Adevěrul, mai 1947 (Anul 60, nr. 16850-16873)
1947-05-01 / nr. 16850
ANUL 61 nr.—16.850 4 PAGINI 5000 LEI Sos I Mai Taxa rins+aVi nlHtUU Tn numerar wn^nw ewywfrgrU Ofr, ten. & Tt Tf FONDATORII I Al. ▼. Beldiman 1888—1397 j , Coast. Mill* 1837—1920 ' Const. Graur 1921—1936 Director: D. BRANIȘTEANU Proprietar: G. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADETERUL“ ȘI „DIMINEAŢA» Registrul de publicaţii al lrlb ilfov s. r. Com. Nr 142/946 BIROURILE: Bucureşti, Str. Matei Millo 11 TELEFOANE: Administraţie •151 63 Publicitatea 6.57.63 redacţia 5111 St4 Pentru vinul obişnuit se va plăti o taxă de 12.000 lei litrul, pentru vinul medicinal 300.000 lei litrul, e bolnav, să plătească. şgg ademenitoare pentru ca, prin stimularea interesului şi iniţiativei private să redresăm viaţa economică. Abia după realizarea acestui scop, se va putea proceda la aplicarea principiului democratic, incontestabil, just şi eficace al inpozitelor directe. Mai avem totuşi o speranţă de ameliorare. Şi anul trecut s’a pornit pe acelaş drum. Cotele de impozite iniţial stabilite, chiar dacă n'au fost atât de exorbitante, erau destul de ameninţătoare. N’a trecut însă mult şi faptele au convins ministerul de finanţe că s’a greşit. O importantă degrevare s’a produs în toamnă, ceiace a adus o simţitoare uşurare. Să sperăm că istoria se va re- In aşteptarea nouiîor impozite P®s d © câteva zile (ara va avea activităţi economice, perspective ten buget nou pe întregul exerci #ui $i, odată cu bufetul, se vor apilea nouile cote de impozite pr«*. văzute In legea respectivă. Faptul Interesează In cel mai înalt grad pe tot! locuitorii ţării pentru Că toti sun* — sub o formă sau ffl*a — contribuabili. Cu excepţia salariaţilor — şi numai a unei categorii de salaiîaţi — ceilalţi contribuabili vor treimi să suporte Impozite cari, nu numai că vr înghiţi tot beneficiul realizat în cursul unui an de muncă, ,dar, uneori, chiar şi o parte a capitalului. Iată cazul societăţilor anonime impuse cu 40—62 la sută la elementar, la care se adaugă majorări, statistic şi adiţionale plus Complimentarul 40 la sută. Iată cazul liber profesioniştilor, cari, în definitiv, sunt nişte muncitori, impuşi cu 25—50 la sută la cari se adaugă globalul variind intre 15—45 la sută. Inutil să înmulţim exemplele. Dar nu e vorba numai de cotele impozitelor, ci şî de felul în care se stabileşte de către fisc venitul impozabil graţie dreptului de apreciere şi a normelor de.... actualizare. Sistemul acesta ridică venitul la limita adevăratei cifre de afaceri şi uneori, chiar la mai mult. Este drept că mulţi comercianţi nau registre în care operaţiunile să fie înregistrate cu sinceritate. Una din explicaţii e tocmai fiscalitatea prea exigentă şi împovărătoare. Şi pe măsură ce fiscul devine mai exigent, comercianţii caută să evite consecinţele unr impuneri excesive. Un cerc vicios care nu face plăcere comercianţilor şi nu poate aduce nici un folos statului. De ce cote de impozite atât de resart? S’a susţinut — şi teoria aceasta a triumfat — că sarcinile bugetului trebue să fie suportate mai ales de impozitele directe. Teoretc principiul este just şi, in dificilă însă. Prin care trece economia românească, aplicaţiunea acestui principiu poate fi discutabilă. Pentru că impozitele directe nu pot produce mult decât în o ţară cu intensă activitate economică, ceia ce nu e deocamdată cazul nostru. Aplicarea acestui principiu astăzi poate duce la o slăbire şi mai accentuată a vieţii economice şi chiar la o teribilă paralizie, care, la rândul ei, va avea de consecinţă imposibilitatea pentru stat de a realiza veniturile necesare. La noi este încă nevoie ca industria şi comerțul să vadă, în exercitarea acestor importante —1.1 IIIiMIIII ■■ '» 'I—r~1-----' PCta’ EM. SQSCSR JUUiW,. JL aiHMUI SUBDUMENTAREA GENERAŢIILOR TINERE Redeschiderea şcolilor după sărbătorile pascale, a pus pe primul plan al preocupărilor celor ce se interesează de sănătatea şi viitorul tinerelor generaţii, insuficienţa alimentară care constiine un pericol pentru sănătatea elevilor. Sânt copii — şî ne gândim mai ales la cei mărunţi din clasele primare, care vin din depărtările periferice ale oraşelor, sgxUmuţi de frig iarna, şi permanent in stare de insuficienţă alimentară, ei plecând de acasă de multe ori fără a lua cel mai redus aliment. Ne întrebăm dacă în acest complicat mecanism care se numeşte receptivitatea intelectuală, energia atenţiei şi a memorizarii celor citite sau auzite» sunt posibile într’un organism anemiat şi fiziologiceşte deprimat? —Aceasta situaţia ca atât de gravă şi de natură a impresiona pe orice «sa sensibil, ne sugerează propunerea de a se introduce în şcoală cantine modeste în care elevii să-şi poată întrucâtva reface forţele în timpul orelor de clasă. Sunt substanţe concentrate în principii nutritive, şi cu vitamine, care pot reface organismele şi suplini deficienţele organice ale unei contestabil democratic. In situaţia subalimentări continuate. Şi pentru că amintirile trecutului au savoarea lor, chiar când aduc nostalgia lucrurilor ce nu mai revin, evocăm aci timpurile când în vecinătatea fiecărei şcoale era câte un negustor ambulant care-şi desfăcă. GLOSEI POLITICS Construcţiile umâne primordială, oricâte dificulăţi Construcţiile au fost sistate. Nici *’&« ivit şi se produc mereu, construcţine J. i . ,A soluţia admisă de Angim e desigur -ineresantă, dar departe de a soluţiona dramatica problemăpalestiniană, o activitate pe şantiere. Lucrul este fireşte regretabil intr’o Capitală atât de strâmtorată in imobile. Antreprenorii pretind credite, iar autorităţile răspund: ’’vindeţi medaliile, fiindcă n’aţi negociat apartamentele decât in medalii". Desigur, capitalul privat trebue să contrbue la refacerea oraşului, mai ales că nouile construcţii pot avea o rentabilitate însemnat. Dar şi constructorii şi mai ales finanţatorii trebue încurajaţi sub toate formele. Problema nouilor clădiri e prea importantă, pentru a nu fi stimulată un aşa chip încât capitalurile fără intrebuinţare să fie atrase spre aceste investiţii utile. Nu se cere numai un regim special de chirii, ci înlesniri efective pentru procurarea materialelor. Fără îndoială, chestiunea merită tot interesul Emtgxsves ewa*eEer "New York Times" anunţă că Anglia este gata să admită ca O. N. U. să studieze întreaga problemă a evreilor strămutaţi de la casele lor şi posibilitatea de a emigra şi in alte ţări decât în Palestina, iată o sugestie care va strâni vii controverse In lumea evreească, atât de agitată din nou. Sunt desigur mulţi evrei care ar dori să emigreze în «Pe continente Dar pentru organizaţiile evrzeşti intcm"ri^nr'le. nro^l^mn Palestine* ră. ** A % B Â t fi * PLAK2 SUBTIRE TJn Minisar şi-a însuşit S3 de Pachete de ţigări americane confiscate dela un nsgnstir. *..G lovitură dată Rom! aegis! Kîx Ua ziar de amiază sfătuia zilele trecute pe cetăţeni să nu mai cumpere de la speculanţi căci numai astfel viaţa se va mai elleni. Iilaea confratelui ar fi excelentă dacă autorul „manşetei” cu pricina avea amabilitatea ca, pe Iansa S® in eresul şi atât de ingeniosul siet, să adaoge şi adresa de unde să cumpere cetăţeanul ieftin şi bun. Căci aceasta este realitatea: astăzi toată lumea vinde lsump chiar foarte scump, indiferent dacă negustorului i se spune numai negustor, scurt şi cuprinzător, ori ca boier, speculant sau altă graţiositare de care nu se mai supără, iar zilele noastre, nimeni. Caniratere cu invitaţia la greva consumatorilor ar trebui să ştie că dacă cetăţeanul plăteşte cât i se cere, el face acest lucru nu din dorinţa noroană de a îmbogăţi pe un individ pentru care, in fond, atare, nici o stimă, ci pur şi simplu 3«* * in: că faci citiri nu dă nimeni şi, convins că a doua ,zi aceiaşi ali-j ment — pentru că de alimente — vorba în primul rând — va costa * mai scump. Ca să poţi apela la cetăţean să se abţină, trebua să-i asiguri in prealabil strictul necesar, adică cele tre-buincioase ca să nu moară ăe frame. Altfel nu vedem prin ce metodă va putea fi convins să au cumpaze dela speculant — ‘lela ulica sursă adică — cu părinte, bunăoară, al cărui copil plânge de foame acasă- F. Gh. ZIUA MUNCII Propunerea de a se fixa o zi pentru sărbătoarea muncii, a pornit de la congresul socialist ţinut la Paris în anul 1890. Ea a fost, la început, formulată în modul următor: „Se va organiza o mare manifestaţie internaţională, cu dată fixă, astfel ca, în toate ţările şi în toate oraşele, în acelaş timp, în ziua hotărîtă, muncitorii să ceară autorităţilor publice, reducerea pe cale de lege a zilei de muncă la opt ore’'. Data de 1 Mai, a fost fixată ,mai târz’u, în 1893, după ce discuţiile au dus la o adoptare generală a propunerii în sine. Data însăşi, se datoreşte unei hotărîni luate de muncitorimea din Statele Unite,, cu câţiva ani în urmă. In 1884, muncitorimea americană a manifestat pe străzile oraşului Chicago, şi câţiva manifestanţi au fost omorîţi le poliţie. Congresul Federaţiei americane a fixat 1 Mai ca un prilej de amintire a memoriei celor căzuţi, sUb forma unei manifestaţii pentru revendicările de clasă. Astfel, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncitorimii de pretutindeni. Această zi se însufleţeşte de aci înainte, cu istoria mişcărilor muncitoreşti pentru emancipare. Desfăşurarea ei, în anii care au urmat, reflecta evoluţia însăşi a acestei mişcări, etapele, ei, fazele luptei, ca şi intensitatea rezistenţei întâmpinate. Adesea, sărbătoarea lui 1 Mai, prin lăsarea lucrului şi afirmarea lozincilor muncitoreşti, în cadrul unei solidarităţi internaţionale, a fost oprită cu forţa. In raport cu mijloacele de represiune, le ea a însemnat uneori incidente grave, încăerări şi victime. Această dată a fost şi un simbol, o sărbătoare, dar şi o zi de luptă dârză. Mai senin sau mai întunecat, însă, 1 Mai a rămas permanent, şi cu o intensitate crescândă, în conştiinţa maselor muncitoare, ca un jalon, un punct de pornire mai departe, în acţiunea destinată să forţeze procesul evoluţiei sociale. Potrivit concepţiilor tactice deosebite, 1 Mai a avut pentru unii mai accentuat sensul bilanţului şi al sărbătorirei, iar pentru alţii caracterul mai dinamic al luptei. 1 Mai, anul acesta găseşte muncitorimea în condiţii esenţial deosebite. După un război lung, cu sacrificii atât de mari şi urmări atât de grele, omenirea caută să-şi orienteze eforturile către o refacere rapidă, pe temeiul unei solidarităţi care s’o ferească de război şi să-i redea liniştea necesară creaţiei. In acest efort general, rolul muncitorimii,— care lasă In trecutul ei atâta suferinţă, — este aproape pretutindeni, de prim plan. După o luptă de atâtea decenii, muncitorimii ii revine azi în bună parte răspunderea constructă! 1 Mai este acum o sărbătoare în măsura în care muncitorimea, pe drumul emancipării, şi-a cucerit dreptul firesc de s a-şi afirma prezenţa acolo unde se hotărăsc destinele unei colectivităţi. 1 Mai mai este şi un prilej de a privi înainte, spre eforturile uriaşe, care ne aşteaptă pe toţi, pentru ..a crea omenirii condiţii de viaţă mai bună- AIE. ÎNTREPRINDEREA LIBERĂ ŞI INTESVENTIONSMUL Discuiţii asupra evoluţiei economice in Statele Unite Se ştie că diferitele revoluţii în numele democraţiei liberale au fost îndreptate împotriva acelor forme de guvernare, în cari puterea politică era opresivă pentru individ. Sistemul nou trebuia să ofere un minimum de intervenţie a Statului şi un maximum de libertate individuală. Cetăţenii urmau să se bucure de libertatea persoanei şi a opiniei, a credinţei religioase, a cuvântului şi a presei. Pe lângă aceste libertăţi mai era dreptul de a se bucura de o deplină libertate în orice întreprindere economică. Intr'Un cuvânt, democraţia liberală lăsa individului cea mai largă posibilitate de cea alimentele consumate de oa-1 , _» , r % • • tre elevi, deşi in trecut ei puteau mişcare in toate domeniile Viesă găsească şi acasă o hrană desi-’ ții sociale, dar mult mai substanţială şi mai abundentă decât cea de astăzi. Dacă belşugul acesta nu mai poate reveni, cel puţin să recurgem la aceia mijloace care popoarele civilizate au recurs pentru ca , printr’o tehnică igienică şi farmaceutică, să se ajute organismele slăbite. Să fim convinşi că cu o generaţie şubrezită, anemiată şi oprită în desvoltarea ei fiziologică, viitorul ţării nu poate fi decât adânc ameninţat. GR. TAUŞAN Dintre toate libertăţile, aceea privind activităţile economice ale individului primea în ultimul timp o serioasă repatrângere în chiar ţările capitaliste, unde înflorise până mai ori concepţia liberală. Ceea ce a dus la această limitare, n’a fost, desigur, consecinţa unor intervenţii arbitrare din partea Statului, ci însăşi necesitatea de a pune în acord principiile democraţiei sa le NICOLAE PÉTRESCU Căci în nici o ţară înţelegerea pentru problemele economice nu este mai desvoltată ca în Statele Unite. De aceea străduinţele tuturor se îndreaptă spre o reajustare continuă a producţiei la condiţiile societăţii Această schimbare de atitudine determină la rândul ei o nouă direcţie în democraţie. Libertatea capătă acum un înţeles mai realist. Iar cu spiritullui deschis spre înoire, poporul american va ajunge până la urmă să renunţe şi la ultimele prejudecăţi, cari mai dăinuesc în ciuda asprei experienţe din 1929. Noua concepţie a democraţiei nu înseamnă, totuşi, desfiinţarea libertăţii individuale. Intervenţia Statului este redusă la problemele mari ale economiei naţionale. Individului îi rămâne mai departe toată libertatea de acţiune şi iniţiativă compatibilă cu interesele colective. Căci ceea ce urmăreşte democraţia economică în Statele Unite, est© mai mult o reajustare treptată a guvernării Îs», condiţiile unei societăţi în continuă transformare decât impunerea unu sistem de interdicţii, la principiul de neintervenţie. Politica de „New-Deal” a lui Franklin D. Roosevelt a fost poate cea mai spectaculoasă operă de intervenţionism economic într’un Stat capitalist. E drept că astăzi se încearcă a se înlătura unele măsuri ale fostului preşedinte al Statelor Unite, dar cu mai puţin succes decât ar dori partizanii vechei dogme. Faptul de reţinut în această privinţă este că tendinţa spre un control guvernamental asupra vieţii economice nu a încetat după terminarea războiului. Ceva mai mult, se discută cu stăruinţă şi interes despre „Baza economică a politicei”. Astfel, într’o carte cu un asemenea titlu, cunoscutul sociolog şi istoric al civilizaţiei americane, Charles A. Beard, admite că revoluţia rusă a fost o încercare radicală de a înlătura „contradicţia între teoria politică şi faptele economice”. Este foarte probabil ca tendinţa spre o limitare a libertăţii în domeniul economic să se accentueze cu timpul şi în Statele litice şî sociale cu o cât mai echi- 1 Unite, dat fiind că aşa numitele tabilă distribuţie a bunurilor materiale în interesul poporului. Astfel s’a recunoscut adevărul că factorul principal în ordinea internă a Statului este de natură economică. Dacă marea majoritate a cetăţenilor se află într’o bună stare, atunci Statul are linişte. Unde însă există o inegalitate serioasă de condiţii economice, acolo pacea socială este ameninţată. Sub presiunea acestei necesităţi, Statul burghez a renunţat „posibilităţi infinite” die altă dată au început să devină din ce în ce mai reduse. Spectrul şomajului, atât de accentuat după criza din 1929, deşi azi a dispărut în parte, va reapare mai curând sau mai târziu, dacă nu se vor lua măsurile necesare pentru un control efectiv al producţiei. Nu numai guvernul, dar şi o bună parte a conducătorilor din marile întreprinderi sunt conştienţi de această eventualitate. Conferinţa de la Moscova O. Vâşinski cvînd da la o şedinţă MUU .1—1IMI ............1.1 .«Bgggggg butii I ■iiinimi! iiw—pw îşi fac socotelile, tot cele vechi, pentru că s’au săturat cu încăpăţânarea învecinatei furnici care îşi găseşte totdeauna un picior dictatorial să-i dărâme furnicarul şi o reia totuşi de la început, refăcându-1 şi iarăşi dărâmându-l... Să tot fie aşa în vecii vecilor? Pentru a statornici asemenea moravuri se cere un ajutor şi din afară. Uite că acesta se găseşte, fie el conştient sau nu. Cântecul cu Ruhrul şi cu Amorul nu e o tiflă şugubeaţă, îşi are tâlcul, neînţelegerile dintre aliaţi. Sfredeleşte tocmai în punctele sensibile ale prieteniei, depărtând una de alta buzele plăgii. Din asemenea plagă curge sângele negru al cărbunelui, infuzie vitală pentru reconstrucţia şi activarea industriei franceze. De aceea Franţa cere internaţionalizarea Ruhrului — cel puţin economică. A gândit-o și sub forme teritoriale, dar în cumpănirea viu- î I decării imperialismului agresiv do- * ’ cotind pururi în sufletul teuton, majoritatea părerilor este că nu trebue deschis nieăeri un fata! proces de reîntregire. Unitatea germană a devenit un tot organic prea solid ancorat în sufletul naţiunii, ca să se poată reveni fără risc la noţiuni ce erau valabile pe vremea tratatelor westfalice. Franţa renunţă — sau va renunţa — să valorifice acest deziderat, privit în alte părţi ca sâmburele ţinut separatism , tat, tot atât de tat cu forme doctrinare, pe cât ar fi de ispititor pentru mistica naţio-, nalistă a coborîtorilor lui Bismark şi ai lui Hitler. Centralizare politică — cu oarecare elasticitate — şi federalizare economică, sau centralizare desăvârşită, oricare ar fi formula ce va precumpăni din cele desbătute la Moscova, pentru Franţa ea va pricinui a doua din cele trei mari preocupări legate de viitoarele sale relaţii cu Germania şi anume: cum va fi controlată şi cu ce metode? S’a vădit că au fost inoperante prevederile seriei de tratate, de pacte şi de acorduri următoare primului război mondial. Realismul politic arată că ceea ce n’a putut face atunci Franţa — cea mai importantă victimă a agresiunii, cu o autoritate corespunzătoare jertfei sale — ar fi şi mai greu de îndeplinit acum, când s’au conturat poziţiile, opuse mai pe toate punctele, ale celor două uriaşe forţe în căutarea unui compromis. Este totdeauna primejdios să te afli între ciocan şi nicovală. Eşti în situaţie de a fi arbitru? îndrumai evoluţia conflictului de bază. Nu poţi? Risşti să fii prins în angrenajul desacordului şi sufocat de celelalte acţiuni unilaterale. In această întrecere de influente, Franţa intervine în actuala conjunctură de forţe, ca un dement în tot cazul desinteresat, neputând să se impună ca un factor hotărâtor nici uneia din părţi. Ea priveşte Germania în viitor IA BERLIN SE CANTA „PARLEZ- MOI D’AMOUR,, — Franţa in ^1® P^boemei germane — In câteva zile, va apare o carte ^ 5CAELA CATARG 1 datorită d-nei Micaela Catargi, și întitulata: „Paris, astăzi și mâine". E o carte, am putea spune de reportagii, cuprinzând ample informaţii, impresii, întâmplări, puncte de vedere, de natură să lămurească problemele legate de Franţa şi de poziţia ei în lume, după războiul din care am ieşit. Dăm mai jos un capitol interesant şi foarte actual din această carte. Se cântă în metropola apocaliptică, se cântă în barurile croite la subsoluri sub mormane de ziduri ştirbe, se cântă cântecul de dragoste, şi nu-i lucru de şagă. Nu e de şagă pentru că se cântă o parodie. Iată, se schimbă numai o silabă. Asta cuprinde însă suma erorilor îndărătnice ale trecutului, proectat® mai departe asupra viitorului. Este o silabă-sinteză, nucleul atomic al unei noui şi tragice greşeli, este Ruhr... „Pariez moi de la Ruhr”, cântă Frâuleinele de cabaret, furişând sentimentale priviri printre gene, iar ostaşii blon cu lire sau dolari în buzunar, se strică de râs (adică se stricau, pentrucă după ce şi-a epuizat succesul de surpriză, cântecul a fost cenzurat). Deci a pornit mesajul de dragoste, vestind că acolo nu s’a uitat nimic, nu s’a învăţat nimic. Totul reîncepe pe aceleaşi premise. Silaba e simbolică. • Francezii, înţelegând dela început că aşa va fi şi că nimic nu le sade mai bine anumitor inşi — sau nsamtori — decât să ştie de frică primejdios când riscă să fie exploa- (Cottfiutmre în pag. 2-a.) Prețuri și— LJtfLSiiA ilfcEl ««.mntew- 300 mii let *» *,s» ,le morcovl, f»rGf©s®rîs|. — Starul met* pe 40 de vile!... Nu e sigurii vorba zisă, că omul e un animal sociabil. Cu egoismul lui autentic, s-ar zice că mai degrabă nu. Până la moartea lui, trag de el şi-l întind semenii: Uzinele Comunale, Proprietarul, Fiscul, Societatea de Gaz şi Electricitate, Învăţământul, Clerul, Justiția, Evenimentele, fiecare din aceste mari entităţi fiind reprezintate cel puţin printr’un frate sufletesc, care emite chitanţă. Fireşte, pentru, ca monotonia să nu se tăiBLXTM BUZUNARUL APROAPELUI odinioară erau mişcaţi şi de un ideal suplimentar: să se asocieze şi să se taie. Magnifica nobleţe consista in numărul cât mai mare de trese crestate pe fălci. Am cunoscut un chimist român, sosit la Zuerich din Reich pentru doctorat, respins de la examen pentru motivul că fotografia din carnetul de frecvenţă nu mai corespundea cu originalul. I se retezase nasul la Muenchen, intr un duel cu sabia, aştearnă pe viaţa noastră variată şi I recent şi candidatul semăna cu el ."Uit----- "t------------- însul numai cât se asemuia ogarul cu mopsul. Din acvilin onoarea îi lasase profilul camn şi-i dispăruse şi una a treia din mustaţă şi buză. Când nu prea mult au ce face, excelentele elemente dintr’o similiprofesiune se asociază, ca de pildă autorii de teatru, proveniţi dintr alte distinse profesiuni, inginerie, advocatura, diplomaţie, etc. care dau şi critici dramatici, poeţi, epigramişti, din orchestra maestrului Ingres, meşterul în violon. Odată adunaţi în firmă, membrii trebuie să-şi facă locul, arhiva, club, sală de şedinţe pentru discutat şi gândit problemele fundamentale ale universului din cuşca sufleurului, şi nau parale sociale, au numai bani personali, care fiind sacri îi privesc. Atunci, membrii cu operă personală la sală goală, legiferează şi pun impozite pe tantiemele autorilor cu sală plină. Un impozit în beneficiul unui crâmpei de privilegiaţi fără capital, este să te serveşti din buzunarul altuia ca dintr’al dumitale, multiformă, cifrele sporesc la câte 30 de zile; 8.000 de lei se fac progresiv 17.000, 70.000, 400.009, numai dintr'un Ianuarie până intr un Mai anul cutare. Dacă nu e sociabil, omul se mulţumeşte să fie asociabil, ca să nu se spuie că e lipsit de sentiment. El îşi lasă frâul liber în schimb la decesul fratelui iubit. Atunci omul şi semenul devin veri, nepoţi, unchi şi moştenitori. Ruda scumpă încă na închis bine ochii că familia, una din bazele statului, smulge sertarele, cară rufăria, covoarele, tablourile, ceasornicul, bijuteriile şi tot ce se poate scoate din casă iute, amintirile scumpe, înainte de sosirea celorlalte rubedenii sau, eventual, a procurorului. Cei întârziaţi se pot alege numai cu o cravată, e bună şi aceea. Omul doreşte să fie insa membru. Asta e o pasiune explicabilă şi determinativă, fratele nostru neputând să fie altceva în afară de profesia remunerată şi având speranţa să devie direcţie, comitet, preşedinte. Studenţii germani de T. ARGHEZI