Adevěrul, martie 1947 (Anul 60, nr. 16801-16826)
1947-03-01 / nr. 16801
ttt* &AdfiVBPii A HIiWuI UL ANUL 81.Nr. 18. 14 PAGINI1000 LEI S£mb»ta I Marii» 1947 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. gen». P. T. T. Nr. 140305/946. FONDATOR11 l i 1 AL V. Beldiman 1888—1897 Const. Mill© 1807—1920 ' Const. Graur lt|21—1938 I Directors B. BRĂNIȘTEANU Proprietar: S. A. R. »Sărindar" EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL" ŞI „DIMINEATA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 wh BIROURILE: București, Str. Matei Millo 11 TELEFOANE? Administraţie 5 57 Ca Publicitatea 5 57 03 Redacţia 5.38.56 NereurlaM şi-a însetat din Lasă de hârtie. ...Dispus* și publicații umoristice. T* C . Pr. ]Au dat rezultat? ! Oficiosul partidului comn. raSart „Scânteia», revine asupra chestiunii libertăţii de circu. raţie e alimentelor şi a raţionalizării. Autorul articolului atacă cu violenţă pe acaparatoriui pe samsari. Desigur, aceştia au fost totdeauna odio$. Din nefericire Inşi acapararea, specula, sunt fenomene inerenţa stărilor anormale, cum sunt c© te de acum, iar rostul discuţiei este tocmai acela de a se găsi metoda Cea mai potrivită pentru combaterea acestui flagel. întrebarea este dacă măsurile de restricţie sunt mai nimerite decât libertatea de circulaţie a unor alimente. Raţionalizarea a fost Intro,dusă In Germania în primei?! Inni »le războiului trescut. Dun« flşi'larorsj bocu!tll !» Către Anglia şi mal aies după Înfrângerea de la Mama, guvernul german de atunci, dându-şl seama că soldaţii nu vor fi acasă înainte fie... Crăciun, cum ie promisese Wilhelm al Deea» şi că războiul va fi lung şi greu, a decretat raţionalizarea, introducând cartele pentru făină, apoi treptat, pentru alta produse alimentare. Măsura a fost la început ironizată de o parte a presei engleze iar în urmă, când războiul submarin decretat d® Germania a început să provoace pagube serioase, Anglia a dat exemplul Germaniei Ceilali aliaţi a® imitat şi el această măsură. In războiul actual, raţionalizarea a fost introdusă din primul moment şi s’a mers atât d© dénárt© încât la londra s'a decretat că este interzisă confecţionarea pantalonilor cu manşetă şi a hainelor la două rânduri de nasturi. Aceasta spre a se economisi stofă şi nasturi. Raţionalizarea este menţinută şi astăzi în unde state faţă de lipsniţe, cari dăranesc pentru motivul că ea a flat rezultate bune. Şi aici e nodul problemei. Dacă aceste măsuri ar £i dat roadre şi la noi, nimeni nu s'ar fi gândit să ceară desfiinţarea lor. Dar întrebarea este: au dat rezultat? Faptul că ne găsim In ce priveşte alimentarea 4, cum ne găsim, este cel mai bun răspuns. In aplicarea unor marii trebn© să se aibă în vedere rezui latei©. Numai ele justifică o perseverare. Sunt două produse alimentare asupra cărora statul trebie să aibe o supraveghere continuă: grâul și porumbul. Distribuirea grâului și a mălaiului trebue supravegheată. Dar celelalte produse? Sistemul blocării este funest. A doua zi după ce vânzarea unui produs a fost oprită sau limitată, produsul respectiv dispare pentru a reveni numai la un preţ exorbitant. Blocarea acestor produse nu atrage după sine nici mărirea produc,ţieî, nici o mai dr®aptfl repar, tiţle, ci numai acumpftrea. Cell ce dispun, cei „zece mii* plftesc mal scump; acaparatorii, speculanţii Îşi măresc veniturile şi „domnii c® servietă" profită de ocazie. Să ne conformăm stării de lucruri din ţară, să nu căutăm a introduce aCum măsuri! cari In altă parte sunt rezultatul unei discipline şi unei culturi de secole. Să ne educăm tn aceasta direcție, cu năd©fdea că In viitor, și la noi, disciplina va fi atât de puternică încât epifoTWI WitAT mSenjî d© interese de stat, vor da roadele așteptate. Cm. P. DA, ECONOMIA POLITICĂ ESTE 0 ȘTIINȚĂ Intr’o farmacie 61a Mâini Capitalei. Intxft un domn en • servieta doldora. Nu era ea eredeti d-va, ci un simplu agent de barcă neagră. Pe șoptite oferă farmecistorii on kiloprem de an »tiu ee plant! »*• dldnala. ,, — Câte parale? — 200 000 de laL "7 '"V1“ — Fugi de-aci, domnuie. alte aici — de arată na borcan pila en erburi — en 60.000 de lei. — Asta a fost. Acuma an se mai găseşte. Dacă vreţi, vi le cumpăr en ou 180 000 lei. Mă mulțumesc ea «■ câştig de 10 la antă. Farmacistul ezită na moment. Apoi M spunei — Mersi. Nnse afacerea. Şi agentii! pleacă. Apel larmă, dstol îl lămureşte. E procedeul cel mai nou In materie de drcataţie a mărfurilor. Agenţii umblă din farmacie in farmecie, pretextând că vor să vândă dar la rectitate ca să cumpere marfa mulţi farmacişti Ştind că nu de mult Oficiul le-a furnizat medicamentat la un preţ relativ scăzul, el se lftcomese la câştîgul neaşteptat «1 bebee tărgul oferit. Iar eind numeroşi farmaciști se adresează toți odată oficiului ca să-şi refacă stocul, el !n adevăr nu mal capătă marfa cerută. Şi aioscl agentul revine «i le oferă acelaş medicament la 250.000 Iei, dacă nu Ia trei sate. Iar farmecistul n**putând rămânea fără un component atât de necesar peatru efectuarea multor prescripţii, n’are ce face şi dfi cât i se cere. — Să-şi conte alt fraier, ci de găsit tl găseşte, mnehee farmacistul cursul sân de economie politică modernă. Am părăsit farmacia, uşurat de câteva zeci de mii de lei pentru o doctorie care altă dată nu cpera nici o sută, dar mai bogat cu o Învăţătură asupra felului cum trebue să procedezi ca să rezişti greutăţilor vremii. Numai de m’aş hotărî odată să pun In aplicare. v ■ Gama GLOSE POLITICE Echilibru şi dezechilibru ! S-a declarat oficial, că pe anul viitor trebue să avem un budget echilibrat — Trebue fi ar ft foarte bine. — Echilibrul e bun tn multe domenii şi mai ales un buget. Un lucru Insă, mai e nevoie ca , echilibrul bugetar să nu se bhite pe dezechilibrul cetăţenilor. Fiindcă, altfel, temelia lui e şubredă. Ne gândim de pildă, la funcţionarii Statului şi la pensionari. Aceştia erm istovit să tot umble pe sârmă. Nici o aritmetica nu le ajută sâ-şi mai impartă ceea ce la sfârşitul lumii, între nevoile absolute existenţei fizice. Dacă echilibrul bugetar, va însemna cât de cât un echilibru şi pentru el. Vom fi făcut un lucru mare. Şi care nu mai poate întârzia. Deocamedata taxe Se anunţă că, întrucât viitorul buget al Municipiului Bucureşti va aveaimense“ sarcini sociale — date fiind marile lucrări proectate, ca ■de pildă: terminarea halelor Obor, refacerea pavajelor, etc. — se studiază normele pentru majorarea tarţelor comunale şi impozitelor aferente. Ceia ce pare sigur, până acum, este că impozitele şi taxele vor fi copios augmentate. Cât despre ”imensele” lucrări procetate, să nădăjduim cu de aslădaltă — deşi înfăptuirea lor alcătueşte un deziderat nereedizat de aproape im deceniu — vom putea înregistra, 1® cursul anului, măcar tm început sff tis făcător de activitate Constructivă pe tărâmul acesta. Suntem optimişti? Prin micapuicitate Clteae de multe ori mlea pubU. citate. E foarte instinc'.ivă H un fel de chee cu care pătrunzi In fatlmitatea oamenilor tn apartamente! elegant din centru ca şi la încăperea modestă dela periferie. Unii vând, alţii cumpără, Bhopeşti la unii — do pâcă — tragedia hoiâ rirdl de a se despărţi de tm obiect la care a ţinut ani de zile. Mica publicitate este o oglindă a stării economice, a moravurilor, şi chiar a politicii unui stat. De curând mi am aruncat jeluirea asupra anunţuriior diminn mare ziar englez. Faimoasa universitate I din Cambridge caută prin mica publicitate doi docenţi pentru matematici. Curios. După cum se ştie, profesorii Cam strigentul n-au de protejat pe nimeni, n’au nepoţi n'au curroştinţe, n’au partizani poliţiei. Universtatea păzeşte un arumt la Mica publicitate şi chiamă candidaţii la concurs! Dar mai e ceva In areias anunţ s» precizează şi retribuţia: fye pe an. Ceeace înseamnă, vreo 400 milioane Intr’un articol publicat erf. a. dr. Graur arăta că profesorii univers!- I tari dela noi au cernit studenţilor îngăduinţa de a pus masa la tantionele lor. Sunt profesorii cari au câ. ' teva sue de mi de lei pe lună. "II.cite ciudăţenii şi multe contradicţii mai simt nc lume. Iar JVVca publicitate", dacă e înteresantă nu.i mai puţin tristă. Art. 5- UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Există D. Ştefani Votfec, ministrul educafiei national© a pregătit un proect de lege prin car© se Înfiinţează la Craiova o Universitate, deocamdată cu 3 facultăţi. — Principia! ştirea nui poate decât să existentă. Foarte!bucur© pe iubitorii d© cultură. Este cad un «ursă. I are;t5 idee® că numai marii® capi” mnitul şcolilor superioare. Desigur, oraşul mar© prezintă multe «ventagii pentru propăşirea universităţilor. Profesorii preferă de regulă centrele importante, unde adesea pot desfăşura şi altă activitate In afara îndatoririlor lor didactice. Studenjii au posibilităţi mai mari de locuinţă şi foarte des, fond intevoiji să-şi câştige singuri existenţa In total sau In parte, «i găsesc mai uşor prilejul de a-şi plasa munca. II» oraşul mar© sunt mai multe posibilităţi pentru desvoltarea culturii generale; acolo se găsesc biblioteci mai bogat înzestrate, sau se găsesc muzee, instituţii de cultură, teatre; acolo vieţa e mai intensă şi de mult© ori studentul poate pune primele jaloane ale viitoarei lui cariere, la schimb, şi oraşele mici prezintă numeroase avantaje, de multe ori chiar mai mari decât cele din centrele mai populate. Acolo omul studios este mai puţin distrus de la preocupările lui ştiinţifice; contactul direct dintre profesor şi elev e mai strâns, numărul studenţilor fiind mai mic, în special exerciţiile practice, atât de necesare în multe discipline, nu numai ştiinţifice, se pot face cu mai mult folos. Aşa se explică de ce în multe ţări ale apusului cu civilizaţi© veche găsim mici oraşe celebre prin universităţile lor, a căror strălucire adesea întrece pe aceea a instituţiilor similare din marile capitale. Cele mai celebre university din Anglia sunt cea din Oxford şi cea din Cambridge, două orăşele chiar ceva mai mici decâ Craiova şi numai cu puţin mai aproape de Londra, decât condiţiile necesare ? GR. GRAUR de MM capitale Olteniei tie Bucureşti. Universitatea franceză c?Un Montpellier se bucuri de o deosebia reputaţie încă din evul mediu, manţinarachise şi astăzi la un nivel cu care se poate mândri, deşi oraşul care o adăposteşte n'ere mai mult d® 80.000 de locuitori, la Italie. Pavla abia trece de 40.000 de locuitorii la Germania, universităţile din Heidelberg, din Jena şi din alte oraşe mfci erau tot atât de reputat© ea şi cele din capitalele importante, pe vremea când acolo ştiinţe nu era dispreţuită şi savanţii aveau dreptul la opinii proprii. La noi, Inel o facultate de medicină umană, una de medicină veterinară şi una economico-cooperatistă sunt cu siguranţă necesare. Ar fi fast o mare greşeală dacă ne-am închipui că e suficient un procd de lege şi un vot complezent al Camerei pentru ca noua unversitate să înceapă a funcţiona. Universfăţii© din străinătate de care am vorbit au fost întemeiate în cu totul alta condiţii. Linele au fost create de mult de către bsericile bogate; în Germania şi în Italia principii domnitori din diversele stătuleţe voiau adesea să-şi imortalizeze numele încurajând artele şi ştiinţele; la America, unde daniile surut un obicei al pământului, mulţi magnaţi ai industriei — ajunge să amintim de Carnegie, Rockfeiler şi alţii — au donat milioane de dolari pentru universităţi, iar în Anglia numeroşi fii de lorzi bogaţi plătesc taxe mari din care se întreţin şcolile secundar© şi superioare. Nimic din toate astea nu există la noi. Putem lua ca model numai Uniunea Sovietică, unde statul întemeiază şi întreţine din bugetul general sau din acela al republicilor unionale numeroase universităţi. Dar bugetul nostru, la deosebi în situaţia excepţională în car® ne aflăm acum, cu greu îae© faţă Cererilor tot mai imperioase al© tuturor departamentelor.Ministerul educaţiei naţional© e solicitat din toate părţile pentru acoperirea unor nevoi urgente. la aceeaşi zi in care s'a anunţat întemeierea nouei universităţi s'a prevăzut o sumă de 500 miliard© lei pentru întreţinerea şcolilor primare. Iar universităţile existente au nevoie de mari ajutoare pentru completatContinuare in pag. 2-a) NĂZBÂTII vacanta Parlamentul la o nouă vacanţă. Ascultă de circalările către şcoale ale d-lui Yoitee. Rox In sesiunea ei curentă comi.:i* ' litt Un grup de emigranți evrei care a plecat cu moto*1 unea specială despre care am pomtva „TraneUvwsie^ prin îngrijirea soc. „Wati"' menu mai sus va stabili în spe-1 "V (’tot -.■«! SFÂRŞITUL PRUSIEI O scurtă telegramă din Hamburg, anunţi că „statul prusian a fost desfiinţat printr’o lega adoptată de consiliul aliat de control din Germania’’. Puiut. Avem nenumărate semne in jurul nostru, cari ne arată c& trăim in mijlocul unei mari revoluţiuni, dar nici unul ca această ştire, nu ne arată vastitatea ei profunzimea proporţiilor acestei revoluţiuni. Printr’o simplă hotărîre a unui consiliu aliat, Prusia, statul puternic al lui Frederic cel Mare, marea putere care a jucat un rol important Înainte chiar ca Reichul german să fi existat, este şters de pe harta Europei, întreaga istorie a el lai trece dinaintea ochilor, de la începuturile modestului şi nisiposului marchizar (markgrafat) al Brandenburgului, până la puternicul regat din care Bismark avea să facă, în vremea noastră abia, temelia şi hegemonia marelui Reich, al marelui imperiu german, care a uimit întâi lumea prin progresele sale şi apoi a băgat de două ori Europa in războaie sângeroase şi ruinătoare, la capătul cărora el apare răpus, iar temelia pusă de Bismark complet sfărâmată. Să ne înţelegem. In genere , grea şi într’un caz ca acesta cu deosebire greu, să se vorbească de realizări definitive. Statul prusac a durat de secole şi a mai fost odată la marginea existenţei sale, după marea victorie a lui Napoleon la Tilsit şi după pacea dela Jena, când regii se închinau împăratului ajuns şi ofiţerii acestuia opreau tamburul lor să le dea onorul cu apostrodei. BRANIŞTEANU fu devenită istoricfii ce n'eştiu’un roi! Dar nu mult după aceasta Napoleon avea să fie învins, detronat, trimis la Sfânta Elena, iar mediocrul rege el Prustei, avea să-şi recâştige mărirea şi să prepare pentru urmaşii săi, tronul pe care Bismark avea să-l urce cu pomposul titlu „Kaiser" pe care cel din urmă purtător al lui avea să-l prefacă curând în poreclă. Dar cum se spune pe nemţeşte, alte timpuri, alte cântece. Doi din partenerii regelui Prusiei, de pe vremea lui Napoleon, nu mai sunt. Nici Habsburgul, nici Romanovul, nu mai sunt şi se poate spune, că nu vor mai fi. Nici dinastia prusacă nu mai este. Nici statul habsburgke nu mai este. Statul prusac — şi aceasta a fost tragedia lui, — nu a înţeles să meargă în fruntea noroadelor spre progresul lbertătţii, ci a fost, ca o urmare a întregiii una prusacă, scoasă de sub spiritul sale desvoltari istorice, o frână a progresului politic, un fel de exponent al tuturor tendințelor retrograde. Nu este nevoie să descriem lotul negru în negru, pentru a face tragedia Prusiei Inteligibilă- A fost o fatalitate istorică. Inevitabilă. încă doamna de Stael a numit Prusia „la Patrie de la pensole" Iar Victor Cousin a numit-o tara clasică a scoale! şi a... căzărmit„. Da, a căzărmît. Aceasta a fost la origina tragediei prusace. Frederic cel Mare, filosoful de p© tron, tşi bătea manu proprio supuşii cu bastocazon al acesteia. Ar însemna instaurarea în centrul Europei a unei Germanii noul car© să absoarbă chiar şi calităţile elementului prusac, Intru colaborarea democratică, liberală şi progresistă cu vecinii ei, nu continentul, cu omenirea. Căci nici toate grozăviile cu care Germania a înspăimântat lumea, nu ne vor fac© să uităm că dealungul veacurilor poporul german a fost un popor mare, când a fost al floarei albastre, al Iul Kant, Ficht© și Hegel, al Iul Marx, Engels și Lassallenul. Streinul însă care parcurgea până la urmă Prusia, era impresionat de cele ce vedea. Curăţenie, ordine, disciplină, dar disciplina care confunda cazarma cu statul, a nimicit Prusia. Şi aceasta pier© tot atât prin defectele ei, cât şi prin excesele calităţilor ei. Victoria dela Sedan a fost ultima sclipire a strălucirii ei. Din rândurile ei s’a spus că această victorie s’a datorat ba învăţătorului, ba subofiţerului. Nu era o divergenţă de păreri, ci pur şi simplu, învăţătorul şi subofiţerul se confundau. Iar defectul opere! lui Bismark a fost că a impus Germaniei, spiritul prusac, cel militarist. Numeroasele state germane pe care ei le-a adăugat Prusiei erau departe de mentalitatea acesteia, dar erau tot atât de departe de a-i putea rezista, de a i se putea opune. In asemenea condiţii desfiinţarea Prusiei, nu ar însemna desfiinţarea Germaniei, ci reînfiinţarea unei Germanii noul, scutită de hegemo- REZON CHESTIA ZILE! —. Cum, dom’le, 15 mii de lei un ardei? — Așa e ăștia mici, coane, ustură! A m’a întrebat directorul de scenă, cu care lucrez la Teatrul Naţional, dacă am cunoscut-o pe Tina Barbu. Mai tânăr simţitor, decât sărguitorul acestor însemnări, el n’a văzuta jucând. Iată cum Intr’o singură Intretere se stârneşte un furnicar de timp. Fiecare secundă din viaţă find trăită in adâncime, se uită numaidecât, acoperită de secunda următoare, şi, dezvăluită sunit din trecut din cuibul ei închis, intactă, secunda se comportă ca un roi de stele dispărut ochiului liber şi satelizat cu aderenţele lui briliante se deşteaptă in luciditatea lunetei întoarsă brusc spre periferiile amintirii. Făcusem câţiva ani cronica teatrală, a tuturor scenelor din Bucureşti. Ajunsesem prin repeţire şi durată, tocmai în momentul desgustului de meserie, să capăt o specializare, momentul când, simţind că se adună experienţa, e necesar să o părăseşti pentru o experienţă nouă pornită pe un arc de cerc necercetat. Au trecut prin hârtia mea de filtrat Ori au rămas unpâlnie ca un sediment, transformiere în firimituri de stropi toate figurile defuncte ale teatrulucă românes distilate, amestecate cu cerneală.. Dacă reiau carnetele uscate,aruncate în cine ştie ce colţ din laboratorul, de ancliză şi mă uit inlăuntrul lor, la lumină, ca un ghicitor in drojdia ceştilor de cefea văd mai rm’pede ‘ ca pe vremuri dar prea ftârziu liniile indicatoare de drumuri de acum parcurse îşi isprăvite şi încrucişeri de situaţii definitiv revolute. Dar în toată încăperea podului din amintire undelucra laboratorul şi toate corneteile de sugătoare vnduite ca nişte evantalii cu golul înăuntru păstrează o trezire de parfum. Tina Barbu fusese o copilă ţărancă de prin Vaslui, mi se pare, unde Vasile Mortzun îşi avea moşnenia și arăturile de la pă_________ T. Arcifcezi (Continuare în pag. 2~v) TARTMTE TINA BARBU «DREPTURILE OMULUI» VOR DEVENI LEGE DE DREPT INTERNATIONAL? proect care va fi discutat la viitoarea adunare generala a O.N. U.-ului Un Dreptul Internaţional se va îmbogăţi în curând cu legiferarea unuia dintre principiile fundamentale: drepturile omului. După mai bine de 150 de ani de la edictarea „drepturilor omului şi ale cetăţeanului” — piatră fundamentală a instituţiilor clădite de revoluţia franceză — tânăra, încă, Organizaţie a Naţiunilor Unite, se însărcinează cu extinderea unei asemenea declaraţiuni, pe plan mondial. In cercurile diplomatice care activează în prezent în preajma ONU-lui, s’a răspândit, de curând, textul unui proect intitulat „International Bill of Rights” (Lej naţională a drepturilor) ce ar urma să fie pus în discuţia Adunării generale în sesiunea viitoare, primul for care s’a şi sesizat cu discutarea in amănunt a acestui proect aparţinând Statelor Unite, este Omisiunea drepturilor omului, din Consiliul economic şi social (ECOSOC) a ONU- lui. Această comisiune lucrează sub preşedinţia d-nei Eleanor Roosevelt, văduva marelui preşedinte. După lucrările preliminare ce vor fi terminate in Iunie cft. de către această comisiune specială, concluziile vor fi depuse discuţiunii Consiliului economic şi social in sesiunea din vara viitoare, şi vor trebui să fie gata pentru a fi recomandate Adunăriigenerale care se întruneşte în Septembrie la New York, hai metodele de consultare cu toate celelalte ramuri ale ONU- lui interesate în legiferarea acestui important principiu de drept internaţional. Comisiunea va avea să stabilească şi forma legală în care va fi îmbrăcată legea, fixarea însăşi a obiectului ei şi metodele pentru realizare. Deasemenea va avea să studieze toate proectele ce au fost supuse până acum în acelaş scop. Asemenea proecte au depus până în momentul de faţă câteva republici sudamericane, cum sunt cuba, Panama, Chile precum şi Federaţia americană a Muncii (A. F. L.). Proectul propus de Statele Unite are o redactare care ar putea — se speră — să întrunească acceptarea tuturor popoarelor. Se crede că pentru rapida legiferare a principiului drepturilor omului, se va adopta urgenţa la proxima adunare generală. După ce Adunarea va adopta în principiu declaraţia se va numi probabil o comisiune a drepturilor omului, care va redacta detaliile tratatelor internaţionale privind în special materia. Iată unele din categoriile de drepturi, sugerate de proectul aparţinând Statelor Unite, ce ar urma să fie luate în considerare pentru includerea lor în legea internaţională. O primă categorie ar fi acea aşa numită a „drepturilor personale”, cum sunt libertatea de exprimare, de informare, a religiei şi a drepturilor de proprietate. O a doua categorie este acea a drepturilor aşa zise „procedurale”, cum sunt garanţiile pentru persoanele acuzate de crimă. A treia categorie este acea a „drepturilor rasiale”, cuprinzând dreptul la muncă Şi securitate socială şi dreptul omului de a se bucura de un standard minimal economic şi de bunăstare socială Şi culturală. O a patra categorie este acea a „drepturilor politice”, cum ar fi dreptul de cetăţenie şi dreptul cetăţeanului de a participa la guvernare. In ce priveşte modul în care s’ar putea ajunge la această legiferare specială, Statele Unite au propus 4 metode eventuale şi anume: a) Adunarea generală ar putea sărecomande declaraţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ca un principiu ce ar urma să fie observat de către toate naţiunile membre ale ONU-lui; b) Adunarea ar putea recomanda ca aceste drepturi să fie încorporate în instituţiile şi legislaţiile tuturor naţiunilor membre şi să fie respectate şi întărite de autorităţile administrative şi judecătoreşti respective; c) principiile declaraţiei ar putea fi cuprinse în tratate interna■ionale ce ar urma să fie redactate după adoptarea iniţială a declaraţiei; d) dacă declaraţiunea este socotită ca adoptabilă, statele semnatare ar putea să împuternicească comisiunea drepturilor omului cu recomandarea măsurilor ce ar trebui luate pentru a face ca tratatele respectiv© să fie puse în vigoare și producă cuvenitul efect.