Adevěrul, noiembrie 1947 (Anul 60, nr. 17003-17028)

1947-11-01 / nr. 17003

MBL 61. Hr. 17.003 4 PAGINI S LEI Turn ri*«faîS nMWa mn mimet»' conform aprobării II 11 gen P. T« 1 eu Kt |W^B/«46 A flPVPm­l ekmwmwM W mm mmm AL V. Beldîman 1888—1897 FONDATORI: Const. Miile 1897—1920 Const Grații 1921—1936 Proprietar: S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ Șl dimineaţa» ' Ttesisl­ul de publicatii al Trib llf-'g c t Corn Nr Director: B. BRĂRIŞTEANU BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 11 »Tîl.KFOAMK . SSmHStH f Noemb* 1947 Publicitetea Redacţia Administraţia 5.67.63 5.38 56 5 57 63 Din nou se anunţă că aprovizio­narea popul­aţiei cu cartofi a fost asigurată. •­e Fe­ce lună 2 imp­oz­i­tele Ce va aduce ziua de mâine? și politica fiscală In trecuta sesiune a Parlamen­­tului s’a dus, pe chestiunea buge­­tului, o aprigă luptă de principiu. Anume, i s’a cerut vistiernicului să alcătuiască bugetul așa fel ca sarcinile grele să cadă mai ales asupra contribuabilului cu veni­turi mari — salariaţii în genere, cari n’au alt venit decât răsplata muncii lor, urmând a fi impuşi cu cotele cele mai reduse. Soluţia preconizată a fost ca bugetul statului să se rezime mai mult pe impozitele directe cu cote mari pentru marile venituri şi mai puţin pe cele indirecte cari scumpesc viaţa celor cu venituri modeste, uneori până la absurd şi imposibil. Impozitele indirecte exagerate scumpesc mult articolele de con­sum şi consumatorul o simte chiar în clipa când face cumpără­turi, adică direct. Exagerarea însă a impozitelor directe are, indirect, sce­as efect pentru că aceste im­pozite, pe cari le plătesc fabri­canţii sau negustorii, intră în com­punerea preţului de cost al măr­furilor şi sunt suportate, în ultima instanţă, tot de consumatori. Rezultatul luptei duse în sesiu­nea trecută a Camerei a fost o seri­ 3 de degrevări la impozitele în directe. Că s’a produs o ușurare oarecare, este cert. Dar statul are nevoie de venituri și dacă nu le poate realiza sub o formă, trebue să le realizeze sub alta. Din acea­stă pricină, acum, când s’au fixat cotele la impozitele directe, am putut constata o fiscalitate exce­sivă care merge până la 65% ce­­ea ce înseamnă că, în unele cazuri şi nu puţin numeroase, impozitul va trece chiar de sută la suta. Asemenea cazuri vor fi frecvente mai ales in impunerile societăţilor comerciale şi ale profesion­silor. La societăţile comerciale pentru că registrele sunt întotdeauna în­lăturate șî cifra de afaceri este aprectată de fisc în mod arbitrar și pentru că la impozitul elemen­tar se mai adaugă și conf'î-nen­­taml care se poate urca până la 37*%, iar la profesioniști pentru că, în linsa oricăror registre, or­ganele fis'**'® apreciază, cu o vă­­d’tă tendM» »f* exagerare, veni­to’ contrbuabiii’or. A'-eeașî situație și că» re'elaîte îrn-'nri+e; a^ri^d­. pe clădiri, mo­­bii‘*r. crtof-af. etc. Da*­ acest sistem de îm-prite iț’i-eet® e^rreratft. mi diK la a-e-Jpe re-t|U-f; ytp+ÎS? f'.n­nrrflfp Cjfolaî’Uft JţAţunţ­ulţj sunt fixate aşa pentru că statul, prin degrevările de acum două luni, a făcut un buget goluri cari trebuesc umplute? Şi, cum spu­neam mai sus, aceste impozite mari nu le plăteşte, în ultima in­stanţă, tot consumatorul? Atunci care e folosul? Ştim că astăzi evaziunea fiscală este un fenomen generalizat şi că el trebue combătut. Dar acea­sta nu e posibil cu asemenea mă­suri care exagerează fiscalismul. Cu sistemul acesta nu vom mai avea evaziuni, dar nici impozite. EM. SOCOR ! Spectacolul pe care-l oferă în prezent Statele Unite, când au de făcut faţă unor excepţional de grele probleme interne şi externe, este de un covârşitor interes pen­tru lumea întreagă. Opinia publi­ca americană se află într’o con­tinuă şi profundă­­frământare, şi încordarea ce creşte mereu, se resimte în toat­e manifestările vie­­ţii publice. Neînţelegerile în do­meniul internaţional şi aprinderea cu care sunt duse polemicele spo­­­­resc neliniştea şi aceasta se ex­­­­primă zilnic în presă, la radio, în­­ întruniri şi în forum­urile ce se ţin peste tot locul. Ce o să aducă ziua de mâine? întreabă oamenii. Oriunde se în­torc, fie că este vorba de chestiuni interne sau de relaţiuni interna­ţionale, ei dau de­­ malac de di­ficultăţi. Cum se poate opri pro­cesul constant de inflaţiune, — meditează cei în stare să reflec­teze asupra situaţiei — proces care a dus la o enormă scumpire a vieţii? Ce facem apoi cu planul Marshall? Cele 16 state care au discutat vreme îndelungată la Pa­ris cunoscuta sugestie a secreta­rului de stat cer, prin raportul lor, 22 miliarde şi jumătate de dolari. Are America resursele necesare pentru aceasta şi va vota Con­gresul o asemenea sumă? EFECTELE SCUMPIRII l­nii, aci, despart problema in­ternă, a urcării ne­tăvilite a pre­turilor, de cea externă, reprezen­tată de planul Marshall și de re­percusiunile internationale ale a­­cestuia, cu toate că ambele sunt indisolubil legate între ele. Dar, fie că sunt analizate aparte sau împreună, ele duc la constatarea că nu pot fi rezolvite decât cu cea mai mare greutate şi cu imen­se sacrificii sau deloc. Ceea ce ca­racterizează ambele probleme este că sunt de o inimaginabilă com­plexitate şi că fiecare, în domeniul ei şi prin interdependenţa lor, ri­dică nenumărate chestiuni şi sub­­chestiuni, toate la rândul lor, foarte complicate. Motivul pentru care sunt astfel este uşor de înţeles. Să luăm pro­blema scumpirii. Aceasta este de o însemnătate fundamentală, fiind­că face să apară la suprafaţă fe­nomene care ţin de însăş alcătui­rea economică a societăţii şi duc fatal la conflicte sociale. Dacă nu se reuşeşte să se pue capăt scum­pirii, lucrurile, din cauză că zeci de milioane de oameni îşi vor ve­dea mijloacele de cumpărare re­duse, se pot desvolta până la pro­vocarea unei crize de natură să ameninţe întreaga structură a ţă­rii. Scumpirea crează perspective de nouă greve pentru urcarea sa­lariilor. Iar beneficiile uriaşe ale marilor întreprinderi industriale şi com­erciale de o mărime încă ne­atinsă până acum, ce se înregis­trează de vreo doi ani încoace, au, prin contrast, cu soarta clase­lor de jos, efecte ce se restrâng nu numai în viaţa economică şi socială, ci şi în cea politică. Lupta contra monopolurilor si a P°­­S'bil'îâiii ce au acestea de a spori reţurile devine tot ma! aprigă. Se reproşează marilor întreprinderi monopolizatoare că ar fi putut, în trecut, să acorde sporiri de sala­rii din profituri, fără urce pre­ţurile şi, astfel, că dacă împ veamă cti urcarea preţurilor pe obiectele alimentare, la scumpirea de azi. Mişcarea puterii de cumpărare a masselor de pe urma inflaţiei şi extraordinarele profituri ale ma­rilor întreprinderi au avut drept consecinţe, pe terenul politic, deo­parte accentuarea curentelor de dreapta şi de extrema-dreaptă şi, pe de alta, o opoziţie, ce se pro­nunţă tot mai mult, din partea stângei şi a muncitorimii orga­nizate. EXPERIENŢA in che­stiunea CONTROLULUI LEGEA TAFT-HARTLEY Precum ştiţi, grupurile de dreapta ale Congresului au desfi­inţat acum un an controlul pre­ţurilor şi, acum câteva luni, prin legea Taft-Hartley, au restrâns mult drepturile câştigate de sin­dicatele muncitoreşti în epoca rooseveltiana. O experienţă deci­sivă s’a făcut act în materie de control şi de preţuri. Adversarii controlului au susţinut că, dacă se vor înlătura preţurile maxi­male şi se va lăsa liber ceea ce ei numesc jocul liber al cererii şi al ofertei, producţia va creşte şi pre­ţurile vor scădea. Adversarii con­trolului promiteau o eră de abun­denţă şi de viaţă eftină pentru toţi, dacă li se va îndeplini cere­rea Dar, după ce s’au desfinţat pre­ţurile maximale şi controlul, lu­crurile au ieşit exact pe dos de cum s’a profetizat. Preţurile, fac să scadă, au crescut în propor­ţii vertiginoase şi continuă de a creşte. Şî conseinţele au început să înspăimânte guvernul, P­ aWder S, LABIN (Continuare în part. 2­ a) S­ituaţia in State e-Unite. — Problemele care preocupă opinia publică americană. — Scumpirea generală. — Plănui Marshall CORES­PONDENTUL NOSTRU DI­N NEW-YORK — DILA O­DISEIA CARTELELOR Protestele ce ne vin din toate părţile, în legătură cu felul defec­tuos în care se distribue cartelele de alimente, ne-au decis să facem o mică anchetă. Iată rezultatele constatările noastre, confirmate, de altfel, şi de alte ziare. Pentru o mai bună înţelegere, să imaginăm un delegat de între­prindere în ale cărui atribuţii intră preschimbarea lunară, a cartelelor, înarmat cu un tabel, funcţionarul trebue să meargă în Bd. Banu Manta unde la et. UT se pune viza necesară. Aici, lume multă şi, deci, coadă. Prima coadă. După ce, cu chiu cu vai, a reuşit să se smulgă din mulţimea solicitatorilor, cu viza obţinută dună câteva ore de aşteptare în vântul aspru ce cir­culă Prin sala cu geamuri sparte ca Intr’un felinar, nefericitul trebue să coboare la subsol unde se află ghişeele. 4 la număr. Să presuntr nem că ne­tabelul vizat se află natru categorii de cartele: B, C, D1 şi D2. Lucru normal căci aceste cartele se referă la salariaţi şi fa­­nurile lor. Ajuns în faţa primului ghişeu, după o nouă patentare de câte,­va ore — coada Nr. 2 —­ de­legatul primeşte o parte din car­tele. hr pentru rest c­lanat la ve­cin. Aicî, iarăşi lume multă, din nou aştentare — coada Nr. 3. Co­media aceasta se mai repetă de Încă 2 orî, cu startul respectiv în faţa ultimelor vhîsee Si, în sfârşit cetăţeanul e liber să-şi ia valea, fericit că a intrat în tvsesia pe tioasei mărfi. Fericirea aceaste du­rează însă scurt timp, pentmcă abia a răsuflat omul Și trebue să­ î’ ia din nou tecul la coadă, carte’ele cefe vechi se depun de* nb;* între 1—1n N«v»mbrie. Si ne urmM, după 10 Nov, începe coada n»ntru cartele pe Decembrie, etc. etc. ' F. mi. GLOSE POLITICE Cum îţi aşterni Descoperirile pe care le fac, cu c ţintermitenţe, organele de resort ale controlului economic, sunt uneori, destul de grave. Câte odată însă, ele au un colo­rit şi o savoare specială. Iată, de pildă, cazul negustorului dela Bra­şov, care s’a apucat să dosească un singur — cum să-i spunem — ar­ticol: anume, covoare persane. Nu s’a mulţumit însă să ascundă cinci, zece, douăzeci de bucăţi, ci a pus deoparte, la un loc, nici mai piuit nici mai puţin, decât una sută şaptezeci de covoare Dibăcit, vinovatul a fost arestat. La, răcoare el poate să-şi dea seama odată mai mult, că dictoanele­­ nu înfăţişează întotdeauna adevărul. In cazul lui, de pildă, „cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi”, nu merge, pentru că omul şi-a aşternut co­voare — şi încă persane. Or, desco­perirea lor îl obligă să doarmă pe scândură sau, şi mai rău, pe ci­ment. Fug la Palatul Justiţie! Frigul domneşte in Palatul de Justiţie. Povestea se repetă de câţiva ani. Nu este vorba numai de lipsa de combustibil ci, după inform­aţiunile pe care le posedăm, în cursul lunei octombrie core se lucrează abia la intocmirea unui capet de sarcini, pentru repararea instalaţiunilor de încălzire ale Palatului de Justiţie. Nu este vorba deci de o chesti­une nouă. Anul trecut magistraţii au judecat în sălile de şedinţă­­în­gheţate, până in luna Noem­brie, când s’au terminat operaţiunile de reparare a caloriferului. In sălile de şedinţă magistraţii intră cu paltoanele şi fularele la gât. Singurul avantaj îl au consi­lierii de la înalta Curte de Casaţie, care intră în şedinţă acoperiţi pe cap cu toca. Dacă nu ar fi vorba de procese, cari nu suferă amânare, în special cele în care există arestaţi, activi­tatea Palatului de Justiţie, ar pu­tea fi întreruptă. Cineva trebue să răspundă de a­­ceastă situaţie şi ne exprimăm cre­dinţa că d. ministru al justiţiei va stabili răspunderile. Este inexplicabil cum o vară în­treagă administraţia Palatului de Justiţie nu a îngrijit de punerea la punct a instalaţiunilor de calorifer. ATENŢIE ! Cifrele publicate de ziarul nostru, după o comunicare a d-lui dr. Al. Tocilescu, secretar general al mi­nisterului sănătăţii, nu sunt Îmbu­curătoare. Este adevărat că mica epidemie de paralizie infantilă, care în străinătate, în special la Londra şi la Berln, a lăcuit si face încă a­­devărate ravagii, la noi a dispărut complect în Capitală şi est® aproa­pe inexistentă în provincie. In schimb insă, din epidemiile obiş­nuite la noi, numai unele, şi anu­me febra recurentă, scarlatina şi difteria sunt în descreştere, iar cele două boli epidemice mai răs­pândite, tifosul exantemati® şi fe­bra tifoidă sunt în creştere. Febra tifoidă este o boală mai mult a sezonului A­evară, atingând apogeul în August-Septembrie. Fap­tul că în ultima săptămână din Septembrie am avut î® ţară 376 cazuri faţă de 363 în ultima săp­tămână din August, pentru Bucu­reşti cifrele respective fiind 87 şi 68, este deci mai mult sau mai pu­ţin­­normal pentru febra tifoidă. A­­ceastă epidemie începe a scădea abea în Octombrie, putând ajunge chiar la dispariţie la finele iernii. In schimb tifosul exantematic este o boală a iernei cu apogeul prin Martie şi cu scăderea numărului cazurilor până apresie de dispari­ţie vin timpul verii De aceea spo­rul important dela 355 la 179 cazuri la noi în ţară şi dela 44 la 72 în GAMA (Continuare in pag. 2-a) Creşterea pronunţiei de petrol a V.H.S.S. ( atentele (în milioane tone) sunt făcute pană în 11150, la fi­nele planului cincinal . in curs de îndeplinire O CONFIRMARE OFICIALA Zilele trecute am stat de vorbă­­ nevoe de bani, ci de pânză, cu ui cetăţean venit din Judeţul D. Duşa a spus, în declaraţia Covurlui, unde se dusese să colec­, d-sele, că chestiunea acelei coope­­teze fasole pentru o autoritate. Mi-a spus că deşi în acel Judeţ fa­solea se găseşte în mare cantitate, n’a putut colecta nici jumătate din ce i se ceruse. Motivul: ţăranii nu vor să vândă decât în schimbul diverselor articole de care au ne­voe, în primul rând pânzeturi. Eri s’a difuzat la radio o decla­raţie a­­­lui Victor Duşa, noul di­rector veneral al Incopo-ului, care a arătat cazul federalei coopera­tive, întâmplător tot din Judeţul Covurlui. Deşi încă din iulie s’a repartizat acelei federale o însem­nată cantitate de mărfuri, acestea se află şi astăzi încă în depozitul cooperativei, unde au fost găsite cu ocazia unei inspecţii a d-lui Mi­ron Constantinescu. In loc să în­ceapă imediat distribuirea, condu­cătorii cooperativei au lăsat să treacă vre­o două săptămâni până când au cerut informaţii în scris asupra felului cum să procedeze; apoi au mai lăsat alte trei săptă­mâni, până au cerut o nouă infor­maţie şi aşa mai deamte. Nu e nevoe, credem, să facem legătura între cele relatate de cetăţeanul simplu particular Şi de­claraţiile Şefului suprem al In' coop-ului Presupunem că acel colector de fasole care a bătut tot judeţul i căutarea preţioasei leguminoase va fi primit de la producătorii­ săteni răspunsul: : 1­­— Avem fasole dar a’o cr­eat pe pânză sau pe alte mărfuri. Şi aceasta pentrucă ei n’aveau rative ..s’a rezolvat în câteva mi­nute . D-sa n’a arătat în ce fel, dar ne putem închipui uşor. Vinovaţii au fost, desigur, sancţionaţi cum se cuvine.­­ Cu tot regretul, trebue să spu­nem însă că vina nu e numai a ce­lor mici. In repetate rânduri, am arătat în acest ziar, că in chestiu­nea repartizării im^prior stocuri de mărfuri acumulate de Incoop, nu s’a procedat cu destulă promp­titudine. Normal ar fi fost ca imediat du­pă 15 August, ziua mult așteptatei reforme monetare, cooperativele să fi început repartizarea acelor măr­furi, care trebuia pregătită dinain­te sau organizată cu cea mai mare grabă. In loc de aceasta, abea la sfârșitul lui Septembrie a fost numită o comisiune specială pen­tru repartizare­a mărfurilor Inco­­opului intra federale. Am relevat această regretabilă întârziere într’un articol apărut în „Adevărul” dela 1 Octombrie și am cerut ca noua comisiune să lucreze cu cea mai mare repeziciune. Nu știm cum s’a procedat în realitate. Se pare că în adevăr, mărfurile au fost expediate la Federale, deoa­rece la 22 Octombrie, ziarele au publicat un raport conţinând date impresionante asupra mărfurilor trimise în provincie Comentând ci­frele publicate, noi am spus, cu o notă de scepticism, în „Adevărul’’ de la 33 Octombrie: „întrebarea este însă dacă aceste mărfuri şi-au­ continuat drumul de urmărvf* la federale la unităţi. Ar fi de do­rit ca In coco’il să ne arate şi can­tităţile de mărfuri care au ajuns realmente în mâinile ţăranilor’’. Scepticismul nostru s’a dovedit îndreptăţit. O dovedeşte întâmpla­rea de la federala Galaţi. Declaraţiile domnului Duşa şi difuzarea acestui caz prin ra­dio si prin ziare, sunt bine venite. Simpla pedepsire a conducătorilor unei singure federale pentru indo­lenţă ar fi adus numai un folos local. Indec­iurile repetate de sus, laude şi recompense pentru cei O doamnă, soţia unui confrate decedat, îşi vizita odinioară bărba­tul la închisoare. Om inteligent şi cu ambiţie, el făcuse acum vreme 30 de ani o politică oarecare, ce dă­duse greş pe toată linia şi aştepta la puşcărie, criteriul de selecţiune cel mai sigur, o situaţie viitoare, de astădată ratată. Doamna dispunând de trăsuri în­chise, de limuzine şi de prieteni, vizita săptămânală era uşoară. Fru­moasă, cochetă şi cam ştrengară, ea «cobora în poarca penitenciarului cu un dans al pat­­ofilor, ca într’o re­priză de bal, şi lăsa în urma blănu­rilor ei exotice un flu­fru de mătă­suri muzical şi o dâră de arome scumpe, flaconate la Paris. Porcarul ştiind cu cine „trăieşte” din proti­pendadă, lua o atitudine smirnă, cu mâna la şapcă. Ca să fie în toate chipurile inte­resantă, doamna afecta prin voale­tă o miopie studiată şi o răguşeal­ă a gâtlejului franţuzească, de câte ori îi ieşea din guriţă litera R, pro­nunţând bonjug, am întârziat şi vă rog. Şi, fireşte, îi aducea soţului, care se pierdea văzănd-o, b­unătă­­ţile din oraş, întotdeauna rezuma­te într'un pach­t de ciocolată. Fe­lul cum îşi purta pe degetul mănu­şii Beau de Suéde, această greutate de una sută de grame, era o poemă și domnul doamnei, flămând de harnici, pedepse pentru cei nevii- suculente mai vulgare, de o varză să aibă drept rezultat­­ carne, de un jigou Jen­ii, trebue o vie activitate a cooperativelor. GR. GRAUR cu carne, de un jigou împănat cu usturoi, de un muşchi la tavă, de un peşte cu sos, se lăsa fermecat wmaem TABLWPD DOAMNA DE CIOCOLATĂ de o tabletă Robler sau Suchard, oferită ca o garoafă cu stropul de rouă intre petale. încredinţată că şi-a făcut datoria faţă de un deţinut care era scump inimii sale, ea pâr­j’sea temniţa ca o baletistă, veselă de a se fi achi­tat estetic de o figură pe vârful picioarelor dificilă, şi aşteaptă, după perdeaua maşinii de un domn elegant. Doamna nu putea să ducă un pa­chet mai mare, necum un sufertaş, fiind extrem de fină şi aristocrată şi ciocolata neputându-i o­bosi la g­langa degetului mic. Am trecut, va să zică, 30 de ani... Am zărit-o pe acea doamnă, deunăzi, venind dela piaţă pe frig şi noroi. Ca să nu o salut, şi-a tras marginea de catifea a pălăriei pe ochi. Nu mai era p­rin la cucoană de­m­ai demult. N’aş vrea să-i jignesc silueta de atunci cu o schiţare a spectrului ei actual, nici fosta, gar­derobă cu crochiul sumanului de azi. Doamna căra târâş într’o dâr­şagă de sfoară pătlăgele roşii, ceapă şi o varză... Să nu se simtă Doamnele noastre ofensate că insist. Evenimentele, dacă nu o simplicitate harnică şi corectă, le-au învăţat ceva. Fumu­rile s’au pierdut, comoditâţile pu­have şi nazurile s’au trecut. Doam­na spală rufe, freacă t­irchetul, mă­tură, scutură. Şcoală excelentă pen­­tru viitorul crudelor încă odrasle. T. ARGHEZI SILUETE DELA PROCES Uit âlGID: RADULESCU POGONEANU Șl UN MONDEN­ DE STYRCEA-MOCSONY — Notaţii din loja presei —­ ­ Dacă actul de acuzare constîtue '«*«*** mimai,­­ ordinea un stufos document de sinteză a lrtr «*£*«*• proectând a îummat învinuirilor eduse conducătorilor, »eaSteptat un colț al tabloului, fostului partid naţional ţărănesc, desbaterile procesului simt acelea cari refac ori,­ şi în amănunţime ro­lul jucat de fiece acuzat in parte. Acest rol se conturează şi se preci­zează în instanţă, ne scena preto­riului. Eroii presei traduc aşa dar pu­blic, ceea ce au consemnat în spo­vedania făcută la instrucţia secre­tă. Şi deabia acum în şedinţă, frag­unde era rearanşat obscur unul din cele mai importante şi mai ac­tive organe ale complotului . Am ascultat ori depoziţia acuza­tului Ridulescu­ l­ogoneanu, men­torul grupului dela Externe. S'ar zice privindu-l că a fost preursit prin toată fiinţa sa plăpândă şi ştearsă, carierei diplomatice stil desuet. Prin acea năzuinţă a băta­i pentele izolate ale filmului, se l®a­­tului de familie, în vocaţia căruia stă îşi liniază firul conducător, işî etalează acţiunea, m­esonagiile se integrează în ansamblu, ele cap­tă­­ mobilitate, relief potrivit cu locul ce-l deţin în distribuţie, figurând pe un ulan de faţă sau mai secun­dar al ecranului. Căci ca în orice dramă, nu toate rolurile au aceiaşi­­ talie. Unele protagoniste, altele mai modeste, dar ca tot atâtea resor­turi diferite, ele au o funcţiune definită în mecanismul acţiunii, convergând toate spre un singur scop. A­zi fost ascultaţi pe rând o serie de acuzaţi aparţinând aceluiaşi grup de funcţionari ai Ministerului Afacerilor Străine. D. Preşedinte al Tribunalului de judecată, a proec­­tat reflectorul destinat personagi­ilor, tocmai Pe acest grup, in­terven nu numai jacheta și jobenul sunt modelul clasic d­­ar infirmitatea. Siluetă firavă, fizionomie palidă pe care chenarul negru al ochelarilor e chemat s’o accentueze, gesturi măsurate, debit ordonat. Voinţă ce se vrea rece, refulând cine ştie ce ambiţii.­­ El va recompaşte cu un soiu de demnitate al delictului botezat În limbajul s­u diplomatic cu eufe­misme, toate învinuirile ce î se a­­duc. Va recunoaşte că ţelurile or­ganizaţiei complotiste, nu exclu­deau în finalitatea lor, desnodă"­minte violen«*. Va recunoaşte că * escamotat dela Externe, documente secrete; că întreţinea legături in­time cu gru­pul din streinătate; că era în euren* cu deturnarea fondu­rilor statului aflătoare în Elveţia. Va recunoaşte că a luat parte la consfătuiri tainice cu ofiţeri din misiunea americană şi engleză; va da lămuriri privitoare Ia alcătuirea comitetelor secrete politice şî mi­litare; era iniţiat In aranjamentul plecărilor clandestine din ţară. Şi dessemenî va furniza detalîî asupra împuternicirii trimisă lui Niculescu Buzești in streinătate. împuterni-Continuare în pag. 2.a IA IX PAG. II-a­t Desbaterile procesului Mattia. Depoziţiile acuzatului Rădislescu-Pogotteanu, — Un rSocum­ent important privind planul mişcă­rii de rezistenţă — PAG. ULTIMA: Declaraţia acuzatului Ion Styrcea Mecsony, Senzaţionala depoziţie a acuzatului Penescu, la Desbaterile de azi dimineață ale procesului* " CHESTIA ZILEI a­matorii sare. Ce să mai Intrăm­, Da, dar e cald!... Desen de ROSS lemnele nu sunt de van­

Next