Adevěrul, ianuarie 1947 (Anul 60, nr. 16754-16776)
1947-01-03 / nr. 16754
mi 81. Hr. 18.754 4 PAGENI 3COLE! Vliieff 3 lamcaHe SS47 FONDATORI: AI. V. Beidiman Consf. Miile Const Graui 1888—1897 1897—1920 1921—1936 Proprietari S. A. H. „Sărindar*» EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL* Sl „D3SM1 ^JEATA» Registrul de publicații al Trib I nnv 8 *. Tom Nr 142/918. faxe pnstatS pisata In eransrar aonfcnn a prob Sri! Dir g®a, ?. X. X, Sí, 148*98 'Am intrat in o ml© sa^iaä sut© patruzeci si șapte mmm Si șapte gras o? r&ms* Directorbranișteanu BIROURILE: București, Str. [Viatei Milie 11 TELEFOANE: Iledactin 5.38 56 Adm'nistr«ti» 5 57 63 PnhlicKnlea 5 57 63 PERSPECTIVE Cronicarul anului 1946, oricât ident ca „recalculările” preţurilor s'ar strădui să cerceteze şi săpă- industriale dela începutul anului timxde fenomenele economice, fi- j 1946, care trebuiau să asigure financiare, sociale şi monetare la la nivel de stabilitate intre preţ şi salarii, au fost depăşite de evoluţia faptelor împlinite, iar indicele general de scumpete a înregistrat salturi violente din lună în lună. Problema crucială în acest moment este cea alimentară. Nu se poate ascunde că forurile noastre de resort au procedat întotdeauna cu supleţea necesară şi cu fermitatea integrală pentru a face faţă lipsurilor şi dificultăţilor fără precedent în această materie. Timiditatea şovăitoare în legăură cu stabilirea unor preţuri la cereale care să formeze un stimulent eficace pentru predarea puţinelor disponibilităţi către colectori, nu a putut înfrâna cererile extrem de ridicate de preţuri din partea acelor producători fericiţi cari mai dispun de anumite prisosuri. De altfel, în anul expirat, Andre Fulmon mina celei mai desăvârşite obiecttivitaţi, este mult prea aproape de vâltoarea şi de succesiunea evenimentelor şi întâmplărilor zilnice, pentru a putea revendica o judecată absolut imparţială şi dreaptă. "Vom încerca, totuşi, să cuprindem într-o prezentare sintetică evoluţia economică din ultimele douăsprezece luni, care au însemnat pentru ţara noastră o perioadă de rezistenţă îndârjita împotriva greutăţilor postbelice normale şi a vicisitudinilor excepţionale care ne-au lovit, rezistenţa care a consumat însă, din substanţa forţelor noastre economice. Dacă ea ar întocmi astăzi o hartă în culori a stărilor economice de criză în care se sbat aproape toate ţările europene, fireşte că nu România ar prezenta coloritul cel mai forte, cu toata seceta care, — şi avem datoria tristă să recunoaştem că efectele ei vine mai grave se vor face resimţite abia în primul semestru din 1947,— va lăsa urme adânci în corpul economic al ţării. Anul 1946 a fost sub raportul schimburilor comerciale cu străinătatea, aproape tot atât de etanşat şi, izolat cu cel precedent, cu singura excepţie — cu adevărat salvatoare* — a raporturilor noastre de import şi export cu Uniunea Sovietică. Dealtfel, fără nici o exagerare harnă, se poate spune că acordul economic româno-sovietic din 8 Mai 1943 constitue o adevărată oază în deşertul comerţului nostru exterior actual dar nevoile cele mai elementare ale economiei noastre naţionale, în toate compartimentele ei, cer reluarea urgentă ,pe o bază reală şi lărgită, a legăturilor comerciale cu străinătatea. In sectorul industrial, se oglindeşte în mod quasi-automat însemnăatea directă şi vitală a importurilor, pentru buna funcţionare a râturilor principale de fabricaţie, am constata că toate acele industrii care, spre norocul lor, s’au putut alimenta cu materii prime sau cu material technic indigen ori sovietic, au funcţionat, în condiţiuni mehiu, de satisfăcătoare şi lucrative chiar pe când categoriile de indusai în dependenţă pronunţată de oporturile de bază din diverse sate, au fost nevoite să-şi comprise activitatea la o fracţiune din carcitatea lor normală de fabricaţie. ■ n Asemenea împrejurări este eviggriăsswsHEr (Continuare în part. 2-a) Intr’o foaie de dimineata an confrate indigne* a’îeTe ir'cjte. 'contra medicilor ale căror preîent î, fa ceeace privegie onorariu* depașesc'i cu mult capacitatea de plata a 5$ la sut'ă din bolnavi. Remarca ziar’stului ir, chestie apare ca foaie justă dacă ne gândim, că înV’o fora cu boli endemice cum este 3in nefericire România, mizeria şi lipsurile censiiUiesc factori Incomparabil de activare: cum acolo unde sunt boli e musai să î*e şi foomnevi necesitatea de a avea med-ci cât mai capabili fiji mai ales accesibili pungilor modeste nu poate fi contestat de nimeni Unde suntem mai puţin de acord cu confra* fe5c este atunci când se întreabă: dacă un medic oarecare pretinde si obţine 108 mi lei, cât trebue sa ceară aiuneî un dip ins TfiSdte procesor pentru o vizita f»I« «Siiuită? E»r vcz'? aici e aicVi O stî.'ă de mii de Iei e mult. este eu«era eh’ar p"nitni punga nriuî salariat manual au Sntelecîuals indiferent. Cu un bilet de 109 zni] lei omu! se sba'c se suceste şi câteo* data reuşeşte să rasbeasAi 2—-3 zile în timpurile acestea de scumpete cumplită-Dar tocmai din causa acestei vieţi atât de grele, practicianul ob’înuft pretinde 100 de rri. lei de vizită. Suma este evident mare bolnav, insă dacă ne gândim că mulți med'cî doua viz»-© pe zi e totul ipotetic np vom da seama de, pripeala I judecății care condamnă. ,,Un dV-ins medic profesor ‘“'H1 Irt d. »Wfc/. in«» autorul «tic • fot tn carft autoru! deSCf'«, lului. Ren ru c ? tntrebam no*. Dece nu practic'an care e vizitat do maximum * cl*ent sau doi pe sl să nu poată pre înde cincca parte din ceeace încasează dela bot'navi colegul său de peste drum* nc e! eh«:»* și decan ai FacultetU de Mcdte'nă? Ori mi cîar: dintre doctorul ru un musterte aflate de 180.080 lei ţi «cel cu 60 a 500 de mii, care ar trebui scuturat rte autorităţi, aşa cum pre» contează contraîete? ,nu este oare mai logic ca acolo and? »10 Ingheşie suferinţele tariful să fie, dacă nu modest, cel puţin rezonabil? No! aşa vedem probema. F. Gh. I GLOSE POLITICE leu sărbătorii fie va schimba ceva? Vom avea apa? Trenurile vor circula normal? Nu vom maî avea pană la lumină- De tramvaie, nu mai spunemnimic. Nu ne facem, nici o iluzie. Cel puţin dacă ni s’ar da aţă pentru coase nasturii rupţi cotidian şi căutaţi mereu sub picioarele calătorilor. lÎPări Dar să zicem că vom plăti O.mentî și-au fLjut cu prilejul a- j Întrebarea, ese: urcarea tariful,ui nu lui nou p care cum a pv.f u foarte stăruitoare urări, de da'c aceas'a cu înţelesuri şi subinfelezuri legate de mariie lupsuri încercări prin care P'ecem. Am y.:e~/şi noi desigur, c® măcar in parte tot ce ne •apt dorii unul altuia sil se realizeze si defim in primul rănd să vedem acel început de nor■ polizare a cotidianului care să ne inrrădue Unisea necesară pentru a purtea desfăşura mai în voie şi mai ufl acţiunea noastră fiecare in domeniul lui Se pare că acom abia acum a început. Calendaristic am trecut o bună parte din ea, totuşi mai rămâne o peroadă grea; cel puţin să creăm de la început o oarecare ordine, să luăm măsuri de asemenea natură încât greutăţile să le suportăm■ mai uşor şi mai ales in mod egal. Imite- Se Societatea generală de gaz și electficitare a luat, se pare, obiceiul ca nici când in când să oprească lumina în unele cartiere orașului. Lăsăm la o parte faptul că lucrul acesta ne face să pierdem, multe ore de muncă te produce desorganizarea în multe înreprnderi. Semnalăm însă că acest sistem, practicat fără ca populaţia CapUolei să fie preavizat poate da loc nu nimai la pagube ci şi la Occidents periculoase• Dacă Societater.’, de gaz intenţionează să raţionalizeze oarecum lumina ar fi bine să ştim şi noi şi mai ales să ştim, exact momentul în care curentul va înceta să circule pe firele electrice. Nu verdem nici v.n rr.6 iv ca Societatea de gaz să admire at&t de mult procedeul U. C. B.-ului care lasă stipulatii ore întregi și tocmai când e mai necesar fără o că, nu vedem nic un motiv ca aces', lucru să fie at&t de admirat încă să fie imitat- Dacă e vorba să luăm exemple putem, găsi exemple mai bune. Clipă întâi Scarc că lfi~ vine cu tarife noui. 1 Ne referim la tarifele CFR, UCB, SOGS, STR ec. Ora 24 a zilei de Marţi, desparte ouă epoci a tarifelor. Ultcip. ru sute la sută. Cetăţeanului i se face grăbi şi obligatoriu un cadou care în bugetul său va reprezenta un mare semn de întrebare. Și un motiv da —Dă» De unde mai plătim?. _ » A r Jucăriil© Subiect omenesc prin excelenţă. Subiect profund şi Încântător. Dacă jucăria a’ar fi atât de fragilă, ar îi 900.090 lei? Că un circ miniatural, cu trapezişti, acrobaţi, clovni, cai, girafe, dromadori, toate din cărţi, 6.009.09® lei (da, da, este exact: şase milioane!)? Nu ne putem opri să ne întrebăm: câte bunici, câte mame au putut faas, in anul de grape 1946, gestul acesta de tandreţe şi câţi copii au avut bucuria în dimineaţa de Crăciun, să-şi încânte ochii cu acele jucării viu colorate cari, deşi simple, au, totuşi, puterea de a păstra pentru toata viaţa tot ceea ce copilul a legat şi creiat în jurul lor ca poezie? A Mesajul de Anul Nou al M. S. Regelui ROMÂNI. In clipa în care trecam pragul anului nou, primul Meu gând și toată dragostea Mea se îndreaptă către voi. Anul care a trecut ne-a adus grele încercări. Cu toate strădaniile voastre, la toată munca depusă, viata a devenit mai grea, din cauza secetei cumplita care ne-a bântuit-Sunt lipsuri mari. Ne aşteaptă luni în care vom avea de înfruntat mari greutăţi. Dacă vom fi uniţi, dacă ne vom ajuta unii pe alţii şi vom şti să dovedim vechile noastre virtuţi de cumpătare şi solidaritate, sunt încredinţat ca vom birui. Pătrunşi cu toţii de împrejurările grele prin care trecem, va trebui pe viitor să intensificăm munca noastră, pentru ca producţia să sporească cât mai mult, spre a putea umple golurile şi vindeca cu un ceas mai devreme rănile războiului. Sunt încredinţat că anul care începe ne va aduce făurirea păcii şi va asigura tuturor înfăptuirea nădejdilor de mai bine. Fac apel la iubirea de ţară a tuturor şi la grija ce trebue să purtăm pentru ca prin sforţări comune să putem ieşi din greutăţile ce ne apasăîn drept gândul Meu către Atotputernicul şi-l fog să reverse bunătatea sa asupra poporului Meu și să-i aducă un an nou fericit și îmbelşugat. . b. La Mulți Ani! W *geîe MAREŞALUL MTISOMERY DESVALUE CURSUL RĂZBOIULUI La 27 Februarie 1947 va apare, , perfect în conversaţia telefonică pe care au avut-orrr acea zi, la orele 16.55, şeful de stat majo* al mareşalului von Rundstedt, cu şeful de stat major al armatei a 7-a germane, Hitler şi-a, exprimat dorinţa ca până în seara Aceleiaşi zile d® 6 Iunie, capul de pop să fia Oh Licit. Acest ordin fantastic arată cât de puţin au fost cunoscute la Paris şi Berlin, proporţiile grandioase ale operaţiei întreprinsă de aliaţi. Date fiind mizerabilele comunicaţii din tabăra, inamicului, este chiar îndoelnic dacă acest ordin a putut fi transmis în fapt, diviziilor, cărora le fusese trimis, Se pare că șeful statului major german ar fi spus chiar că sarcina i se pare imposibil de executat, dar Rommel a dat ordin ca a 21-a divizie de Panzer să atace imediat. Interogatoriile luate ulterior generalilor germani cari au fost în Normandia, arată ce confuzie îngrozitoare a domnit în tabăra inamică în ziua debarcării. Un exemplu edificator este acel oferit tot de divizia 21 -a Panzer, al cărei comandant aflase ştirile despre apropierea noastră după miezul nopţii, dar nu primise nici un fel de ordine de la autorităţile rmlitapână a doua zi dimitrvtr'o mare editură londoneză, cartea mareşalului lord Montgomery, intitulata „Din Normandia la Marea Baltică", în care victoriosul comandant englez a consemnat preţioasele sale mărturii cu privire la evenimen- te militare care au început în zorii zilei de 6 Iunie 1944 — ziua debarpenmicării pe Continent — și s'au sfârşit I« toart-i cu capitularea necondiţionată a vna" ceva «['micului. Extragem din această lucrare de poate*r*'mare valoare documentară un capimoment Care a fost reacțiunea înaltului comandament german la asalt şi faţă de rapida pătrundere prin apărările sale de coastă? Ştim astăzi că gradul de surpriză pe care l-am atins, a fost mult mai mare decât ni l-am fi putut imagina ca posibil. Distrugerea comunicaţii" sonda cea mai subtilă, cea si- [ ror inamicului pricinuite de bombardamentele noastre și paralizarea instalațîunilor sale de Radar, în urma contramăsuriior luate de noi, leau pus pe inamic în situația de a nu putea, o bună bucată de vreme, să-și dea ssams despre extinderea și tăria a" __________ saltului nostru. A trecut destul timp Pnmbându-mi acum in preajma până când au ajuns la Hitler informa ~iile mai complecte și încă mai mult timp a trecut până când marele său cartier a putut da ordinele cuvenite formațiunilor de luptă. Faptul că la 6 Iunie a 21-a divizie 12-a divizie de SS, a reacţionat, s'a datorat iniţiativei proprii a comandanţilor lor. Nu numai că irremicul a crezut că debarcările noastre în peninsula Cotentin erau intenţionate ca simple diversiuni, cu care uşor ar fi putut termina, dar persista chiar credinţa că gură ca să pătrundem până în inima omului. Copiii regăsesc, in toţi anii, în vitrinele feerice ale magazinelor, acea aşteptare şi acea speranţă care sunt însăşi esenţa vieţii şi o lume de obiecte vii, veşnic noui şi somptuoase, făcute sa încununa cele mai tainice visuri ale lor. In aceasta stă tot miracolul jucăriilor, sărbătorilor Grăiciunului, privirile prin vitrine, am întâlnit aceleaşi jucării. Să nu căutaţi, însă, să întrebaţi de preţul lor. Căci aceasta ar putea să vă indispue pe tot restul zilelor până la sfârşitul acestui an atât de sgârcit cu bucuriile. Şi . „ . , , . apoi la ce bun să ştii că un avion d© Panzer a contraatacat şi a sau un automobil de tinichea, modele reduse ale fraţilor lor uriaşi, costă 250.000 lei, sumă ce reprezintă valoarea unui mic apartament înainte da război? Sau că un joc de pietre, adevărate piese detaşate a unui vis gata oricând să fie reclădit — costă 806.00® lai? Că o păp lise, la contactul căreia imaginaţia . . ,. „ _ , copilului ţâşneşte ca un izvor viu,, in*r a9^ operaţie in sine, nu era de------- — - ' * * cât o diversiune şi doar preludiul principalei invazii a aliaţilor, care ar fi trebuit sa aibă loc la Pas de Calais. Drept consecința, inamicul a apreciat complect greşit scopul debarcărilor noastre și, ca urmare, aceasta a înrâurit enorm hotărîrile sale cu prvire la aducerea diviziilor din nordul Franţei, în Normandia. Oricle lui Hitler Relefiunea comandamentului suprem »german la aflarea ştirei despre R B* M» 1 debarcam« noashâ. *» oglindeşte re superioare, neafă la 7. Deşi i se ordonase să nu facă nici o mişcare până ce nu va fi primit instrucţiuni de la grupul de armate „B", totuşi,, din propria sa iniţiativă, el hotărâse să atace a 61a divizie aeropurtată britanică, dând ordine în consecinţă, la ora 6.30 dimineaţa. La ora 7, încă nu primise nici un fel de ordin referitor la rolul pe care divizia sa trebuia să îl aibe pentru a rezista invaziei şi abia către ora 10 a primit ordinul operativ c se anula acţiunea sa împotriva celei de a 6-a divizii aeropurtate, urmând ca el să dea sprijin forţelor care acopereau Gaend. Confriziia trimisă Ca un adaos la confuzia provocată ca paralizarea comunicaţilor, se pare că şi planurile inamicului cu privire la preîntâmpinarea atacului deosebiriilor de vederi dintre von Rundstedt și Rommel nu fusese alcătuit nici un fel de plan coordonat pentru a fi folosit în cazul unui atac principal în Normandia. Acest fapt, adăugat felului în care erau dispusediviziile de rezervă ale inamicului și întârzierilor provocat® de bombardamentele noastre, care urmăreau împiedecarea concentrării nemţilor, a dus la fărâmiţarea formaţiunilor inamicului, pe măsură ce soseau pe câmpul de lupta. Cartea mareşalului Montgomery conţine amănunte deosebit de interesante cu privire la marea ofensivă a alafilor şi în special despre acţiunea grupului 21 de armate, de sub comanda sa. După însemnările făcute de generalul Eisenhower, în cunoscutul său raport publicat nu de mult şi cărţile celorlalţi experţi militari, care, au fost martor" ocular" ai „celei mai mari bătălii din istorie", cartea scrisă de eroul de la El*Alamern este o prețioasă contribuție istorică. I nfisresskut MfcO'rctig«»infi«»y ca moment, reacțîunea produsă de surpriza debarcării în tabăra hitlerista.. ■ 1 SERBAREA ANULUI NOU ' Wtett?2îH ei guveimumi și ci CsrnBUsiei ASistSe tie Control, primesc defilarea cerc pan lei de omenie «Ntă Te-Dezimul de er? dela Patriarhie. 59 FRANŢA DE AZI (IX) Catolicismul în politica internă a Franţei de MICAELA CATARGI .Franţa este o republica, mm. indivizibila, democratică, laica şi sociala.” _ 1. - - .. ‘ : »«' \ -2 (art 1 din Constituţie) _ Problema e veche de o sutarişti, în ziua aceea Conferinţa işi putea prevede de atunci că alegă- n ni 7atÎ Hf» ani rvnf in Ho a «ni smiariHacA InrvrowU ..................a* -r\ cincizeci de ani. Cel puţin de atunci, de la Revoluţie, ocupă actualitatea vieţii franceze. A treia Republică a înviorat-o cu fenomene de siucium social adânc. A patra Republică o reia cu forme politice definitiv conturate. Eram la masă cu Ilya Ehremburg întrima din rarele amiezii nostru erau destul de vagi şi datorită de Duminică libere pentru ziatorii nu vor înţelege rostul unifi *cator al concesiilor făcute de Miş carea Republicană Populară şi ca nu-şi vor urma fără şovăire căpeteniile după abdicarea pe poziţiachee a învăţământului laic. Evenimentele au dovedit, cât de îndreptăţită era previziunea, că de zadarnice strădaniile leaderilor, cât de inutilă tălmăcirea din Parlament a d-lui Maurice Schuman, locţiitorul d-lui Bidault K. conducerea partidului. Drama M. R. P. purcede însăşi dela compunerea ei; pe plan social, mişcare de stânga, s’ar putea spune chiar, de extremă stângă, întru nimic în urma celorlalte pe terenul naţionalizărilor, planificărilor, asigurărilor. Pe temei ideologic şi doctrinar însă, a polarizat catolicismul popular, fenomen nou, izvorît din zbuciumul înfrângerii, din examene de conştiinţă colective, şi în mare parte datorit accesului femeilor în politică. Ele nu erau deprinse, ca partea bărbătească să îngrădească în compartimente separate credinţa şi opiniile. Au transpus în cabina de vot consemnăriduhovniceşti cu care soţii şi fraţii lor se obişnuiseră să ajungă la anumite compromisuri. Pentru prima dată în evoluţia contemporană a Franţei, catoliciimul se înfăţişează ca o mişcare nolitică d-ars"?. coteriUe dfriw* (Continuare in pag. 3-a) suspendase lucrările. Ploaia tomnatecă despica frunzele copacilor de ape bulevarde. Batea în geamurile careului de la Paix unde presa își avea la etaj loc de întâlniri tihnite. Victor Eftimiu și Agepsina Maori își revedeau bunul camarad, dându-mi fericitul prilej de a cunoaşte pe fermecătorul conferenţiar pe care îl auzisem în ajun ca ..Ambasador“, vorbind despre U.R.S.S. şi Civilizaţie. Era din lume în Franţa dar deabia sosise la Paris, îşi petrecuse timpul regăsindu-şi a doua patrie, prin colţuri pierdute de provincie, îmbrăţişându-şi prietenii după marea încercare a ocupaţiei. L-am întrebat ce gândeau oamenii, cum a văzut lumea de la sate. ..Profund împărţită, categoric definită, după ideologie şi credinţă. In legaturile ei civice şi sociale, populaţia satelor trăeşte o Viaţă pe două planuri osebite, după opinie“. Observaţia nu m-a surprins. Mai auzisem asemenea ecouri. S potrivea cu propriile mele constatări după părerile şi atitudinile de conştiinţă ale oamenlor cu cari mă prindeam în vorbă. Tocmai în zilele acelea, dezbateri furtunoase în Adunarea Naţională desvăluiseră şubredenia temeliilor pe care se rezămase tripartismnul guvernamental. Se CRECTIA INTRE VETERANI Se bat un milion de medalii de aur! Nimmi ale noastre rămân devalorizate!.* ZIKE! Teatrul Naţional Se discută în presă faţada strat, teatru, cu linii simple, fie nouii clădiri a Teatrului Naţio-n ele chiar şterse şi banale cum,le nai. Două păreri contrare vor să câştige matchul: unii, printre cari, şi directorul instituţiei, doresc ca indiferent de modificările ce se vor aduce în interior, faţada să reproducă întocmai stilul şi forma celei vechi; alţii, ca de pildă d. petru Comarnescu, pledează pentru „tabula rasa”. Ei susţin că nici vechea clădire nu se prezenta ca un monument artistic, şi cer ca cel puţin acum să avem un teatru nu numai modern în construcţia sa interioară, ci şi cu o faţadă cu care să ne putem mândri. . Noi credem că un popor trebue să se mândrească în primul rând cu operele premergătorilor, cu cultura generaţiilor trecute. Vechiul teatru naţional, căzut pradă barbariei naziste, era una din puţinele clădiri ale Capitalei noastre cari arătau că abed în veacul al 19-lea a început civilizaţia să'Şi facă drum în principatele dunărene. Am regretat foarte mult când s’a dărâmat o parte din vechea universitate, înlocuind o aripă cu reminiscenţe din trecut printr’un bloc modern care aducea „cazarmă de închiriat”. Tot astfel, chiar tunul teatru ■monumental fie în linii drepte, fie în stilul celebrelor teatre din paris sau Viena, date ca nodel, am prefera vechiul nenumeşte d. Petru Comarnescu. Un medic american, vizitând un spital vechiu şi mucegăit din Paris, şi-a exprimat mirarea ci nu s’a construit în locul lui un alt spital cu tot confortul modern. Dar profesorul francez care-l conducea pe american i-a răspuns: — Aşa este. Dar scândurile acestea mai poartă amintirea paşilor lui Laennec. Acelaş lucru îl putem spun despre teatrul nostru naţional Faţada lui să ne amintească Matei Mio, Frosct popescu, pr. Nottara Şi pe a Hristiţa Romenescu, cari se înflorau de cât ori se apropiau de templul sfât al artei lor. Acolo am vrea să păstreze tradiţia vechiului nostru teatru, nu numai în jocul artiştilor, dar şi în înfăţişarea ei exterioară. Iar dacă ai avea de unde, să mai clădim şi un teatru montmental cu cinci sau zece sau douăzeci de mii de locuri, cu cinsau zece sau douăzeci de etaj. Şi cu o faţadă antică sau futuristă, cum va fi gustul publiculu de azi, Teatrul Naţional să rămână vechiul nostru teatru naţiona aşa cum chiar cei mai bătrâni dintre noi îl ştiu din frageda lor copilărie. Gama