Adevěrul, februarie 1947 (Anul 60, nr. 16777-16800)
1947-02-01 / nr. 16777
ARUL 61. Br. 16.777 4 PAGINI 500 LEI Sâmbătă I Febr. 1947. Adev FONDATORI AI. V. BcIcHmann Const. MMle Const. Graur 1888—189? 1897—1920 1921—1931 Director B. SRANIȘTEANU Proprietari S* A. R. „Sărindar" EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” sa „dimineața1* H.gMrul Ar pnblicatil al Tr'b t mnv 8 I. Com Nr IB/W«. BIROURILE: București, Str. Matei Mihe 1 li -■•'5 "i.iiiV. rn*»T* gUHU %i■pw#»>tH t*i Wr.t f> y », rn*. S’a cerut sporirea tarifelor la telefoane. Se putea să nu se bage și telefoanele pe fir?! Iarăşi libertatea presei de B. BRANIŞTEANUU De extva trusp se discută iarăş în publicistica noastră, cestiunea libertăţii, în deosebi a libertăţii presei. Dacă ei există sau, nu există la noi, este obiectul controversei. Nu pentru a aţâţa spiritele, nici pentru a turna ulei peste foc, intervenim ţi noi în această polemică. In ear® s'aţi încăierat colegi tineri şi mai în vârstă, ca să nu zicem mai ătrâni. Am avut diferite ocazii să a© ocupăm de problema libertăţii gândirii care se cuprinde de fapt în cea a libertăţii presei. Şi de altfel chiar ţi în polemica ce s’a dezlănţuit în ultimul timp, nimeni nu s’a pronunţat împotriva acestor libertăţi, ei în discuţie este numai dacă actualmente avem sau nu avem libertatea gândirii în general şi cea a presei în special. Şi polemica pare a fi atins un punct culminant într’un articol al prietenului Teodorescu Branişte care polemiza cu unul al d-lui Miron R. Paraschivescu apărut în „Contimporanul” şi un răspuns al d-lui Miron R. Paraschivescu căruia prietenul Branişte i-a făcut loc în chiar ziarul său, — un exemplu de maximă şi frumoasă toleranţă. Dar toată această polemică nu asuma» că nu contrazice, dar confirmă convingerea că libertatea presei este fundamentul oricărui regim democratic. De aci şi pasiunea ce pune d. Paraschivescu de exemplu, pentru a afirma că avem actualmente această libertate. Şi ca dovadă pentru aceasta d-sa invocă apariţia ziarelor partidelor istorice şi a celor independente, invocă şi mărturia unor mari scriitori ca Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu şi G. Călinescu, care, faţă cu afirmaţia contrarie a unor scriitori mai tineri şi mai puţin reputaţi, ar afirma că au toată libertatea de a scrie şi de a publica. Argumentul nu e lipsit de oarecare putere, dar nu rezolvă problema în sine. Libertata presei este libertatea pentru cei de altă părere de a-şi spune cuvântul, şi este, înainte de toate, dreptul fiecărui cetăţean de a-şi pu•»«■«> £ îi» anin în «MArt H Y_ f her şi mai ales fără a fi obligat să ia«P’S carca» se Pat a stabili materiase supuse unui control prealabil. Ştim cu toţii că dacă în acest moment scrisul nostru este încă supus cenzurii, aceasta se datoreşte situaţiei în care ne-a lăsat politica nazistă, dictatorială, stupid războinică, a regimurilor dictatoriale. Avem cuvânt să credem că cu semnarea păcii şi cu normalizarea situaţiei noastre politice, Constituţia va reintra complet in vigoare şi desăvârşita libertate a presei va căpăta consfinţirea formală, prin desfiinţarea completă a cenzurii, care oricât ar fi de blândă, de tolerantă, rămâne caracteristica lipsei libertăţii presei. Aceasta chiar dacă ne va tolera să constatăm acest adevăr, ei, recunoaştem defavorabil, poate chiar dezagreabil. Câtă vreme un singur cetăţean, fie el cât de mo(Continuare în pag. formalizarea învăţământului Am vortjit zilele trecute despre o circulară a tr.î-’isterul - rdaeat*ei Naţionale relative la normalizarea hi vă. țământului secundar. Această circulară fusese publicată numai parţial in unele ziare. Am avut prilejul s’o citim In Întregime. Ea mai conţine unele dispoziţii care n’au apărut in ziare. Astfel ministerul cere ca elevii să nu fie împovăraţi cu Prea multe lucrări scrise acasă. Nu se vor da astfel de lucrări în zilele când elevii sunt chemaţi după amiază la scoală nu se s-or da mai multele două lucrări jelise pe săptămână iar In ziua când cî'vil au o lucrare scrisă, ei vor fi scutil ds pregătirea lecţiilor curente la celelalts mater*! d»a pro-tr-mul zilei. Nu ne putem pronunţa asupra îndreptăţirii acestor măsuri. Es’e rotai profesorilor să-şi spună cuvântul Dar »a» mai târziu, pretutindeni, şi să pentru ca ele să poată fi realizate, atingă pe toţi deopotrivă, fără deprofesorii nu vor mai putea lucra 120 osebire. lat. Nu se va mai puţi» ca profesorii . Astfel, problema combustibilului să se întrunească numai odată la in- datează nu de anî, ci de rând cnceputul anului* pentru a fixa ora"'*o. scumTv’rea masivă a lemnelor, care după care să lucreze fiecare separat. mai de m»’*t levest* cu aser’me îi O colaborare strânsă între t°ţl profesorii aceleeași clase sub conducerea dirigintelui va fi necesară cecsue neindeoinic v» veni în foloauu? învățământului Si prolema notelor a preocupat pe autorul circulării. Ministerul a primit plângeri de la elevi cari au rămars torijenţi cu media 4 50 sau chiar repetenţi cu redia 4.50 la trei materii. la astfel de cazuri profesorul trebue să decidă eventual printr-o nouă examinare dacă nota meritasi este 4 sau 5 pentru a nu se da loc confuzii. Găsim și aceasta dispoziție binevenită tea spune părerile sale în mod li- i mai ales că nu există un criteriu fix, - - - --- I după care să se poată stabili matern,- -tic dacă un elev merită t’i sau 5 Circulara minatorului sa da i0P de sigur la multe discuţii tn conferinţele profesorale, iar rezultatul lor nu poate fi decât urcarea nivelului intelc« tual şi profesional al corpului didactic. Gs% Gran»’ P. jjt. Citind circulara in original am constatat că Inadevăr ht ziarul în care a apărut se strecurase^ numeroase greșeli de tipar cum am presupus primul moment. GLOSE POLITICE Apropos! tf'ti eettfer «« atrage atenţia că In Monitorul Oficial din 22 ianulie- la pagina 878, se găseşte un anunţ prin care Prefectura judeţului Prahova scoate hi vânzare: 1) Un autoturism ..Bulck*, evaluat la suma de tol două sute milioane. 2) Un autoturism, evaluat la 145 milione lei* Ainunţul a apărut cam odată cu comunicatul prin care se anunţa rechiziţiile autovehiculelor particulare. Şi cetăţeanul se întreabă, pe bună târcplate■ cum e posibil, să rechiziţionezi maşini pentru autorităţi, şi în acelaş timp autorităţile să-şi vândă propriile lor turisme? întrebare perfect justificată, pe care o punem și noi. Sunt oameni, cari după cum se vede, urmăresc ..Monitorul Oficial"1 descoperă lucruri interesante. Geostalulde Gaulle actualul președinte al Camerei, departe îi el de politică că va timp a publicat mai multe volume intre cari o minunată monografie a lul Beethoven. Dacă generalul De Gaulle Si’ar scrie acum memoriile ar contribui mult la istoria celui de al doilea război mondial. 31 De câteva zile, există na autobuz 31, care taia Capitala iar două, in iându-se oarecum cu disprețul superiori tmii la contratcta lui tramvaiul, ajuns întru» hal de impres-onanta. decădere. Autobuzul circulă sprinten, elegant, chiar, nu ta ţine pe scării, îţî oferă foc înăuntru şi te taxează cu 1.500, pe când tramvaiul.^ Şi autobuzul para cu at&t mai mândru, cu cât e singur, aşa încât se poate spune: Unu-i 31! Cineva spunea că suma pe care o încasează 31 Intr'o zî, întrece sumele încasata de toate tramvaiele la, un loc. Nu ştim dacă informaţia este exactă. Luată însă cu aproximaţie, ea dovedeşte două lucruri: întâi că tariful autobuzului e foarte urcat. Ș: al doilea, că cetățen** au pierdut ceva din ob'âsîIj. tramvai iluî §j că In loc de a aştepta în sta,::, pantru a apuca un loc pe scară sau aş * pierde nasturi,. s‘a-j deprins s‘o pomască pe jos. Tramvaiul ar trebui să ştie că obice’ il e durabil şî periculos. Cu timpul s’ar piutea c? oam-n'l — pirin puterea obişnuinţe» — să fie Invitaţi s? s^adă comod pe scaunele S. X. C. u’u, şl ră refuze. Ni se va spune, poate. Să ajunsem noi acolo, ş: să iîi paguba noas tră. Poate. Deocamda'ă paguba este a cetă'cir.’or — «are ru se pot In nara to‘i de cupî a ‘iriil Si, ca o floare, nu se nase face pî năvară, şi chiar nu este deci preşedintele celei de a patra republici. In timpul războiului când el reuşise să polarizeze aproape toate energiile franceze împotriva colaboraţioniştilor■ convingerea generală era că odată cu victoria generalul De Gaulle va prezida cu autoritatea căpătată destinele Franţei. Dar... istoria se repetă. După primul război mondial Clemenceau ,părintele victoriei" Jigrul"– autorul formulei rămasă celebră :je fals la guerre“ n’a reuşit să obţie la Versailles sufragiile corpurilor legiuitoare. Francezilor le e teamă să aleagă in acest înalt post o persoană de prea mare autoritate. Preferă una mai maleabilă Dar oamenii politici francezi cari sunt siliți de împrejurări să rămăie un tmp departe de politică nuşi pierd vremea Marele luptător socialist Jaurés căzănd la alegeri in localiatea Carmaux unde candida totdeauna a pus bazele în acel 4 ani cât n’a fost depută' la cele 10 volume ,.Histoire soe'alise de la Revolution Francaise", din care două sunt scrise de el. Clemenceau la bătrâneţe■ după că. “irac* s ar putea. —4 1500 «u» deren dela Versailles a publica' ■ Aus‘o uumpore «rk*aef mir delia penseerij- Eduard Herriot» I, ■ o greu . Dna și t». ti. ZARUBIN A* V ’ ,s»om| ambgeadoz al IJ.llS.lSI, la Londra ţ, . wi«u»n--- ■--------------------------- .7-1-1 bucureştenii, s’au învăţat cu confortul. In genere, le place să se încălzească bine, în anotimpurile reci, care se prelungesc uneori până la şase luni din an, iar limita de 20 grade a temperaturii odăii, li se pare insuficientă. Apa „curentă", care e o realizare relativ recentă a metropolei noastre, e folosită de toate categoriile sociale, numai constituită un privilegiu, ci o necesitate obştească. Acelaş lucru se poate spune şi despre luminatul electric, de când ca primariatul d lui I. Dobrescu, extins la periferie. "Unul din regimul apei şi al luminii, până mai acum 25 de ani. Bucureştenii de baştină, care n’au trecut cu mult de jumătatea vieţii, îşi amintesc de vremurile când dăinuiau fân’SniIt de tot locul prin curţile caselor, când străzile erau aprinse în faptul serii de fanaragii şi când pe mai multe gospodării se luminau primitiv cu candele, opaiţe şi lămpi de gaz. Civilizaţia ne-a cam luat pe d'aainic*» într'un tempo grăbit, şi răstura ndu-ne obiceiurile din părinţi, ne-a făcut dela o zi la alta mai năzuroşi. Nu ştiu dacă egalitate economică este pe cale de înfăptuire, sau rămâne numai un ceicert generos, dar bag de seamă că, măcar în marile aglomerări urbane, nivelarea sub raportul acestui gen de înlesniri, denumit confort, s’a săvârșit de-abinelea. Nimeni, oricare i-ar fi orientările politice, nu are decât să se bucure de răspândirea orizontală a ce vizaiei materiale, printre semenii săi. Pe de altă parte, este firesc ca ret-1 - t’iîe în cadrul urmărilor războutlui, să se producă mai de vrene Restricţiile şi chibzuinţă Citadinii noştri, şi în deosebi c?C ŞERBAM CIOCULESCU tori o măsură oarecare, precum şi pentru gătit. Să privim deocamdată însă la revoluţia pricinuită exclusiv în domeniul familial al iluminării. Când electricitatea nu ajunsese să fie trasă pe fir, în toate cartierele bucureştene, concetăţenii noştri dispuneau, după posibilităţi, de tot felul de mijloace, de la lumânarea de sen, candela cu ulei de rapiță, lumânarea de ceară, și până la lampa de gaz sau benzină. Toate aceste mijloace, până în ajun desconsiderate, da primitive și perimate, nu ne mai sunt la îndemână, chiar dacă ne-am arăta voios, să ne întoarcem provizoriu la ele. Nu e nevoe să cercetăm împrejurările care au dus la dispariţia acestor articole de pe piaţă. E suficient să o înregistrăm. Când lu ruri!e stau astfel, străşnV/» nouîlor măsuri restrictive ne găseşte nenu* tinceri de a le remedia pe cal**a iniţiativei particulare şi legat! cobază de litera ordonanţei municipale. I I la anumite ore, aşadar, trebue sau I să ne cufundăm meditativi în intuneric, ca sobolii, sau să sistăm încă’altul compensator, ori gătitul la priză, punând cojocul pe umeri, şi amânând ora mesei, ca să ne punem de acord cu socotelile mistice ale voltajelor. In răstimp, o simplicisimă lampă cu petrol care costa înainte de război vreo 40 lei, îşi variază preţul între 90.000— 120.003 lei, depăşind în scumpete, toate celelalte articole de consum casnic, care se menţin la scara de 1000/1. Ba chiar, secretul măsurii administrative, receptat anticipatat a procurat speculanţilor, cu un ceas mai devreme, dosirea rezervelor şi pretextul naiv al lipsei articolului. Cele mai frecvente rele de la noi nu sunt, în definitiv, decât tot a T6 o carenetă" Recentele restricţii, referitore la distribuţia luminii, au produs câtea feţe ale carenţei în gospodă o adevărată răsturnare în de- juna publică. Cu puţină chibzuinţă prinderile fiecărui cetăţean. Sc ,înainte de a se tr*ece la mijloace'e , ştie că electricitatea nu se veşte„eroice” în restricţii, acestea ar fi nevoiaşi. Iil s’a întâmp'-t de ma* numai la luminat, ci şi la încălzit, omeneşte suportabile. _ _____ _ |___..t * — ii _ ____ ... __________________________________________________ 1____ C it «3 ,r**^.**n»*r* rlnfh mulţi ani Încoace să privesc, cu strângere de inimă fireasrft, cum îşi puteau îngădui unii din vecinii mei, să-şi umple pivniţele până la refuz cu cantităţi neverosimile de lemne, în timp ce populaţia sărmană nu izbutea să găsească măcar câteva sute de kilograme, pe la depozitari, pe bani buni, trudiţi. Aşadar, mai anii trecuţi, lemnele nu lipseau propriu zis, dar erau un articol de specu’ă, accesibil numai celor cu venituri larg prisositoare. S’au schiţat gesturi de raţionalizare, cu cartelă, rămase însă pe hârtie, ca atâtea iniţiative oficiale dela noi. Capitala noastră cunoaşte restricţii variabile şi capricioase în distribuirea apei. N’merti n’a ajuns să le sondeze cauzele reale și in acest fel, să și le justifice, ca să le îndure cu degă inimă. St’ută os'e doară cumințenia cmcetă‘en!lov niwfv*! cnnn rln/ven bre bun«———3 de frnnrcznl „ronspeteur”, rata să nerîmînez' la cea mal m5°ă neiv’înmie! Dar «nu este să fi convins d» caracterul rațional al unei măsuri a*lmnm’st—t,ve, înaintea căror a to u’ecî. erreât te-rr durea, ș! alta să îl suferi cons-dnsele, fără să fl petrurs de credința îndreptărilor t«meu*ee și cât de aprobate. S"—genul rr'V] este un un bun nlatpfc, car'» n’ar a-ei n‘nt?c de sp»»s la neS’dle vertmueo-e a"e tarî'-Vr, cu co-’dir'a d« a fi t îu-» servit șl iu cour*+î»,e progesiv» corespunzătoare. Se uar» însă c3 del*» o vrop f„«o-c«, (ț»-a-B „af^*țfe,TÎp| ttt { c;o fiofo s'** ^»1 o t-o* Cum trebue fluctuaţiile interpretate bursiere Afluxul dispun bătăţ lor de numsrsr spre Investii in valori mobilere După o aca’mie relativ îndeaga, evident, o justficare logică şi ade- j zătoare urcării valutelor şi aurului Ui t.o»*» *1 J a! o! m.î «o vn -v! !!• -t Im o «J a « a «... g V ’ W ll 1 1 fă, bursa de efecte şi aeriurin a înregistrat, în ultimele zile, o vremelnică animaţie. Cursurile unor anumite acţiuni au crescut în mod teptat, aşa fel încât în 24 ore s-a ajuns aproape la dublarea celor din ajun. Interesul susţinut pentru valorile mobiliare şi mărirea excepţională a volumului operaţiunilor a provocat cum era fiesc, variate comentarii şi interpretări. Evident că specialiştii au interpretat animaţia din bursă ca o dovada că piaţa „se mişcă” şi că interesul deţinătorilor de numerar pentru plasamentele în acţiuni, constitue un indiciu indiscutabil că a devenit încrederea capitalurilor disponibile în hârtiile bursiere. Decât, satisfacţia acestora a fost de scurtă durată. Fără a se fi ajuns la regrese cu adevărat mari de contaţiune, piaţa a redevenit calmă, iar volumul încheierilor s’a redus sensibil. A fost pusă în discuţie cu prilejul acesta, o chestiune care — acum ca şi în trecut — nu şi-a aflat explicaţia. luată realităţilor: de ce au crescut subit cursurile şi de ce plafonul acesta, ca şi volumul încheierilor, au atins un nivel excepţional? Nu e mic numărul iniţiaţilor cari susţin că animaţia din bursă şi urcările masive de cursuri sunt datorate exclusiv unei îmbunătăţiri a situaţiei monetare. Unii au invocat în favoarea scumpirii acţiunilor argumentul că, odată cu încheierea păcii societăţile de petrol vor obţine beneficii apreciabile, atât în urma augmentării preţului produselor, câ şi prin despăgubirile ce le vor fi acordate. Dacă argumentul este oarecum valabil pentru acţiunile petrolifere, cum se explică, însă, faptul că alte hârti bancare şi indusriale au marcat sporuri care ar putea să fie calificate drept considerabile? După cât se pare, există o singură explicaţie: aceia că după ce au vegetat cel puţin şase luni, inactive şi ignorate, cursurile valorilor mobiliare cu venit fix au purces să revină măcar în parte, la paritatea corespunsă precizăm, dând un exemplu nenominal: o anumită acţiune industrială a cotat în Septembrie 1945, suma de 106.000 lei. Cum francul elveţian cota atunci în târgul liber 2000 lei, valoarea reală a acţiunii era de 53 fr. elv. Cursul hârtiei este astăzi de 1 milion 200 mii lei, ceia ce însemnează că la cursul actual al francului elve- I. K. Petea (Continuare în pag. I • -- **«v~*« TELEFOANE: -'i ■ ■ • lU-Uaiția a.-Sa-ii. Administrația S.țf.d PnMtflfsip» S*tV*W Bysiăzîya Fiecare om ieşit un vileag, fie prin merit, fie printr o interpretare, mai exactă sau mai eronată a meritului presupus, e urmărit de praful ridicat în copita calului pe care-l călăreşte. Pulberea câmpiei se ridică şi cade şi se aşterne, până ce alt călăreţ sau o teleaga străbat şoseaua copleşită de arşiţă. In peizajul intelectualităţii, colbul se stârneşte din hârtia scrisă şi tipărită, şi-i sufletesc şi durează. Cartea cade în puzderia morală ca un bolovan de piatră şi o răsvrăteşte; condeiul care striveşte viermele prins în activitate, desfiinţează la figurat roiul întreg şi colcăirea e agitată; praful galben al urii stârpiturii, flămândă de o glorie imposibilă, rătăceşte în aerul de jos şi se descifrează în ceaţa lui siluetele dărâmate, obrazele descompuse, într’un tremur de stepă. Invidia e mizeria omului, dar a omului meschin. — De ce nu-ţi prieşte, vierme, nimic? Ai cu ce te sătura şi în ce te întinde. Nici nu dormi, nici nu mănânci şi te ofileşti. Excrementul in care mişuni nu-i destul de moale, de stufos şi de dulce? Vrei şi nimic? — Tu eşti un grotaş, dar ai tot ce lipseşte nobilei mele ambiţii şi chiar mai mult. Nu credeam că se poate; refuz sa admit şi totuşi trebue să suport. Tu faci cu vârful pe TABLETE muşiţă niţei ceea ce o suta da pene ale mele, de aur, nu sunt în stare nici să înceapă. Cum să nu te pizmuiesc? Cel puţin acest vierme e cinstit şi sincer, câtu-i el de îmblănit şi de leganat de robii lui, cu care se adună la ceai, ca să chibzuiască opere nemuritoare, măcar un crâmpei, măcar un stich: „Partir c’est mourir un peu” măcar o maximă, o sentinţă, un proverb păstrat în câteva guri de valeţi: „Carul statului pluteşte pe un vulcan”. Alexandru Iliescu, fostul vicerege al Olteniei, şi-a câştigat reputaţia parlamentară cu două cuvinte: „Biserica autofecală”, voind să apere, luat de un avânt oratoric, impetuos, prestigiul autocefaliei. Muşiţa intelectuală e de obicei mai perversă. Ea îşi ascunde resentimentele şi în loc să se insinueze pe la minte îşi caută locuri mai adecvate sensibilităţii personale. Iţi cere măcar să te sărute şi s’a şi introdus. Dar te sărută pe întuneric, fără să se desvăluiască, larvă puturoasă dar evoluată, luând cu Şoapta murmurul albinei şi cu zborul vertical eleganţa libelulei. .. ? Muşiţă, bunăziua! Tm Arghezi ? CHESTIA ZILEI S-a reintrodus un autobuz:„ — Il vexi ? Unu-i 31! Ce am văzut în Palestina Impresii interesante ale unui corespondent ocazional Pari?... ianuarie Fără prezenţa pe străzi a ne-i cu un ta.v. drumul este plin de Vaporul care mă ducea spre număraţilor soldaţi In uniformă tancuri, camioane cu soldaţi şi Franţa a intrat în portul Haifa Şi a clădirilor oficiale înconjura din doi în doi kilometri posturi pe o mare calmă, scăldată de lumina arzătoare a soarelui. In port stau ancorate numeroase vapoare comerciale şi de pasageri de diferite naţionalităţi precum şi vase de război. Dea lungul coastei patrulează crucişetoare şi o sumedenie de şalup pline cu poliţişti. Atmosfera este apăsătoare. Pe bord urcă o cont si° formată din opt poliţişti în civil conduşi de un colonel englez, care controlează cu cea ma mare severitate actele pasagerilor. După terminarea formalităţior de rigoare pentru cei care au viga palestineană, comisia trece trierea călătorilor din clasele întâia şi a doua (cei de la a treia sunt socotiţi turişti şi nici nu intră în discuţie) cari şi-au exprimat dorinţa de a vizita ţara numai pe timpul staţionării vaporuri în port. Simt admişi foarte puţini; printre cei fericiţi mă aflam şi eu. Haifa este un oraş ciudat. In aparenţă totul este normal, străzile sunt animate, circulaţia intensă ca la Bucureşti; femeile elegante; pe feţele trecătorilor nu citeşti spaimă şi nici o urmă are cu sârmă ghimpată şi păzite de cuiburi de mitralieră, nimeni nu-şi poate imagina că Haifa este un oraş în care din când în când clădiri întregi sar în aer şi aproape zilnic la câteva sute de metri de centru se petrec spectacole sfâşietoare. Spre pământul făgăduit, zeci de mii de nenorociţi întind acuma cu disperare braţele. Sunt aceia cari au scăpat din crematoriile de la Auschwitz, din lagărele naziste. Am avut posibilitatea să asist la debarcarea unui asemenea transport. A f°st un spectacol atât de trist, încât mulţi din soldaţii, cari formau cele două rânduri prin care treceau nenorociţii aveau lacrimi în ochi. Cu toată rezistenţa opusă, emigranţii au fost transbordaţi pe un vas-închisoare şi transportaţi spre lagărele de concentrare din insula Cipru. A descrie starea de murdărie ce domnea pe vaporul care le-a servit de refugiu timp de treisprezece zile, este imposibil. E stul să spun că 1200 de oameni au trăit pe un spaţiu în ca NĂZBÂTII CURAJ e, în mod normal, cu greu suparenţă de tensiune. Maşinile dejeau să încapă circa 203 de os . ulim model circulă cu o viteză, meni. In ultimele zile de drama, la Ofiţerul Stării Civile, uimitoare. Magazinele au vitrinelimentela și ana potabilă s’au e’ , V0J spune: cine are curgr Ie destul de bine garnisite. Cafe puizat. Din lipsă de îngrijire iuî să se însoare pe vremea acetht nelele sunt aproape în permanen nouii născuți au sucombat. sta n'ai'e decât să plătească. ț ... idtAr’*teL***f%i. .VW*1' rC.Jt Bpra Tel-Aviv? unde am plecat dii.l&d .A! IO* j fixe care controlează actele şi interiorul automobilului. Toate aceste precauţiuni, nu ajutâ la nimic. Nu poţi să ştii niciodată dacă bătrânul care-şi mână măgarul la marginea drumului n’are o grenadă în sacul plin de portocale sau câteva kilogram© de dinamită în lada cu ouă. După nimic nu poţi distinge un sautomobil al poliţiei de imul al „teroriştilor”. — Dacă o să vă aresteze, ca suspect, pentru câteva ore, să nu vă fie ruşine sau teamă,— îmi spune şoferul taxiului. De multe ori din precauţiune sunt arestaţii chiar soldaţi, ofiţeri şi funcţionari. Teroriştii posedă acte false cu ştampilele celor mai înalte autorităţi britanice. Dispun nu numai de posturi de radio emisiune clandestine, care transmit la ore fix© (Continuare in pag. 2-a) Aflăm că se vor urca tarifele