Adevěrul, ianuarie 1948 (Anul 61, nr. 17051-17074)
1948-01-01 / nr. 17051
FONDATORI AL V. Serdiman Const Miile Const Graur 'ar a //■■' r mi 61. Nr. 17.0514.'PAGINI 5 LE! feti, po?ta18 platită in numerar conform aprobării Dir. gen. P. î. T CU Nr. 140.306/948 și 261.020/947 1888—1897 1897—1920 1921—1936 Proprietara S. A. R. „Sărindar“ 1 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ I ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Matei Millo 11 TELEFOANE: LA MULŢI ANI! Publicitatea Redacţia Administraţia 5.57.63 5.38.56 5.57.63 Două reforme, două politici Dacă a mai fost nevoie de o dovadă plastică şi practică a efectelor secătuitoare ale războiului asupra structurii şi funcţionării normale a economiei naţionale a tarilor care au dus greul războiului, atunci cele două reforme monetare şi fiscale aplicate în ultimul timp in cele două mari ţări victorioase, nu mai lasă nici un fel de îndoială în această privinţă. Ne referim în mod concret la legea de preschimbare a rublelor promulgată acum câtva timp în URSS de o parte şi la bugetul suplimentar britanic din luna Noembrie care a fost cauza indirectă a demisionării d-lui Dalton, de altă parte. Despre amănuntele tehnice ale marei reforme monetare şi economice sovietice, s-au publicat ample informaţiuni. Ceea ce vrem să subliniem în acest loc este caracterul eminamente social care imprimă măsurii de comprimare a circulaţiei fiduciare sovietice o pregnanţă deosebită. Ne putem uşor da seama ce potenţial latent de putere de cumpărare va reprezenta şi mai mult de acum înainte enorma massă funcţionari din U.R.S.S. ale căror salarii nominale nu au fost cu nimic atinse prin preschimbarea rublelor, iar micile economii au rămas cu totul neinfluenţate de proporţia generală de schimb. Modul cum a fost înfăptuită aceasta reformă, arată deosebirea între metoda folosită de marea noastră vecină de la răsărit şi cea folosită de englezi pentru a combate urmările economice directe şi indirecte ale războiului. Ce a făcut fostul vistiernic englez şi ce a urmărit el prin „bugetul de toamnă“, care trebuia să-i fie cântecul lebedei? Văzând că massa bunurilor de consumaţie pentru nevoile pieţii interne britanice scade, în special sub presiunea intensificării la maximum a exportului devenit un adevărat balon de oxigen pentru asigurarea importului de hrană pentru populaţia metropolitană, d. Daiton nu a mai procedat ca un leader provenit din mişcarea laburistă, adică din mişcarea muncitorească. El a inaugurat o supraimpunere nouă cu menirea expresă de a scumpi preţurile mărfurilor de consum şi de a restrânge puterea de cumpărare a celor cu venituri fixe, adică a marei masse de salariaţi. Se prea ţoate ca, sub raport tehnic, aceste măsuri incisive să-şi ajungă, cel puţin în parte, efectele scontate, dar nimeni nu va putea contesta efectul lor asupra puterii de cumpărare a masselor. Firește, d. Dalton nu a uitat să declare — și succesorul d-sale d. Stafford Cripps a preluat acest angajament moral, — că va suprima cândva sistemul de scumpire conștientă a costului traiului. Nici cel mai fervent partizan al metodei britanice nu va putea desminţi exactitatea afirmaţiunilor noastre. Concluziunile sunt la îndemâna oricui. Autorităţile sovietice au atacat greutăţile economico-monetare in mod frontal dar ocrotind nevoile oamenilor din câmpul muncii. Anglia a agravat condiţiunile actuale de existenţă ale păturii muncitoare, trădând în schimb o poliţă în alb asupra viitorului. Dar cum această poliţă nu poate fi protestată, se poate tomie şi mereu prelungită. ANDREI FILEMON R bBsteIîS S! RĂSCOALELE Bl 1907 J n Marie 1907, Const. Miile a venit laViena ca sa-și vadă de sănă- ■ , . tate, m sanatoriul Löw, sub înaln- ’a*e jvrm profesorului Noorden. Dar nanoda putut îndeplini una din prescrip- j —— fufe principale ale medicului său departe de « duce o viaţă liniştită I fara enervările inerente situaţiei Iul de exponent al opiniei publice el Ut deacum înainte IrsiUt să urmărească zilnic j 1 .. n?' . . ltlrlle ce-i veneau din ţară In M0l- I .d.e_ muncitori şi dova începuseră răscoalele tărănesti Miile mă primeşte cu „Adevărul" in mână. Citeşte articolul lui Brănişteanu. Este excelent şi lămureşte perfect adevăratul caracter al răscoalelor. Articolul arăta că problema, era mult mai adâncă decât părea. Răscoalele din Nordul Moldovei aveau numai la suprafaţă caracterul antisemit. In realitate, ele exprimau profunda nemulţumire a ţăranilor pentru că, ţinuţi în starea numită de Gherea, „neciobăgie”, lipsiţi de pământ, ei sufereau cumplit sub crâncena exploatare, fie directă din partea proprietarilor, fie indirectă prin intermediul arendaşilor. Dacă primele răscoale erau îndreptate exclusiv împotriva evreilor, faptul era explicabil: acolo se găsea punctul rezistenţei mai mici, ţăranii erau încurajaţi în această direcţie şi chiar unii prefecţi conservatori erau destul de orbi, încât să creadă că această diversiune le-ar putea fi de folos. Dar Brănişteanu, cu cultura lui politico-socială pe bază marxistă, câştigată printr-o muncă asiduă la universităţile şi în cercurile social democrate germane, vedea lucrurile temeinic. El atrăgea atenţia tuturor factorilor cu răspundere asupra importanţei problemei. Clar văzător, el a prezis de la început că odată porniţi pe calea revendicărilor prin violenţă, ţăranii nu se vor menţine în limitele dorite de cei dornici de diversiune. Astăzi aceste idei sunt locuri comune, dar atunci, când lumea era preocupată numai de în GR. GRAUR (Urmare în pagina 2-a) GLOSE POLITICE Protest Zăpada pe acoperişuri A apărut, cu câteva zile în urmă, ordonanţa prin care cetăţenii erau obligaţi să cureţe zăpada şi, probabil, gheţuşul din faţa locuinţei. Obligaţia este, desigur, destul de importantă şi credem că cei mai mulţi s-au conformat întocmai obligaţiunilor pe care le au. Aceasta cu atât mai mult, cu cât razele, atât de darnice, ale soarelui din ultimele zile, au contribuit în apreciabilă măsură, la topirea zăpezii şi implicit, la îndepărtarea ei de pe trotuar. Ceea ce n’au făcut însă, din nefericire, foarte mulţi cetăţeni, este să dea jos gheţuşul de la streşinile casei. Ghiaţa — mai exact, blocurile de ghiaţă — adunate şi imobilizate vremelnic aci, se desprind cu intermitenţe şi cad. Uneori cad, pur şi simplu, pe caldarâm şi atunci e ura etc lui Wallace,cure ’ bine. Alteori cad exact în capul sau, este partizanul unei colaborări amiţii cazuri mai norocoase, peste grumajii trecătorilor, cazuri în care sparg capul, zgârie obrazul sau rup hainele. Henry Wallace, fost vicepreşedinte şi ministru al comerţului în Statele Unite, va candida la viitoarea alegere preşidenţială din partea celui de-al treilea partid ce se formează acum. Faptul este mult comentat în presa internaţională şi este considerat ca un eveniment important in politica Statelor Unite. înfiinţarea noului partid rupe cu vechea tradiţie americană care cunoaşte numai două partide — republican şi democrat — ce se alternează la putere după indicaţiile corpului electoral. Intervenţia unui nou partid este de natură să tulbure puţin apele liniştite ale politicii Statelor Unite. Este drept că al treilea partid a mai apărut odată în Statele Unite — partidul socialist — care a pus chiar candidat la preşidenţia republicei pe Eugen Debbs. Dar spre deosebire de situaţia creată atunci, cel de-al treilea partid de astăzi tinde să facă o spărtură chiar în rândurile burgheziei americane. Iar candidatura Jorlui Wallace,care cale cu Uniunea Sovietică în politica internațională, are caracterul unui protest împotriva actualei polici a vechilor partide. BILANŢ Sunt momente când ceea ce Henri Pirenne numeşte „măriri curente ale istoriei” capătă lin ritm mai grăbit, când direcţia lor se precizează, când efectele lor se acumulează. In 1947, cea mai mare parte dintre noi a simţit că este purtat, poate fără voia lui, dar fără putinţa de a se izola, de un „mare curent”. Mai mult ca oricând, şi mai mulţi oameni ca totdeauna, au trebuit să-şi pună întrebarea: „încotro mergem? Şi unde ne vom opri?” Vechi forme că scadenţa ei va fi foarte alea de convieţuire socială s’au dovedit inadecvate, metode venerabile de conducere economică n’au mai dat rezultatele scontate, valori consacrate au fost puse în discuţie, cursul multor existenţe individuale a fost schimbat, înseşi centrele de civilizaţie ale lumii s’au mutat. Un imens malaxor sfarmă aparate de stat, sisteme economice, partide şi idei. Dacă am vedea însă numai ceea ce se duce, am vedea o jumăde adevăr. Orice cultură orice formă nouă de viaţă, misiunii pentru redresarea economică, nu de mult ministerul de finanţe şi ministerul de externe au căpătat titulari comunişti. In sfârşit, în ajunul Crăciunului, d. Emil Bodnăraş a fost numit ministru ai îndrăznea să imite ceva din moda apărării naţionale. Toate aceste sau din obiceiurile engleze. Jeffer- numiri n’au fost simple schimbări sou, un clasic a!„americanismului"* sfătuia pe tinerii americani să nu studieze la universităţile europe Cu cât mai mare trebue să fie soluţiunea de continuitate când o clasă nouă capătă posibilitatea de a întemeia o nouă cultură! Intr’o serie de ţări, printre care şi România, această posibilitate a fost dată în 1947. Problema principală a tuturor răsturnărilor politice şi sociale, problema puterii, a fost rezolvată la noi, în cursul anului, în favoarea clasei muncitoare. Zilele trecute s-au împlinit 12 luni de când secretarul general al partidului comunist român, d. Gheorghiu Dej, a luat conducerea ministerului de industrie şi comerţ. In mijlocul verii, d-sa a fost numit preşedinte al co de titulari, toată lumea a simţit că e vorba de o nouă concepţie a raporturilor între clase, de o nouă ierarhie a valorilor, puse In slujba unui nou tip de stat: statul democraţiei populare. Intr’un interval de timp relativ scurt, o serie de legi au schimbat înfăţişarea economiei noastre. Banca Naţională a fost naţionalizată, ministerul de industrie şi comerţ a căpătat noui şi întinse puteri prin legea de reorganizare, sectorul economiei particulare a fost pus sub controlul oficiilor industriale, stabilizarea monetară a dat o gravă lovitură capitalurilor speculative. Progresele rapide ale în A. (Urmare în pagina 2-a) înainte de a se afirma, se opune. Ludovic al XIV-lea respingea cu sarcasm şi dispreţ obiceiurile, literatura, teatrul din timpul predecesorului său, numindu-le gotice, şi se supăra rău când cineva ABDICAREA spre democraţia populară. Eri a fost consacrată însă ferma de stat pe care o va lua democraţia «©astră p©pp|«ră* Repar fci’csa #*opufi»rffl Rtantâirâ. Este neîntiaibtts că o plină armonie între principalii factori ai Statului este neapărat necesară pentru bunul mers al treburilor publice, prin proclamarea Republicii Populare Române a fost întronat un spirit unitar şi un spirit activ în toate organele reprezentând paterile constitucţionale. Nouile importuri inter mai corespunde actuale naţionale ca şi marile ţeluri constructive ce şi le propune democraţia populară, impun o deplină unitate de vederi între puterile Statului. In acest sens, proclamaţia guvernului către ţară constate lor condiţiuni ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă In calea desvoltăriî României”. Direcţia aceste» desvoltării a fost desenată mai de mult: ca «fiice că „monarhia constituia o bunăstarea materială şî piedică în calea desvolăr culturală, să asigure înrlî ţării noastre spre independenţa şi suveranitar regim de democraţie, tea României", populară, care să asigure o nouă fază a istoriei Uljirer celor ce mut terre româneşti a început erî. Proclamarea încetat a maii începuseră răscoalele ţărăneşti provocate şi dirijate împotriva evreilor, pentru ca mai târziu de sa ia acea extindere înfricoşătoare de care şi tinerii de azi au auzit sau au citit în studii politice satu îni —, ... ^„ , romane. j DîsuastVa str».na, »rcstau-11 vedeam forte des pe Miile la rată pe tronul României sanatoriu și discutam cu el eveni- * -mentele din țară. Intr’una din zile, in S 866, a exista. Regele Mihai I a abdicat era in numele săui $, al urmaşilor săi, renunţând pentru sine şî pentru ei la toate prerogativele exercitate în virtutea Constituţiei din I8SS. Actul îndeplinit erî este concluzia unui întreg şir de adânci prefaceri politice, economice şî sociale, cari au schimbat înfăţişarea ţării şî au c preiat nouă raporturi între puterile Statului. După cum însuşi actul de abdicare o constată „Instituţia monarhică nu REGELUI Republicii MIHAI I Populare Române Ceeace continuă este Statul român, oare azi ca şi mâine are nevoe de munca dîscîplittistă şi încordată a tuturora, Ad. In viaţa Statului român s’au produs în ultimtii ani adinei prefaceri politice, economice şi sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii câştigfc ai vieţii de Stat. •ttUltificett} : Aceete raporturi nu mai corespund astăzi con dii* r ■■■ir’ ţiunilor stabilite de Pactul f Undamental-Constituţia Ţării** ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare. . . vi 3V V î** •*».•»•■* . ♦ ... . * In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelege** » re cu factorii de răspundere■■ ai Ţării, conştient şi de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării Horo româniei. In consecinţă, perteptin conştient de importanţa, actului ce fac în interesul poporului român, ABDIC pentru mine şi pentru urmaşii mei de la Tron, renunţând pentru mine şi pentru el la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Iag poporului român libertatea de a-şi alege înoua formă de Stat. Dat la Bucureşti, astăzi 30 Decembrie 1947. Vacse utilul actului de abdicare (S PROCLAMAŢIA GUVERNULUI CĂTRE POPOR Monarhia constituia o piedică in calea desvoltării ţării noastre spre un regim de democraţie populară, care să asigure tuturor celor ce muncesc bunăstarea materială şi culturală, să asigure independenţa şi suveranitatea Statului român. Prin înlăturarea monarhiei, se deschid democraţiei noastre populare, căi noui de măreţe înfăptuiri. Muncitori, ţărani şi intelectuali ostaşi, subofiţeri şi ofiţeri, cetăţene şi cetăţeni! Să înălţăm noua formă de viaţă a Statului nostru, Republica Populară Română, Patria tuturor celor ce muncesc cu braţele şi c mintea, de la oraşe şi de la sate. Dr. PETRU GROZA, preşedintele Consiliului de Miniştri; GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, ministru Secretar de Stat la DeparMuncitori, ţărani, intelectuali, soldaţi, subofiţeri, ofiţeri, cetăţene şi cetăţeni ai României! Regele Mihai I a abdicat astăzi dela tron. In actul de abdicare, semna astăzi, la 30 Decembrie 1947 constată că :„în viaţa Statului Român s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, cari au creiat noui raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat“. In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, Regele consideră că „instituţia monarhică nu va corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României“. Astfel, poporul român a dobândit libertatea de a-şi clădi o formă nouă de stat — Republica Popu-actul Industriei şi Comarjulară. Ilm! Eliberat în 1944 de sub jugul cotropitorilor hitlerişti şi al slugilor lor din ţară, poporul român şi-a luat soarta în propriile sale mâini. In frunte cu forţa organizată conştientă şi neşovăitoare a clasei muncitoare, aliată cu ţărănimea muncitoare, poporul român a înlăturat jugul moşierilor şi a pedepsit pe trădătorii intereselor sale, alungând de la cârma ţării pe cei care apărau fuitorilor săi. Astfel, poporul român a reuşi să-şi înfăptuiască un regim democrat pe care continuă să-l îndtărească. Continuare în pag. 3 a, li ANA PAUKER, ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine; VASILE LUCA, ministru Secretar de Stat la Departamentul Finanțelor; TEOHARI GEORGESCU, ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Interne; ŞTEFAN VOITEC, ministru Secretar de Stat la Departamentul Educaţiei Naţionale; Prof. TRAIAN SAVULESCU, ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor; EMIL BODNĂRAŞ, ministru Sef interesele Secretar de Stat la Departamentul Apărării Naționale; LUCREŢIU PATRAŞCANU, ministru Secretar de Stat la Departamentul Justiţiei. Joi 1 Ianuarie 1943 Prezidiumul Republicii Populare Române Dela stânga la dreapta, Sf. I. Niculi, Ştefan Vojtec, Mihail Sadoveanu şi prof. dr. C. Parhon. „PANA LA INTRAREA IN VIGOARE A NOMEI CONSTITUTIUNI, PUTEREA EXECUTIVA VA FI EXERCITATA DE UN PREZIDIU COMPUS DIN 5 MEMBRI, ALES CU MAJORITATE DE ADUNAREA DEPUTAŢILOR DINTRE PERSONALITĂŢILE VIEŢII PUBLICE, ŞTIINŢIFICE ŞI CULTURALE ALE REPUBLICEI POPULARE ROMÂNE”. "