Adevěrul, ianuarie 1948 (Anul 61, nr. 17051-17074)

1948-01-01 / nr. 17051

FONDATORI AL V. Serdiman Const Miile Const Graur 'ar a //■■' r mi 61.­­ Nr. 17.0514.'PAGINI 5 LE! feti, po?ta18 platită in numerar conform aprobării Dir. gen. P. î. T CU Nr. 140.306/9­48 și 261.020/947 1888—1897 1897—1920 1921—1936 Proprietara S. A. R. „Sărindar“ 1 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ I ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com­. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 11 TELEFOANE: LA MULŢI ANI! Publicitatea Redacţia Administraţia 5.57.63 5.38.56 5.57.63 D­ouă reforme, două politici Dacă a mai fost nevoie de o dovadă plastică şi practică a efec­telor secătu­itoare ale războiului a­­supra structurii şi funcţionării normale a economiei naţionale a tarilor care au dus greul războiu­lui, atunci cele două reforme mo­netare şi fiscale aplicate în ulti­mul timp in cele două mari ţări victorioase, nu mai lasă nici un fel de îndoială în această privinţă. Ne referim în mod concret la le­­gea de preschimbare a rublelor promulgată acum câtva timp în URSS de o parte şi la bugetul su­plimentar britanic din luna No­­embrie care a fost cauza indirec­tă a demisionării d-lui Dalton, de altă parte. Despre amănuntele tehnice ale marei reforme monetare şi econo­mice sovietice, s-au publicat am­ple informaţiuni. Ceea ce vrem să subliniem în acest loc este carac­terul eminamente social care im­primă măsurii de comprimare a circulaţiei fiduciare sovietice o pregnanţă deosebită. Ne putem u­­şor da seama ce potenţial latent de putere de cumpărare va repre­zenta şi mai mult de acum înainte enorma massă funcţionari din U.R.S.S. ale căror salarii nominale nu au fost cu nimic atinse prin preschimbarea rublelor, iar micile economii au rămas cu totul neinfluenţate de proporţia generală de schimb. Modul cum a fost înfăptuită a­­ceasta reformă, arată deosebirea între metoda folosită de marea noastră vecină de la răsărit şi cea folosită de englezi pentru a com­bate urmările economice directe şi indirecte ale războiului. Ce a făcut fostul vistiernic en­glez şi ce a urmărit el prin „bu­getul de toamnă“, care trebuia să-i fie cântecul lebedei? Văzând că massa bunurilor de consuma­ţie pentru nevoile pieţii interne britanice scade, în special sub pre­siunea intensificării la maximum a exportului devenit un adevărat balon de oxigen pentru asigurarea importului de hrană pentru popu­laţia metropolitană, d. Daiton nu a mai procedat ca un leader pro­venit din mişcarea laburistă, adi­că din mişcarea muncitorească. El a inaugurat o supraimpunere nouă cu menirea expresă de a scumpi preţurile mărfurilor de consum şi de a restrânge puterea de cumpă­rare a celor cu venituri fixe, adică a marei masse de salariaţi. Se prea ţ­oate ca, sub raport tehnic, aceste măsuri incisive să-şi ajun­gă, cel puţin în parte, efectele scontate, dar nimeni nu va putea contesta efectul lor asupra puterii de cumpărare a masselor. Firește, d. Dalton nu a uitat să declare — și succesorul d-sale d. Stafford Cripps a preluat aces­t angaja­ment moral, — că va suprima cândva sistemul de scumpire con­știentă a costului traiului. Nici cel mai fervent partizan al metodei britanice nu va putea desminţi exactitatea afirmaţiuni­­lor noastre. Concluziunile sunt la îndemâna oricui. Autorităţile so­vietice au atacat greutăţile eco­­nomico-m­onetare in mod frontal dar ocrotind nevoile oamenilor din câmpul muncii. Anglia a agravat condiţiunile actuale de existenţă ale păturii muncitoare, trădând în schimb o poliţă în alb asupra vii­torului. Dar cum această poliţă nu poate fi protestată, se poate tomie şi mereu prelungită. ANDREI FI­LEMON R bBsteIîS S! RĂSCOALELE Bl 1907 J n Marie 1907, Const. Miile a ve­­nit laViena ca sa-și vadă de sănă- ■ , . tate, m sanatoriul Löw, sub înaln- ’a*e jvrm profesorului Noorden. Dar na­­­nod­a putut îndeplini una din prescrip- j —— fufe principale ale medicului său departe de « duce o viaţă liniştită I fara enervările inerente situaţiei Iul de exponent al opiniei publice el Ut deacum înainte Ir­­siUt să urmărească zilnic j 1 .. n?' . . ltlrlle ce-i veneau din ţară In M0l- I .d.e_ muncitori şi dova începuseră răscoalele tărănesti Miile mă primeşte cu „Adevărul" in mână. Citeşte articolul lui Brăniştea­­nu. Este excelent şi lămureşte per­fect adevăratul caracter al răscoa­lelor. Articolul arăta că problema, era mult mai adâncă de­cât părea. Răs­coalele din Nordul Moldovei aveau numai la suprafaţă caracterul anti­semit. In realitate, ele exprimau profunda nemulţumire a ţăranilor pentru că, ţinuţi în starea numită de Gherea, „neciobăgie”, lipsiţi de pământ, ei sufereau cumplit sub crâncena exploatare, fie directă din partea proprietarilor, fie indirectă prin intermediul arendaşilor. Dacă primele răscoale erau în­dreptate exclusiv împotriva evrei­lor, faptul­ era explicabil: acolo se găsea punctul rezistenţei mai mici, ţăranii erau încurajaţi în această direcţie şi chiar unii prefecţi con­servatori erau destul de orbi, încât să creadă că această diversiune le-ar putea fi de folos. Dar Brănişteanu, cu cultura lui politico-socială pe bază marxistă, câştigată printr-o muncă asiduă la universităţile şi în cercurile social democrate germane, vedea lucrurile temeinic. El atrăgea atenţia tuturor factorilor cu răspundere asupra im­portanţei problemei. Clar văzător, el a prezis de la început că odată porniţi pe calea revendicărilor prin violenţă, ţăranii nu se vor menţine în limitele dorite de cei dornici de diversiune. Astăzi aceste idei sunt locuri comune, dar atunci, când lu­mea era preocupată numai de în­ GR. GRAUR (Urm­are în pagina 2-a) GLOSE POLITICE Protest Zăpada pe acoperişuri A apărut, cu câteva zile în urmă, ordonanţa prin care cetăţenii erau obligaţi să cureţe zăpada şi, proba­bil, gheţuşul din faţa locuinţei. Obligaţia este, desigur, destul de importantă şi credem că cei mai mulţi s-au conformat întocmai o­­bligaţiunilor pe care le au. Aceasta cu atât mai mult, cu cât razele, atât de darnice, ale soarelui din ultimele zile, au contribuit în apre­ciabilă măsură, la topirea zăpezii şi implicit, la îndepărtarea ei de pe trotuar. Ceea ce n’au făcut însă, din ne­­fericire, foarte mulţi cetăţeni, este să dea jos gheţuşul de la streşinile casei. Ghiaţa — mai exact, blocurile de ghiaţă — adunate şi imobilizate vremelnic aci, se desprind cu inter­mitenţe şi cad. Uneori cad, pur şi simplu, pe caldarâm şi atunci e ura etc lui Wallace,­­cure ’ bine. Alteori cad exact în capul sau, este partizanul unei colaborări ami­­ţii cazuri mai norocoase, peste gru­­majii trecătorilor, cazuri în care sparg capul, zgârie obrazul sau rup hainele.­­ Henry Wallace, fost vicepre­şedinte şi ministru al comerţului în Statele Unite, va candida la viitoa­rea alegere preşidenţială din partea celui de-al treilea partid ce se for­mează acum. Faptul este mult comentat în presa internaţională şi este considerat ca un eveniment im­portant in politica Statelor Unite. înfiinţarea noului partid rupe cu vechea tradiţie americană care cu­noaşte numai două partide — re­publican şi democrat — ce se alter­nează la putere după indicaţiile corpului electoral. Intervenţia unui nou partid este de natură să tulbu­re puţin apele liniştite ale politicii Statelor Unite. Este drept că al treilea partid a mai apărut odată în Statele Unite — partidul socialist — care a pus chiar candidat la preşidenţia repu­­blicei pe Eugen Debbs. Dar spre deosebire de situaţia creată atunci, cel de-al treilea partid de astăzi tinde să facă o spărtură chiar în rândurile burgheziei americane. Iar candidatura Jorlui Wallace,­­care cale cu Uniunea Sovietică în poli­tica internațională, are caracterul unui protest împotriva actualei po­lici a vechilor partide. B­ILANŢ Sunt momente când ceea ce Henri Pirenne numeşte „măriri curente ale istoriei” capătă lin ritm mai grăbit, când direcţia lor se precizează, când efectele lor se acumulează. In 1947, cea mai mare parte dintre noi a simţit că este purtat, poate fără voia lui, dar fără putinţa de a se izola, de un „mare curent”. Mai mult ca oricând, şi mai mulţi oameni ca totdeauna, au trebuit să-şi pună întrebarea: „încotro mergem? Şi unde ne vom opri?” Vechi forme că scadenţa ei va fi foarte alea­ de convieţuire socială s’au dovedit inadecvate, metode venerabile de conducere economică n’au mai dat rezultatele scontate, valori consacrate au fost puse în discu­ţie, cursul multor existenţe in­dividuale a fost schimbat, înseşi centrele de civilizaţie ale lumii s’au mutat. Un imens malaxor sfarmă aparate de stat, sisteme economice, partide şi idei. Dacă am vedea însă numai ce­ea ce se duce, am vedea o jumă­­de adevăr. Orice cultură orice formă nouă de viaţă, misiunii pentru redresarea econo­mică, nu de mult ministerul de fi­nanţe şi ministerul de externe au căpătat titulari comunişti. In sfâr­şit, în ajunul Crăciunului, d. Emil Bodnăraş a fost numit ministru ai îndrăznea să imite ceva din moda apărării naţionale. Toate aceste sau din obiceiurile engleze. Jeffer-­­ numiri n’au fost simple schimbări sou, un clasic a!„americanismului"* sfătuia pe tinerii americani să nu studieze la universităţile europ­e Cu cât mai mare trebue să fie soluţiunea de continuitate când o clasă nouă capătă posibilitatea de a întemeia o nouă cultură! Intr’o serie de ţări, printre care şi România, această posibi­litate a fost dată în 1947. Pro­blema principală a tuturor răstur­nărilor politice şi sociale, proble­ma puterii, a fost rezolvată la noi, în cursul anului, în favoarea cla­sei muncitoare. Zilele trecute s-au împlinit 12 luni de când secreta­rul general al partidului comunist român, d. Gheorghiu Dej, a luat conducerea ministerului de indu­strie şi comerţ. In mijlocul verii, d-sa a fost numit preşedinte al co de titulari, toată lumea a simţit că e vorba de o nouă concepţie a raporturilor între clase, de o nouă ierarhie a valorilor, puse In slujba unui nou tip de stat: statul democraţiei populare. Intr’un in­terval de timp relativ scurt, o se­rie de legi au schimbat înfăţişa­rea economiei noastre. Banca Na­ţională a fost naţionalizată, mi­nisterul de industrie şi comerţ a căpătat noui şi întinse puteri prin legea de reorganizare, sectorul e­­conomiei particulare a fost pus sub controlul oficiilor industriale, stabilizarea monetară a dat o gravă lovitură capitalurilor specu­lative. Progresele rapide ale în­ A. (Urmare în pagina 2-a) înainte de a se afirma, se opune. Ludovic al XIV-lea respingea cu sarcasm şi dispreţ obiceiurile, li­teratura, teatrul din timpul pre­decesorului său, numindu-le go­tice, şi se supăra rău când cineva ABDICAREA spre democraţia popu­lară. Eri a fost consacra­tă însă ferma de stat pe care o va lua democraţia «©astră p©pp|«ră* Repar fci’csa #*opufi»rffl Rtantâirâ. Este neîntiaibtt­s că o plină armonie între prin­cipalii factori ai Statului este neapărat necesară pentru bunul mers al tre­burilor publice, prin pro­clamarea Republicii Popu­lare Române a fost întro­nat un spirit uni­tar şi un spirit ac­tiv în toate orga­nele reprezen­tând paterile con­stitucţionale. Nouile importuri inter mai corespunde actuale­ naţionale ca şi marile ţe­luri constructive ce şi le propune democraţia popu­lară, impun o deplină u­nitate de vederi între pu­terile Statului. In acest sens, proclamaţia guver­nului către ţară constate lor condiţiuni ale vieţii noastre de stat, ea repre­zentând o piedică serioa­să In calea des­vol­tări­î Ro­mâniei”. Direcţia aceste» desvoltării a fost desenată mai de mult: ca «fiice că „monarhia constituia o­­ bunăstarea materială şî piedică în calea desvolăr culturală, să asigure în­­rlî ţării noastre spre in­­­dependenţa şi suveranitar regim de democraţie, tea României", populară, care să asigure o nouă fază a istoriei Ul­­jirer celor ce mut terre româneşti a început erî. Proclamarea încetat a mai­i începuseră răscoalele ţărăneşti provocate şi dirijate împotriva evreilor, pentru ca mai târziu de sa ia acea extindere înfricoşătoare de care şi tinerii de azi au auzit sau­­ au citit în studii politice satu îni —, ... ^„ , romane. j DîsuastVa str».na, »rcstau-11 vedeam forte des pe Miile la rată pe tronul României sanatoriu și discutam cu el eveni- * -mentele din țară. Intr’una din zile, in S 866, a exista. Regele Mihai I a abdicat era in numele săui $, al ur­maşilor săi, renunţând pentru sine şî pentru ei la toate prerogativele exer­citate în virtutea Consti­tuţiei din I8SS. Actul îndeplinit erî este concluzia unui întreg şir de adânci prefaceri poli­tice, economice şî sociale, c­ari au schimbat înfăţi­şarea­ ţării şî au c preiat nouă raporturi între pu­terile Statului. După cum însuşi actul de abdicare o constată „Insti­tuţia monarhică nu REGELUI Republicii M­IHAI I Populare Române Ceeace continuă este Sta­tul român, oare azi ca şi mâine are nevoe de mun­ca dîscîplittistă şi încor­dată a tuturora, Ad. In viaţa Statului român s’au produs în ultimtii ani adinei prefaceri politice, economice şi sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii câştigfc ai vieţii de Stat. •ttUltificett} : Aceete raporturi nu mai corespund astăzi con­ dii* r ■■■ir’ ţiunilor stabilite de Pactul f Undamental-Constituţia Ţării** ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. . . vi 3V V î** •*».•»•■* . ♦ ... . * In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelege** » re cu factorii de răspundere■■ ai Ţării, conştient şi de răspun­­derea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării Ho­ro ro­mâniei. In consecinţă, pe­rteptin conştient de importanţa, actului ce fac în interesul poporului român, ABDIC pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pen­tru mine şi pentru el la toate prerogativele ce le-am exer­citat ca Rege al României. Iag poporului român libertatea de a-şi alege înoua formă­ de Stat. Dat la Bucureşti, astăzi 30 Decembrie 1947. Vacse utilul actului de abd­icare (S­­ PROCLAMAŢIA GUVERNULUI CĂTRE POPOR Monarhia constituia o piedică in calea desvoltării ţării noastre spre un regim de democraţie populară, care să asigure tuturor celor ce muncesc bunăstarea ma­terială şi culturală, să asigure independenţa şi suveranitatea Statului român. Prin înlăturarea monarhiei, se deschid democraţiei noastre popu­lare, căi noui de măreţe înfăp­tuiri. Muncitori, ţărani şi intelectuali ostaşi, subofiţeri şi ofiţeri, cetă­­ţene şi cetăţeni! Să înălţăm noua formă de viaţă a Statului nostru, Republica Populară Română, Patria tuturor celor ce muncesc cu braţele şi c mintea, de la oraşe şi de la sate. Dr. PETRU GROZA, preşedintele Consiliului de Miniştri; GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, ministru Secretar de Stat la Depar­Muncitori, ţărani, intelectuali, soldaţi, subofiţeri, ofiţeri, cetăţene şi cetăţeni ai României! Regele Mihai I a abdicat astăzi dela tron. In actul de abdicare, semna astăzi, la 30 Decembrie 1947 constată că :„în viaţa Statului Ro­mân s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, econo­mice şi sociale, cari au creiat noui raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat“. In faţa acestei situaţiuni, în de­­plină înţelegere cu factorii de răs­pundere ai ţării, Regele consideră că „instituţia monarhică nu va corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea re­prezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României“. Astfel, poporul român a dobân­dit libertatea de a-şi clădi o formă nouă de stat — Republica Popu-­­actul Industriei şi Comarju­­lară. I­lm! Eliberat în 1944 de sub jugul cotropitorilor hitlerişti şi al slu­gilor lor din ţară, poporul român şi-a luat soarta în propriile sale mâini. In frunte cu forţa organizată conştientă şi neşovăitoare a cla­sei muncitoare, aliată cu ţărăni­mea muncitoare, poporul român a înlăturat jugul moşierilor şi a pedepsit pe trădătorii intereselor sale, alungând de la cârma ţării pe cei care apărau fuitorilor săi. Astfel, poporul român a reuşi să-şi înfăptuiască un regim de­mocrat pe care continuă să-l înd­­tărească. Continuare în pag. 3­ a, li ANA PAUKER, ministru Secretar de Stat la Departamentul Afaceri­lor Străine; VASILE LUCA, ministru Secretar de Stat la Departamentul Finanțe­lor; TEOHARI GEORGESCU, ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Interne; ŞTEFAN VOITEC, ministru Se­cretar de Stat la Departamentul E­­ducaţiei Naţionale; Prof. TRAIAN SAVULESCU, mi­nistru Secretar de Stat la Departa­mentul Agriculturii şi Domeniilor; EMIL BODNĂRAŞ, ministru Sef interesele Se­­cretar de Stat la Departamentul A­­părării Naționale; LUCREŢIU PATRA­ŞCANU, mi­nistru Secretar de Stat la Departa­mentul Justiţiei. Joi 1 Ianuarie 1943 Prezidiumul Republicii Populare Române Dela stânga la dreapta, Sf. I. Niculi, Ştefan Vojtec, Mihail Sadoveanu şi prof. dr. C. Parhon.­­ „PANA LA INTRAREA IN VIGOARE A NOMEI CONST­ITUTI­UNI, PUTEREA EXECUTIVA VA FI EXERCITATA DE UN PREZIDIU COMPUS DIN 5 MEMBRI, ALES CU MAJORITATE DE ADUNA­REA DEPUTAŢILOR DINTRE PERSONALITĂŢI­LE VIEŢII PUBLICE, ŞTIINŢIFICE ŞI CULTURA­LE ALE REPUBLICEI PO­PULARE ROMÂNE”. "

Next