Adevěrul, ianuarie 1947 (Anul 60, nr. 16754-16776)

1947-01-03 / nr. 16754

mi 81.­­ Hr. 18.754 4 PAGENI 3CO­LE! Vliieff 3 lamcaHe SS47 FONDATORI: AI. V. Beidiman Consf. Miile Const Graui 1888—1897 1897—1920 1921—1936 Proprietari S. A. H. „Sărindar*» EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL* Sl „D3SM1 ^JEATA» Registrul de publicații al Trib I nnv 8 *. Tom Nr 142/918. faxe pnstatS pisata In eransrar aonfcnn a prob Sri! Dir g®a, ?. X. X, Sí, 148*98 'Am intrat in o ml© sa^iaä sut© patruzeci si șapte mmm Si șapte gras o? r&ms* Directorb­ranișteanu BIROURILE: București, Str. [Viatei Milie 11 TELEFOANE: Iledactin 5.38 56 Adm'nistr«ti» 5 57 63 PnhlicKnlea 5 57 63 PERSPECTIVE Cronicarul anului 1946, oricât i­dent ca „recalculările” preţurilor s'ar strădui să cerceteze şi să­pă- industriale dela începutul anului timxde fenomenele economice, fi- j 1946, care trebuiau să asigure fi­nanciare, sociale şi monetare la la­ nivel de stabilitate intre preţ şi sa­larii, au fost depăşite de evoluţia faptelor împlinite, iar indicele ge­neral de scumpete a înregistrat sal­turi violente din lună în lună. Problema crucială în acest mo­ment este cea alimentară. Nu se poate ascunde că forurile noastre de resort au procedat întotdeauna cu supleţea necesară şi cu fermita­tea integrală pentru a face faţă lip­surilor şi dificultăţilor fără prece­dent în această materie. Timidita­tea şovăitoare în legăură cu stabili­rea unor preţuri la cereale care să formeze un stimulent eficace pentru predarea puţinelor disponibilităţi către colectori, nu a putut înfrâna cererile extrem de ridicate de pre­ţuri din partea acelor producători fericiţi cari mai dispun de anumite prisosuri. De altfel, în anul expirat, Andre­ Fu­lmon mina celei mai desăvârşite obiectti­­vitaţi, este mult prea aproape de vâltoarea şi de succesiunea eveni­mentelor şi întâmplărilor zilnice, pentru a putea revendica o judeca­tă absolut imparţială şi dreaptă. "V­om încerca, totuşi, să cuprindem într-o prezentare sintetică evoluţia economică din ultimele douăspreze­ce luni, care au însemnat pentru ţa­ra noastră o perioadă de rezistenţă îndârjita împotriva greutăţilor post­belice normale şi a vicisitudinilor excepţionale care ne-au lovit, rezis­tenţa care a consumat însă, din sub­stanţa forţelor noastre economice. Dacă ea ar întocmi astăzi o hartă în culori a stărilor economice de criză în care se sbat aproape toate ţările europene, fireşte că nu România ar prezenta coloritul cel mai forte, cu toata seceta care, — şi avem­ datoria tristă să recunoaştem că efectele ei vine mai grave se vor face resimţite abia în primul semestru din 1947,­­— va lăsa urme adânci în corpul e­­conomic al ţării. Anul 1946 a fost sub raportul schimburilor comerciale cu străină­tatea, aproape tot atât de etanşat şi, izolat cu cel precedent, cu singu­ra excepţie — cu adevărat salvatoa­re* — a raporturilor noastre de im­port şi export cu Uniunea Sovietică. Dealtfel, fără nici o exagerare ha­­rn­ă, se poate spune că acordul e­­con­omic româno-sovietic din 8 Mai 1943 con­stitue o adevărată oază în deşertul comerţului nostru exterior actual dar nevoile cele mai elementare ale economiei noastre naţionale, în toate compartimentele ei, cer reluarea urgentă ,pe o bază reală şi lărgită, a legăturilor co­merciale cu străinătatea. In sectorul industrial, se oglinde­şte în mod quasi-automat însemnă­­atea directă şi vitală a importuri­lor, pentru buna funcţionare a râ­turilor principale de­ fabricaţie, am constata că toate acele indus­trii care, spre norocul lor, s’au pu­tut alimenta cu materii prime sau cu material technic indigen ori so­vietic, au funcţionat, în condiţiuni mehiu, de satisfăcătoare şi lucrative chiar pe când categoriile de indus­ai în dependenţă pronunţată de o­porturile de bază din diverse s­ate, au fost nevoite să-şi compri­se activitatea la o fracţiune din ca­­rcitatea lor normală de fabricaţie. ■ n Asemenea împrejurări este evi­­ggriăsswsHEr (Continuare în part. 2-a) Intr’o foaie de dimineata an confrate indigne* a’îeTe ir'c­jte. 'contra medicilor ale căror preîent î, fa ceeace privegie onorariu* depașesc'i cu mult capacitatea de plata a 5$ la sut'ă din bolnavi. Remarca ziar’stului ir, chestie apare ca foai­e justă dacă ne gândim, că înV’o fora cu boli endemice cum este 3in nefericire România, mizeria şi lipsurile cen­­siiUiesc factori Incomparabil de activare: cum acolo unde sunt boli e musai să î*e şi foomnevi necesitatea de a avea med-ci cât mai capabili fiji mai ales accesibili pungilor modeste nu poate fi contesta­t de nimeni Unde suntem mai puţin de acord cu confra* fe5c este atunci când se întreabă: dacă un medic oarecare pretinde si obţine 108 m­i lei, cât trebue sa ceară aiuneî un dip ins TfiSdte procesor pentru o vizita f»I« «Siiuită? E»r vcz'? aici e aicVi O stî.'ă de mii de Iei e mult. este eu«era eh’ar p"nitni punga nriuî salariat manual au Sntelecîuals indiferent. Cu un bilet de 109 zni] lei omu! se sba'c se suceste şi câteo* data reuşeşte să rasbeasAi 2—-3 zile în timpu­rile acestea de scumpete cumplită-Dar tocmai din causa acestei vieţi atât de grele, practicianul ob’înuft pretinde 100 de rri. lei de vizită. Suma este evident mare bolnav, insă dacă ne gândim că m­ulți med'cî doua viz»-© pe zi e totul ipotetic np vom da seama de, pripeala I judecății care condamnă. ,,Un dV-ins medic profesor ‘“'H1 Irt d. »Wfc/. in«» autorul «tic • fot tn carft autoru! deSCf'«, lului. Ren ru c ? tntrebam no*. Dece nu practic'an care e vizitat do maximum * cl*ent sau doi pe sl să nu poată pre înde cincca parte din ceeace încasează dela bot'­­navi colegul său de peste drum* n­c e! eh«:»* și decan ai FacultetU de Mcdte'nă? Ori mi cîar: dintre doctorul ru un musterte aflate de 180.080 lei ţi «cel cu 60 a 500 de mii, care ar trebui scuturat rte autorităţi, aşa cum pre» contează contraîete? ,nu este oare mai logic ca acolo and? »10 Ingheşie suferinţele tariful să fie, dacă nu modest, cel puţin rezonabil? No! aşa vedem probema. F. Gh. I GLOSE POLITICE l­eu sărbătorii fie­ va schimba ceva? Vom avea apa? Trenurile vor cir­cula normal? Nu vom maî avea pană la lumină- De tramvaie, nu mai spunem­­ni­mic. Nu ne facem, nici o iluzie. Cel puţin dacă ni s’ar da aţă pent­ru­­ coase nasturii rupţi cotidian şi cău­taţi mereu sub picioarele calătorilor. lÎPări Dar să zicem că vom plăti O.m­entî și-au fLjut cu­ prilejul a- j Întrebarea, es­e: urcarea tariful,ui nu lui nou p care cum a pv.f u foarte stăruitoare urări, de da'c aceas'a cu înţelesuri şi subinfelezuri legate de mariie lup­­suri încercări prin care P'ecem. Am y.:e~/şi noi desigur, c® măcar in parte tot ce ne •apt dorii unul alt­uia sil se realizeze si defim in primul rănd­ să vedem acel început de nor­­■ polizare a cotidianului care să ne in­­rrădue Unis­ea necesară pentru a pur­tea desfăşura mai în voie şi mai ufl acţiunea noastră fiecare in domeniul lui­ Se pare că acom abia acum a în­ceput. Calendaristic am trecut o bună parte din ea, totuşi mai rămâne o pe­roadă grea; cel puţin să creăm de la început o oarecare ordine, să luăm măsuri de asemenea natură încât greutăţile să le suportăm■ mai uşor­ şi mai ales in mod egal. I­mite- Se Societatea generală de gaz și elect­­ficitare a luat, se pare, obiceiul ca nici când in când să oprească lumina în unele cartiere orașului. Lăsăm la­ o parte faptul că lucrul acesta ne face să pierdem, multe ore de muncă t­e produce desorganizarea în multe înreprnderi. Semnalăm însă că a­­cest sistem, practicat fără ca popu­laţia CapUolei să fie preaviza­t poa­te da loc nu nimai la pagube ci şi la Occidents periculoase• Dacă Societa­­ter.’, de gaz intenţionează să raţiona­lizeze oarecum lumina ar fi bine să ştim şi noi şi mai ales să ştim, exact momentul în care curentul va înceta să circule pe firele electrice. Nu ver­dem nici v.n rr.6­ iv ca Societatea de gaz să admire at&t de mult procedeul U. C. B.-ului care lasă stipulat­ii ore întregi și tocmai când e mai necesar fără o că, nu vedem nic un motiv ca aces', lucru să fie at&t de admirat în­că­ să fie imitat- Dacă e vorba să luăm exemple putem, găsi exemple mai bune. C­lipă întâi Sc­­­arc că lfi~ vine cu tarife noui. 1 Ne referim la tarifele CF­R­, UCB, SOGS, STR ec. Ora 24 a zilei de Marţi, desparte o­uă epoci a tarifelor. Ultcip. ru sute la sută. Cetăţeanu­lui i se face grăbi şi obligatoriu un cadou care în bugetul său va repre­zenta un mare semn de întreb­are. Și un motiv da —Dă» De unde mai plătim?. _ » A r Jucăriil© Subiect omenesc prin excelenţă. Subiect profund şi Încântător. Dacă jucăria a’ar fi atât de fragilă, ar îi 900.090 le­i? Că un circ miniatural, cu trapezişti, acrobaţi, clovni, cai, girafe, dromadori, toate din cărţi, 6.009.09® lei (da, da, este exact: şase milioane!)? Nu ne putem opri să ne între­băm: câte bunici, câte mame au putut faas, in anul de grape 1946, gestul acesta de tandreţe şi câţi co­pii au avut bucuria în dimineaţa de Crăciun, să-şi încânte ochii cu acele jucării viu colorate cari, deşi simple, au, totuşi, puterea de a pă­stra pentru toata viaţa tot ceea ce copilul a legat şi creiat în jurul lor ca poezie? A Mesajul de Anul Nou al M. S. Regelui ROMÂNI. In clipa în care trecam pragul anului nou, primul Meu gând și toată dragostea Mea se îndreap­tă către voi. Anul care a trecut ne-a adus grele încercări. Cu toate străda­niile voastre, la toată munca de­pusă, viata a devenit mai grea, din cauza secetei cumplita care ne-a bântuit-Sunt lipsuri mari. Ne aşteaptă luni în care vom avea de înfrun­tat mari greutăţi. Dacă vom fi uniţi, dacă ne vom ajuta unii pe alţii şi vom şti să dovedim vechile noastre vir­tuţi de cumpătare şi solidaritate, sunt încredinţat ca vom birui. Pătrunşi cu toţii de împreju­rările grele prin care trecem, va trebui pe viitor să intensificăm munca noastră, pentru ca produc­ţia să sporească cât mai mult, spre a putea umple golurile şi vindeca cu un ceas mai devreme rănile războiului. Sunt încredinţat că anul care începe ne va aduce făurirea pă­cii şi va asigura tuturor înfăp­tuirea nădejdilor de mai bine. Fac apel la iubirea de ţară a tuturor şi la grija ce trebue să purtăm pen­tru ca prin sforţări comune să putem ieşi din greută­ţile ce ne apasă­­în drept gândul Meu către Atot­puternicul şi-l fog să reverse bu­nătatea sa asupra poporului Meu și să-i aducă un an nou fericit și îmbelşugat. . b. La Mulți Ani! W *geîe MAREŞALUL MTISOMERY DESVALUE CURSUL RĂZBOIULUI La 27 Februarie 1947 va apare, , perfect în conversaţia telefonică pe care au avut-o­rrr acea zi, la orele 16.55, şeful de stat majo* al mareşa­lului von Rundstedt, cu şeful de stat major al armatei a 7-a germane, Hitler şi-a, exprimat dorinţa ca pâ­nă în seara Aceleiaşi zile d® 6 Iunie, capul de pop să fia Oh Licit. Acest ordin fantastic arată cât de puţin au fost cunoscute la Paris şi Berlin, pro­porţiile grandioase ale operaţiei în­treprinsă de aliaţi. Date fiind mize­rabilele comunicaţii din tabăra, ina­micului, este chiar îndoelnic dacă a­­cest ordin a putut fi transmis în fapt, diviziilor, cărora le fusese trimis, Se pare că șeful statului major german ar fi spus chiar că sarcina i se pare imposibil de executat, dar Rommel a dat ordin ca a 21-a divizie de Pan­zer să atace imediat. Interogatoriile luate ulterior gene­ralilor germani cari au fost în Nor­mandia, arată ce confuzie îngrozitoa­re a domnit în tabăra inamică în ziua debarcării. Un exemplu edificator este acel oferit tot de divizia 21 -a Panzer, al cărei comandant aflase şti­rile despre apropierea noastră după miezul nopţii, dar nu primise nici un fel de ordine de la autorităţile rmlita­până a doua zi dimi­trvtr'o mare editură londoneză, car­tea mareşalului lord Montgomery, intitulata „Din Normandia la Marea Baltică", în care victoriosul coman­dant englez a consemnat preţioasele sale mărturii cu privire la evenimen- te militare care au început­ în zori­­i zilei de 6 Iunie 1944 — ziua debar­­penmi­cării pe Continent — și s'au sfârşit I« toart-i cu capitularea necondiţionată a vna" ceva «['micului. Extragem din această lucrare de poat­­e*r*'mare valoare documentară un capi­moment Care a fost reacțiunea­ înaltului co­mandament german la asalt şi faţă de rapida pătrundere prin apărările sale de coastă? Ştim astăzi că gradul de surpriză pe care l-am atins, a fost mult mai mare decât ni l-am fi putut imagina­­ ca posibil. Distrugerea comunicaţii" sonda cea mai subtilă, cea si- [ ror inamicului pricinuite de bombar­damentele noastre și paralizarea in­­stalațîunilor sale de Radar, în urma contramăsuriior luate de noi, leau pus pe inamic în situația de a nu putea, o bună bucată de vreme, să-și dea ssams despre extinderea și tăria a" __________ saltului nostru. A trecut destul timp Pnmbându-mi acum in preajma până când au ajuns la Hitler informa­­ ~­iile mai complecte și încă mai mult timp a trecut până când marele său cartier a putut da ordinele cuvenite formațiunilor de luptă. Faptul că la 6 Iunie a 21-a divizie 12-a divizie de SS, a reacţionat, s'a dato­rat iniţiativei proprii a comandanţilor lor. Nu numai că irremicul a crezut că debarcările noastre în peninsula Co­tentin erau intenţionate ca simple di­versiuni, cu­ care uşor ar fi putut ter­mina, dar persista chiar credinţa că g­ură ca să pătrundem până în ini­ma omului. Copiii regăsesc, in toţi anii, în vitrinele feerice ale maga­zinelor, acea aşteptare şi acea spe­ranţă care sunt însăşi esenţa vieţii şi o lume de obiecte vii, veşnic noui şi somptuoase, făcute sa încununa cele mai tainice visuri ale lor. In aceasta stă tot miracolul jucăriilor, sărbătorilor Grăiciunului, privirile prin vitrine, am întâlnit aceleaşi jucării. Să nu căutaţi,­ însă, să în­trebaţi de preţul lor. Căci aceasta ar putea să vă indispue pe tot re­stul zilelor până la sfârşitul acestui an atât de sgârcit cu bucuriile. Şi . „ . , , . apoi la ce bun să ştii că un avion­­ d© Panzer a contraatacat şi a sau un automobil de tinichea, mo­dele reduse ale fraţilor lor uriaşi, costă 250.000 lei, sumă ce reprezintă valoarea unui mic apartament îna­inte da război? Sau că un joc de pietre, adevărate piese detaşate a unui vis gata oricând să fie reclă­dit — costă 806.00® lai? Că o păp li­se, la contactul căreia imaginaţia . . ,. „ _ , copilului ţâşneşte ca un izvor viu,, in*r a9^ operaţie in sine, nu era de­------- — - ' * * cât o diversiune şi doar preludiul principalei invazii a aliaţilor, care ar fi trebuit sa aibă loc la Pas de Calais. Drept consecința, inamicul a apre­ciat complect greşit scopul debarcă­rilor noastre și, ca urmare, aceasta a înrâurit enorm hotărîr­ile sale cu pr­­vir­e la aducerea diviziilor din nordul Franţei, în Normandia. Or­icle lui Hitler Rel­efiunea comandamentului su­prem »german la aflarea ştirei despre R B* M» 1 debarcam« noashâ. *» oglindeşte re superioare, neafă la 7. Deşi i se ordonase să nu facă nici o mişcare până ce nu va fi primit in­strucţiuni de la grupul de armate „B", totuşi,, din propria sa iniţiativă, el ho­tărâse să atace a 61a divizie aero­purtată britanică, dând ordine în con­secinţă, la ora 6.30 dimineaţa. La ora 7, încă nu primise nici­ un fel de ordin referitor la rolul pe care divi­zia sa trebuia să îl aibe pentru a re­zista invaziei şi abia către ora 10 a primit ordinul operativ c s­e anula ac­­ţi­unea sa împotriva celei de a 6-a divizii aeropurtate, urmând ca el să dea sprijin forţelor care acopereau Gaen­d. Con­friziia trimisă Ca un adaos la confuzia provoca­tă ca paralizarea comunicaţi­lor, se pare că şi planurile inamicului cu privire la preîntâmpinarea atacului deosebiriilor de vederi dintre von Rundstedt și Rommel nu fusese alcă­tuit nici un fel de plan coordonat pentru a fi folosit în cazul unui atac principal în Normandia. Acest fapt, adăugat felului în care erau dispuse­­diviziile de rezervă ale inamicului și întârzierilor provocat® de bombar­damentele noastre, care urmăreau împiedecarea concentrării nemţilor, a dus la fărâmiţarea formaţiunilor i­­namicului, pe măsură ce soseau pe câmpul de lupta. Cartea mareşalului Montgomery conţine amănunte deosebit de inte­resante cu privire la marea ofensivă a alafilor şi în special despre acţiu­nea grupului 21 de armate, de sub comanda sa. După însemnările făcu­te de generalul Eisenhower, în cu­­­­noscutul său raport publicat nu de mult şi cărţile celorlalţi experţi mili­tari,­ care, au fost martor" ocular" ai „celei mai mari bătălii din istorie", cartea scrisă de eroul de la El*Ala­­mern este o prețioasă contribuție is­torică. I­ nfisresskut MfcO'rctig«»infi«»y ca moment, reacțîunea produsă de surpriza debarcării în tabăra hitleris­ta.. ■ 1 SERBAREA ANULUI NOU ' Wtett?2îH ei guveimumi și ci CsrnBUsiei ASistSe tie Control, primesc defilarea cerc­ pan lei de omenie «Ntă Te-Dezimul de er? d­ela Patriarhie. 59 FRANŢA DE AZI (IX) Catolicismul în politica internă a Franţei de MICAELA CATARGI .­Franţa este o republica, mm. indivizibila, democratică, laica şi sociala.” _ 1. - - .. ‘ : »«' \ -2 (art 1 din Constituţie) _ Problema e veche de o suta­rişti, în ziua aceea Conferinţa işi putea prevede de atunci că alegă-­ n ni 7­atÎ Hf» ani rvnf in Ho a «ni­ smiariHacA InrvrowU ..................a* -r\ cinci­zeci de ani. Cel puţin de a­­tunci, de la Revoluţie, ocupă ac­tualitatea vieţii franceze. A treia Republică a înviorat-o cu fenome­ne de siucium social adânc. A patra Republică o reia cu forme politice definitiv conturate. Eram la masă cu Ilya Ehrem­­burg întrima din rarele amiezii nostru erau destul de vagi şi datorită de Duminică libere pentru zia­­torii nu vor înţelege rostul unifi­ *­cator al concesiilor făcute de Miş carea Republicană Populară şi ca nu-şi vor urma fără şovăire căpe­teniile după abdicarea pe poziţ­ia­­chee a învăţământului laic. Evenimentele au dovedit, cât de îndreptăţită era previziunea, că de zadarnice strădaniile leaderi­lor, cât de inutilă tălmăcirea di­n Parlament a d-lui Maurice Schu­man, locţiitorul d-lui Bidault K­. conducerea partidului. Drama M. R. P. purcede însăşi dela compu­nerea ei; pe plan social, mişcare de stânga, s’ar putea spune chiar, de extremă stângă, întru nimic în urma­ celorlalte pe terenul naţio­nalizărilor, planificărilor, asigură­rilor. Pe temei ideologic şi doc­trinar însă, a polarizat catolici­s­mul popular, fenomen nou, izvo­­rît din zbuciumul înfrângerii, din examene de conştiinţă colective, şi în mare parte datorit accesului femeilor în politică. Ele nu erau deprinse, ca partea bărbătească să îngrădească în compartimente separate credinţa şi opiniile. Au transpus în cabina de vot consem­nări­­duhovniceşti cu care soţii şi fraţii lor se obişnuiseră să ajungă­ la anumite compromisuri. Pentru prima dată în evoluţia contemporană a Franţei, catolicii­mul se înfăţişează ca o mişcare nolitică d-a­rs"?. coteriUe dfriw* (Continuare in pag. 3-a) suspendase lucrările. Ploaia tom­­natecă despica frunzele copacilor de ape bulevarde. Batea în geamu­rile careului de la Paix unde pre­sa își avea la etaj loc de întâl­niri tihnite. Victor Eftimiu și A­­gepsina Maori își revedeau bunul camarad, dându-mi fericitul prilej de a cunoaşte pe fermecătorul conferenţiar pe care îl auzisem în ajun ca ..Ambasador“, vorbind despre U.R.S.S. şi Civilizaţie. Era din lume în Franţa dar deabia so­sise la Paris, îşi petrecuse timpul regăsindu-şi a doua patrie, prin colţuri pierdute de provincie, îm­­brăţişându-şi prietenii după ma­rea încercare a ocupaţiei. L-am întrebat ce gândeau oa­menii, cum a văzut lumea de la sate.­­ ..Profund împărţită, catego­ric definită, după ideologie şi cre­dinţă. In legaturile ei civice şi so­ciale, populaţia satelor trăeşte o Viaţă pe două planuri osebite, după opinie“. Observaţia nu m-a surprins. Mai auzisem asemenea ecouri. S potrivea cu propriile mele consta­tări după părerile şi atitudinile de conştiinţă ale oamenlor cu cari mă prindeam în vorbă. Tocmai în zilele acelea, dezba­teri furtunoase în Adunarea Na­ţională desvăluiseră şubredenia temeliilor pe care se rezămase tripartismnul guvernamental. Se CRECTIA INTRE VETERANI Se bat un milion de medal­ii de aur! Nimmi ale noastre rămân devalorizate!.* ZIK­E! Teatrul Naţional Se discută în presă faţada strat, teatru, cu linii simple, fie nouii clădiri a Teatrului Naţio-n ele chiar şterse şi banale cum,­le nai. Două păreri contrare vor să câştige matchul: unii, printre cari, şi directorul instituţiei, do­resc ca indiferent de modificările ce se vor aduce în interior, fa­ţada să reproducă întocmai stilul şi forma celei vechi; alţii, ca de pildă d. petru Comarnescu, ple­dează pentru „tabula rasa”. Ei susţin că nici vechea clădire nu se prezenta ca un monument ar­tistic, şi cer ca cel puţin acum să avem un teatru nu numai mo­dern în construcţia sa interioară, ci şi cu o faţadă cu care să ne putem mândri. . Noi credem că un popor tre­­bue să se mândrească în primul rând cu operele premergătorilor, cu cultura generaţiilor trecute. Vechiul teatru naţional, căzut pradă barbariei naziste, era una din puţinele clădiri ale Capitalei noastre cari arătau că abed în veacul al 19-lea a început civili­zaţia să'Şi facă drum în princi­patele dunărene. Am regretat foarte mult când s’a dărâmat o parte din vechea universitate, înlocuind o aripă cu reminiscenţe din trecut printr’un bloc modern care aduce­a „cazarmă de închi­riat”. Tot astfel, chiar tunul teatru ■monumental fie în linii drepte, fie în stilul celebrelor teatre din paris sau Viena, date ca n­odel, am prefera vechiul ne­numeşte d. Petru Comarnescu. Un medic american, vizitând un spital vechiu şi mucegăit din Paris, şi-a exprimat mirarea ci nu s’a construit în locul lui un alt spital cu tot confortul mo­dern. Dar profesorul francez ca­re-l conducea pe american i-a răspuns: — Aşa este. Dar scândurile a­cestea mai poartă amintirea pa­şilor lui Laennec. Acelaş lucr­u îl putem spun despre teatrul nostru naţional Faţada lui să ne amintească­­ Matei Mio, Frosct popescu, p­r. Nottara Şi pe a Hristiţa Rome­nescu, cari se înflorau de cât ori se apropiau de templul sfât al artei lor. Acolo am vrea să­­ păstreze tradiţia vechiului nos­tru teatru, nu numai în jocul ar­tiştilor, dar şi în înfăţişarea ei exterioară.­­ Iar dacă a­i avea de unde, să mai clădim şi un teatru mont­mental cu cinci sau zece sau douăzeci de mii de locuri, cu cin­­sau zece sau douăzeci de etaj. Şi cu o faţadă antică sau futuri­stă, cum va fi gustul publiculu de azi, Teatrul Naţional să rămână vechiul nostru teatru naţiona aşa cum chiar cei mai bătrâni dintre noi îl ştiu din frageda lor copilărie. Ga­ma

Next