Adevěrul, noiembrie 1946 (Anul 59, nr. 16705-16730)

1946-11-01 / nr. 16705

I CHESTIA SILUI Cauze diferite - același efect — Pe mine, lipsa lemnelor mă lasă rece­ — pe mine!.. ANUL 60.­Nr. 16.705 4 PAGINI 300 LEI Vineri l Noembrie 194­ ever ni FONDATORI: AL V. Beldiman 1888—1898 ■­­ Consf. Miile 1897—1920 I 1 Const. Graur 1921—1930­­ Proprietari S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” Şl „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. 1 fox S. I Cota. Nr. 112/946.­­ Azi 31 octombrie, © slava economiei. ...Probabil, a economiei pâine. ÎNCĂ O EXPERIENŢĂ Vă mai aduceţi aminte de vremurile când „controlul ce­­tăţenesc" se exercita pe la ba­riere, impunând un nou acciz pentru alimente menite să umple stomacul subţiat al o­­raşului? Acele vremuri au durat puţin, dar au lăsat a­­mintiri durabile. Li s’a pus ca­păt repede printr'o hotărâre a ministerului de interne şi toa­tă lumea a respirat uşurată, încercări sporadice de a re­învia „controlul cetăţenesc*’ în pieţele de alimente au mai fost făcute de atunci, dar vre­melnicia lor a fost şi mai ac­centuată, deşi efectele lor au fost la fel de însemnate. Nu suntem, fireşte, obligaţi să ţinem seama de propriile noastre experienţe. Dacă aşa ne place, le putem ignora con­cluziile şi le putem repeta de la început. Suntem chiar obli­gaţi să facem acest lucru dacă o fantezie săracă nu ne ins­piră dorinţa şi putinţa de a încerca alte remedii pentru stări de lucruri asemănătoare care se agravează din ce in ce mai mult. Aşa se face că ni se propu­ne reînoirea experinţei „con­trolului cetăţenesc” într-un domeniu mult mai gîngav de­cât acela al cântăririi cartofi­lor sau al numărătoarei verze­lor. Ni se propune ca la verifi­carea situaţiei fiscale a cetăţe­nilor să participe şi unii repre­zentanţi ai unor partide poli­tice pentru a figura controlul popular. Controlul popular în mate­rie fiscală are antecedente şi antecedente puţin strălucite. El a fost prevăzut în timpul Directoratului printr-o lege p­entm instituirea unui împru­mut forţat. Şi această lege şi acel împrumut au contribuit în mare măsură la discredita­rea regimului care avea preten­ţia de a face să se uite memo­ria lui Robespierre şi Saint Juste şi care avea să fie mătu­rat prin lovitura de stat deja 13 Brumar. Sicofanţii au acti­vat atunci din pHn şi delaţiu­nea a fost în floare, organele fiscale s-au transformat în bi­rouri de primit şi de cercetat denunţuri şi nici un cetăţean nu putea fi sigur că inimiciţia vecinului său nu va lua calea deschisă, prin Invitarea publi­că la pâră. Rezultatele fiscal au fost însă nule. E adevărat că astăzi avem o problemă acută a evazionis­mului fiscal. Declaraţii recen­te ale ministrului de finanţe au arătat cât de mare este nu­mărul acelora care reuşesc să evite impunerea veniturilor sau averilor lor şi care păgu­besc astfel întreaga obşte. Dar „controlul popular” nu poate fi aici de niciun folos. El nu poate adăoga decât con­fuzie, intr’o situaţie care nu poate fi ameliorată decât prin bună organizare. El nu poate favoriza decât deslănţuirea pa­timilor omeneşti, intr’o vreme când avem nevoe să le poto­lim.­­.•••*'; ■■ • ,c.:s.r.,;r , Ad. Proorociri Umanitatea lustruită cu lacul strălucitor, fiar superficial, al civi­lizaţiei moderne a păstrat în stră­fund de suflet colţuri de intuneric receptiv la tot ce e superstiţie sau derivat al ei. Până în zilele noastre, ţăranul şi câteodată chiar târgove­ţul , mai cred încă cu vârcolacii cari muşcă periodic din lună şi, la fel ca în bezna Evului Mediu, sunt convinşi că, în anumite nopţi par­ticular de întunecoase, se­riu ade­vărate congrese de babe diabolice şi tăbăcite, cu râsuri de sirenă anti­aeriană şi unghii de strigoi chinez. Credinţele acestea există încă şi probabil că vor dura cât omenirea. Dar ce este mai nostim, e consti­tuit de faptul că, de foarte multe ori, „semnele” cari se arată sunt până la urmă confirmate de acte sau evenimente, ceea ce, se înţelege, e de natură să mărească, la mod considerabil, numărul celor super­stiţioşi. Astfel, de pildă, se povesteşte că In vara anului 1914, un balon sferic dintre acelea cari luau parte la în­trecerea sportivă pentru cupa Gor­don—Bennet, a aterizat, la capătul unei lungi curse, intr’un sat olte­nesc de munte. Imediat bătrânii satului au început sfi tragă conclu­ziile... ştiinţifice. ----E semn de la Dumnezeu fraţi­lor! se văitau moşnegii. Nu vine pe­­deapă de Sus, dacă au început să sboare... căpiţele de fân! Peste câteva săptămâni începea răsboiul mondial Nr. 1-Acum ne soseşte o veste din Scan­dinavia prin care se anunţă plăcuta veste că, după petele solare dar, oarecum şi ţinând seama de anumi­te observaţiuni, vom avea o iarnă d­ementă. Nu ştim dacă, în caz că proorocirea sau previziunea — mai savant — se va realiza, va trebui să mulţumim doctorilor la astrono­mie sau ciobanilor din Septentrio­nul Europei. Ceea ce vom face însă în mod sigur, va fi să aducem lau­de Domnului pentru imensa milă de care a dat Încă odată dovadă, ferindu-ne de o soartă înspăimân­­tăoare, pe care neprevederea noas­tră proverbială, n’a fost in stare nici de data asta s’o ocolească. Şi ne vom aminti, cu aceeaşi oca­zie, de proverbul vechi românesc care spune: barzei chioare îi face Dumnezeu cuib. ; Fr. Gh. GIOSE POLITICE Hârtie de ziare Problema hârtiei pentru ziare a trecut­ă prin diferite faza. In toate a­­ceste faza, a existat un element con­­simb a lipsit hârtia f­razele puteau fi deosebite numai in ceea ce privește cauzele acestei lip­se. Oăata n’a fost hârtie, fiindcă nu exist­a materie primă, altă dată din pricina transporturilor defectuoase, în fine de cele mai mute ori pentru că nu era păcură. Ni se spune că nici azi nu există făcură. Și ni se propune să apărem :num dai in 2 pagini de două sau de trei ori pe săptămână. Răspunsul ziarelor independente a fost unanim și categoric. Presa nu ■ cate fi redusă la o serie de fiţuici, care că nu poată cuprinde nici mate­­rialul curent. Ziare In două p­lini înseamnă ziare uniforme cenuşii, rso, dă o contribuţie proprie, fără­­ c tonalitate. Diversit­atea fi culoarea care sunt caracteristicile unei prese democrate — ar dispare pentru a fi înlocuite e o presă — tip, după bine cunoscu­tele reţele fasciste. Guvernul este dator să pună odată capăt acestei chestiuni penibile şi să asigure presei posibilitatea de a apă­rea în condiţii civilizate, potrivit cu marca ei, misiune intr’o eră de res­taurare democratică. Jocul medaliei Medalia este din nou în urcare și se vara că de răndul acesta nevroza tursei mare a luat forme cpro­ ipc demente. Dacă jocul acesta s’ar li­­-■•'(a la un grup de speculatori •— dispuși să piardă ori să cășdge la . di­­jzTertte — lucrul ar putea fi privit ca unul dinte fenomenele supărătoare ale crizei. Dar, influenţa pe care jo­cul medaliei o are asupra preţurilor şi deci asupra puterii de achizţie a Icului — creează o problemă finan­ciară şi socială dintre cele mai fi­­nanţe şi mai primejdioase. Ştim că în jocul acesta sunt me­­grenate şi oficii şi oameni — care ar trebui să apere cu inverşunare moneda ţării. De aceea ne întrebăm din nou: ce face ministul de finanţe, ce face Banca Naţională? Nu ne gân­dim la­ acele mijloace de poliţie, care dau întotdeauna rezultate contrare, ci ne referim la ansamblul de măsuri financiare, pe care statul şi Institutul de emisiune le are încă la dispoziţie cel puţin în măsura în care poate in­fluenţa târgul negru un grup de spe­culatori particulari. ’ ism PRIN EUROPA DEVASTATĂ DE RĂZBOI Aspecte interesante dintr'o tară mică — Cum se trăeşte in patria lui Hamlet — Danemarca,' fari­a politeței și a­­sta urant din centru, am 'intrat să iau !tâlnesc în fiecare an pentru o con' bunei dispozifii, te primește la tron- ^dejunul. La o masă alăturată trei re- vîefuire de trei luni. Aici se învaţă mei mai în vârstă, îşi termină masa.................................. fieră cu o cartelă, ca mai toate fă-­­­rile din Europa, cu singura deosebi­re însă, că aici capefi fără doar și poate, fără coadă sau suprapreț și mai ales în cantități îndestulătoare, alimente pentru cari ai cartelă, la da­tele fixe, fără nici o greutate. La Copenhaga, mai vezi dimineața căruciorul brutarului trecând şi lă­sând la fiecare client acasă rafia de pâine şi în faţa fiecărei uşi, aşteap­­tând cratița pentru lapte, cu gologa­nii reprezentând costul cantităţii do­­rite. In tramvaie, găseşti tineri politic coşi şi bine crescuţi, oferindu-şi lo­cul oamenilor mai în vârstă, şi aju­­tându-le să se urce în vagon, iar taxi-urile ifi încasează cât scrie pe ceas şi nimic în plus, fără să-şi stre­coare printre dinți nici un fel de in­vective... Aceasta se petrece însă la Copen­haga... Copenhaga, e un oraş curat cu case joase, locuit de 600.000 de oameni, deşi mult mai mare decât Bucureştiul nostru. Franco­s Gomez semnează în săp­tămânalul ,,"Marseillaisese" un Intere­sant reportaj, rod al observaţiilor fă­cute în cursul unei călătorii prin Da­nemarca,­­ din care extragem cele ce urmează• „­­ In prima zi de călătorie atras de vitrina apetisantă a unui mare re-internaţionalismul, atât prin fapte cât şi prin cursuri asupra relaţiri lor in­ternaţionale. Astfel, anul acesta au convieţuit la Elseneur într'o atmosferă sănătoa­să de curățenie şî bunăvoie, 150 de fete şi băeţi de diferite clase sociale, din diverse tari, cari nu au nimic co­mun u­nii cu alţii. Pretutindeni şcoli moderne îşi înalţă zidurile înverzite de trandafiri agăţători. Copiii în afară de orele normate de curs sunt obligaţi în fie­care dimineaţă să facă duş rece, vara sau iarna. Cele două mese sunt ser­vite la şcoală şi sunt plătite ca şi în­văţământul de municipalitate. Copiii nevoiaşi sunt ajutaţi prin îmbrăcă­minte, cărţi, şi rechizite şcolare. (Continuare în pag. 2-a) Ele savurează încă un pahar de bere spumoasă şi groasă şi mai cu seamă, tare de 3 grade. E un obicei curent în Danemarca; cele trei bătrâne a­­prind câte o ţigară lungă şi un nor de fum acru şi dens mă învălue. Abundenţă alimentară In acest restaurant un dejun costă 15 coroane. Pentru o dactilografă sau un funcţionar al cărui salariu este de 300 coroane pe lună, e cam scump,­­aşa încât aceştia, iau masa fie acasă, fie la cantine. Acestea dn urmă servesc pentru patru coroane un hors d'oeuvre, o mâncare pe să­turate, un desert şi ca băutură lapte. Bomboneriile, cofetăriile, patiseriile şi măcelăriile gem de mărfuri. In pofida cartelelor eliberate pentru fiecare din aceste produse, se trăe­şte destul de larg, cantităţiie împăr­ţite fiind suficiente. Şuncă, meze­luri, ouă, toate se găsesc aici ispititor prezentate în spatele vitrinelor. Dim­potrivă, untul însă, este rai­onat în mod sever. Un acord comercial cu Anglia face ca cea mai mare parte a producţiei de unt să fie exportată în Regatul Unit­ , Tinerelul danez învaţă internaţional­ismul La Elseneur, aproape de castelul Kromborg, domeniul lul Hamlet, ti­neri d® toate naţionalităţile se în­ cel mai lung pod din iPanemarca. SEMNE DE DESTINDERE IN POLTICA INTERNAŢIONALĂ — Prin discuţii, la p­ace — d. B. BRANIŞTEANU Cuvântările cele mai împor* tante ce s’au rostit în primele zile ale Adunării Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost ale frun* taşilor anglo­saxoni, Începând cu cea a preşedintelui Truman. Fie* car© va fi observat că ele au creat o atmosferă complect deo*­sebită de cea care a domnit la Conferinţa păcii de la Paris, pe când la aceasta ideile şi concepr­­iile s’au ciocnit aspru şi chiar violent, în aşa măsură, încât unii observatori nu totdeauna obiectivi, nici desinteresaţi, au crezut să poată conchide la posi­­bilitatea ba chiar la probabilita­­tea unui război, la sau lângă New­ York calmul s’a coborît însă asupra salii elor; nimeni nu a insistat asupra deosebirilor esenţiale, fundamentale. Idei ce se arătaseră la Paris, cele mai bune speranţe s’au exprimat şi întărit, spiri­ul Împăciuirii s’a coborît asupra adunării, — şi chiar cei mai pesimişti au înce­put să întrevadă, că omenirea are toată dreptatea să fie opti­­mistă şi să spere că pacea dreap­­tă şi durabilă pe care o cred© indispensabilă, va fi realizată şi organizată in modul cel mai ra­­tional şl în c©l mai scurt timp po* sibil. Constatând aceste îmbucură’ toate realităţi, ar greşi totuşi, cine ar vroi să creadă că pute* rile anglo’saxone ar fl dispuse să cedeze în toate privinţele. întreaga lor Istorie se deoslbeşte prin hotărîrea lor In apărarea ideilor şl revendicărilor ce le apar indispensabile si prin opor­tunismul lor fată de toate pro* blemeie în care cred că pot ceda, fără a compromite idei și pro* bleme guvernamentale, vitale. Continuitatea și suplet©a sunt ca­­racteristice politicii anglo'saxon®. După pilda Angliei, sta­ele an’­glo­saxone au fost $1 sunt mereu guvernate do precedent®. MaT­rois studiind Istoria Angliei, con* chidea cu o formulă care, după al doilea­ război mondial, apare mai sus‘ă încă. Puterea de adap* tare a englezilor — spunea el — egalează conservatorismul lor. Mereu Instituţiile lor vechi re­cunosc, accep­t ei'şi asimilează ideologiile şi puterile noul. De aceea Anglia nici nu a avut vreo*­dată o revoluţie veritabilă. Scur­tele revolte care au despărţit is­oria ei, n’au fost decât mici unde pe un ocean iar „glorioasa revoluţie din 1688 n’a fost decât un schimb de semnături”. In discursurile pe care­­dele­gaţii anglo­saxoni le*au rostit la Adunarea Organizaţiei Naţiuni*­lor Unit®, fondul caracterului şi metodelor engleze a predominat. Anglo­saxonii nu se sperie de jd©i contrare c©lor pe care le profe*­sează ei. Ei sunt învăţaţi cu dis­cuţiile în contradictoriu. Adver­sarul nu e un duşman şi, chiar dacă el birueşte, îi strângi mâna până la viitoarea ocazie, când speri că ideile tale vor birui. In tot cazul minoritatea trebue să se supună hotărîrilor majorităţii. Cei de altă părere, opozanţii, opoziţia toll­erată şi toleran­ă, sunt recunoscuţi. Increderea r®e ciprocă a celor de păreri deose­bite este una din condiţiile fun* damentale ale concepţiei demo* cratice. Experienţa istorică a convins pe anglo’saxoni că una­nimităţi de păreri sunt greu şi poae niciodată realizabile. In­ cazul special al tratatelor de­ pace, este evident că Interesul' Păcii e mai presus de Interesele' speciale ale spatelor care tratea­ză. Majoritatea decide, dar mi*­norităţii îi rămâne speranţa şi chiar certitudinea că, dacă pă* rerea el este cea justă, şi*o va pu­­ea impune cu vremea. Când insă cauza pe care o apără tot­ cei cari participă la dezbateri, în cazul special este cauza păcii, pe care o socot a fi mai importantă, le va fi lesn®, trebue să le fie lesne să se pună de acord și să realizeze chiar unanimitatea. In celelalte cazuri minoritatea trebue să se supună majorităţii. — ac©s* (Continuare în pag. 2-a) . .'­­colac peste pupăză CEI 45 DE LEPROŞI DIN ARGEŞ ca anul ce cunosc din experienţă directă şi felul cum erau ţinuţi bolnavii chiar după evacuarea sinistrei Lărgeanca şi sensibilita­tea lor specifică — că nu sim­pla curiozitate a determinat vizi­ta ministerială. De bună seama d-na Bagdasar a găsit la institu­ţia pe care o conduce destule ra­poarte şi jalbe, referitoare la tra­­gedia leproşilor. Nu se putea ca omenia d-sale, conjugată cu inte­resul ştiinţei ce profesează s’o la­se nesimţitoare la această trage­die. Căci societatea este datoare sa facă barim faţă de nişte făpturi nevinovate, pe care le-a scos din rândurile sale, să le îngrijească atent, cu toată generozitatea. Dacă vrea să-i ţie ancoraţi ome­neşte, în insula lor de surghiun, /­dacă nu-i arde să-şi mai sporea­scă sâcâitoaiţle preocupări cu o spaimă în plus Căci 45 de ca­zuri de lepră înregistrate într’un singur judeţ — şi câte or mai fi acolo pitite — nu sunt aidoma cu 45 cazuri de guturai. . rr fox CITITI !N PAG. Il~as Crezi!Tea drama* l!că s?s Tîscâci Sas»­ertrsru Am remarcat ionul alarmant­­ sîderate d®cât paleative, atâta cu care ziarele au anunţat des- vreme cât ele nu se complectau coperirea făcută de caravana sa­nitară în judeţul Argeş. Pe bună drepta’e, faţă de presupusa pu­ţinătate a cazurilor din ţară — nu şi-a bătut nîmeni capul să le totalizeze — 45 de bolnavi de le­pră într’un singur judeţ, înseam­nă o neplăcută supriză. De mult, când m’ara ocupat în „Dimineața” de origina maladiei şi în special de soarta nefericiți­lor cu nimic vinovaţi de cumpli­ta ei osândă — m’am străduit să forţez inerţia administrativă şi ignoranța publicului, dovedind că lepra nu stă acasă, e călătoa­re. Cu ştiinţă sau fără, bate dru­murile populate, ca orice boală zisă socială, sifilisul, tuberculo­za. Numai că efectele ei sunt ce­va mai grave*.* Societatea înfricoşată — pe a­­tunci lepra nu fusese concurată încă de Hitler — s’a grăbit să se apere înfiinţând lazaretul de lân­gă Isaccea. Asigurând contami­naţilor un adăpost­­ înzestrat cu cele trebuitoare traiului şi îngri­jirii medicale — şi-a zis — îi va împiedica să vehiculeze cu va­gabondajul lor teribibil baccil al lui Hansen. Chiar dacă solicitudinea arătată brădit cu vizita d-nei dr. Bagda, acestor nenorociţi ar fi fost în ’sat, ministrul sănătăţii, —­la Ti­­toate privinţele maximi­l o vizi- chileşti. Oricum, amândouă îns­tă făcută acum vreo zece ani tâmplările au semnificaţia lor şi mi-a dovedit contrariul­ şi încă se asociază în mintea mea cu a-­PAG. Zlisa interna« măsurile luate nu puteau fi con­mintiri sguduitoare. Bănuesc, — r ţSonală a economie! cu o acţiune de depistare a vătă­maţilor. încă atunci, s’au indicat câteva sedii geografice ale boa­lei — Vâlcea, Argeş, Tulcea, Del­­ta Dunării, Dobrogea — ţinuturi unde s’a cuibărit afurisitul flagel şi de unde se recrutau sărmanii Pensionari ai lazaretului din Tir­­chileşti. Războiul pe de o parte, anemi­­cul aparat sanitar de altă parte, au încurajat peste parcul de izolare a bolnavilor, prosperarea leprei în libertate. A fost lăsată să se prăsească aşa cum s’a con­statat acum. Nu vrem să înspăimântăm pe nimeni, menţionând că mizeria care a dislocat atâta norod din a­­şezările respective — a urnit desigur şi băştinaşi din judeţele cu pricina. Nevoiaşi, neştiutori de ce blestemată sămânţă trans­portă cu dânşii, în înghesuiala trenurilor, în târgurile unde vin in atingere cu omenirea validă, la popasurile unde beau din ciu­tura satului sau din ulcica hamu­lui. Nu ştim dacă e o simplă coincidenţă faptul că impresio­nanta descoperire din Argeş, s’a TABLETE de ce se teme toat Almea Omul creşte şi­­descreşte Idupă interesantă ide afectată miopie, locul unde-l pui. In sine nu se schimbă nimic. Sus orî jos, valuta Iul interioară rămâ­ne Intactă. Prostul e prost, încăl­ţat la orice pantofar. Iar inteligenta nu-l alterată de sin pardesiu petîcal si de o gheată scalele. Exteriorul însă variază: fasonul. Ai impresia de umflat si desumflat, după de­plasarea verticală, in cele două sensuri, a unui personaj, după cum scoboară ori urcă. Din sutele de cetățeni, trecuti prin lentilele mele, de la cafenea la portofoliu, nu-mi aduc aminte ca mai mult de una pe două la mie, să fi rămas invariabili. Proporţia nu-i exagerată nici la număr nici la pro­centaj. De când s’a ieftinit maro­chinul, unica materie primă, care mai poate concura satisfăcător cu carnea de vacă, într’o viaţă de om am apucat sumedenii de miniștri, subsecretari de stat, secretari ge­nerali, generali secretari, primari general şi generali primari... când substantivul devine calificativ, am­ploarea lui asociază două capaci­tăți. Portofoliul e si mai mare si mai mic, cu patru sau cu două paf­tale ori cu­ o badama. Desigur că dacă-i cu burduf, ca o armonică, el implică și director de cabinet, alt personal însărcinat să ducă geanta de urechi. De obicei, candidatul ajuns ca­pătă un fel de a se uita distrat, chiorâș, cu o strângere a pleoapelor Dacă până Mărfi, el umbla agățat de tramvai și te saluta de pe­ scara vagonului cu plecăciune. Miercuri nu te mai cunoaşte din autom­obil şi aşteaptă să scoţi pălăria. Bărbia­­ s-a ridicat la nivelul unde­ î sta săptămâna trecută nasul şi noul potentat începe să facă, deasupra cravatei, loc pentru o gase viitoare. Se îmbracă fin, h 3 croitori, pe când doamna, de acelaş nume cu Excelenţa Sa, are acasă 4 modiste. Şi-a schimbat şi domiciliul, locuind un apartament somptuos, cu co­voare adânci şi cu secretari. Dacă stă la putere mai mult, se alege şi cu un bloc proaspăt construit. Nu mai vede, încredinţat că nici nu-l vede nimeni evoluţiile, de la jerpeli­­tură la samur. Intrun ceas rău, care a fost sigur, în euforie, că nu va suna niciodată­ , serenissimul parvenit, apărut şi dispărut Instantaneu, prin fulgerarea cristalului, din fuga li- Tm Arghezî (Continuare în pag. 2­ a) n­ăzbâtii FIRESC La Arad s’a descoperit o nouă contrabandă de becuri. Contrabandiștii vor cădea ne bec? Kix

Next