Adevěrul, iunie 1948 (Anul 61, nr. 17174-17197)

1948-06-01 / nr. 17174

S­ IANUL 62­­ Nr. 17.174 $ PAGINI 4 LEI Taxa poștală plătită tn numerar con­­form aprobării Dir. gen. P. T. I, tu Nr. 140.306/946 $i 261.020/947 -ilB FONDATORI:r C( co­l B. AL. V. BELDIMAN CONST. MILLE CONST. GRAUR BRANIȘTEANU 1888—1891 1897—1920 1921—1930 1897—1947 Director: H SOREANU Proprietar: S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I Com. Nr 02/94P Marţi I iwnSe IS48 Public­ita­tea 5.57.63 Redacţia 5.3. 56 Administraţia 5.57.63 A fost Restituit pentru fraude un oarecare Cartoafă. ...Din familia­­săpu­nari­lor» sau dintre ‹porceşti» ? ?/13 11^ R­ĂZB­O­I După două săptămâni SA­R­A CI­EI! de lupte în Palestina Nimeni ndri se va îndoi de în­­dreptâţirea şi de necesitatea ras- Boiululi proclamat de d. V. Luca, filinistirul finanţelor, rasboiul îm­­potriva sărăciei şi mizeriei. In do­­­cometrie istorice, în rapoarte sa­nitare, în impresiile călătorilor Itrăina, în contrastele isbitoare ale ţăfaşelor, în înfăţişarea satelor, dar mai ales ascunsă în tăcere şi s­uferinţă , sărăcia românească, veche de veacuri, stăruitoare şi implacabilă, a lăsat urme adânci. Ea a fost rareori atacată în ade­văratele sale cauze şi niciodată jud­ hotărârea pe care o manifestă jr. Vasile Luca: „trebue să ducem a acest război până la victoria fi­­lială”. De cele mai multe ori, sub­­ formă sau alta, ni s’au oferit re­ţete individuale, pastişându-l şi localizându-l pe Guizot. Ion Bră­­tianu, de pildă, a clamat: „îmbo­găţiţi-vă!” Dar acumularea avu­ţiei naţionale în puţine mâini n’a rezolvat adevărata problemă. S’ar prutea spune: dimpotrivă. Şi ia­­tă-ne acum, după ce ravagiile răz- boîului, a doi ani de secetă într’o foră agricolă şi ale inflaţiei, abia au încetat a fi inventariate, — că problema luptei împotriva sără­ciei şi mizeriei se pune pe un plan nou. Este vorba de astădată de o Acţiune colectivă cu un ţel colec­­tv, de luptă a tuturor împotriva Sărăciei celor mulţi. D. Vasile taica a putut înregistra succese promiţătoare în cele câteva luni fie când a preluat conducerea mi­­­­isterului finanţelor. Dar d-sa a adăugat că nu ne putem declara g­ulţumiţi cu rezultatele obţinute, deoarece „clasa noastră munci­toare şi mai ales funcţionărimea are încă un nivel material co­respunzător necesităţilor”. Care este calea care duce la­­victoria finală, preconizată de d. IV. Luca, în războiul împotriva să­­raciei? Experienţa istorică arată ca soluţiile individuale sunt factice şi înşelătoare, iar o experienţă im­ai recentă dovedeşte că sporirea Valorii nominale a salariilor care jiu corespunde cu o sporire ase- Înănătoare a volumului mărfuri­lor, a duce la haos şi ruină. D. Vasile Luca a declarat că are mijloace însemnate pentru punerea în aplicare a unei a treia­­ soluţii, a soluţiei care presupune eforturi mai mari, eforturi comu­ne, poate şi o oarecare trecere de timp, dar o soluţie care promite rezultate solide şi definitive, solu­ţia intrării în funcţiune a unor noui forţe de producţie. Este un rezultat remarcabil că, în mai pu­ţin de un an de la stabilizare, mi­nisterul finanţelor şi Banca Na­ţională au putut strânge, din pro­dusul naţional, resurse în valoare nu mai mică de 25 miliarde, pen­tru noi investiţii, strânşi din resurse proprii, prin eforturi proprii. Iată un rezultat obţinut într’un răstimp relativ scurt, în condiţiuni grele, cu metode neobişnuite până acum, de către un apart de Stat în plină transformare. Ad. Se împlinesc doua săptămâni de când a început războiul statelor a­rabe împotriva noului stat Israel. Cu câteva luni înainte de 15 Mai, data proclamării statului indepen­dent evreesc în Palestina, ţările a­­rabe învecinate îşi concentraseră forţele militare la frontierele Pa­lestinei, ameninţând că vor porni „războiul sfânt”, pentru a împiede­ca formarea statului evreesc. In tot acest interval în care s-au fă­cut pregătiri febrile în tabăra con­ducătorilor Ligii Arabe, Marea Britanie a ţinut să-şi respecte, cu o deosebită scrupulozitate, angaja­mentele de furnituri de arme şi muniţiuni faţă de „aliaţii” săi: Transiordania, Egiptul, Irakul, etc. Un ziar american — „Washing­ton Post” — a arătat, zilele trecu­te, că 90 la sută din materialul uti­lizat astăzi de forţele armate ara­be este de provenienţă britanică, înainte de a se „retrage” din Pa­lestina, britanicii au remis Legiu­nii arabe cantităţi imense de mate­rial de război din depozitele din O­­rientul Mijlociu, iar Transiordania primit chiar în ajunul începerii ostilităţilor două mari vase încăr­cate cu arme grele şi muniţii. Astfel pregătiţi de război, emirii, şeicii şi cei doi regi ai ţărilor arabe şi-au putut permite luxul de a a­­nunţa că pornesc un „război ful­ger” şi că vor lichida rapid rezis­tenţa adversarului lor. Cum stau lucrurile dupâ săptămâni de lupte? Situaţia militară şi perspectivele imediate ştie, a fost pornit de trupele regelui Abdulah, care au trecut, sub co­manda ofiţerilor britanici, podul Allenby, peste Iordan, în noaptea de 15 spre 16 Mai, pentru a ataca Ierusalimul. Pentru a impresiona moralul trupelor sale, Abdulah, a ţinut chiar să tragă primul foc de arm­ă, care a dat semnalul începe­rii bătăliei. In acelaş timp, la nord, la fron­tierele cu Siria şi Libanul şi la Sud, la frontiera cu Egiptul, armatele arabe respective au trecut şi ele la atac. Dar în timp ce atacatorilor din nord, li s’a opus din primul moment o serioasă rezistenţă din partea formaţiunilor Haganei, în sud. Egiptenii au putut înainta în­tr’un tempo rapid, fiindcă evreii n’au înţeles să apere teritoriul care nu face parte din statul Israel. In felul acesta, armatele egiptene au putut să execute o manevră strate­gică, împărţindu-se în două coloa­ne principale: una urmând direcţia coastei Mediteranei, care a şi „ocu­pat”, fără n­­cio rezistenţă, portul Gaza, dar a fost oprită la Deir Sm­­­eid la nord de Gaza; şi cealaltă, indreptându-se spre Ierusalim, a „cucerit” deasemenea, Beersheba şi Hebron, fără a fi dat ochii cu soldaţii Haganei. In ce priveşte frontul de nord, în zilele următoare atacului sirian şi libanez, trupele Haganei au în­registrat câteva victorii im­portan­­două Ite, prin ocuparea unor puncte stra­tegice ca Sarafand şi Somnak şi a atacatorilor, peste frontiere. Frontul principal rămâne, msâ, tot cel de la Ierusalim. Pe acest front, armatele Legiu­nii lui Abdulah au atacat din pri­mul moment, împărţindu-se în două coloane principale: prima pornit de pe Muntele maslin­ier, ca să cadă în spatele „oraşului vechi”, unde este situat „Zidul plângerii”, iar a doua a intrat în oraş, prin poarta Damascului, situată în par­tea opusă, la vest. In acest sector al oraşului vechi, unde populaţia evreiască se afla i­zolată şi blocată, cu multe săptă­mâni înainte de 15 Mai, — când avut de luptat cu elementele arabe din oraş, credincioase muftiului — luptele au căpătat un caracter­­dra­matic. Siliţi să reziste în faţa unor forţe de multe ori superioare, ase­diaţii nu au pregetat, totuşi, să lupte pentru „fiecare centimetru”, cum se exprimă insuşi ultimul co­municat al Legiunii Arabe, trans­mis de „Associated Press”. O luptă înverşunată s-a dat zi­lele trecute pentru Sinagoga Tifrei pe care arabii reuşiseră s’o ocupe, dar peste noapte, forţe evreeşti au alungat pe ocupanţi. Numeroase lunete subterane permit soldaţilor evrei sa execute manevre şi a­­tacuri prin surprindere. Luptele de la Ierusalim amintesc, prin unele aspecte ale lor, luptele din ghetto­­ul Varșoviei. S. M. Atacul principal, după cum se­­ prin respingerea, cu grele pierderi, (Continuare in pag. 2-a) Nereguli tragice ! Făcându-se inspecţie la mai S­ulte spitale, au fost constatate neglijente şi mizerii ce apasă din­tr­e ele pe conştiin­ta conducătorilor Respectivi. Faptul că se descoperă abuzuri sau matrapazlâcuri, pe ici pe colo, i este regretabil fără a îmbrăca un­­caracter tragic. Când insă se trafi­­chează cu oamenii belagi ce-şi în­­credinţează viaţa în mânile seme­nilor lor, presupuşi conştienţi de responsabilitatea pe care le-o con­feră meseria aleasă, atunci ches­tia devine excepţional de gravă. IA provoca, din neglijenţă sau prin necinste, o agravare a stării bol­navilor internaţi, este o adevărată crimă ce trebue sancţionată ca atare. _ . .. Boule­ de neige In trenul care venea de la Con­stanţ­a a fost descoperită o contra­bandă de ţigarete americane şi bulgăreşti. Traficanţii au luat dru­mul parchetului, iar ţigările — 13 mii — drumul... CAM-ului. Cum astfel de operaţiuni se pe­trec destul de des, este logic să ne punem întrebarea: ce face regia cu marfa confiscată? In comerţ nu se vede, de asvârlit nu se asvârle şi cine doreşte ţigări străine, găseşte berechet, mai mult sau mai puţin, pe sub mână. In asemenea condi­ţiuni, ni se pare că povestea ţiga­retelor străine, care se confiscă, dar... se vând totuşi pe piaţă, ar putea fi mai practic soluţionată dacă CAM le-ar pune oficial în vânzare, după ce, bineînţeles, le va fi modificat preţul aşa cum îi convine. Pentru că, dacă răul nu poate fi stârpit, cel puţin să pro­fite visteria Statului. Farmaciile de serviciu La­ 15 Iunie a. c. urmează să in­tre în vigoare noul orariu al far­maciilor. In legătură cu aceasta se anunţă că dela 20, numărul farmacilor de serviciu a fost ridicat la 40 pe zi *— pentru orele 13—17 şi in timpul inopţii. Duminica şi sărbătorile le­­gale vor funcţiona zilnic 60 de far­macii. In suburbane, s’a hotârît să facă de serviciu cel puţin o farma­cie pe zi. Au şi fost întocmite 31 părţi ale farmaciilor de serviciu, după care printr’o repartiţie judicioasă, vor putea fi acoperite cerinţele celor mai mărginaşe cartiere. Un control permanent va asigura executarea pe teren a acestui pro­gram. In legătură cu controlul acesta, socotim util să exprimăm un dezi­derat, anume, ca tablourile cuprin­zând farmaciile de serviciu, să fie aşa fel expuse, încât cetăţenii gră­biţi să afle şi să ajungă la cea mai apropiată farmacie de serviciu, să o poată face fără întârziere, în con­diţiile cele mai bune cu putinţă-Lucru pe care astăzi, cu unele excepţii, ei nu reuşesc să-l fa­că. SCRIPTURA LA DOSAR Nu e mult de atunci — să tot fie un an sau doi — parohul unei biserici bucu­­reştene cunoştea o nedorită publicitate provocată de o măsură bizară. Dăduse adică, preotul cu pricina ori şi ca toţi co­piii din mahala, găsiţi în grădiniţa bise­­făcători. Buni şi răi, liniştiţi ori desme­­ricii, să fie luaţi la goană ca nişte rău­­tici, toţi laolaltă, deavalma. Cazul a stâr­nit sensaţie, ne amintim, şi până la urmă bunul simţ a triumfat odată cu prinicipiul în baza căruia nimănui nu-i este îngăduit a facă satrapie în casa Acelia ce-a zis: «lăsaţi copiii să vină la Mine». Aproape uitasem povestea aceasta ne­­plicuit, când aflăm că preotul intolerant de ac­um câtăva vreme a creiat... elevi. Două femei bătrâne au fost scoase, zi­le trecute, cu forţa di­­n grădiniţa unei bise­rici, unde se odihneau pe o bancă la um­bra arborilor. Motivul acestei expulzări se găsi formulat cât se poate de simplu: «aici nu e grădină publică pentru ca să vă aerisiţi». Zadarnice au fost toate ru­găminţile bătrânelor, incapabile de un drum până la cea mai apropiată grădină publică. Cu ajutorul unui om de serviciu, la fel de amabil ca şi titularul parohiei. Nefericitele fură asvârlite în stradă. Acuma, stăm şi ne întrebăm: ce con­fuzie va fi domnind în mintea unor oa­meni, dacă se pot petrece cazuri ca ace­lea de care vorbim? Şi în special, de găini din Pantelimon vor fi spart nis­­natura ultimului Pentru că, dacă stren­­cai geamuri în joaca lor, ne vine greu să credem că octogenarele expulzate zilele trecute veneau în grădina bisericii cu in­tenţia de a juca foot-ball sau­­urca. ~ F. Gh. SCAMATORII A început să se rărească... vinul. Pe ici pe colo, cârciumarii și cole­gii lor mai simandicoși proprieta­rii de bodegi, ridică din umeri când li se cere o stacană de vin. E drept deocamdată fenomenul acesta bi­zar se i­mitează doar la câteva „crame“ dar, posibil ca racila să se întindă. Căci nu vedem ce altă ex­plicaţie decât „stocaju!“ s’ar po­trivi misterioasei dispariţii a deli­cioasei băuturi, ştiind că nu mai departe de acum 2—3 săptămâni, bodegile continuau să răsară peste noapte ca ciupercile după ploaie. Avem speranţa că Dumnezeu care le vede pe toate, va veni in sprijinul podgorenilor, dând, în a­­celaş timp, o lecţie dureroasa scamatorilor cu butoaele pine puse la adăpost ca să fie scoase la toamnă, Nag. NOMENCLATURA RECUNOSCĂTOARE O măsură care satisface senti-* mente de recunoştinţă faţă de cei care şi-au ilustrat numele creind ţării ei înşişi drepturi la respect, este cea­ recent luată cu privire la numirea a trei universităţi româ­neşti, cu numele de “Dr. Babeş­­ „N. Bălcescu” şi „Racoviţă”. S’ar putea spune că omagiul a­­dus lor este nu numai perfect în­dreptăţit dar şi oarecum în spaţiu foarte nimerit, deoarece unde ar putea să se găsească mai bine nu­mele acestora decât în acele case de lumină, în care ei au profesat cu atâta însemnătate pentru cul­tura noastră? Doctorul Babeş, înainte de a fi al nostru, a fost al ştiinţei euro­pene. Intr’o vreme în care micro­­biologia era la începuturile ei şi când medicii înşişi nu erau încă destul de bine orientaţi, el, împre­ună c­r Corni­ scrie primul tratat de bacteriologie care devine car­tea fundamentală pentru ştiinţa medicală din acea vreme. Iar a­­tunci când este chemat în ţara, ei îşi leagă numele de o activitate şti­­inţifică care rămâne în istoria şti­inţei, ca tot atâtea etape evoluti­ve, în mersul ei. Racoviţă creează ştiinţa nouă a zoologiei localizată în peştere şi arată toate variaţiunile morfolo­gice şi fiziologice pe care animale, trăind între­­stalactite şi stalag­mite, le suferă­ Ca şi celălalt mare tovarăş în reputaţii mon­diale, Racoviţă face parte ca zoolog dintr’o expediţie la Po­lul­­ Sud şi în modul acesta el se înscrie între cerecetătorii ştiinţi­fici al căror nume nu cunoaşte vremelnicia unei vieţi. Iar N. Bălcescu, celălalt nume legat de universitatea românească, ştie să împace stilul înflăcărat şi poetic cu o documentare de ade­vărat cărturar şi de aceea Istoria lui Mihai Viteazul e o operă Is­torica care prin felul cum este scrimă poate fi considerată ca un exerc­plu de poet dublat de savant şi unul şi altul nepierzând nimic din această simbioză rară. D­ând aceste numiri în verităţi­lor, se creiază astfel o tradiţie şi anume aceia de a perpetua numele celor vrednici şi acolo unde tre­bui. Şi pentruca vorbim aci de da­toria de recunoştinţă care se ma­terializează prin aceste nomencla­turi, socotim nimerit, fără a ne în­depărta de subiectul de aci­ ca statuele înseşi care se ridică în­tr’un oraş, să fie isvorîte dintr’o concepţie obiectivă şi, dacă se pipate, dintr’o lucidă perspectivă a viitorului. Poate din acest punct dji vedere am fi fost lipsiţi, la o n­oi, atentă apreciere a valorilor, die busturile în parcuri publice ale ilnui actor agreabil ca Leonard, dar a­l cărui loc la şosea nu-î găsim explicarea ei stând poate mai bine ! 1, apropierea unui local de teatru­­ nici nu vedem de ce poeţi minori la Traian Şerbănescu şi Traian demetrescu, cu drepturile lor de a Ista într’o antologie respectuoasă de orice contribuţie utilă la timpul ei, să aibă busturile lor în parcul Cişmigiu, în timp ce alţi mari po­eţi,­ ne gândim la Alecsandri şi Eminescu, au aşteptat ani­ de zile până să aibă statuile lor, într’o pia­ţă sau un parc public. Poate ca ar fi să ieşim de data aceasta în subiectul iniţial dacă am atinge şi chestiunea execuţiei estetice care lasă atât de mult de dorit. Ce urât e bustul lui Gheor­­ghe Panu sub forma materială a gestului un­ui grădinar care îm­parte grăunţe! Pentru a reveni la punctul de plecare, noua nomenclatură uni­versitara satisface pe toţi aceia care nu vor să uite, — şi fac foar­te bine, -- de stelele intelectuale care au luminat într’o scurtă viaţă personală cerul culturii noastre de totdeauna GR. TAUSAN Casa de odihnei a scriitori­lor, din Bel­cești, fost inaugurată ori care a Simpaticul meu coleg de breaslă gazetărească este un om emina­mente serios şi grav. Foarte rar i se luminează faţa în schiţarea unui zâmbet şi niciodată nu l-am văzut cu fruntea descreţită. Sub fruntea lui posomorită se frământă gân­duri grele ca de plumb şi preocu­pări asezonate timpurilor de mari prefaceri prin cari trecem. Problemele cele mai vaste se cu­prind în mica încăpere craniană ce-i împodobeşte făptura şi idei prodigioase ţâşnesc fără curmare din cutia garnisită de o bogată pă­dure păroasă. Colegul meu e tânăr. Să tot aibă 30 de ani. Dar nu poate suferi glu­ma care te obligă să zâmbeşti şi rupe firul gândurilor serioase şi utile. Colegul meu e un adversar ireductibil al inutilităţilor pentru cari are o idiosincrasie­­născută. Mi-am permis odată, bine­înţe­les cu tot respectul ce port unui om de atâta gravă seriozitate, să-l ■întreb: — De ce urăşti cu atâta înver­şunare gluma? Și mi-a răspuns cu o filosofică seriozitate: — Pentru că îmi fură timpul atât de util unor preocupări serioa­se. Pentru că la auzul unei glume sau al unui spirit, oricât de reuşit ar fi după părerea altora, simt o adevărată durere fizică. Parcă mă înţeapă pe tot corpul. Asta e ade­vărata definiţie: spiritul e o ţeapă. Şi eu nu pot suporta înţepăturile chiar când sunt adresate altora. Am reflectat mult asupra acestei filosofii şi am ajuns la concluzia că simpaticul meu coleg are drep­tate. Şi am zis şi eu ca şi Zaharia Trahanache, vorbind de fiul lui de la Facultate: — Tânăr, tânăr, dar copt, serios băiat. Căci trebuie să dăm fiecăruia ce este al lui. Şi de ce aş face excepţie tocmai cu un coleg atât de simpa­tic?­­ Fireşte, nu toţi sunt de această părere. Sunt oameni — tineri şi b­ătrâni — cărora le place o glu­mă bu­nă, îşi descreţesc fruntea şi râd cu plăcere. Dar aceşti oameni cari gustă asemenea nimicuri, sunt pur şi simplu nişte inutilităţi pen­tru că societatea nu,foloseşte nimic din amuzamentul lor fad şi steril. Aşa susţine simpaticul meu coleg şi-i dau dreptate. EM. SOCOR CARNETUL NOSTRU COLEGUL A. Z CHESTIA ZILEI Direcţie nouă e n . r. c V1- 7­ — Un nou comitet va co­nduce partidul lui Bejan. — Unde? CUM S’AU DESFĂŞURAT ALEGERILE DE ERI DIN CEHOSLOVACIA Eri au avut loc în Cehoslovacia alegerile pentru Adunarea Naţio­nală. Ele au început la ora opt di­mineaţa şi au continuat până la patru după amiază. Oraşele au fost toate pavoazate, iar deosebi­ta animaţie a dat evenimentului un caracter sărbătoresc. Partici­parea la vot a fost foarte mare, iar numărul alegătorilor înscrişi,­ evaluat la peste opt milioane, a depăşit cu mult pe, acela din ale­gerile pentru Constituantă, din anul 1946. De astă dată ,alegătorilor li se propun o listă unică, a Frontului Naţional, în care sunt reprezen­tate partidele comunist, socialist democrat, socialist cehoslovac. Numărul candidaţilor este extrem de mare faţă de numărul locu­rilor. Numărul candidaţilor se ri­dică la o mie, în timp ce locurile în Adunarea Naţională sunt nu­mai trei sute. Asupra absenţei opoziţiei şi a­­supra alegerilor, d. Gottwald, pri­­mul ministru cehoslovac, a­­decla­rat Sâmbătă seară următoarele: „Reacţiunea a suferit o înfrânge­re. La 30 Mai noi vom avea ale­geri adevărat cehoslovace şi nu de tipul celor chineze, greceşti sau italiene. Ele vor fi generale, directe şi egale, fără violenţe sau discriminări. Opoziţiei i s’a oferit toată posibilitatea să-şi prezinte programul electoral. Dar reacţio­narii nu au îndrăznit să iasă la i­­veală, fiindcă se tem­ de popor”. *­PRAGA, 31 (Rador).­­ TASS transmite: Eri, peste 8 milioane cetăţeni din Cehoslovacia şi-au ales 300 deputaţi în Adunarea Naţionala. In întreaga ţară operaţia de vot a început la ora 8 dimineaţa şi s-au încheiat la 4 după amiază. Alegerile parlamentare din Ce­hoslovacia din acest an au dove­dit consolidarea unităţi poporului. In întreaga ţară au avut loc meetinguri entuziaste în ziua de 28 Mai. Milioane de cetăţeni au ascultat cuvântarea radiodifuzată a premierului Gottwald, a lui Zapotocky, preşedintele comitetu­lui central al sindicatelor şi a lui Erban, secretarul general al co­mitetului central al sindicatelor, care au vorbit în cadrul meeting­ului electoral de la Praga. Partidele politice, sindicatele şi organizaţiile locale, comitetele de acţiune ale frontului naţional, organizaţiie ţărăneşti, ale tinere­tului şi intelectualilor, precum şi leaderii bisericilor inclusiv cea ca­tolică* în mesagiile lor cu prile­jul alegerilor, au cerut alegătorilor sa voteze în mod unanim lista Frontului Național. # PRAGA, 31 (Rador). — Tass trans­mite: Alegerile pentru Adunarea No. Penală au Început Duminică dimi­neaţa, la orele 8 precis, în toată Cehoslovacia. Praga, Capitala Cehoslovaciei, a îmbrăcat haina de sărbătoare. O at­mosferă de entuziasm domneşte in rândurile populaţiei. Pe toate clă­­dirile publice,­ pe casele particulare, pe zidurile fabricilor şi ale uzine­lor se văd scrise cu litere mari cu­vintele de­sordtoe chemând pe ale­­gători să voteze pentru lista unică a Preotului­­Naţional, pentru Re­publica Populară Democrată. Alegerile au fost foarte bine or­ganizate, intr’o ambianţă într’adevăr democratică şi liberă- Nicăeri nu se văd detaşamente de trupe -nu de poliţie, cum a devenit obiceiul In numeroase ţări din­ faimoasa „de­mocraţie occidentală”. Comisiunile electorale, compuse din reprezentanţii tuturor partide­lor politice, au funcţionat impeca­bil. Alegătorii au primit dinainte buletinele cuprinzând lista candida­ţi­lor Frontului Naţional şi un bu­letin alb prin, care alegătorul pu­tea să declare că nu este de acord cu lista Frontului Naţional. In nici o circumscripţie electorală nu a fost prezentată o altă listă de candidaţi, deşi legea permite fiecărui estă­(Continuare în pag. 2­ a) ŢEPI .CAZINOUL din Sinaia ser­veşte ca loc de odihnă pentru salariaţi. Cum dă odihnă meritată La funcţionari şi muncitori, Din Cazinou e’ntâia dată Că pleacă toţi... câştigători! F. Lobodă

Next