Adevěrul, septembrie 1947 (Anul 60, nr. 16951-16975)
1947-09-02 / nr. 16951
4 ^1 Una singură Au reînceput amânările în legătură cu deschiderea şcolilor. Fixată iniţial la 9 fSe§t. 'deschiderea nouli an şcolar, a fost cmâr nată până re» se ştie când, spre des- : perarea părinţilor care ar dori ca odraslele lor, după atâţa timpi'dex 'distracţie, să măi înveţe şi, ceva ' carte, •$*!'* f ». Îîti cunoaştem: motivul amânării. 21 bănuim totuşi serttte, pentru că altfel soarta. şcoalelor, care vor stă închise 'toată iama ca să se redeschidă ăibia la sosirea pfimelor ămri, m. fi gtafo dmStokwtată,D0tfi este năbOC de O amânare, amânare tâ fie, dar să fie mă Singură. r^r NPavem mărunţiş * Pe plaţi lipseşte mărunţişul. Vor FpUUe ttftn Vă lpsesc şi bancnotele mai mari, că sunt foarte puţine. Dar aceasta e alţi chestie. E vorba de mărunţişul de 1 leu şi 2 lei. In multe locuri nu ţi se poate da restul, şi eşti obligat să temeţi la câţiva lei, ceea ce astăzi este foarte greu. Este drept că în unele părţi se dau bonuri pentru rest. Dar sistemul nu se poate generaliza şi al doilea, nu e obligatoriu ca un cetăţean să facă un drum suplimentar şi să piardă timpul pentru 1 leu sau 2 lei. Şi totuşi, această sumă contează. Şi încă foarte mult. Ar fi de dorit deci, ca să se pună pe piaţă in circulaţie o cantitate mai mare de mărunţiş. F IR I G! A venit toamna mai degrabă la cât o aştepta optimismul nostru , greeii muzicali şi imprudenţi, un vad de frig şi-a făcut apăaducând cu el promisiunea unei ierni timpurii. A unei ierni pe care nădejdea ne face s-o visăm uşoară şi despre care prudenţa ne spune că nu trebue să ne amăgim . Nu va trece mult timp şi primii fulgi de zăpadă vor aşterne covor rece şi imaculat peste acoperişurile gospodăriilor bucureştene. Din nefericire, portretul idilic al unei ierni" dichisite estetie pentru uzul fotografilor de cărţi poştale ilustrate s’a şters definitiv din memoria cetăţeanului, lăsându-i in log doar grija prozaică a procurării combustibilului. A combustibilului pe care, până aicip, a neglijat sau n’a putut să şi-l procure. Ce voi face la iarnă? Iată între fearea care chinuie mintea cetățeanului odată cu sosirea primei adiori reci. Păcura o se supupă foc — ce ironie? !- cărbunii nu se găsesc, iar gazele naturale au devenit mai inaccesibile decât emanaţi baile de radium. Ră F. Gh. (Continuare %npag. 1^* — 2-uA Vasul britanic Empire Lîîegasand (1332 tone) scufundat în portul Maifa, in urma unei ejpplotfii, îndată după debarcarea celor 300 imigranți evrei transportați din insula Cypru ii...-------------------------------------------------- :.'____; _ i- ANUL 61.-Nr. 16.951 Ül4 PAGINI 5 LE! !®Îţ( 1A A,_ „ ' AL V. Beidiman ISSS—189Î FONDATORI \ j Const. Miile 1897—1920 Const. Graur 1921—1936 direcftor: B. BRANIȘTEANU proprietari S. A. R. „Sărindar" 131 EDSTOASIEA ZIARELOR „ADEVERUL* Şl „DIMINEAȚA" i Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/048 .Fiica poştală plătită la minerae conform aprobării Lega. ft tv cu Na m306/046. BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Matei Miilo 11 Pentru încasarea impozitelor, fiscul va întrebuinţa tot personalul disponibil, inclusiv cel feminin. In sfârşit, contribuabilii vor fi fericiți.» Enigme care pot fi des legate Sună aproape ciudat să auzi reeditându-se cuvinte vechi cari exprimă virtuţi eterne: economie, înlăturarea risipei, principiul gospodăririi chibzuite, răspundera personală a întreprinzătorilor. Vremea inflaţiei ne~a desobişnuit şi de aceste cuvinte şi de aceste virtuţi. Şi este remarcabil că ele sunt repuse în circulaţie în legătură cu reforma monetară, care răstoarnă vechea distribuire a bunurilor şi veniturilor, vechea ordine de împărtăşire la ospăţul vieţii- "Această aparentă contradicţie ascunde o situaţie identică pentru toate păturile noastre sociale, după cum clasele salariate sunt invitate să vadă iot „ridicarea nivelului de viaţă un îndemn pentru întărirea disciplinei în muncă şi depunera unor eforturi din ce în ce mai mari”, clasele de mijloc sunt invitate să reia ancestralele lor unelte: economia,, cumpătarea și gustul riscului pentru a ocupa un rm cât mai onorabil întro societate pusă pe baze noui. Burghezul clasic a fost un puritan, începuturile burgheziei ca o clasă dominantă îtt economia europeană au coincis cu începuturile Reformei, care mărea răspunderile individului, îi impunea un stil de viaţă mai Sever, îi înmulţea zilele de lucru. Ţările catolice au rămas în urmă în desvoltarea lor economică. Cesar Birotteau, omul care a murit fiindcă nu şi-a putut plăti datoriile, a devenit prototipul burghezului. I‘V-!1 ‘ ■>* Kjvfc’ . Exerciţiul virtuţilor recomandate de d. Gh. Gheorghiu- Dej în remarcabilul său expozeu făcut la posturile noastre de radio, a fost uşurat de stabilitatea preţurilor şi a monetei. Vremea în care burgezia şi-a dat maximum de contribuţie la desvoltarea economiei mondiale şi a culturei universale, secolul al XIX-lea, a fost o vreme de stabilitate aproape desăvârşită. In cartea sa „Reforma monetară”, Keynes observă: „preţurile au fost aproximativ aceleaşi în1826, 1841, 1855, 1867, 1871 şi 1914. Dacă luăm 100 ca cifră indicatoare, vom constata că în cursul unei perioade de aproape un secol, care se întinde între 1826 şi 1914, fluctuaţiile maxime ale preţurile n’au depăşit 30 de puncte într’o direcţie sau alta”. In tot cursul acestei perioade, constată tot Keynes, capitalistul a avut trei motive de a fi mulţumit. Securitatea plasamentelor sale era aproape desăvârşită. Valoarea lor se ridica statornic. Venitul lor anual avea o putere de cumpărare mereu în creştere. Nimic nu putea tulbura această stabilitate. Rentele consolidate engleze n’au scăzut nici ŞTEFAN ELSAD (Continuare în pag. 2 a)" INACTUALII SENTIMENTALI Totdeauna, se ivesc la mediile sociale cele mai diferite, oameni care trăesc în lumea lor, neconformişti izolaţi şi care consideră mediul în care trăesc ca un decor de teatru ce poate fi cu uşurinţă schimbat,când piesa e alta, şi piesa e însăşi viaţa lor. Spirite răsleţe şi individuale care contrazic, prin propria lor viaţă, ipoteza lui Taine care făce adin mediu una din condiţiile de înflorire a personalităţii. Pot fi şi oameni care trăesc dincolo de mediul lor şi pe care nu-i preocupă mişcarea intensă din jur. E poate cazul lui Arhimede, care-şi urma calculele lui matematice, fără să-şi dea seama că soldaţii romani intraseră de mult în criarca in care el vieţuia. Aceste gânduri ne vin citind sinuciderile in serie, ale decepţionaţilor sau decepţionatelor sentimentale. Trăim într’o vreme în care omenirea se cutremură, şi nevoile vitale nu pot să fie îndeplinite pentru că mijloacele de subsistenţă devin tot mai rare, iar opulenta Anglie, în care trei sferturi de pământ muncea pentru că să creeze insulei superbe un traiu de rai, cunoaşte mizerie care se destăinueşte fără jenă. Se vorbeşte mereu de numărul de calorii care lipseşte în toată lumea, inaniţia fiind norma din nefericire, generală a lumii de ani. Totuşi, se găsesec tineri şi tinere care între două filme, comentate cu asiduitate şi pasiune, să aibă timp de a se descuraja şi decepţiona pentru motive sentimentale, care azi faţă de greutatea vremii în care trăim, par anacronice. Desigur, omul e om. Pasiunile se frământă în suflet, rămân aceleaşi sub orice regim şi în orice epocă istorică, dar pare-se că ele pot să fie temperate şi canalizate de climatul general în care un om trăeşte şi pe când în vremuri de belşug şi de linişte, idilele par o anexă necesară în feeria generală a lumii, ele distonează în vremea suferinţelor morale şi materiale ale lamei de azi. Sinuciderile, condamnate de morală în orice vreme sunt întrucâtva înconjurate şi de un ridicol. Şi se ştie azi că ridicolul este o condamnare mai usturătoare decât multe altele edictate de legi penale. Nu vă sinucideţi pentru că nu sunteţi azi interesanţi! Dimpotrivă, GR. TĂUŞAN Un stil sobru de viaţă europeană La numai trei ani după război, criza economică a început să bântue Occidentul Europei. Perspectivele pentru iarna care se apropie sunt sumbre. Evaluările cele mai optimiste relevă totuşi impresionante deficite de cereale şi alimente, care însumează seci de milioane de tone. Surprinse fără credite şi fără o producţie normală de timp de pace, Anglia ca Şi Franţa ridică în pripă noui planuri de redresare. Natural primul imperativ al zilei este din nou economii cât mai aspre care ating, după cât se pare, nivelul cel mai scăzut din timpul războiului. Raţionalizările şi reducerile fac din nou furori. Cetăţenii sunt rugaţi să-şi comprime nevoile materiale, să se dispenseze nu numai de superfluu dar chiar şi de strictul necesar. Ei vor avea mai puţin unt, mai puţină pâine. Se vor încălzi mai rar decât în anul trecut. Vor strânge baerile pungii cu calculată prudenţă. In schimb vor trebui să muncească mai mult şi mai cu spor. Şi iată cum, din Edenul imaginat al păcii, europeanul occidental coboară brusc la o realitate care prinde aceleaşi culori crude şi sumbre ca infernă a războiului. „ Istoria nu a folosit nimic oamenilor. Nici avertismentul că evenimentele se repetă. Memoria oamenilor este scurtă şi ei au văzut în acest fapt o fericire. Natural, facultatea de a uita dă posibilitate omenirii să treacă mai uşor prin viaţă. Dar uitarea lesnicioasă poate genera, ca în cazul de faţă, multiple şi triste drame individuale. Dacă oamenii şi-ar fi amintit, de exemplu că au mai trecut cândva prin momente grele, pe care le-au biruit până la urmă, ei n’ar mai fi fost surprinşi neplăcut de evenimentele actuale Şi în loc să le întâmpine cu consternare le-ar fi privit în faţă cu mai mult curaj. In fond tot ei sunt aceia care, cu braţele lor, cu mintea lor ageră, cu marea lor capacitate de adaptare la restriştea vremurilor, Şi-au făurit o epocă de linişte şi bună stare. Tot astfel memoria celor ce au fost cândva ar fi ajutat şi ne guvernant să fie mai prevăzători şi mai circumspecţi. Nu este oare semnificativ că lor li se adresează astăzi unanimitatea criticilor din presa engleză şi franceză, fiindcă nu au ştiut să ia la twnp măsurile drastice la care apelează abia astăzi? Dar omul de mijloc pe care argumentaţia şi reproşurile scrise îl consolează oarecum de marasmul în care se abate, ar fi fost desigur indignat dacă „măsurile drastice” ar fi venit cu o lună sau cu un an mai înainte. El nu le-ar fi pus în sarcina spiritului de prevedere al conducătorilor, ci le-ar fi socotit pur şi simplu arbitrare sau izvorîte dintr’im spirit de şicană al autorităţii. Fiindcă, uitând el însuşi tristele momente prin care a trecut după cel dintâiu război mondial, cetăţeanul nu ar fi acceptat cu inimă uşoară nişte măsuri care i-ar fi cruţat deziluziile actuale. Stilul de viaţă sobră Şi austeră ce se desemnează Europei Occidentale pentru iarna care vine, ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Pentru puţinii care Şi-au închipuit că epoca imediat postbelică este un isvor nesfârşit de huzureli şi de prosperităţi subtite, cele ce se întâmplă în Occident constitue o aspră dezamăgire. Pentru cei care au mai trecut odată prin vicisitudini similare, faptul nu poate fi decât un îndemn la dârzenie, pentru o biruinţă rapidă. TOPOR ŞOI MARII DRĂCEŞTI LE NĂSCOCIRI Telefon. Imaginaţia omenească nu face decât să inventeze cât mai multe drăcovenii care să suprime la repezeală cât mai multe vieţi omeneşti. Binefăcătoarea ghilotina a avut menirea să lucreze mai prompt decât securea călăului, tunul şi mitraliera să înlocuiască arcul și pușcociul, iar bomba atomică, până la descoperirea unor raze care să rezolve într’o secundă chestia întregei planete, să distrugă regiuni întregi, cât ai bate din palme. De câte ori citesc prin ziare că undeva, pe la Oslo sau Sidney sau la Los Angeles, un savant a mai inventat ceva care să fericească omenirea, mă simt cutremurat, sburat de un fior de spaimă. Fereşte-mă Doamne, de atâta progres! Avem fiecare sub ochi, experimentăm necontenit, descoperirile ultimelor decenii, menite să avion, radio şi altele de VICTOR EFTIMIU cu cel ce ţi-e drag sau Cu cel de care ai nevoie! Să nu mai fi silit să umbli kilometri întregi ca să comunici cuiva ceva. Câtă economie de bani Și de vreme, ce repede se rezolvă toate, la telefon? — Blestemată născocire! — îmi răspunde ecoul. Sinistru instrument de tortură! Primul venit, solicitatorul, pisălogul te importunează ln seninătate, când i se năzare, sunându-te ca pe un valet. Dacă la restaurant, sau pe stradă, sau la teatru ţi-ar face semn cineva, chemându-te cu degetul sau fluerându-te ca pe un căţel, te-ai supăra foc, ai considera gestul ca o supremă impoliteţă Şi dacă cel care şi-a permis să te deranjeze în felul a cesta e mai pirpiriu ca d-ta, l-ai lua‘ ne înfrumuseţez© viaţa. Bilanţul? kla ^“telefon, însă, te supui cu docilitate. Un zornăit vehement. Tresari brusc. Te faci, numai atenţie. N’ai încotro. Nu se poaţe altminteri. Te cheamă telefonul — această divinitate inexorabilă. Eşti obligat să te scoli dela birou, dela masă, să ieşi din baie, să te duci la aparat. Ca să nu scapi cine ştie ce comunicare importantă, ce veste noua, ce câteva minute,culta,, veste bună. Când colo, dacă nu e depărtare!, .lucrai î d greşeală sau dacă nn inopleri?turi nu-ţî cér© un mic serviciu, este o roca care te întreabă ce ai Le suportăm teroarea cu resemnarea omului care trebuie să se închine în faţa tehnicei învingătoare, a civilizaţiei impetuoase, a ritmului universal, nu avem încotro. Trebue să ne arătăm vrednici de epoca extraordinară pe care o trăim. Iată, ide pildă, telefonul. Ce măre, ce nepreţuită invenţiei Să transmiţi in câteva minuit»vcuivi ^eva o mare cari printr’o scrisoare ar întârzia zile întregi! Să vorbeşti de mai făcut de aseară, sau un relativ prieten care vrea să te mai vadă» pe care nu l-ai văzut de mult, care ar vrea să măi staţi puţin de vorbă, ce dracul fiindcă l-ai cam ocolit în ultima vreme, e singur acasă Şi-i urât şi poate-i mai spui d-ta ceva nou în legătură cu stabilizarea. Eri te-a văzut pe stradă, dar n’a vrut Să te deranjeze. Şi telefonul abia l-ai lăsat, şisbâmâie iar, şi iar trebuie să-ţi întrerupi lucrul, mâncarea sau, baia, mereu, de dimineaţă tână seara. Iar când vrei să telefonezi Cumva de care ai d-ta nevoie urgentă, afli că are număr secret, sau că a făcut o mică scamatorie la priză, ca să nu fie deranjat. Tot aşa, după telefon, ne-am entuziasmat de avion. Ce invenţie genială, d-lie, ce revoluţie! Să (Continuare în patg. 2-a) M. CITIȚI în PAG.y&°a. Foiletonul „Adeverului”, Dorina franceza, de Serbam Cîpente sau filai externe. TELEFOAN. MaHS 2 Septembrie 1947 Publicitatea Redacția /I m 5 n * c * ' * 5.57»f.»35.38.5« CHESTIA ZILEI IN ACTUALITATE Desen« de ROSS — Tăticule, nvaî stal-• Uzează-te $î pe acasă... . Sputa şi călimara Pluralitatea profesională e tra-abstracte, ale somnolentului Korgică şi adeseori grotescă. Nemulţumiţi cu satisfacţiile meseriei sau bănuindu-se in sinea lor, rataţi şi căutând să capitalizeze cât mai variate competinţe, Je sais tout find orgolios, unii profesionişti de specialitate, cu o rentă oarecum suficientă de opinie publică organizată, forţează uşile, unii din ei, în timpurile artelor grafice prin publicitate. Cunoaştem, chiar în meşteşugăriile manuale un caz de plenitudine suspinată. Un antreprenor parchetar obţinuse cu mare trudă dela medicii lui, o clasificare superioară prin diagnosticarea unui ulcer duodenal. Povestind clienţilor fazele ilustrei sale bubuliţe şi rostind cuvinte technice, spânzurate de nobila lui afecţiune, scandate prozodic şi cu intercalare între silabe a unui surâs evolutiv, el zicea du-o-de-nal, cântat pe cheia de fa. Sunt foarte mânit că n’am făcut , medicina, spunea parchetarul, aș fi fost, dragă nevastă, o celebritate. Doctorul S. Irimescu epuizând șansele de tuberculoză, al căreia monopol 1-a exercitat la mai multca perfectul o sumedenie de timp, trece la literatură. Nu ştiu dacă scrie şi versuri dar se manifestează estet şi critic, probabil că atât prin pubertate trezită cât şi prin contaminare... Fostul suveran de peste flegmă ţine, la o vârstă de zvâcniri mon, să se arateexhibiţionist şi execută în public amorul platonic cu sora Terpsicorei. „ Revista creioveană de medicină, a Doctorului Cănciulescu, Acta Medica Romana, are în ultimul număr o cronică... teatrală, semnată Dr. S. Irimescu. N’am urmărit activitatea autorului în privinţa piesei mele, jucată la Naţional. Intr’alt articol, directorul revistei afirmă că D-rul Irimescu în recenta lui juventare cu măncărime de condei, s’a mai ocupat de ea în scris, ca să zic aşa, de câteva ori. Cred că o cunosc, in schimb, din profilaxie, unde afară de un spital caracteristic de murdar, ex-dictatorul sputei sanguinolente n’a dat pentru sănătate nimic. Cronicile de teatre ar putea să fie o încercare de soluţie intermediară pentru recuperarea falimentului medical. Accidentul e orişicum interesant cât şi prezenţa doctorului de tuberculoşi defuncţi, între culise şi sufleur. Poate că în apropiata nouă stagiune să avem şi plăcerea să-l vedem pe D. Doctor Irimescu jucând. Sunt şase roluri libere în „Seringa” de pe urma comprimărilor efectuate. Aş fi gata să intervin să i se acorde unid, de medic sărac şi desinteresat. arghexî1. CRONICA EXTERNA O săptămână bogată in evenimente Ratificarea tratatelor de pace. Alegere de om Ungaria.Printrele masuri ale guvernlui grec ul depinde de însăşi statele cu care au fost încheiate tratatele de pac® şi de Voinţa lor de a rude cu trecutul. Ele îşi au destinele în mâini”. „ Săptamâna care s’a încheiat a fost bogată în evenimente politice. Ratificarea, de către U. R. S. S., a tratatelor de pace cu România, Italia, Ungaria, Bulgaria și Finlanda, alegerile din Ungaria, publicarea acordului anglo-franco american asupra nivelului industrial al Germaniei, criza politică din Grecia, iată câteva din evenimentele care au preocupat opinia publică mondială. Asupra ratificării tratatelor de pace treime reamintit că intrarea lor în vigoare nu se va face decâtdupă ce Instrumentele ratificării vor fi depuse la Moscova, pentru România, Ungara şi Bulgaria, la Paris, pentru Italia. Din acel moment, ţările acestea vor putea să ceară să-şi reaia locul în concernul Naţiunilor Unite fără sa li se obiecteze că sunt în stare de răsboi cu aceste naţiuni. Ziarul „Pravda” subliniind importanţa actului recent de la Moscova. Poate scrie pe bună dreptate: „Tratatele de pace cu Italia, România, Ungaria, Bulgaria şi Finlanda pot juea un rol pozitiv şi serios în viaţa acestor state. In faţa lor se deschide calea largă a desvoltării democratice şi a muncii creatoare. Ele nu posibilitatea de a intra în O. N. U. Un mare câmp de activitate le aşteaptă în interesul păcii internaţionale şi a colafeo- _ rării rodnice cu celelalte ţări. Res că din totalul de mandate, 364 de „JL^LL-V ....' ' .................... .......... Noul guvern grec al d-lui Tzaîdaris Urma să se prezinte Marţi în faţa Parlamentului. In ultimul moment însă, Primul ministru a emanat pentru joi această luare de contact cu parlamentarii, pentru a găsi până atunci posibilitatea de a-şi asigura o majoritate. Se ştie In Ungaria , au avut loc Duminică alegerile generale. Acestea se efectuează pentru a doua oară în decurs de trei ani, ele devenind necesare după schimbările politice petrecute la începutul verii, când generalul Dingess a preluat puterea. Rezultatele definitive ale alegerilor vor fi publicate astăzi. Din primele știri de la Budapest® se relevă însă că ele simt favorabile partidului comunist. Asupra felului în care au fost efectuate, ■ corespondentul agenţiei iugoslave Tan- Jung scrie că „ordinea cea mai desăvârşită şi liniştea au fost semnele sub care s’au desfăşurat alegerile din Ungaria”. mandate, populiştii dlui Tzardaris nu deţin decât 141, cee ce face pe primul ministru să caute o combinaţie cu formaţiunea politică a generalului Servus. De altfel portofoliile în actualul cabinet nu au fost toate distribuite penru a se puea lărgi baza lui cât mai curând posibil, iar partidele de apăriţie — după câte se anunţă din Atena examinează încă posibilitatea unei intrări într’un guvern de coaliţie. Ziua de Joi ne va arăta dacă guvernul „temporar”, aşa după cum a declarat însuşi primul ministru Tsaldaris — nu a fost chiar maî temporar decât s’au aşteptat, numii, oameni politici. Până atunci guvernul a şi luat unele măsuri pe ordin adiministrativ, printre care, epurerea serviciilor publice şi introducerea cenzuri pentru ştirile în legătură cu operaţiunile militare şi mişcările de trupe. T. S.