Adevěrul, septembrie 1947 (Anul 60, nr. 16951-16975)

1947-09-02 / nr. 16951

4 ^1 Una singură Au reînceput amânările în legă­­tu­ră cu deschiderea şcolilor. Fixată iniţial la 9 fSe§t. 'deschi­derea nou­li an şcolar, a fost cmâr nată până re» se ştie când, spre des- : perarea părinţilor care ar dori ca odraslele lor, după atâţa timpi'dex 'distracţie, să măi înveţe şi, ceva ' carte, •$*!'* f ». Îîti cunoaştem: motivul amânării. 21 bănuim totuşi serttte, pentru că altfel soarta. şcoalelor, care vor stă închise 'toată iama ca să se redes­chidă ăibia la sosirea pfimelor ămri, m. fi gtafo dmStokwtată,D0tfi este năbOC de O amânare, amânare tâ fie, dar să fie mă Singu­ră. r^r NPavem mărunţiş * Pe plaţi lipseşte mărunţişul. Vor FpUUe ttftn Vă lpsesc şi bancnotele mai mari, că sunt foarte puţine. Dar aceasta e alţi chestie. E vorba de mărunţişul de 1 leu şi 2 lei. In multe locuri nu ţi se poate da re­stul, şi eşti obligat să temeţi la câţiva lei, ceea ce astăzi este foarte greu. Este drept că în unele părţi se dau bonuri pentru rest. Dar sis­temul nu se poate generaliza şi al doilea, nu e obligatoriu ca un ce­tăţean să facă un drum suplimentar şi să piardă timpul pentru 1 leu sau 2 lei. Şi totuşi, această sumă con­tează. Şi încă foarte mult. Ar fi de dorit deci, ca să se pună pe piaţă in circulaţie o cantitate mai mare de mărunţiş. F IR I G! A venit toamna mai­ degrabă la cât o aştepta optimismul nostru , greeii muzicali şi imprudenţi, un vad de frig şi-a făcut apă­­aducând cu el promisiunea unei ierni timpurii. A unei ierni pe care nădejdea ne face s-o visăm uşoară şi despre care prudenţa ne spune că nu trebue să ne amăgim . Nu va trece mult timp şi primii fulgi de zăpadă vor aşterne covor rece şi imaculat peste acoperişurile gospodăriilor bucureştene. Din nefericire, portretul idilic al unei ierni" dichisite estetie pentru uzul fotografilor de cărţi poştale ilustrate s’a şters definitiv din me­moria cetăţeanului, lăsându-i in log doar grija prozaică a procură­rii combustibilului. A combustibi­lului pe care, până aici­p, a neglijat sau n’a putut să şi-l procure. Ce voi face la iarnă? Iată între fearea care chinuie mintea cetățea­nului odată cu sosirea primei adi­ori reci. Păcura o se supupă foc — ce ironie? !- cărbunii nu se găsesc, iar gazele naturale au devenit mai inaccesibile decât emanaţi b­aile de radium. Ră F. Gh. (Continuare %npag. 1^* — 2-uA Vasul britanic Empire Lîîegasand (1332 tone) scu­fundat în portul Maifa, in urma unei ejpplotfii, în­dată după debarcarea celor 300 imigranți evrei transportați din insula Cypru ii...-------------------------------------------------- :.'____; _ i- ANUL 61.-Nr. 16.951 Ül4 PAGINI 5 LE! !®Îţ( 1A A,_ „ ' AL V. Beidiman ISSS—189Î FONDATORI \ j Const. Miile 1897—1920 Const. Graur 1921—1936 direcftor: B. BRANIȘTEANU proprietari S. A. R. „Sărindar" 131 EDSTOASIEA ZIARELOR „ADEVERUL* Şl „DIMINEAȚA" i Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/048 .Fiica poştală plătită la minerae conform aprobării L­­e­­g­­a. ft tv cu Na m306/046. BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Matei Miilo 11 Pentru încasarea impozitelor, fiscul va întrebuinţa tot personalul disponibil, inclusiv cel feminin. In sfârşit, contribuabilii vor fi fericiți.» Enigme care pot fi des legate Sună aproape ciudat să auz­i reeditându-se cuvinte ve­chi cari exprimă virtuţi eter­ne: economie, înlăturarea ri­­sipei, principiul gospodăririi chibzuite, răspundera perso­nală a întreprinzătorilor. Vre­mea inflaţiei ne~a desobişnuit şi de aceste cuvinte şi de ace­ste virtuţi. Şi este remarcabil că ele sunt repuse în circula­ţie în legătură cu reforma monetară, care răstoarnă ve­chea distribuire a bunurilor şi veniturilor, vechea ordine de împărtăşire la ospăţul vie­ţii- "Această aparentă contra­dicţie ascunde o situaţie iden­tică pentru toate păturile noa­stre sociale, după cum clasele salariate sunt invitate să vadă iot „ridicarea nivelului de via­ţă un îndemn pentru întărirea disciplinei în muncă şi depu­­nera unor eforturi din ce în ce mai mari”, clasele de mij­loc sunt invitate să reia ances­tralele lor unelte: economia,, cumpătarea și gustul riscului pentru a ocupa un rm cât mai onorabil întro societate pusă pe baze noui. Burghezul cla­sic a fost un puritan, începu­­turile burgheziei ca o clasă dominantă îtt economia euro­peană au coincis cu începu­turile Reformei, care mărea răspunderile individului, îi impunea un stil de viaţă mai Sever, îi înmulţea zilele de lu­cru. Ţările catolice au rămas în urmă în desvoltarea lor e­­conomică. Cesar Birotteau, omul care a murit fiindcă nu şi-a putut plăti datoriile, a devenit prototipul burghezu­lui. I‘V-!1 ‘ ■>* Kjvfc’ . Exerciţiul virtuţilor reco­mandate de d. Gh. Gheorghiu- Dej în remarcabilul său expo­zeu făcut la posturile noastre de radio, a fost uşurat de sta­bilitatea preţurilor şi a mone­­tei. Vremea în care b­urgezia şi-a dat maximum de contri­buţie la desvoltarea econo­­miei mondiale şi a culturei universale, secolul al XIX-lea, a fost o vreme de stabilitate aproape desăvârşită. In car­tea sa „Reforma monetară”, Keynes observă: „preţurile au fost aproximativ aceleaşi în­­1826, 1841, 1855, 1867, 1­871 şi 1914. Dacă luăm 100 ca cifră indicatoare, vom constata că în cursul unei pe­rioade de aproape un secol, care se întinde între 1826 şi 1914, fluctuaţiile maxime ale preţurile n’au depăşit 30 de puncte într’o direcţie sau alta”. In tot cursul acestei pe­rioade, constată tot Keynes, capitalistul a avut trei motive de a fi mulţumit. Securitatea plasamentelor sale era aproa­pe desăvârşită. Valoarea lor se ridica statornic. Venitul lor anual avea o putere de cumpărare mereu în creştere. Nimic nu putea tulbura acea­stă stabilitate. Rentele conso­lidate engleze n’au scăzut nici ŞTEFAN ELSAD (Continuare în pag. 2­ a)" INACTUALII SENTIMENTALI Totdeauna, se ivesc la mediile sociale cele mai diferite, oameni care trăesc în lumea lor, neconfor­m­işti izolaţi şi care consideră me­diul în care trăesc ca un decor de teatru ce poate fi cu uşurinţă schimbat,când piesa e alta, şi piesa e însăşi viaţa lor. Spirite răsleţe şi individuale care contrazic, prin propria lor viaţă, ipoteza lui Taine care făce adin mediu una din con­diţiile de înflorire a personalităţii. Pot fi şi oameni care trăesc dincolo de mediul lor şi pe care nu-i preocu­pă mişcarea intensă din jur. E poate cazul lui Arhimede, care-şi urma calculele lui matematice, fă­ră să-şi dea seama că soldaţii ro­mani intraseră de mult în criarca in care el vieţuia. Aceste gânduri ne vin citind si­nuciderile in serie, ale decepţio­naţilor sau decepţionatelor sen­timentale. Trăim în­tr’o vreme în care omenirea se cutremură, şi ne­voile vitale nu pot să fie îndepli­nite pentru că mijloacele de sub­­sistenţă devin tot mai rare, iar o­­pulenta Anglie, în care trei sfer­turi de pământ muncea pentru că să creeze insulei superbe un traiu de rai, cunoaşte mizerie care se destăinueşte fără jenă. Se vorbeşte mereu de numărul de calorii care lipseşte în toată lu­mea, inaniţia fiind norma din ne­fericire, generală a lumii de ani. Totuşi, se găsesec tineri şi tinere care între două filme, comentate cu asiduitate şi pasiune, să aibă timp de a se descuraja şi decepţio­na pentru motive sentimentale, care azi faţă de greutatea vremii în care trăim, par anacronice. Desi­gur, omul e om. Pasiunile se fră­mântă în suflet, rămân aceleaşi sub orice regim şi în orice epocă istori­­că, dar pare-se că ele pot să fie temperate şi canalizate de climatul general în care un om trăeşte şi pe când în vremuri de belşug şi de li­nişte, idilele par o anexă necesară în feeria generală a lumii, ele dis­tonează în vremea suferinţelor mo­rale şi materiale ale lamei de azi. Sinuciderile, condamnate de morală în orice vreme sunt întrucâtva în­conjurate şi de un ridicol. Şi se ştie azi că ridicolul este o condamnare mai usturătoare decât multe altele edictate de legi penale. Nu vă si­­nucideţi pentru că nu sunteţi azi interesanţi! Dimpotrivă, GR. TĂUŞAN Un st­i­l sobru de viaţă europeană La numai trei ani după război, criza economică a început să bân­tue Occidentul Europei. Perspec­tivele pentru iarna care se apro­pie sunt sumbre. Evaluările cele mai optimiste relevă totuşi im­presionante deficite de cereale şi alimente, care însumează seci de milioane de tone. Surprinse fără credite şi fără o producţie norma­lă de timp de pace, Anglia ca Şi Franţa ridică în pripă noui pla­nuri de redresare. Natural pri­mul imperativ al zilei este din nou economii cât mai aspre­ care ating, după cât se pare, nivelul cel mai scăzut din timpul războ­iului. Raţionalizările şi reduceri­le fac din nou furori. Cetăţenii sunt rugaţi să-şi comprime ne­voile materiale, să se dispenseze nu numai de superfluu dar chiar şi de strictul necesar. Ei vor a­­vea mai puţin unt, mai puţină pâine. Se vor încălzi mai rar de­cât în anul trecut. Vor strânge baerile pungii cu calculată pru­denţă. In schimb vor trebui să muncească mai mult şi mai cu spor. Şi iată cum, din Edenul i­­maginat al păcii, europeanul occi­dental coboară brusc la o realita­te care prinde aceleaşi culori c­ru­de şi sumbre ca infernă­ a­ războiu­lui. „ Istoria nu a folosit nimic oam­e­nilor. Nici avertismentul că eve­nimentele se repetă. Memoria oa­menilor este scurtă şi ei au văzut în acest fapt o fericire. Natural, facultatea de­ a uita dă posibilita­te omenirii să treacă mai uşor prin viaţă. Dar uitarea lesnicioa­să poate genera, ca în cazul de faţă, multiple şi triste drame in­dividuale. Dacă oamenii şi-ar fi amintit, de exemplu că au mai trecut cândva prin momente gre­le, pe care le-au biruit până la urmă, ei n’ar mai fi fost surprinşi neplăcut de evenimentele actuale Şi în loc să le întâmpine cu cons­ternare le-ar fi privit în faţă cu mai mult curaj. In fond tot ei sunt aceia care, cu braţele lor, cu mintea lor ageră, cu marea lor ca­pacitate de adaptare la restriştea vremurilor, Şi-au făurit o epocă de linişte şi bună stare. Tot ast­fel memoria celor ce au fost când­va ar fi ajutat şi ne guvernant­ să fie mai prevăzători şi mai cir­cumspecţi. Nu este oare semnifi­cativ că lor li se adresează astăzi unanimitatea criticilor din presa engleză şi franceză, fiindcă nu au ştiut să ia la twn­p măsurile dras­tice la care apelează abia astăzi? Dar omul de mijloc pe care ar­gumentaţia şi reproşurile scrise îl consolează oarecum de maras­mul în care se abate, ar fi fost desigur indignat dacă „măsurile drastice” ar fi venit cu o lună sau cu un an mai înainte. El nu le-ar fi pus în sarcina spiritului de pre­vedere al conducătorilor, ci le-ar fi socotit pur şi simplu arbitra­re sau izvorîte dintr’im spirit de şicană al autorităţii. Fiindcă, ui­tând el însuşi tristele momente prin care a trecut după cel din­­tâiu război mondial, cetăţeanul nu ar fi acceptat cu inimă uşoa­ră nişte măsuri care i-ar fi cru­ţat deziluziile actuale. Stilul de viaţă sobră Şi austeră ce se desemnează Europei Occi­dentale pentru iarna care vine, ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Pentru puţinii care Şi-au închipuit că epoca imediat post­belică este un isvor nesfârşit de huzureli şi de prosperităţi subtite, cele ce se întâmplă în Occident constitue o aspră dezamăgire. Pentru cei care au mai trecut odată prin vicisitudini similare, faptul nu poate fi decât un în­demn la dârzenie, pentru o bi­ruinţă rapidă. TOPOR ŞOI MARII D­RĂC­EŞTI LE NĂSC­O­CIRI Telefon. Imaginaţia omenească nu face decât să inventeze cât mai multe drăcovenii care să suprime la re­pezeală cât mai multe vieţi ome­neşti. Binefăcătoarea ghilotina a avut menirea să lucreze mai prompt decât securea călăului, tunul şi mitraliera să înlocuiască arcul și pușcociul, iar bomba ato­mică, până la descoperirea unor raze care să rezolve într’o secun­dă chestia întregei planete, să distrugă regiuni întregi, cât ai bate din palme. De câte ori citesc prin ziare că undeva, pe la Oslo sau Sidney sau la Los Angeles, un savant a mai inventat ceva care să feri­cească omenirea, mă simt cutre­murat, sburat de un fior de spai­mă. Fereşte-mă Doamne, de atâ­ta progres! Avem fiecare sub ochi, expe­rimentăm necontenit, descoperi­rile ultimelor decenii, menite să avion, radio şi altele de VICTOR EFTIMIU cu cel ce ţi-e drag sau Cu cel de care ai nevoie! Să nu mai fi silit să umbli kilometri întregi ca să comunici cuiva ceva. Câtă eco­nomie de bani Și de vreme, ce re­pede se rezolvă toate, la telefon? — Blestemată născocire! — îmi răspunde ecoul. Sinistru instrument d­e tortură! Primul venit, solicitatorul, pisă­logul te importunează ln­ senină­tate, când i se năzare, sunându-te ca pe un valet. Dacă la restaurant, sau pe stradă, sau la teatru ţi-ar face semn cineva, chemându-te cu degetul sau fluerându-te ca pe un căţel, te-ai supăra foc, ai con­sidera gestul ca o supremă im­­politeţă Şi dacă cel care şi-a per­mis să te deranjeze în felul a ce­­sta e mai pirpiriu ca d-ta, l-ai lua‘ ne înfrumuseţez© viaţa. Bilanţul? kla ^“telefon, însă, te supui cu docilitate. Un zornăit vehement. Tresari brusc. Te faci, numai a­­tenţie. N’ai încotro. Nu se poaţe altminteri. Te cheamă telefonul — această divinitate inexorabilă. Eşti obligat să te scoli dela bi­rou, dela masă, să ieşi din baie, să te duci la aparat. Ca să nu scapi cine ştie ce comunicare importantă, ce veste noua, ce c­­âteva minute,culta,, veste bună. Când colo, dacă nu e depărtare!, .lucrai î d greşeală sau dacă nn inopleri?­turi nu-ţî cér© un mic serviciu, este o roca care te întreabă ce ai Le suportăm teroarea cu re­semnarea omului care trebuie să se închine în faţa tehnicei în­vingătoare, a civilizaţiei impe­tuoase, a ritmului universal, nu avem încotro. Trebue să ne ară­tăm vrednici de epoca extraordi­nară pe care o trăim. Iată, ide pildă, telefonul. Ce măre, ce nepreţuită invenţiei Să transmiţi in câteva minuit»vcuivi ^eva o mare cari printr’o scrisoare ar întârzia zile întregi! Să vorbeşti de mai făcut de aseară, sau un re­lativ prieten care vrea să te mai vadă» pe care nu l-ai văzut de mult,­ care ar vrea să măi staţi puţin de vorbă, ce dracul fiindcă l-ai cam ocolit în ultima vreme, e singur acasă Şi-i urât şi poate-i mai spui d-ta ceva nou în legă­tură cu stabilizarea. Eri te-a vă­zut pe stradă, dar n’a vrut Să te deranjeze. Şi telefonul abia l-ai lăsat, şi­­sbâmâie iar, şi iar trebuie să-ţi întrerupi lucrul, mâncarea sau, baia, mereu, de dimineaţă t­ână seara.­­ Iar când vrei să telefonezi Cum­­va de care ai d-ta nevoie urgentă, afli că are număr secret, sau că a făcut o mică scamatorie la pri­ză, ca să nu fie deranjat. Tot aşa, după telefon, ne-am entuziasmat de avion. Ce inven­ţie genială, d-lie, ce revoluţie! Să (Continuare în patg. 2-a) M. CITIȚI în PAG.­y&°a. Foi­letonul „Adeverului”, Dorina franceza, de Serbam Cîpente sau fil­ai externe. TELEFOAN. MaHS 2 Septembrie 1947 Publicitatea Redacția /I m 5 n * c * ' * 5.57»f.»3­5.38.5« CHESTIA ZILEI IN ACTUALITATE Desen« de ROSS — Tăticule, nvaî stal-• Uzează-te $î pe acasă... . Sputa şi călimara Pluralitatea profesională e tra-­­abstracte, ale somnolentului Kor­gică şi adeseori grotescă. Nemulţumiţi cu satisfacţiile me­seriei sau bănuindu-se in sinea lor, rataţi şi căutând să capitalizeze cât mai variate competinţe, Je sais tout find orgolios, unii profesio­nişti de specialitate, cu o rentă oa­recum suficientă de opinie publică organizată, forţează uşile, unii din ei, în timpurile artelor grafice prin publicitate. Cunoaştem, chiar în meşteşugă­­riile manuale un caz de plenitudi­ne suspinată. Un antreprenor par­­chetar obţinuse cu mare trudă de­la medicii lui, o clasificare supe­rioară prin diagnosticarea unui ul­cer duodenal. Povestind clienţilor fazele ilustrei sale bubuliţe şi ros­tind cuvinte technice, spânzurate de nobila lui afecţiune, scandate prozodic şi cu intercalare între si­labe a unu­i surâs evolutiv, el zi­cea du-o-de-nal, cântat pe cheia de fa. Sunt foarte mânit că n’am fă­cut , medicina, spunea parchetarul, aș fi fost, dragă nevastă, o cele­britate. Doctorul S. Irimescu epuizând șansele de tuberculoză, al căreia monopol 1-a exercitat la mai­ mult­­ca­ perfectul o sumedenie de timp, trece la literatură. Nu ştiu dacă scrie şi versuri dar se manifestează estet şi critic, probabil că atât prin­ pubertate trezită cât şi prin con­taminare... Fostul suveran de peste flegmă ţine, la o vârstă de zvâcniri mon, să se arate­­exhibiţionist şi execută în public amorul platonic cu sora Terpsicorei. „ Revista creioveană de medicină, a Doctorului Cănciulescu, Acta Me­dica Romana, are în ultimul număr o cronică... teatrală, semnată Dr. S. Irimescu. N’am urmărit activitatea auto­rului în privinţa piesei mele, ju­cată la Naţional. Intr’alt articol, directorul revistei afirmă că D-rul Irimescu în recenta lui juventare cu măncărime de condei, s’a mai ocu­pat de ea în scris, ca să zic aşa, de câteva ori. Cred că o cunosc, in schimb, din profilaxie, unde afară de un spital caracteristic de mur­dar, ex-dictatorul sputei sanguino­lente n’a dat pentru sănătate ni­mic. Cronicile de teatre ar putea să fie o încercare de soluţie inter­mediară pentru recuperarea fali­mentului medical. Accidentul e orişicum interesant cât şi prezenţa doctorului de tub­er­­culoşi defuncţi, între culise şi su­­fleur. Poate că în apropiata nouă stagiune să avem şi plăcerea să-l vedem pe D. Doctor Irimescu ju­când. Sunt şase roluri libere în „Seringa” de pe urma comprimări­lor efectuate. Aş fi gata să inter­vin să i se acorde unid, de medic sărac şi desinteresat. arghexî1­­. CRONICA EXTERNA O săptămână bogată in evenimente Ratificarea tratatelor de pace.­­ Alegere de om Ungaria.­­Printrele masuri ale guvern­lui grec­ ­ul depinde de însăşi statele cu care au fost încheiate tratatele de pac® şi de Voinţa lor de a rude cu trecutul. Ele îşi au destinele în mâini”. „ Săptamâna care s’a încheiat a fost bogată în evenimente politice. Ratificarea­, de către U. R. S. S., a tratatelor de pace cu România, Ita­lia, Ungaria, Bulgaria și Finlanda, alegerile din Ungaria, publicarea acordului anglo-franco american a­supra nivelului industrial al Ger­maniei, criza politică din Grecia, iată câteva din evenimentele­ care au preocupat opinia publică mon­dială. Asupra ratificării tratatelor de pace treime reamintit că intrarea lor în vigoare nu se va face decât­­după ce Instrumentele ratificării­ vor fi depuse la Moscova, pentru România, Ungara şi Bulgaria, la Paris, pentru Italia. Din acel moment, ţările acestea vor putea să ceară să-şi reaia locul în concernul Naţiunilor Unite fără sa li se obiecteze că sunt în stare de răsboi cu aceste naţiuni. Ziarul „Pravda” subliniind im­portanţa actului recent de la Mos­cova. Poate scrie pe bună dreptate: „Tratatele de pace cu Italia, Ro­­­mânia, Ungaria, Bulgaria şi Fin­landa pot juea un rol pozitiv şi­­ serios în via­ţa acestor state. In faţa lor se deschide calea largă a desvoltării democratice şi a muncii creatoare. Ele nu posibilitatea de a intra în O. N. U. Un mare câmp de activitate le aşteaptă în interesul păcii internaţionale şi a colafeo- _ rării rodnice cu celelalte ţări. Res că din totalul de mandate, 364 de „JL^LL-V ....' ' .................... .......... Noul guvern grec al d-lui Tzaî­daris Urma să se prezinte Marţi în faţa Parlamentului. In ultimul mo­ment însă, Primul ministru a ema­nat pentru joi această luare de contact cu parlamentarii, pentru a găsi până atunci posibilitatea de a-şi asigura o majoritate. Se ştie In Ungaria , au avut loc Dumi­nică alegerile generale. Acestea se efectuează pentru a doua oară în decurs de trei ani, ele devenind ne­cesare după schimbările politice petrecute la începutul verii, când generalul Dingess a preluat pute­rea. Rezultatele definitive ale ale­gerilor vor fi publicate astăzi. Din primele știri de la Budapest® se relevă însă că ele simt favorabile partidului comunist. Asupra felu­lui în care au fost efectuate, ■ cores­pondentul agenţiei iugoslave Tan- Jung scrie că „ordinea cea mai de­săvârşită şi liniştea au fost sem­nele sub care s’au desfăşurat ale­gerile din Ungaria”. mandate, populiştii d­lui Tzardaris nu deţin decât 141, ce­e ce face pe primul ministru să caute o combi­naţie cu formaţiunea politică a ge­neralului Servus. De altfel porto­foliile în actualul cabinet nu au fost toate distribuite penru a se puea lărgi baza lui cât mai curând posibil, iar partidele de apăriţie — după câte se anunţă din Atena examinează încă posibilitatea unei intrări într’un guvern de coaliţie. Ziua de Joi ne va arăta dacă gu­vernul „temporar”, aşa după cum a declarat însuşi primul ministru Tsaldaris — nu a fost chiar maî temporar decât s’au aşteptat, numii, oameni politici. Până atunci gu­vernul a şi luat unele măsuri pe ordin adiministrativ, printre care, epurerea serviciilor publice şi in­troducerea cenzuri pentru ştirile în legătură cu operaţiunile militare şi mişcările de trupe. T. S.

Next