Adevěrul, iulie 1947 (Anul 60, nr. 16898-16924)
1947-07-01 / nr. 16898
AHOL 6T nr. 16.898 4 PAGINI 5000 LES Mărfi I iulie 1347 deverul 1897—1920 1921—1936 Proprietari S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ AL V. Beldiman 1888—1897 FONDATORI: Const. Miile 1 Const. Graar Director: B. BRANIŞTEANU Rajzistrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Gom. Nr. 142/946 BIROURILE: București, Str. Matei Millo 11 taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Cir. gj®. B. C. cu No 040.306/948. Nu se va da câte o litră de ««autor Se poate consuma şi fără ordonanță medicală? • •• Condiţiile reformei monetare Agitaţiile iscate de aşteptarea reformei monetare — pe care unii in chip eronat o numesc stabilizare — sunt până la un punct explicabile. Nici întreprinzătorii, nici oamenii de finanţe şi nici simplul cetăţean care are răspunderea anevoioasă a unui buget particular nu pot fi acuzaţi fiindcă n’au rezistat psihologiei morbide, care mişcă toate sectoarele vieţii noastre economice. In fata incertitudinii şi a neprevăzutului, fiecare se simte obligat la măsuri de siguranţă. Data unei operaţii de stabilizare te poate închipui cu oarecare aproximare. Stabilizarea cere condiții economice precise, conveniții de ordin extern și o pregătire netodică, — pe câtă vreme o reformă financiară, care ar urmări schimbarea monetei, are prin natura ei un caracter intempestiv. Dar și o asemenea reformă presupune o bază iniţială, anumite condiţii de fapt care să-i garanteze reuşita. Până ce stabilizarea propriu zisă va fi cu putinţă, reţora monetară e menită să înlăture haosul financiar la care asistăm şi să asigure un relativ echilibru in mecanismul economic. Cine ar deslănţui perturbarea pe care executarea reformei o implică in mod fatal, numai pentru a provoca o diversiune financiară? Dacă s’ar trece imediat la o nouă manetă. — în două, trei tur!, ei s’ar găsi în aceiaşi poziţie precară. Colectarea cerealelor, aprovizionarea economateior şi unele plăţi importante ale Stătuţii, ar determina un nou aflux monetar, care ar anula în bună măsură efectele reformei. Logica atribue astfel febrei de pe plată cauze pur psihologice. Goana imediată a posesorilor de Lei după plasamente sigure n’are temeiuri obiectiv®, în măsura în care criteriile raţionale mai pot forma un factor de orientare. Din lucru pare sigur: tezaurizarea constatată îndeobşte la sate va trebui să înceteze. Perturbaţiile supărătoare alimentate de svonuri şi teamă vor fi atenuate de o mişcare întensă în procesul de schimb şi circulaţie a mărfurilor. Nimeni nu-şî va asuma riscul să păstreze moneta actuală, deşi presupunerea că reforma monetară ar păgubi pe posesorii de lei nu e în principiu justificată. E de sperat că guvernul va fixa un raport echitabil între vechea şi noua monetă, spre a limita victimele acestei operaţii, care poate uşor aluneca într’o nouă criză financiară Şi guvernul şi publicul trebue să lucreze cu cap şi sânge rece. Reforma monetară e un pas important spre normalizarea, atât de mult râvnită. Nici un gest pripit n’ar fi bine inspirat. H. SOREANU Pe o lună Popaldffa a fost înştiinţată triumifor ca de mâine i se dă zahăr, şi fost poftită la entuziasm. ,Lucru : care, ar fi fost desigur dispusă, 3că n’ar fi observat că e vorba de eta pa o luhiduf adică numaî pe 'aL Orlpine va recunoaşte, desigur ! tntr’un fel te estrafasmnezi penii 250 gr. şi Intr’aUfel dacă s’ar dat de poldă 3 rafii, adică 750 gr. In orice caz, pubUgul e foarte surrtm că în ,loc ca lucruri să leargă înainte, merg înapoi. Iar? In scurt tmp dela fixarea nouilor returi la produsele Industriale, se are că anumite întreprinderi de ranse încearcă să reinstaureze rermul suprapreţurilor. Organizaţiile profesionale ale celor clătiţilor de textile au votat, în utimele zile, rezoluţii prin care legustorii de ţesături sunt îndemnaţi să nu plătească, sub nicio forţă, suprapreţurile ce li se cer. A fost anunţată în acelaşi timp, o acţiune energică în toată ţara, cu capul de a se opri încercările de rer,traducere a negoţului negru în această branşe. Original BBC 2 notoriu faptul că străzile periferice ale Capitalei au, un loc de pavaje, cu totul altceva; pe timp uscat; praf; mult praf; după ploaie, noroi; bălţi întregi de noroi. Se pare că o primărie de sector — şi anume III Albastru — a hotărât acum, să facă un început de pavare. Vor fi aduse în scopul acesta vreo 200 vagoane piatră bolovani de pe valea Dâmboviţei şi nisipul necesar. Primăria va mai pune la dispoziţie şi lucrătorii specializaţi, urmând ca executarea lucrărilor, în speţă munca brută cu braţele, să fie făcută ■ nu ni s’a spus până acum, dacă pe veresie sau cu plată — chiar de echipe de lucrători recrutaţi ,dintre cetăţenii străzilor în cauză. Batem fără îndoială toate recordurile în prrimaritate. RADIOGRAFII PULMONARE OBLIGATORII Forurile noastre superioare sunt desigur permanent preocupate de sănătatea populaţiei, dar din nefericire nu prea există posibilităţi practice de* a lupta împotriva bolilor şi —* de multe ori — împotriva bolnavilor. Sau, mai exact, nu se face suficient uz de posibilităţile existente. De aceea e foarte îmbucurător faptul că în şcolile superioare, s’a găsit mijlocul unui control destul de eficace, aplicat pe teren. Astfel, la înscrierea In orice şcoală superioară, odată cu actul de naştere şi cel de studii, se mai cere candidaţilor un certificat proaspăt din partea unui radiolog oficial. La fel, nu se admit studenţii la examenele de sfârşit de an fără un asemenea document. O cercetare obligatorie a plămânilor, făcută măcar odată pe an, ducem adesea la depistarea unor forme incipiente de boală, care nu se trăitase în nici un fel până atunci. Asistenţa Universitară de la Facultatea de Drept, in epoca anului in care ne aflăm acuma, face mii de radiografii pulmonare. Sunt in Bucureşti 25000 f.7 studenţi, şi fraţi vor să-şî treacă examenele. Elevii de la Conservator, care nu au acces la Casa din bulev. Elisabeta, au fost îndrumaţi la dispensarul din hui. Ferdinand. Nici unul nu s’a putut înscrie la examen fără rezultatul favorabil al radiografiei. Am avut prilejul să văd doi tineri respinşi la această vizită medicală: o el" la conservator (canto!) și un sfuct de la Agronomie ambii ignorând complect până în acel moment că starea sănătății ior lasă de dorit. Stu-ANA CANARACHE (Continuare în pag. 2-a) * smriiimMMmmsitsnirfwmtmxxvasivshmztiii MELCII SAVANŢI Se face caz de iscusinţa unui inginer bucureştean, care a reuşit să dreseze melci pentru concursuri de alergare. E şi acesta un tur de forţă educativ, deşi asemenea succese au mai fost repurtate şi cu făpturi mult mai mici. Silvio Pellico a domesticit în închisoare un păianjen. Alte spirite inventive au învăţat gândaci negri de bucătărie să concureze la curse de galop. Pe vremuri ne-a amuzat isprava unui bătrân turc din Constanţa, — vraciul mahalalei — care improvizase un circ de lipitori, sensibile la chemarea stăpânului. Făceau tumbe în borcanul cu apă şi erau răsplătite cu sângele dresonului. Cine n’a auzit de exhibiţiile puricilor de music-hall? Aşa că nu ne prea dăm seama, dacă în această materie dresura melcilor e mai merituoasă competenţa noastră oprindu-se la poarta oricărui hipodrom. Dar dacă există totuşi un merit, socotim că el trebue împărţit intre dascăl şi elev. Cel dintâi a pus răbdare, celălalt bunăvoinţă. Oricum, într’un secol proclamat al vitezei, e interesant de constatat pasiunea unor oameni pentru încetineală, mişcare In care excelează precum ge ştie melcii. Numai in fabulă melcul din Avignon isbuteşte o performanţă de Întrecere, însă agăţându-se de coada vulpei. Rămâne de văzut dacă asemenea reuşite, folosesc omenirii şi în ce fel. Ne învaţă să nu fim grăbiţi? Contactul cu culbecul, poate fi o terapeutică pentru sistemul nervos? In orice caz, asemenea exemple de virtuozitate „auralenti”, dau un neaşteptat sens valoarea timpului. Reeditează vechiul adagiu latin: „Istina lente”, grăbeşte-te încet. Deşi am toată admiraţia pentru melcii savanţi, parcă totuşi îi prefer un chip de pilaf, sau după reţeta franţuzească, umpluţi cu unt şi cu puţin timbru. Fox OMUL DE PE STRADĂ VREA SA ŞTIE... Cu ce e mai bine „să te prindă“ stabilizarea ? Cu marfă, cu aur, sau cu numerar ? Anunţarea stabilizării monetare — operaţie care urmează să fie efectuată încă în cursul anului curent — a provocat, cum era firesc, oarecare frământare. „Omul de pe stradă“ — indiferent dacă este industriaş, negustor, meseriaş, funcţionar-salariat, liberprofesionist sau simplu muncitor manual — s-a văzut pus în faţa unei apropiate „revoluţii“ financiare. Evident, o revoluţie căreia, atunci când reuşeşte, nu îi lipsesc urmările bune şi constructive pe tărâmul social, economic şi politic, dar pe care fiecare categorie de interesaţi se strădueşte s’o întrevadă şi s’o judece, deocamdată, după priceperea sa. Când şi cum o să fie făcută stabilizarea? Dacă vine stabilizarea monetară, cu ce e bine să te găsească ea — cu aur, cu marfă sau cu numerar? întrebarea din urmă preocupă până la obsesie mase largi de cetăţeni, care ignorând legile economice, se văd puşi subit în faţa unei probleme noui şi serioase. Oameni care s’au mărginit să muncească spre a produce, fie respectând întocmai legile probităţii, fie derogând adeseori de la cele ale moralei, oameni cari au reuşit „să facă chiag“ şi să acumuleze deci substanţă, oameni cărora nu le lipseşte experienţa vieţii şi a afacerilor, se transformă deodată în teoreticieni economico-financiari de circumstanţă. Ei sunt gata să-ţi explice, cu mare bogăţie de amănunte şi argumente, nu atât pentru lămurirea ta, cât mai ales pentru potolirea şi pentru descărcarea lor de năduful care-i apasă, de ce e mai bine ca momentul stabilizării să te afle cu marfă în loc de lei, sau cu aur în loc de marfă. In cadrul actualei şi neobişnuitei lui frământări, „omul de pe stradă“ ar voi ca, în primul rând, ziariştii cunoscuţi pentru activitatea şi specialitatea lor de ostenitori în ogorul vieţii şi ştiinţei economicofinanciare, să facă opera de lămurire a masselor şi s-o facă, mai ales, aşa fel, încât nimic să nu rămână nelămurit. — „Dumneavoastră gazetarii care vedeţi pe ministrul industriei şi comerţului, pe cel de finanţe, pe guvernatorul Băncii Naţionale... Dumneavoastră care ştiţi şi aflaţi“.. Sfântă şi nevinovată naivitate! In primul rând, pentru că povestea cu „văzutul“ este cu totul relativă şi excepţională. In al doilea, pentru că cei care pricep cât de cât evoluţia operaţiilor menite să ducă la stabilizare, nu ignorează faptul că principala condiţie pentru reuşita ei, este ca legiuitorul să păstreze cel mai desăvârşit decret asupra mijloacelor pe care înţelege să le utilizeze în scopul acesta şi asupra datei când e hotărît să declanşeze stabilizarea. Intre aceste măsuri figurează: sporirea efectivă a producţiei în scopul creşterii posibilităţilor de aprovizionare cu bunuri economice; intensificarea schimburilor cu străfinătatea şi echilibrarea balanţei comerciale; închiderea robinetului prin care institutul de emisiune alimentează nevoile de numerar ale statului; asigurarea echilibrului budgetar; reorganizarea şi dirijarea creditului exclusiv spre producţie; stăvilirea speculei; stabilitatea preţurilor; consolidarea datoriilor şi obligaţiunilor băneşti ale statului; restaurarea încrederii masselor în măsurile administraţie şi evitarea panicei în toate domeniiile. Vrem să credem, că cei cărora le incumbă răspunderea executării unui act de excepţională şi hotărîtoare importanţă cum e stabilizarea monetară, vor şti să satisfacă în cât mai largă măsură exigenţele necesare pentru atingerea obiectivului urmărit. Se pare chiar că ei au şi purces la un început de realizări în această privinţă. Cât despre „omul a pe stradă“, avem regretul de a numi putea spune prea mult despre perspectivele stabilizării monetare. Vom încerca, e drept, să atingem in treacăt, laturile acestei importante probleme, dar ne vom feri să facem teorii şi să exhibăm soluţii, care sa ne puie în situaţia teoreticianului solicitat să explice tot „omului de pe stradă“, cât mai limpede, cât mai aproape de înţelegerea lui, ce însemnează stabilizarea monetară. I. R. PETEA Speranţe justificate In succesul Conferinţei dels Paris — Declaraţiile d lor Molotov, Bevin şi Ridault - PARIS, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei Reuter transmite« D. Molotov, «niratstml tfe errf®rne al Smlunîî Seva« riile ţărilor noastre în timpul războiului, sacrificii care cer ca să realizăm pacea”. Declarând că nu este cu adevărat pesimist în ce priveşte viitorul conferinţei, d. Bevin a citat proverbul: „Piatra nu trebue judecată după muşchi”. El a adăugat: „Nimeni nu caută să sporească dificultăţile şi aceasta ar trebui să ne ducă la depăşirea lor”. Pe lângă membrii conferinţei, au mai luat parte la banchet d. Papi Ramadier, primul ministru al Franţei, şi alţi membri ai guvernului. Primul care s’a retras după terminarea banchetului a fost d. Molotov, care a plecat pe la ora 23. Cea mai mare parte a oaspeţilor au rămas, stând de vorba, până mult după miezul nopţii. * PRAGA, 30 (Rator).— Corespondentul agenţiei TASS transmite: Luând cuvântul la serbarea organizată de către Societatea Cehosloacă pentru consolidarea relaţiunilor internaţionale, ministrul afacerilor străine Massarik a subliniat recor, a declarat că speranţele în succesul conferinţei marilor trei c privire la refacerea Europei sunt justificate. El a făcut această declaraţie la banchetul dat Sâmbătă seara la ministerul de externe francez de d. Sidault, în onoarea 4-lor Bevin şi Molotov şi a Însoţitorilor lor. D. Ernest Revin, ministrul de externe Britani©, a declarat deasemenea celor 60 de diplomaţi, care participau la banchet, că nu este pesimist cu privire la viitorul conferinţei, desminţind astfel numeroasele svonuri care circulaseră în tot cursul zilei, după care conferinţa ar fi ajuns la un impas. D. Georges Bidsult, ministrul de externe francez, a fost mai puţin optimist decât cei doi oaspeţi ai săi. El a enumerat dificultăţile pe care le are de întâmpinat conferinţa şi şi-a exprimat speranţa că rezultatul ei va fi pozitiv. După ce a exprimat, la rândul sau, speranţe că actuala conferinţă va înregistra progrese, d. Mirotov rolul enorm pe care ONU este cheie spus: „Această speranţă este jus- mat am avea în opera de întărire a fificarii deoarece toţi trei suntem pârii şi securităţii popoarelor, mâneţi de voinţa de a depăşi aces- j D Massarik a mai vorbit despre te obstacole. ; planul Marshall. Să ne aducem aminte de sacrifi-' Salut planul Marshall, a seu d-sa. însă el trebuie să privească Europa întreagă. Dacă acest plan are de scop să ne divizeze pe noi europenii in două tabere, — cea de dreapta și cea de stânga, — noi îl respingem. (Continuare în pag. 2-a) O. K. Molotov Ministrul de externe al U. R. S. S. D. Georges Bidault Ministrul de externe al Franței D. Ernest Bevin Ministrul de externe al Marei Britanii nu e nici în coloanele uneia din foile de publicitate un fost ori actual membru al corpului didactic^ şi fost, fiind totdeauna absent de un învăţământ, şi actual, fiind întotdeauna de faţă la orice fel de gazetă cu mâncărime — Domnul e un select — profesor sau institutor (nu se cunoaşte după surâsul ras) se îndeletniceşte continuu cu nişte idei care ar fi preferabil să fie mai mult aplicate în şcoală şi mai puţin jefuite la gazetă. Gazetăria o fac mai bine şi mai la locul lor gazetarii propriu zişi, înzestraţi cu destul bun simţ pentru a nu se propune la predarea cursurilor pe catedră, cu note in catalog. Blajinul similia belfer e cam iritant, nu pentru că îşi adaogă la patronimic un nume nemeritat, de văcuţă cu lapte, dar că-şi vâră cerebrul în toate chestiile aderente la furajul intelectual. Iată-l făcând descoperirea că Românii sunt 40 la sută analfabeţi, denunţătorul fiind, de bună seamă, sută în sută alfabet. Analfabetul e reputat că nu ştie nimic, alfabetul fiind ştiutor a toa■ ce, ceea ce-i permite să scrie, să fie tipărit şi să semneze. Nu se prea ştie, totuş, dacă alfabetul are prea multe cuvinte să fie mândru de superioritatea lui asupra nefericitului analfabet, insultat de toată lumea cu o conştiinţă profesională, trează, ca o lepădătură. Ia să vedem ce-i acest odios analfabetism, cu care ni se toacă urechile de zeci de ani, încă de pe când familia lui era de 2 ori mai mare: SO la sută. E analfabet plugarul ■fără carte ori cărturarul semi-doct, spori cu cerneală? îmi aduc aminte de Cuminţenia Pământului, a sculptorului Brâncuş, un om cam bleg, e-adevărat, dar adânc ieşit din cer TÂRLAŢE o ruşine şi ţărână, ca de un argument împotriva abecedarului, din care ce-i mai practic e seria celor 4 operaţii utile: adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea. Abecedarul nu pare de ajuns. El trebue complicat cu scrisul şi cititul. Doamne! cât se scrie! şi nu ştiu ce să zic, în calitate de scriitor. Parcă nu-i o fărădelege să se citească mai puţin decât pe scris. Ce ţi-e că te citesc d pildă, atâţi „intelectuali” fracţionaţi, care-ţi facdovada continuă despre căi înţeleg de slabi. O fi şi vina ta, nu contest, dar nu întotdeauna. Da cele mai multe ori, golul vine de la cititorul fudul de cartea lui proastă, de mintea lui prostită. Instrucţiunea care se coniamă cultură e o calamitate pentru chiorul nepregătitdin născare, de un puternic analfabetism. Alfabetul semidoct, e ca semibelferul, care mă aţâţă să nu introduc în tableta de faţă, un hibrid, un mahalagiu al periferieidintre cugetare şi expresia ei, tipărită şi verbală. Vreo 2 mii de ani analfabeţii nu ne-au pricinuit niciun neajuns şi singura lor deficienţă e că nu citeau ziare. Alfabeţii însă, ai ultimelor generaţii, au falimentaitde câteva ori. Ei au citit, au scris, au scos cărţi, au ţinut conferinţe, lecţii, discursuri şi au adus ţara în halul in care se găseşte: oameni politici, jurişti, generali, dascăli, miniştri, economişti, financiari, industriaşi, scriitori, etc. Ne trebuie neapărat o cură de desimntoxicare, o universitate de analfabetism. Pâri atunci, să ne păstrăm cu toată grija proporţia de 40. La el ca ei sănătoasă şi dispreţuită e scăparea şi a celeilalte câtimi de 60 la sută. T. ARGHEZă ! \ Publictatea 5.57.63 Redacţia 5.38.56 Administraţie 5.57 .3 CHSSTIA ZII £1 Vile sei a tura — Ai un costum de plajă foarte original! — Cu atâta am mai rămas, după ce tem plătit chiria camerei. CUM STAM CU CRIZA DE LOCUINŢE — O plagă, filodorma — de ALICE GABRIELESCU Intre două elaborări de legi de chirii, s’ar putea crede că problema locuinţelor, căpătând o rezolvare, a încetat temporar să mai existe ca problemă. Dar nu e aşa, cel puţin în ce priveşte pe bucureşteni care întotdeauna au suferit de boala mutării, a trambalării dintr’o casă în alta, dintr’un cartier în altul. Şi după tratamentul administrat de legea care tinde să ţină toată lumea pe loc, chiriaşul bucureştean mai păstrează microbul, sau, ca să ne exprimăm altfel, el mai păstrează idealul, încrederea că tot mutându-se, va nimeri în sfârşit şi locuinţa cea bună, bună de tot, care să-i mulţumească dorinţa, mereu ucisă, de comoditate, de confort şi... ah!, de linişte. Mai ales dorul de linişte , îmboldeşte azi pe chiriaşi să caute casele de negăsit în care proprietarii să fie mulţumiţi cu chiria rămasă fixă şi după două valuri de scumpete şi unde proprietaresele să nu-i mai privească pieziş ca pe răufăcători. De aceea, când un chiriaş are noroc în viaţă, adică fac® rost de bani mai mulţi, preferă să-i dea pentru o altă locuinţă din care să fie absentă amintirea nădufului reciproc zice mult vorbita criză de locuinţe. Case de închiriat, sau care pot deveni de închiriat, sunt prea destule In Bucureşti, cu sutele, nu pentru că s’ar fi golit deodată Capitala, ci pentru motivul de mai sus, că multă lume e dornică să-şi schimbe locul. «La Mica Publicitate, ca Şi la cea mare, abundă cererile şi ofertele de apartamente, de Închirieri şi-au iar agenţiile — umplut registrele de adrese. Ei. Şi oare toată lumea asta se muta. Nu, nimeni nu se mută. Casa găsită pe plac, locuinţa care apare ideală, miraculos rezervată anume pentru tine, nu se goleşte. Chiriaşul vechi, ia să plece, cere o filmeformă, dela chiriaşul nou. Acesta cere şi el la fel de la amatorii naivi dornici să-l înlocuiască Şi lanţul se întinde asupra a sute de apartamente care ar putea deveni libere, uşurând atâtea nevoi şi necazuri, dar nu devin. Filodormplanurile, la o agenţie DE închirieri zahăr. Am intrat la o agenţie de vânzări şi închirieri de pe calea victoriei. La primul etaj, intrun birou încăpător, lucrau vreo şase funcţionari şi funcţionare la paru mese maxi, încărcate de planuri arhitectonice, de notiţe informative de registre de înscrieri. Dincoace de mese se îmbulzeau clienţii ateptându-şi rândul în faţa domnului agent, elegant ca un lord, care le însemna identitatea ca pentru o nouă cartelă. Comparaţia s’ar putea dovedi plastică. Locul ce-l ocupă azi vidul într’un apartament, sp -ot strâmtat, făcând loc poftiţilor şi nepoftiţilor, încât a ajuns insufi-Fac o destăinuire care contra- f cient ea şi întârziata raţie de — Şi câtă chiri® cereţi pentru cele eouă odăi «lobilate ? — 120 milioane pe ari. Cred că nu e mult. — Hm, nu e mult. ■— Dar chiriaşul actual cert o filodorma. — Ah, acelat cântec ! face plictisit agentul, încă o afacere pierdută ! — Dumneata ce închiriezi? măsoară el înfăţişarea binişor ponosită a clientului următor. — Să vedeţi, eu sunt chiria. — Şi cam ce fel de apartament aţi dori? întrerupe cu dispreț agentul. ((Continuare 8*t png. 2-a)m