Adevěrul, aprilie 1947 (Anul 60, nr. 16827-16849)
1947-04-01 / nr. 16827
1%:■ W ] FONDATORI Al. Beldimac 1888—1897 Const. Miile 1897—1920 Const. Graur 1921—1936 / ANUL 61. —Nr 16.627 4 PAGINI1000 LE! Mrrtâ I Awifie 5S47 evem Proprietar: S. A. R. „Sărindar" EDITOAREA ZIARELOR „AREVERUL“ ȘI „DIMIMEAJA“ Registrulde publicații al Trib. Ilfov S. t. Com. Nr. H2/946 ?Axa poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. gen R T. X. Nr. 140305/94.8, nni .« ». BRĂNIŞTEANU BIROURILE: Bucureşti, Str. Matei Milie 11 TELEFOANE: Administraţie 5.57.63 Publicitatea 5.57.63 Redacţia 5.38.56 Unele partide susțt nemulţumite de noul buget al Statului. ...Iar cetăţenii sunt şi mai nemulţumiţi de bugetele lor . . ,cele două mari negocieri asii- W# cărora se concentrează, »atenţia opiniei publice Internaţionalei conferinţa de la Moscova $1 debaterile comis limitor de politică externă ale Congresului american pentru acordarea unor credite militare Greciei şi Turciei, continuă. După 20 de zile de discuţii, nu se văd încă schiţându-se rezultatele conferinţei de la MoséOva° După două săptămâni de la pubicarea mesajului preşedintelui Truman şi deşi termenul fatal 31 Martie, pentru retragerea trupelor britanice a expirat, nu se faie încă ce proporţii şi ce formă atre date de Congresul american creditelor cerute de şeful guvernului. Ne aflăm în o fază de aşteptare... Dar negocierile nu stau pe loc. La Moscova, trecerea In revistă a multiptelor probleme pe cari ie suscită tratatele de pace cu Germania și Austria, a îngăduit să «* găsească punctul de sprijin, pe care se poate întemeia opera de pacificare a Europei. Acest punct de sprijin este chestiunea reparaţiilor. In comisiunea adjuncţilor însărcinaţi cu redactarea tratatului de pace pentru crearea Austriei independente, d. Gusev a arătat strânsa legătură care există între definirea blinurilor germane, problema centrală a tratatului $i reparaţiile datorate de Germania In comitetul de coordonare, care examinează raportul comisiune! de control din Berlin, d. Vâşinsky a subliniat legătura intimă Intre problema unităţii economice a Germaniei şi problema nivelului industriei germane Cu problema reparaţiilor. D. VâşinSky a adăugat că a studiat propunerile celorlalte delegaţii şi a găsit că sunt numeroase punctele asupra cărora se poate ajunge la o înţelegere, dar, a spus d-sa, această înţelegere depinde de acordul asupra reparaţiilor. Iar in lista de trei subiecte reţinute, după propunerea generalului Marshall, de către miniştrii de externe, primul loc îl ocupă: tratarea Germaniei ca unitate economică şi trecerea în revistă a nivelului industriei şi a reluării reparaţiilor. Vasul, legănat de valuri al con ţinem ferinţei, a ajuns, aşadar să aibă o ţintă precisă, un port In care îşi va găsi odihna şi răsplata avatarurilor sale. Va putea el ajunge în acest port? Iată întrebarea. In orice caz, opinia publică, care urmăreşte evoluţia discuţiilor, începe să vadă mai limpede cari sunt chestiunile principale în discuţie şi cari sunt condiţiunile unei pacificări europene, cu cât însă această operă de decontare, de simplificare, de înlăturare a chestiunilor neesenţiale şi accidentale progresează, cu atât se vede mai limpede că acordul este posibil și câștigă teren impresia că un acord este probabil. jg rm . trt ^ AD. iWjRJ nn LMn—!■■■■ i ii jPMjMg Pentru Eduard „Tiny” Evans, din .whferd Middilessex, se pune permanent o problemă foarte grea: aceea a tichetelor pentru îmbrăcăminte, "dat fiind că, lavârsta de 22 de ani, el are considerabila înălțime de 2 metri douăzeci de centimetri. Pantofii săi, numărul 52, costă câte 19 lire sterline perechea. GLOSE POLITICE Seismul mai mult '('1 păgubeşte . Un ziar atrage atenţia, asupra faptului că pe străzile mostre şi în pieţe se vână tot felul de alimente. Pe care se aşterne din abundenţă, praful şi murdăria, cu rezultate pe care le cunoaştem. Mai e şi un alt fapt: In multe locuri se vând alimente alterate care înseamnă boală sigură. Ziarul se întreabă ce fire autorităţile respective. Şi crede că maarea lor preocupare este alcătuirea unor diagrame frumos liniare şî caligrafiate. E drept că noi avem pasiunea biroului. Ne place să stăm pe scaun, să semnataţi să... cerem un pahar cu apă. ' Ve ’displace activitatea pe teren. Şi mai ales, nu avem deloc simţul de prevedere. Toate măsurile se iau cu întârziere Atunci când s’a produs nenorocirea Când efortul trebue dublat sau triplat sit când cheltuim de câteva ori mai mult. Vorba veche: Leneşul ’mai mult stă pe scaun, iar ’ biurocratul mai mult ■păgubeşte... Făină de Paşti şi , însămânţări Desigur că relatările asupra tnsă■mâniărilor şi a perspectivelor recoltei anul acesta, Interesează în cea mai mare măsură toată lumea. Suntem deci bucuroşi să luăm act de declaraţiile făcute Sâmbătă, dei prof. Traian Săvulescu, ministrul Agriculturii. In,’,primul tână ă. Traian Săvulescu ■declarat că in primele zile este lunii Aprilie vor sosi la Constanţa 2 vapoare americane aducând 1.500 vagoane făină, care va fi destinată să acopere nevoile populaţiei pentru Sărbătorile Paştilor. In al doilea rând,pă. Traian Săvu- Uscu referindu-se la situaţia însămănţărilor, şi-a exprimat convingerea că rezultatele vor fi "satisfacă- toare"‘. E drept că după doi ani de lipsuri am avea nevoie de rezultate mai mult decât satisfăcătoare. Poate le vom obţine. _ Nici un efort nu trebue precupeţit * 3000 Cineva trimite unui prieten, împovarat de familie, dintr’o regiune înfometată, in fiecare săptâmână, 25.000 lei. Vrea să-l ajute. Pentru fiecare maniat poştaîi ia o hârtie de 5 mii. Ni se pare exagerat. Mult exagerat. Suntem obişnuiţi cu tarifele milot. Adică, în fapt, nu ne prea putem obişnui. Nu ne putem obişnui cu multe, dar n avem ce faci. Chestia specială de care ne ocupăm, însă, ar trebui să atragă atenţia în mod deosebit. In împrejurările actuale când e vorba de a ne ajuta unii pe alţii, ar trebui să fim înlesniţi a face acest lucru._____________ Cum se administrează Un ziar guvernamental publică o caldă pledoarie pentru tema susţinută de d. ministru Traian Săvulescu cu ocazia discuţiei asupra legii agriculturii. Ideea predominantă este că statul trebue să joace un rol precumpănitor in activitatea sericicolă a particularilor, aceasta pentru că „noi vrem să facem din sericicultură o bogăţie naţională şi nu o simplă Îndeletnicire casnică a gospodinelor în timpul liber”. Dorinţa d-lui ministru al agriculturii este foarte lăudabilă. Dacă s’ar fi mulţumit să promită serici, cultorilor tot sprijinul statului, ci-sa fi găsit aprobarea tuturora. Altfel se prezintă insă lucrurile când este vorba de amestecul statului in treburile particulare. In acelaş ziar, in acelaş număr, pe aceeaşi pagină şi pe aceleaşi cc. Ioane, ni se povesteşte istoria unor tractoare. In Martie 1945, adică acum doi ani, serviciul motoculturii, presupunem din acelaş minister care vrea să dirijeze sericicultura particularilor, a dat unui ateilor 38 de tractoare pentru reparare. Până la 1 Octombrie, 17 din ele au fost reparate şi puse in perfectă stare de funcţionare. Dar serviciul motoculturii nu le-a ridicat nici până azi. Ele au stat in curte, supuse bătăii ploilor şi zăpezilor, după anotimp, căci de atunci au trecut şi ierni şi averi, multe piese au fost furate şi astăzi tractoarele sunt inutilizabile. Mai putem da un exemplu, tot de la acel departament. Fiind însărcinat cu administrarea imobilelor preluate de către stat, destul de numeroase azi graţie confiscării multor averi germane şi ale criminalilor de războiu, nimeni nu se interesează de ele. Cunoaştem un caz in care chiriaşii n’au plătit chiria dela preluarea imobilului de către stat, pentru că nu pot obţine contractele. Ei fac mereu intervenţii rugându-se să li se dea voie să plătească chiria, dar sunt refuzaţi. Comoditatea f-lui administrator pare a nu-i permite să redacteze câteva contracte. Când statul administrează în felul acesta, ce putem spune? ■wm MAI MULTĂ DISCREŢIE ?! MAI PUŢINE CONTRAZICERI Factori de care trebue să ţinem seamă in problema economică de ANDRES FILEM&M Ne aflăm în perioada ultimei retuşări a bugetului general al statului pe exerciţiul care vine. Am putea spune că actualmente această operaţie a atins punctul ei culminant. Chestiunea este, neîndoios, de mare interes şi ea nu are numai un caracter tehnic. Obiectivul principal este nu de a da un buget stabil, ajustat pe o perioadă îndelungată, ci de a face ca fluiditatea situaţiei economice să nu antreneze modificări avatur rapide, aşa de iminente, încât lucrul făcut de ministrul de finanţe să ia un aspect sisific si edificiul abia construit să trebuiască a fi reluat imediat, modificat, reclădit din nou. In momentul când bugetul se află în discuţia parlamentului, trebue avute in vedere toate elementele în asa fel ca, in măsură redusă măcar, prevederile acestui buget să rămână in picioare. E necesar, in primul rând, să se asigure un spor minim de producţie pentru ca procesul de consolidare pe un termen stabil oarecare al acestui buget să fie alimentat de factorii naturali ai vieţii economice. Ce constatăm, însă, tocmai in aceste momente culminante ale operaţiunilor pregătitoare ale bugetului? In loc de a asista la o angrenare oarecare de eforturi şi iniţiative convergente, înregistrăm bizare răsturnări de situaţii ale pieţii, fenomene care dau peste cap cele mai bune aşteptări. Noi am fost totdeauna pentru o cât mai amplă desbatere a legilor la pregătire, pentru o prealabilă consultare a asociaţiilor şi organizaţiilor economice respective atunci când e vorba de măsuri care le privesc. Dar examinând cu spirit rece şi obiectiv problema recalculării preţurilor şi problema adaptării salariilor la nouile preţuri aşezate pe baze reale, ne putem întreba decit nu ar fi fost preferabil din toate punctele de vedere ca aceste operaţiuni să fi fost făcute mai discret, poate chiar deadrepui] în secret, şi dată puse la punct în aspectele lor esenţiale să fi fost aduse la cunoştinţa publică? Acest fatal şoc pe care îl creiază anunţările succesive de preţuri noui, de ,tarife majorate, etc., ar fi fost suportat o singură dată şi tot o singură dată s'ar fi produs amortizarea lui în spiritul cetăţeanului. Ce vedem în schimb? Efectul urcării salariilor ameninţat să fie înghiţit de urcarea preturilor şi a tarifelor, căci orice modificare făcută cu acest sisterit eşalonat conţine în ea germenul unui nou deraiat intre salarii si preturi, noui probleme pentru buget, noui complicaţii şi aceiaşi instabilitate monetară o anihilează orice încercare de dresare. De mai multe ori ne-a am permis să sugerăm factorilor competenţi un efort de simultaneitate şi sincronizare în tehnica de recalculare a preţurilor si de stabilirea unor noui raporturi între preţuri şi salarii, menite să dea o nouă îndrumare vieţii economice care a trăit până acum într’un regim de ficţiune şi lipsit de sinceritae. Vedeta în schimb şovăeli, declaraţii inoportune, reveniri sau desmintiri pe care nimeni nu nu ne temei. Nu înţelegerb această lipsă de psihologie la care asistăm. Se subestimează oare factorul psihologic în aşa de categorică măsură? Şi totuşi de acest factor depind imponderabilele încrederii generale, ale reluării cu avânt a activităţii industriale şi comerciale. In ce mod îşi închipuesc forurile respective că cetăţeanul va putea să se orienteze şi să-şi facă un program de activitate în această înstabiltate?. Nu ştim care va fi fizionomia pieii după votarea legilor economice, după ce se vor fi pus la punct măsurile care se tot anunţă, dar azi nu găsim într’o stare haotică. Salturile de saltimbanc ale medaliei creiază impresia că totul e lăsat învoia soartei. Aceste salturi anarhizează viaţa economică, revelează un dispreţ de muncă, o desconsiderare a efortului cinstit care se vede redus la o remuneraţie derizorie în timp ce, pe altă cale, dintr-o oscilaţie a unui curs, se obţin câştiguri enorme de la un ceas la altul. Şi în ce moment se manifestă din nou acest fenomen? Apeluri şi îndemnuri numeroase ne-au îndreptat în ultima vreme atenţia şi interesul spre mobilizarea agricolă, spre mărirea producţiei industriale, spre solidarizarea gândurilor şi intenţiunilor noastre în acest scop. Vedem însă că în loc ca să ne îndreptăm plusul nos - tru de activitate şi de preochipare în această direcţie, fiecare posesor I de bunuri se întreabă ce sa facă ca să se situeze în poziţia cea mai bună: negustorul se teme să-şi vândă marfa pe care n’o va mai putea înocui la acelaş preţ, întreprinzătorul îşi pune tot felul de întrebări în loc să se ocupe de producţie, liricul deţinător de numerar se lasă influenţat de svonuri, etc. ‘ Ce s’a întâmplat în fond pentruca această agravare să se producă peste noapte? Este ea justificatii de situaţia reală a lucrurilor? Nicidecum. Este vorba de un fenomen de pură speculaţie? Cu atât mai, rău. Aceste fenomene au totuşi repercusiunile lor asupra tuturor domeniilor de activitate economica. f #~ lV~ . ■ . } j . v. .• . ! , ■ Este ceva foarte firesc ca fiecare să aştepte să vadă un început de ameliorare şi stabilitate. Acordurile de "3 Latrang 4 * 6-Sor 'actuală şi semnificaţia Osia ■ răsbosul, dintre democraţie şi biserica, la pacea religioasă de H. SOREANU I cienii marxişti recunosc că cred. Nu s’a dat atenţia cuvenită unui eveniment de o profundă semnificaţie: hotărîrea Camerei italiene de a înscrie în Constituţie acordurile iscălite în 1929 între guvernul italian Şi Vatican. Aceste acorduri restabileau autoritatea Papei asupra cetăţii Vaticanului, fixau poziţia bisericei şi a religiei în Italia, reglementau în fine raporturile financiare între stat şi Sf. Scaun, înţelegerea de la Latran a pus capăt situaţiei create în 1870, când înaltul Pontif şi-a pierdut puterea temporală în Italia, so- cotindu-se prizonier, între zidurile cetăţii sfinte. Ceea ce trebueşte subliniat e că înscrierea acordurilor în noul pact fundamental italian a fost susţintuă de d. Palmiro Togliatti şeful partidului comunist şi combătută de socialişti. D. Togliatti a declarat: „noi nu dorim ca pacea religioasă a ţării să fie tulburată, întrucât avem mulţi catolici în sânul partidului nostru. Clasa muncitorească nu vrea schizma din motive religioase”. Iar d. Aliade de Gasperi, primul ministru, a spus: „dacă vom vota contra, s’ar putea să deschidem o rană în corpul sdrobit al Italiei, care nu ştim când se va vindeca”. Aşa dar, o mare parte a poporului italian care militează in partidul comunist, n’a renunţat la practica religiei. Partidul socialist a rămas însă la concepţia laică, care în Franţa de exemplu a deslănţuit luptele extraordinare dintre dreapta, şi stânga, sfârşite prin separaţia bisericei de stat. Dacă avem însă în vedere afirmaţia d-lui de Gasperi că 45 milioane de italieni din totalul populaţiei de 46 milioane sunt catolici, putem trage concluzia că atitudinea partidului socialist reprezintă o poziţie principială fără o legătură directă cu sentimentele religioase ale poporului italian. Reconcilierea dntre bisercă şi democraţie — împăcarea dintre biserică şi un partid muncitoresc — prin stabilirea păcii religioase despre Care a vorbit şeful partidului comunist este desigur un simptom al vremurilor actuale. Ea nu poate fi întâmplătoare şi nu trebue interpretată ca un act de oportunism politic. . . Desigur, antagonismul dintrebiserică şi mişcarea proletariatului n’a fost înlăturat. Teoretitinismul primitiv are părţi comune cu mişcarea modernă a proletariatului. Dar critica socialismului cu privire la caracterul reacţionar al bisericii, la tendinţele ei conservatoare, la concepţia socială a clericalismului a fost vehementă. Socialiştii arătau că biserica a deprins pe oameni să accepte nedreptatea socială ca o ordine divină. Socialismul cere proletariatului să lupte ca să-ş i creeze o soartă mai bună; biserica le cere să accepte ca o voie a Domnului situaţia lor pământească. Intre (Continuare în paffina 2m) Dr Georges Vidault, tenandu-se la o şedința a Conferinței ministrilor de externe de lii Ifoseova. LIPSA DE CHESTIA ZILEI APĂ baie... Ce faci acolo ? Organele sanitare ne recomandau să facem ACTUALITATEA Contrariu Bisericii noastre, ţine dela o situaţie geografică un răspăr şi dela un popor continuu desamăgit în aşteptările lui, o mare indiferenţă faţă de problemele de dincolo de bucătărie şi beci. Biserica Romei, neîntrerupt activă, de veacuri şi veacuri, nu rămâne streină de nicio preocupare la ordinea zilei. Independent de aderenţe şi obligaţii, Vaticanul, statul teoretic al globului şi singurul Stat internaţional, un Stat fără armată şi artilerie, dar cu o diplomaţie vigilentă, de mare împărăţie, ştie să insufle oamenilor ei, selectaţi în congregaţii şi societăţi religioase, starea de spiritualitate în contină fră■ mântare, intactă. La orice epoca din istorie, Roma catolică a fost prezentă pretutindeni. La Fribourg, unde într’un canton mai mic decât Bucureştii, se reconcentrează pentru regiunile nordice ale Europei centrale acţiunea de fiece zi, prestigiul şi energia papală, pom citit în biblioteca Universităţii Catolice, cot la cot cu misionarii în soirenţe, cu Trapiştii şi cu iezuiţii din toate neamurile şi rassele cu putinţă. Ei erau, luaţi în parte, eminenţi matematicieni, chimişti, naturalişti, medici, sociologi, filologi, filosofi, scriitori, fiind simpli călugări sau preoţi în acelaşimp, tineri, bătrâni, animaţi de o râvnă dinamică, egală pentru menirea lor. Ei credeau într’adevăr într’o clară şi categorică menire —şi, savanţi cercetători şi descoperitori, ei rămâneau obscuri de bună voie şi anonimi. Cum a putut întotdeauna Roma să-şi asigure permanentele elite necesare, e un secret. N’am întâlnit niciodată nici un scepticism in sutană, nicăieri, dimpotrivă, un devotament crâncen sau rece, definitiv care şi necondiţionat. Medici sau asistenţi, se autocondamnau la o moarte de chinuri necunoscute în Europa, îngrijind bolnavii în leprozeriile din China şi Indii. Depăşirea de sine e disciplina comună a educaţiei romane. Iată de ce n’am fost câtuş de puţin mirăt de vizita Părintelui franciscan Tătaru. Reprezentant al Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (Agru) din parohia Sf. Ioan pamaschinul (Bucureşti) tânărul monah ardelean, încins cu ființa penitenţei şi cu umerii cuprinşi de pelerina scurtă a ordinului ilustrului Francisco d’Assisi, mi-a comunicat o intenţie a Parohiei, în scopul de a se aduna fondurile pentru zidirea începută a bisericii parohiale în Capitală. Agrul deschide la Ateneul Român o anchetă, manifestată în conferinţe asupra întrebării: „Mai este posibilă azi credinţa în IIsus Hristos?” E o problemă. Ea trebuie desbătută. Vor răspunde în public într’un ciclu de disertaţii profesori de universitate, artişti, medici, literaţi... de bună seamă, tendinţa şi politica sunt radical exclusede mai nainte. Discuţia problemei a mai avut loc în Italia, în Franţa, Belgia, şi publicul a urmărit-o de aproape, ceeace, desigur, va fi cazul şi la noi, unde Biserica noastră mută tace, între botezuri, cununii şi pobreganii. Pentru evitarea confuziilor trebuie spun că nimic nu se cumpără afară de biletul de intrare, nici credinţa, nici vorbitorii. E o discuţie supraconfesională. Aceştia sunt ortodocşi din născare iar pentru osteneala lor nu primesc onorarii. Isus pactifal... T. ARGHEZI TABLETE LUI IISUS Evoluţia politicei maghiare (II) IN PRIMA FAZA A RĂZBOIULUI Revizuirea tratatului dela Trianon. — Amicie şi duplicitate. — Duett! Kal ay de I. GH COR GH C Z. TARNAVEANU« r In puMiglsHcK şi chiar în. 4ocu-adevărat, mentele oficiale s’au familiarizat tratatul anumiţi termeni technîci, caii toc- Gömbös mai în virtutea uzului au pretenţia să nu fiecontestate. Astfel s’a încercat mereu a se acredita părerea că există o deosebire între poporul maghiar şi Ungaria Hortystă, între politica oficială a ţării şi preferinţele, poporului maghiar. Ungaria nu a fost considerată „aliata” Germaniei, ci numai „satelite” ei şi ceea ce este mai interesant ea a fos aşezată într’un şir cu ceilalţi sateliţi sau cu ţările ocupate, cum a fost spre pildă România. însuşi Churchill pe când era încă prim ministru vorbea de „încleştarea grumazului unguresc de către pumnul german”, de cari Ungurii vor şti să se descătuşeze. In Ungaria însă un parlament liber ales a ratificat tratatul de alianţă, pe care l-a încheiat un guvern legal, într’un timp când Ungaria n’a fost ocupată, de trupe germane, cu şapte ani înainte de izbucnirea războiului. Au existat desigur glasuri izolate, dar pe cari opinia publică în covârşitoarea ei majoritate nu te asculta şi nu le urma. Prin urmare Ungaria a fost, mai mult decât satelită, în deosebire de România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, cari au fost ţări ocupate de, trupe germane şi unde erau instalate guverne de ocupaţie, cari n’aveau calitatea să încheie aliane cu Germania în numele ţărilor respective. Ungaria la început a şi beneficiat in urma alianţei cu Hitler. Estecă in conformitate cu încheiat între guvernul şi Hitler trebuia declarat caduc întreg tratatul de la Trianon şi trebuia ca Ungariei să-i revină toate teritoriile pierdute în 1918, dar Germanii au crezut de bine să satisfacă numai în rate promisiunile lor. Astfel după Muenchen Ungaria a ocupat părţi importante din Slovacia, inclusiv Rusia subcarpatină. Un an mai târziu, adică in toamna anului 1940 s’a dat faimosul diktat dela Viena, prin care se rupea din România, Transilvania de Nord, adică 9 judeţe dintre cari5 cu majoritate covârşitoare românească. Pe acel timp Ungurii paradau în postura ei de favorită a Axei, accentuând mereu, într’altele, că ţara lor nu este ocupată de trupe germane şi că ei de bună voie se găsesc în alianţă cu ţările pactului tripartit, ba că sunt consideraţi acolo de parteneri egali. Tot aşa îmbătându-se de sforăiala propriilor fraze bombastice, au terminat în cele din urmă să susţină, că teritoriile dăruite lor prin diktatuile de la Viena, le-au recucerit prin vitejia şi hărnicia lor. Nu ne putem reţine de a nu aminti scena caraghioasă întâmplată la un meeting de la Cluj, unde asistenţa a început să strige în ritm cadenţat: Ma-gyar ja-pan ha-tár! (adică ne româneşte: „Vrem frontieră comună cu Japonia!”). Cu toată alianţa lor cu Germania, Ungaria ar fi vroit să facă o politică proprie şi în Sud-Estul Europei. Cercurile politice diriguitoare din Ungaria antebelică au fost aproape obsedate de ideia, dacă nu ne înşelăm ventilată mai întâi de contele Ştefan Bethlen, care se rezuma în spargerea solidarităţii Micei Antante. Prin breşa creiată astfel, ei sperau că vor ajunge mai repede la realizarea reviziuirii tratatului de la Trianon. Redobândind în anii 1939-1940 ţinuturi importante din Slovacia, precum ş Ardealul de Nord, ei simulează o quassi-saturaţie şi propun un pact de amiciţie eternă, cu Jugoslavia. Guvernul prezidat de contele Paul Teleki şi având la Externe pe contele Csaky, a şi reuşit să încheie un astfe de pact cu Jugoslavia, pe atunci condusă de Regentul Paul, ale cărui simpatii faţă de Germania hitleristă erau notorii. Nu se poate spune, că încheierea acestui pact, întâmplată după arbitrajele faimoase de la Viena, a stârnit, un entuziasm în România şi Slovacia. Cum era şi firesc, indignarea Românilor şi a Ceho-Slovacilor a fost profundă şi deplin justificată. Cei cari cunoşteau bine stările (Continuare în pag. 20 a) Citiţi în part. II-a .* AMINTIRI DIN PARISUL DE ALTĂDATĂ fie Gr. Tăuşan PROGRESELE civilizaţiei de Petre Pavel