Adevěrul, iunie 1948 (Anul 61, nr. 17174-17197)
1948-06-01 / nr. 17174
S IANUL 62 Nr. 17.174 $ PAGINI 4 LEI Taxa poștală plătită tn numerar conform aprobării Dir. gen. P. T. I, tu Nr. 140.306/946 $i 261.020/947 -ilB FONDATORI:r C( col B. AL. V. BELDIMAN CONST. MILLE CONST. GRAUR BRANIȘTEANU 1888—1891 1897—1920 1921—1930 1897—1947 Director: H SOREANU Proprietar: S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I Com. Nr 02/94P Marţi I iwnSe IS48 Publicitatea 5.57.63 Redacţia 5.3. 56 Administraţia 5.57.63 A fost Restituit pentru fraude un oarecare Cartoafă. ...Din familiasăpunarilor» sau dintre ‹porceşti» ? ?/13 11^ RĂZBOI După două săptămâni SARA CIEI! de lupte în Palestina Nimeni ndri se va îndoi de îndreptâţirea şi de necesitatea ras- Boiululi proclamat de d. V. Luca, filinistirul finanţelor, rasboiul împotriva sărăciei şi mizeriei. In docometrie istorice, în rapoarte sanitare, în impresiile călătorilor Itrăina, în contrastele isbitoare ale ţăfaşelor, în înfăţişarea satelor, dar mai ales ascunsă în tăcere şi suferinţă , sărăcia românească, veche de veacuri, stăruitoare şi implacabilă, a lăsat urme adânci. Ea a fost rareori atacată în adevăratele sale cauze şi niciodată jud hotărârea pe care o manifestă jr. Vasile Luca: „trebue să ducem a acest război până la victoria filială”. De cele mai multe ori, sub formă sau alta, ni s’au oferit reţete individuale, pastişându-l şi localizându-l pe Guizot. Ion Brătianu, de pildă, a clamat: „îmbogăţiţi-vă!” Dar acumularea avuţiei naţionale în puţine mâini n’a rezolvat adevărata problemă. S’ar prutea spune: dimpotrivă. Şi iată-ne acum, după ce ravagiile răz- boîului, a doi ani de secetă într’o foră agricolă şi ale inflaţiei, abia au încetat a fi inventariate, — că problema luptei împotriva sărăciei şi mizeriei se pune pe un plan nou. Este vorba de astădată de o Acţiune colectivă cu un ţel colectv, de luptă a tuturor împotriva Sărăciei celor mulţi. D. Vasile taica a putut înregistra succese promiţătoare în cele câteva luni fie când a preluat conducerea miisterului finanţelor. Dar d-sa a adăugat că nu ne putem declara gulţumiţi cu rezultatele obţinute, deoarece „clasa noastră muncitoare şi mai ales funcţionărimea are încă un nivel material corespunzător necesităţilor”. Care este calea care duce lavictoria finală, preconizată de d. IV. Luca, în războiul împotriva săraciei? Experienţa istorică arată ca soluţiile individuale sunt factice şi înşelătoare, iar o experienţă imai recentă dovedeşte că sporirea Valorii nominale a salariilor care jiu corespunde cu o sporire ase- Înănătoare a volumului mărfurilor, a duce la haos şi ruină. D. Vasile Luca a declarat că are mijloace însemnate pentru punerea în aplicare a unei a treia soluţii, a soluţiei care presupune eforturi mai mari, eforturi comune, poate şi o oarecare trecere de timp, dar o soluţie care promite rezultate solide şi definitive, soluţia intrării în funcţiune a unor noui forţe de producţie. Este un rezultat remarcabil că, în mai puţin de un an de la stabilizare, ministerul finanţelor şi Banca Naţională au putut strânge, din produsul naţional, resurse în valoare nu mai mică de 25 miliarde, pentru noi investiţii, strânşi din resurse proprii, prin eforturi proprii. Iată un rezultat obţinut într’un răstimp relativ scurt, în condiţiuni grele, cu metode neobişnuite până acum, de către un apart de Stat în plină transformare. Ad. Se împlinesc doua săptămâni de când a început războiul statelor arabe împotriva noului stat Israel. Cu câteva luni înainte de 15 Mai, data proclamării statului independent evreesc în Palestina, ţările arabe învecinate îşi concentraseră forţele militare la frontierele Palestinei, ameninţând că vor porni „războiul sfânt”, pentru a împiedeca formarea statului evreesc. In tot acest interval în care s-au făcut pregătiri febrile în tabăra conducătorilor Ligii Arabe, Marea Britanie a ţinut să-şi respecte, cu o deosebită scrupulozitate, angajamentele de furnituri de arme şi muniţiuni faţă de „aliaţii” săi: Transiordania, Egiptul, Irakul, etc. Un ziar american — „Washington Post” — a arătat, zilele trecute, că 90 la sută din materialul utilizat astăzi de forţele armate arabe este de provenienţă britanică, înainte de a se „retrage” din Palestina, britanicii au remis Legiunii arabe cantităţi imense de material de război din depozitele din Orientul Mijlociu, iar Transiordania primit chiar în ajunul începerii ostilităţilor două mari vase încărcate cu arme grele şi muniţii. Astfel pregătiţi de război, emirii, şeicii şi cei doi regi ai ţărilor arabe şi-au putut permite luxul de a anunţa că pornesc un „război fulger” şi că vor lichida rapid rezistenţa adversarului lor. Cum stau lucrurile dupâ săptămâni de lupte? Situaţia militară şi perspectivele imediate ştie, a fost pornit de trupele regelui Abdulah, care au trecut, sub comanda ofiţerilor britanici, podul Allenby, peste Iordan, în noaptea de 15 spre 16 Mai, pentru a ataca Ierusalimul. Pentru a impresiona moralul trupelor sale, Abdulah, a ţinut chiar să tragă primul foc de armă, care a dat semnalul începerii bătăliei. In acelaş timp, la nord, la frontierele cu Siria şi Libanul şi la Sud, la frontiera cu Egiptul, armatele arabe respective au trecut şi ele la atac. Dar în timp ce atacatorilor din nord, li s’a opus din primul moment o serioasă rezistenţă din partea formaţiunilor Haganei, în sud. Egiptenii au putut înainta într’un tempo rapid, fiindcă evreii n’au înţeles să apere teritoriul care nu face parte din statul Israel. In felul acesta, armatele egiptene au putut să execute o manevră strategică, împărţindu-se în două coloane principale: una urmând direcţia coastei Mediteranei, care a şi „ocupat”, fără ncio rezistenţă, portul Gaza, dar a fost oprită la Deir Smeid la nord de Gaza; şi cealaltă, indreptându-se spre Ierusalim, a „cucerit” deasemenea, Beersheba şi Hebron, fără a fi dat ochii cu soldaţii Haganei. In ce priveşte frontul de nord, în zilele următoare atacului sirian şi libanez, trupele Haganei au înregistrat câteva victorii importandouă Ite, prin ocuparea unor puncte strategice ca Sarafand şi Somnak şi a atacatorilor, peste frontiere. Frontul principal rămâne, msâ, tot cel de la Ierusalim. Pe acest front, armatele Legiunii lui Abdulah au atacat din primul moment, împărţindu-se în două coloane principale: prima pornit de pe Muntele maslinier, ca să cadă în spatele „oraşului vechi”, unde este situat „Zidul plângerii”, iar a doua a intrat în oraş, prin poarta Damascului, situată în partea opusă, la vest. In acest sector al oraşului vechi, unde populaţia evreiască se afla izolată şi blocată, cu multe săptămâni înainte de 15 Mai, — când avut de luptat cu elementele arabe din oraş, credincioase muftiului — luptele au căpătat un caracterdramatic. Siliţi să reziste în faţa unor forţe de multe ori superioare, asediaţii nu au pregetat, totuşi, să lupte pentru „fiecare centimetru”, cum se exprimă insuşi ultimul comunicat al Legiunii Arabe, transmis de „Associated Press”. O luptă înverşunată s-a dat zilele trecute pentru Sinagoga Tifrei pe care arabii reuşiseră s’o ocupe, dar peste noapte, forţe evreeşti au alungat pe ocupanţi. Numeroase lunete subterane permit soldaţilor evrei sa execute manevre şi atacuri prin surprindere. Luptele de la Ierusalim amintesc, prin unele aspecte ale lor, luptele din ghettoul Varșoviei. S. M. Atacul principal, după cum se prin respingerea, cu grele pierderi, (Continuare in pag. 2-a) Nereguli tragice ! Făcându-se inspecţie la mai Sulte spitale, au fost constatate neglijente şi mizerii ce apasă dintre ele pe conştiinta conducătorilor Respectivi. Faptul că se descoperă abuzuri sau matrapazlâcuri, pe ici pe colo, i este regretabil fără a îmbrăca uncaracter tragic. Când insă se trafichează cu oamenii belagi ce-şi încredinţează viaţa în mânile semenilor lor, presupuşi conştienţi de responsabilitatea pe care le-o conferă meseria aleasă, atunci chestia devine excepţional de gravă. IA provoca, din neglijenţă sau prin necinste, o agravare a stării bolnavilor internaţi, este o adevărată crimă ce trebue sancţionată ca atare. _ . .. Boule de neige In trenul care venea de la Constanţa a fost descoperită o contrabandă de ţigarete americane şi bulgăreşti. Traficanţii au luat drumul parchetului, iar ţigările — 13 mii — drumul... CAM-ului. Cum astfel de operaţiuni se petrec destul de des, este logic să ne punem întrebarea: ce face regia cu marfa confiscată? In comerţ nu se vede, de asvârlit nu se asvârle şi cine doreşte ţigări străine, găseşte berechet, mai mult sau mai puţin, pe sub mână. In asemenea condiţiuni, ni se pare că povestea ţigaretelor străine, care se confiscă, dar... se vând totuşi pe piaţă, ar putea fi mai practic soluţionată dacă CAM le-ar pune oficial în vânzare, după ce, bineînţeles, le va fi modificat preţul aşa cum îi convine. Pentru că, dacă răul nu poate fi stârpit, cel puţin să profite visteria Statului. Farmaciile de serviciu La 15 Iunie a. c. urmează să intre în vigoare noul orariu al farmaciilor. In legătură cu aceasta se anunţă că dela 20, numărul farmacilor de serviciu a fost ridicat la 40 pe zi *— pentru orele 13—17 şi in timpul inopţii. Duminica şi sărbătorile legale vor funcţiona zilnic 60 de farmacii. In suburbane, s’a hotârît să facă de serviciu cel puţin o farmacie pe zi. Au şi fost întocmite 31 părţi ale farmaciilor de serviciu, după care printr’o repartiţie judicioasă, vor putea fi acoperite cerinţele celor mai mărginaşe cartiere. Un control permanent va asigura executarea pe teren a acestui program. In legătură cu controlul acesta, socotim util să exprimăm un deziderat, anume, ca tablourile cuprinzând farmaciile de serviciu, să fie aşa fel expuse, încât cetăţenii grăbiţi să afle şi să ajungă la cea mai apropiată farmacie de serviciu, să o poată face fără întârziere, în condiţiile cele mai bune cu putinţă-Lucru pe care astăzi, cu unele excepţii, ei nu reuşesc să-l facă. SCRIPTURA LA DOSAR Nu e mult de atunci — să tot fie un an sau doi — parohul unei biserici bucureştene cunoştea o nedorită publicitate provocată de o măsură bizară. Dăduse adică, preotul cu pricina ori şi ca toţi copiii din mahala, găsiţi în grădiniţa bisefăcători. Buni şi răi, liniştiţi ori desmericii, să fie luaţi la goană ca nişte răutici, toţi laolaltă, deavalma. Cazul a stârnit sensaţie, ne amintim, şi până la urmă bunul simţ a triumfat odată cu prinicipiul în baza căruia nimănui nu-i este îngăduit a facă satrapie în casa Acelia ce-a zis: «lăsaţi copiii să vină la Mine». Aproape uitasem povestea aceasta neplicuit, când aflăm că preotul intolerant de acum câtăva vreme a creiat... elevi. Două femei bătrâne au fost scoase, zile trecute, cu forţa din grădiniţa unei biserici, unde se odihneau pe o bancă la umbra arborilor. Motivul acestei expulzări se găsi formulat cât se poate de simplu: «aici nu e grădină publică pentru ca să vă aerisiţi». Zadarnice au fost toate rugăminţile bătrânelor, incapabile de un drum până la cea mai apropiată grădină publică. Cu ajutorul unui om de serviciu, la fel de amabil ca şi titularul parohiei. Nefericitele fură asvârlite în stradă. Acuma, stăm şi ne întrebăm: ce confuzie va fi domnind în mintea unor oameni, dacă se pot petrece cazuri ca acelea de care vorbim? Şi în special, de găini din Pantelimon vor fi spart nisnatura ultimului Pentru că, dacă strencai geamuri în joaca lor, ne vine greu să credem că octogenarele expulzate zilele trecute veneau în grădina bisericii cu intenţia de a juca foot-ball sauurca. ~ F. Gh. SCAMATORII A început să se rărească... vinul. Pe ici pe colo, cârciumarii și colegii lor mai simandicoși proprietarii de bodegi, ridică din umeri când li se cere o stacană de vin. E drept deocamdată fenomenul acesta bizar se imitează doar la câteva „crame“ dar, posibil ca racila să se întindă. Căci nu vedem ce altă explicaţie decât „stocaju!“ s’ar potrivi misterioasei dispariţii a delicioasei băuturi, ştiind că nu mai departe de acum 2—3 săptămâni, bodegile continuau să răsară peste noapte ca ciupercile după ploaie. Avem speranţa că Dumnezeu care le vede pe toate, va veni in sprijinul podgorenilor, dând, în acelaş timp, o lecţie dureroasa scamatorilor cu butoaele pine puse la adăpost ca să fie scoase la toamnă, Nag. NOMENCLATURA RECUNOSCĂTOARE O măsură care satisface senti-* mente de recunoştinţă faţă de cei care şi-au ilustrat numele creind ţării ei înşişi drepturi la respect, este cea recent luată cu privire la numirea a trei universităţi româneşti, cu numele de “Dr. Babeş „N. Bălcescu” şi „Racoviţă”. S’ar putea spune că omagiul adus lor este nu numai perfect îndreptăţit dar şi oarecum în spaţiu foarte nimerit, deoarece unde ar putea să se găsească mai bine numele acestora decât în acele case de lumină, în care ei au profesat cu atâta însemnătate pentru cultura noastră? Doctorul Babeş, înainte de a fi al nostru, a fost al ştiinţei europene. Intr’o vreme în care microbiologia era la începuturile ei şi când medicii înşişi nu erau încă destul de bine orientaţi, el, împreună cr Corni scrie primul tratat de bacteriologie care devine cartea fundamentală pentru ştiinţa medicală din acea vreme. Iar atunci când este chemat în ţara, ei îşi leagă numele de o activitate ştiinţifică care rămâne în istoria ştiinţei, ca tot atâtea etape evolutive, în mersul ei. Racoviţă creează ştiinţa nouă a zoologiei localizată în peştere şi arată toate variaţiunile morfologice şi fiziologice pe care animale, trăind întrestalactite şi stalagmite, le suferă Ca şi celălalt mare tovarăş în reputaţii mondiale, Racoviţă face parte ca zoolog dintr’o expediţie la Polul Sud şi în modul acesta el se înscrie între cerecetătorii ştiinţifici al căror nume nu cunoaşte vremelnicia unei vieţi. Iar N. Bălcescu, celălalt nume legat de universitatea românească, ştie să împace stilul înflăcărat şi poetic cu o documentare de adevărat cărturar şi de aceea Istoria lui Mihai Viteazul e o operă Istorica care prin felul cum este scrimă poate fi considerată ca un exercplu de poet dublat de savant şi unul şi altul nepierzând nimic din această simbioză rară. Dând aceste numiri în verităţilor, se creiază astfel o tradiţie şi anume aceia de a perpetua numele celor vrednici şi acolo unde trebui. Şi pentruca vorbim aci de datoria de recunoştinţă care se materializează prin aceste nomenclaturi, socotim nimerit, fără a ne îndepărta de subiectul de aci ca statuele înseşi care se ridică într’un oraş, să fie isvorîte dintr’o concepţie obiectivă şi, dacă se pipate, dintr’o lucidă perspectivă a viitorului. Poate din acest punct dji vedere am fi fost lipsiţi, la o noi, atentă apreciere a valorilor, die busturile în parcuri publice ale ilnui actor agreabil ca Leonard, dar al cărui loc la şosea nu-î găsim explicarea ei stând poate mai bine ! 1, apropierea unui local de teatru nici nu vedem de ce poeţi minori la Traian Şerbănescu şi Traian demetrescu, cu drepturile lor de a Ista într’o antologie respectuoasă de orice contribuţie utilă la timpul ei, să aibă busturile lor în parcul Cişmigiu, în timp ce alţi mari poeţi, ne gândim la Alecsandri şi Eminescu, au aşteptat ani de zile până să aibă statuile lor, într’o piaţă sau un parc public. Poate ca ar fi să ieşim de data aceasta în subiectul iniţial dacă am atinge şi chestiunea execuţiei estetice care lasă atât de mult de dorit. Ce urât e bustul lui Gheorghe Panu sub forma materială a gestului unui grădinar care împarte grăunţe! Pentru a reveni la punctul de plecare, noua nomenclatură universitara satisface pe toţi aceia care nu vor să uite, — şi fac foarte bine, -- de stelele intelectuale care au luminat într’o scurtă viaţă personală cerul culturii noastre de totdeauna GR. TAUSAN Casa de odihnei a scriitorilor, din Belcești, fost inaugurată ori care a Simpaticul meu coleg de breaslă gazetărească este un om eminamente serios şi grav. Foarte rar i se luminează faţa în schiţarea unui zâmbet şi niciodată nu l-am văzut cu fruntea descreţită. Sub fruntea lui posomorită se frământă gânduri grele ca de plumb şi preocupări asezonate timpurilor de mari prefaceri prin cari trecem. Problemele cele mai vaste se cuprind în mica încăpere craniană ce-i împodobeşte făptura şi idei prodigioase ţâşnesc fără curmare din cutia garnisită de o bogată pădure păroasă. Colegul meu e tânăr. Să tot aibă 30 de ani. Dar nu poate suferi gluma care te obligă să zâmbeşti şi rupe firul gândurilor serioase şi utile. Colegul meu e un adversar ireductibil al inutilităţilor pentru cari are o idiosincrasienăscută. Mi-am permis odată, bineînţeles cu tot respectul ce port unui om de atâta gravă seriozitate, să-l ■întreb: — De ce urăşti cu atâta înverşunare gluma? Și mi-a răspuns cu o filosofică seriozitate: — Pentru că îmi fură timpul atât de util unor preocupări serioase. Pentru că la auzul unei glume sau al unui spirit, oricât de reuşit ar fi după părerea altora, simt o adevărată durere fizică. Parcă mă înţeapă pe tot corpul. Asta e adevărata definiţie: spiritul e o ţeapă. Şi eu nu pot suporta înţepăturile chiar când sunt adresate altora. Am reflectat mult asupra acestei filosofii şi am ajuns la concluzia că simpaticul meu coleg are dreptate. Şi am zis şi eu ca şi Zaharia Trahanache, vorbind de fiul lui de la Facultate: — Tânăr, tânăr, dar copt, serios băiat. Căci trebuie să dăm fiecăruia ce este al lui. Şi de ce aş face excepţie tocmai cu un coleg atât de simpatic? Fireşte, nu toţi sunt de această părere. Sunt oameni — tineri şi bătrâni — cărora le place o glumă bună, îşi descreţesc fruntea şi râd cu plăcere. Dar aceşti oameni cari gustă asemenea nimicuri, sunt pur şi simplu nişte inutilităţi pentru că societatea nu,foloseşte nimic din amuzamentul lor fad şi steril. Aşa susţine simpaticul meu coleg şi-i dau dreptate. EM. SOCOR CARNETUL NOSTRU COLEGUL A. Z CHESTIA ZILEI Direcţie nouă e n . r. c V1- 7 — Un nou comitet va conduce partidul lui Bejan. — Unde? CUM S’AU DESFĂŞURAT ALEGERILE DE ERI DIN CEHOSLOVACIA Eri au avut loc în Cehoslovacia alegerile pentru Adunarea Naţională. Ele au început la ora opt dimineaţa şi au continuat până la patru după amiază. Oraşele au fost toate pavoazate, iar deosebita animaţie a dat evenimentului un caracter sărbătoresc. Participarea la vot a fost foarte mare, iar numărul alegătorilor înscrişi, evaluat la peste opt milioane, a depăşit cu mult pe, acela din alegerile pentru Constituantă, din anul 1946. De astă dată ,alegătorilor li se propun o listă unică, a Frontului Naţional, în care sunt reprezentate partidele comunist, socialist democrat, socialist cehoslovac. Numărul candidaţilor este extrem de mare faţă de numărul locurilor. Numărul candidaţilor se ridică la o mie, în timp ce locurile în Adunarea Naţională sunt numai trei sute. Asupra absenţei opoziţiei şi asupra alegerilor, d. Gottwald, primul ministru cehoslovac, adeclarat Sâmbătă seară următoarele: „Reacţiunea a suferit o înfrângere. La 30 Mai noi vom avea alegeri adevărat cehoslovace şi nu de tipul celor chineze, greceşti sau italiene. Ele vor fi generale, directe şi egale, fără violenţe sau discriminări. Opoziţiei i s’a oferit toată posibilitatea să-şi prezinte programul electoral. Dar reacţionarii nu au îndrăznit să iasă la iveală, fiindcă se tem de popor”. *PRAGA, 31 (Rador). TASS transmite: Eri, peste 8 milioane cetăţeni din Cehoslovacia şi-au ales 300 deputaţi în Adunarea Naţionala. In întreaga ţară operaţia de vot a început la ora 8 dimineaţa şi s-au încheiat la 4 după amiază. Alegerile parlamentare din Cehoslovacia din acest an au dovedit consolidarea unităţi poporului. In întreaga ţară au avut loc meetinguri entuziaste în ziua de 28 Mai. Milioane de cetăţeni au ascultat cuvântarea radiodifuzată a premierului Gottwald, a lui Zapotocky, preşedintele comitetului central al sindicatelor şi a lui Erban, secretarul general al comitetului central al sindicatelor, care au vorbit în cadrul meetingului electoral de la Praga. Partidele politice, sindicatele şi organizaţiile locale, comitetele de acţiune ale frontului naţional, organizaţiie ţărăneşti, ale tineretului şi intelectualilor, precum şi leaderii bisericilor inclusiv cea catolică* în mesagiile lor cu prilejul alegerilor, au cerut alegătorilor sa voteze în mod unanim lista Frontului Național. # PRAGA, 31 (Rador). — Tass transmite: Alegerile pentru Adunarea No. Penală au Început Duminică dimineaţa, la orele 8 precis, în toată Cehoslovacia. Praga, Capitala Cehoslovaciei, a îmbrăcat haina de sărbătoare. O atmosferă de entuziasm domneşte in rândurile populaţiei. Pe toate clădirile publice, pe casele particulare, pe zidurile fabricilor şi ale uzinelor se văd scrise cu litere mari cuvintele desordtoe chemând pe alegători să voteze pentru lista unică a PreotuluiNaţional, pentru Republica Populară Democrată. Alegerile au fost foarte bine organizate, intr’o ambianţă într’adevăr democratică şi liberă- Nicăeri nu se văd detaşamente de trupe -nu de poliţie, cum a devenit obiceiul In numeroase ţări din faimoasa „democraţie occidentală”. Comisiunile electorale, compuse din reprezentanţii tuturor partidelor politice, au funcţionat impecabil. Alegătorii au primit dinainte buletinele cuprinzând lista candidaţilor Frontului Naţional şi un buletin alb prin, care alegătorul putea să declare că nu este de acord cu lista Frontului Naţional. In nici o circumscripţie electorală nu a fost prezentată o altă listă de candidaţi, deşi legea permite fiecărui estă(Continuare în pag. 2 a) ŢEPI .CAZINOUL din Sinaia serveşte ca loc de odihnă pentru salariaţi. Cum dă odihnă meritată La funcţionari şi muncitori, Din Cazinou e’ntâia dată Că pleacă toţi... câştigători! F. Lobodă