştiutori de ce blestemată sămânţă transportă cu dânşii, în înghesuiala trenurilor, în târgurile unde vin in atingere cu omenirea validă, la popasurile unde beau din ciutura satului sau din ulcica hamului. Nu ştim dacă e o simplă coincidenţă faptul că impresionanta descoperire din Argeş, s’a TABLETE de ce se teme toat Almea Omul creşte şidescreşte Idupă interesantă ide afectată miopie, locul unde-l pui. In sine nu se schimbă nimic. Sus orî jos, valuta Iul interioară rămâne Intactă. Prostul e prost, încălţat la orice pantofar. Iar inteligenta nu-l alterată de sin pardesiu petîcal si de o gheată scalele. Exteriorul însă variază: fasonul. Ai impresia de umflat si desumflat, după deplasarea verticală, in cele două sensuri, a unui personaj, după cum scoboară ori urcă. Din sutele de cetățeni, trecuti prin lentilele mele, de la cafenea la portofoliu, nu-mi aduc aminte ca mai mult de una pe două la mie, să fi rămas invariabili. Proporţia nu-i exagerată nici la număr nici la procentaj. De când s’a ieftinit marochinul, unica materie primă, care mai poate concura satisfăcător cu carnea de vacă, într’o viaţă de om am apucat sumedenii de miniștri, subsecretari de stat, secretari generali, generali secretari, primari general şi generali primari... când substantivul devine calificativ, amploarea lui asociază două capacități. Portofoliul e si mai mare si mai mic, cu patru sau cu două paftale ori cu o badama. Desigur că dacă-i cu burduf, ca o armonică, el implică și director de cabinet, alt personal însărcinat să ducă geanta de urechi. De obicei, candidatul ajuns capătă un fel de a se uita distrat, chiorâș, cu o strângere a pleoapelor Dacă până Mărfi, el umbla agățat de tramvai și te saluta de pe scara vagonului cu plecăciune. Miercuri nu te mai cunoaşte din automobil şi aşteaptă să scoţi pălăria. Bărbia s-a ridicat la nivelul unde î sta săptămâna trecută nasul şi noul potentat începe să facă, deasupra cravatei, loc pentru o gase viitoare. Se îmbracă fin, h 3 croitori, pe când doamna, de acelaş nume cu Excelenţa Sa, are acasă 4 modiste. Şi-a schimbat şi domiciliul, locuind un apartament somptuos, cu covoare adânci şi cu secretari. Dacă stă la putere mai mult, se alege şi cu un bloc proaspăt construit. Nu mai vede, încredinţat că nici nu-l vede nimeni evoluţiile, de la jerpelitură la samur. Intrun ceas rău, care a fost sigur, în euforie, că nu va suna niciodată , serenissimul parvenit, apărut şi dispărut Instantaneu, prin fulgerarea cristalului, din fuga li- Tm Arghezî (Continuare în pag. 2 a) năzbâtii FIRESC La Arad s’a descoperit o nouă contrabandă de becuri. Contrabandiștii vor cădea ne bec? Kix