Adevěrul, iulie 1948 (Anul 61, nr. 17198-17225)
1948-07-01 / nr. 17198
I GLOSE POLITICE Aprovizionarea Un personaj a cărui sarcină delicată n’o contestă nimeni e d. Condé au Foresto, subsecretarul de stat însărcinat cu aprovizionarea populaţiei franceze. Această aprovizionare continuă să se facă în grele condiciuni. Restaurantele nu mai oferă meniul bogat de altădată. D. Condé du Foresto a avut însă norocul să nimerească un mic restaurant unde, pe lângă faptul că a fost bine și copios servit, n’a fost nici măcar recunoscut. Dovadă că întrebând pe patron cum reușește să se aprovizioneze atât de bine, a primit următorul răspuns: — Foarte simplu. Ca să pot găsi de toate, uit de existența acestui blestemat domn Condé du Foresto! Teatru... Generalul de Latlre de Tasslgny a prezidat Dumineca trecută la Epinal o ceremonie în onoarea soldaților căzuți în război. Un ziarist a amintit cu acest prilej că generalul, pe când comandă trupele franceze care au pătruns în Germania, nu uita să aducă truna teatrului Marigny de la Paris, spre a desfăta pe soldaţi. JDe aceea generalul de Lattre de Tassigny fusese botezat de ofiţerii săi, generalul de Théat de Marigny! PUBLICUL JUSTIŢIAR Am fost vizitaţi zilele trecute la redacţie de către «un cititor fidel». Era supărat tare şi ne-a rugat să-i ascultăm păsul care, după spusele sale, ar fi comun multora dintre semenii noştri. Se plângea cititorul «Adevărului» de sistemele unora din patronii aşa ziselor magazine de „consignaţie“ care uzează de metoda persuasiunii pentru a stabili un preţ derizoriu obectelor prezentate spre vânzare, ca apoi — câteodată în aceeaşi zi chiar — să întrebuinţeze aceiaşi persuasiune spre a vinde de 10 ori mai scump marfa catalogată de ei înşişi mai înainte ca «lipsită de valoare». Fără a vroi să supărăm pe cineva, trebue să constatăm că în acest gen de afaceri, dacă unele tranzacţii se soldează cu nemulţumiri şi proteste, de vină sunt ambele părţi. Întâi, cetăţeanul care tectul propune obiectul spre vânzare şi care negljează să notifice, in termeni categorici, negustorului că acel obiect nefiindu-i vândut ci lăsat în consignaţie spre vânzare, tocmeala dntre ei doi nu-şi are nici un rost; şi, al doilea, negustorul care nu precizează clientului că tot ce va obţine, eventual, peste preţul convenit îi aparţine de bun drept. Este foarte adevărat că vizitatorul nostru se plângea şi de obiceiul condamnat pe care îl au unii «negustori» obiceiu care constă în a descuraja până într’atât pe nefericitul proprietar al ceasului sau obiectelor propuse spre vânzare, încât bietul om sfârşeşte prin a primi de bucurie a zecea parte din suma pe care revânzătorul și-o are asigurată mai dinainte. Suntem convinși că citito-Nag. (Continuare în pag. 24) SfaSL 62 - Hr. 17.198^~®~8"“ PAGINI 4 LEI ,jsocMT«*1* Adeverii FONDATORI: ĂÎÎVtÎL BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 "W Proprietari S. A. R. „Sărindar** editoarea ZIARELOR „ADEVERUL" iOTECA^ST^Î SIS I i) Tsxi pnttali piîtltî ’în"" "?flîfrr?r«r «taler m aprobării Dir. geo. F î. T- 4,i Nr I40 306/94P si 02Ü/947 Şl „DIMINEAŢA" Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I Com. NT. 142/948 incepe distribuirea uleiului O veste care ne unge la inimă! Publicitatea 5.57.68 Redacta 5.88-56 Administraţia 5.57.63 iVn ■! At A ÎNCEPUT SECERIŞUL Sub soarel ăstor ultime die de Iunie, cea rrtai numeroasă parte a populaţiei noastre reia o muncă programatădin cele mai vechi timpuri. Ceicare au îngropat bobul în humarăscolită de pluguri, se înfăţişează acum, in ziua plăţii făgăduite, să-l scoată însutit. Cu mult înainte de a fi apărut primul manual de agricultură, oamenii s’au aplecat cu unelte rudimentare asupra pământului, cerându-i pâinea cea de toate zilele. Sgâriind scoarţa neagră cu plugul de lemn şi tragrăşându-l cu sângele şi oasele lor„ înainte de-a se fi descoperit virtuţile preparatelor chimice, oamenii s’au supus sentinţei care îi obiliga să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii. E adevărat, că din cele mai îndepărtate vremi, secerişul era Pyrîvi ca o serbare a belşugului -- dar chiotul sărbătoresc nu putea acoperi răzvrătirea omului împotriva contractului oneros ce-l lega de pământ, impunându-i o servitute amară. Oricât de încântătoare ar fi fost priveliştea holdelor uşor clătinate da vânt şi oricât de frumoase versurile poeţilor, de le Ovidiu până la Alecsandri, nimeni nu putea să uite că secerişul era, de fapt, o serbare a robilor care nu pentru dânşii secerau. Puteau să geamă silozurile de grâne, puteau să se prefacă boabele aurii In sur adevărat, putea să crească In cuptoare cozonacul î nalt cât omul, —« secerătorii rămâneau cu hambarul gol, nu vedeau alt sur decât cel al Icoanelor şi, mulţumiţi să aibă grâul pentru colivă, ce hrăneau cu mămăliga sărăciei. E greu să te gândeşti, de pildă, la pelagră şi la alte neajunsuri groaznice, când priveşti forfota voioasă a câmpului Însufleţit de oamenii Ieşiţi la seceră In superba dimineaţă de vară — In timp ce Ciocârlia ciripi© fâlfâind din aripioare pe o scară de lumină se coboară de sub soare, aerul e’n neclintire, el devine arzător prepeliţa cântă’n grâie, greerul cântă’n mohor. Şi merită să vezi cum în cel lan cu spice nalte au intrat secerătorii pe când era încă umed de răsufletul aurorii.. . Din nefericire, secerişul nu stârneşte numai aceste viziuni idilice. Mai sunt şi afurisitele acelea de probleme — bată-le pustia! — dintre care, cea dintâi rămâne să anulăm blestemul biblic şi să facem mai uşoară truda oamenilor. Toate speranţele sunt îndreptăţite. Oamenii nu mai seceră pentru alţii, iar secerătoarea mecanică de nu mai ştiu câţi cai putere, sperie ciocârlia cu şueratul ei, dar aduce bucurie în sufletele ţăranilor. Tributul de sudoare descreşte şi pâinea pe care o vom mânca nu mai e stropită cu lacrimi. SERGIO DAN REFORMA ADMINISTRATIVĂ La ministerul de Interne se lucrează la proectul reformei administrative. Nici nu se putea ca actualul regim, care a realizat reforme structurale în domeniul economic, să nu fie preocupat şi de problema unei noui organizări administrative a ţări, corespunzătoare nouilor concepţii politice în conducerea şi organizarea întregului stat. Reforme administrative s’au făcut multe la noi. Aproape toate guvernele cari s’au succedat de când există stat român au promis şi unele au realizat, după concepţiile lor politice, reforme administrative. Poporul însă n’a simţit nici o îmbunătăţire a aparatului nostru administrativ. Nici chiar după mult cântata reformă a lui Vasile Lascar, care pretindea să facă din administraţie „a doua magistratură“. De ce? Cauzele sunt multiple. Dar cea dintâi este materialul uman utilizat In administraţie» Multe s’au schimbat la noi. Vechii subprefecţi au fost înlocuiţi cu administratori de plasă, aceştia apoi au fost numiţi pretori. Unora dintre funcţionari li s’au dat uniforme. Dar administraţia a rămas aceiaşi pentru că, indiferent de titulaturile ce purtau sau de uniforma cu care îşi înfăţişau autoritatea, oamenii erau aceiaşi: lipsiţi EM. SQCOR (Continuare în pag. 2 a) Mâine alegeri generale in Finlanda Raporturile dintre cele 6 partide reprezentate in Dietă Alegerile generale pentru Dieta finlandeză încep mâine dimineaţă şi vor dura, potrivit legei electorale, două zile. Alegătorii republicei finlandeze se prezintă la vot de data aceasta, pentru a doua oară de la eliberarea ţării de sub ocupaţia hitlerista. Primele alegeri avuseseră loc la un interval relativ scurt după eliberare şi de aceea, rezultatul scrutinului a fost mult influenţat de această împrejurare specială. In alegerile din 17 şi 18 Martie 1945, cele 200 de mandate au fost astfel atribuite: „Uniunea democratică a poporului finlandez” (coaliţia comuniştilor cu social-democraţii de stânga): 49; social democraţii: 50; partidul agrarian: 49; partidul coaliţiei: 28; partidul suedez: 15 şi partidul progresist: 9. Alegerile de acum trei ani au însemnat un moment politic marcant în istoria Finlandei. Partidul comunist se prezenta pentru prima oară ca un partid „legal”, după o activitate dusă timp de câteva decenii în ilegalitate. In faţa alegătorilor, comuniştii au apărut alături de grupul celor şase deputaţi social-democraţi excluşi din Dietă şi aruncaţi în închisoare la izbucnirea războiului şi de opoziţia social-democrată care rupsese cu direcţia ,,tanneristă” (a fostului criminal de războiu Tanner) a partidului. Această coalţie care a adoptat numele de „Uniunea democratică a poporului finlandez”, obţinuse 408.658 voturi, adică 24 la sută din sufragiile exprimate. In noua Dietă, nu mai intraseră cei 8 deputaţi ai „I. K. L.’-uluî, partid fascist dizolvat, în timp ce restul partidelor de centru şi de dreapta suferiseră pierderi apreciabile: partidul agrar: 9 locuri; partidul suedez: 3 iar partidul social-democrat: 35 locuri. Pierderile suferite de partidul social-democrat, care era şi cel mai mare partid politic au afectat serios poziţia sa în configuraţia politică a ţării. In general vorbind, rezultatul alegerilor din 1945 a însemnat o importantă deplasare spre stânga Deoarece repartiţia mandatelor nu permitea nici uneia din cele trei grupări principale să poată alcătui singură guvernul, d. Paasikiwi a reuşit să formeze în Aprilie 1945 un cabinet de coaliţie, sprijinit de blocul celor trei fracţiuni parlamentare majoritare. Din cele 18 portofolii ministeriale, şase au revenit „Uniunii democratice”. Sarcina de guvernare nu era deloc uşoară. Ţara se găsea ruinată şi cu economia istovită de război şi de ocupaţia străină. In plus, pagubele imense cauzate de trupele lui Mannerheim pe teritoriul URSS urmau să fie reparate prin plata despăgubirilor de război pe care tratatul de pace le-a fixat la suma de 300 milioane dolari. In politica externă, noul guvern trebuia să consolideze noua orientare a țării către politica raporturilor de prietenie cu toate ţările democratice şi mai ales cu Uniunea Sovietică, vecină. Amiciţia cu Uniunea Sovetică nu se putea exprima în mod practic decât prin stabilirea unor strânse legături economice, comerciale şi culturale între cele două ţări. Un punct marcant în raporturile dintre Finlanda şi URSS l-a constituit semnarea, la 6 Aprilie, la Moscova, a tratatului de amiciţie, cooperaţie şi asistenţă mutuală. Acest tratat a fost încheiat pe taza tratativelor duse de delegaţia finlandeză, având în frunte de primul ministru Mauno Pekkala,care s a deplasat la Moscova, în urma invitaţiei conţinută în scrisoarea adresată de Generalissimul Stalin, la data de 22 Februarie a. c. d-lui Paasikivi, preşedintele republicii. Şi cu acest prilej, opoziţia din Dietă a manifestat o atitudine ostilă. , In sfârşit, o criză recentă a raporturilor dintre partidele coaliţiei guvernamentale, prilejuită de înlocuirea d-lui Leino (comunist) din postul de ministru de interne, a putut fi aplanată prin intrarea în guvern a D-nei Hertta Kuusinen, (soţia ministrului demisionat, Leino) ca ministru fără portofoliu. Presa sovietică s-a ocupat la timp de evenimentele din Finlanda, caracterizându-le ca „un complot reacţionar al dreptei, care a acţionat concomitent, pe două fronturi, sindical şi guvernamental”. După cum se exprima „Izvestia”, complotul dreptei tindea „să discrediteze „Uniunea democratică” în faţa opiniei publice şi să înlăture chiar pe reprezentanţii săi din guvern...” Rezolvarea crizei prin restabilirea compoziţiei guvernului cu respectarea vechei poziţii a celor trei partide politice, a constituit pentru opoziţie, un eşec. In fine pentru guvern, un necontestat succes l-a constituit reducerea cu 50 la sută a reparaţiilor, acordată cu atâta generozitate de către URSS. Cele şase grupări politice reprezentate în Dieta al cărei mandat a încetat, se înfruntă, joi, din nou, în faţa corpului electoral, fiecare contând pe propiile sale forţe. Rezultatul scrutinului care va fi cunoscut abia Sâmbătă, este aşteptat cu interes chiar şi în străinătate, unde sforţările poporului finlandez de a-şi găsi un echilibru stabil, au fost totdeauna urmărite îndeaproape. S. M. Două departamente m-au interesat în deosebi: acela al Artelor şi acela al municipiului Bucureşti, post în Am ocupat acest din ur, diferite rânduri ca ministru-guvernator al Capitalei, reunind primăria cu prefectura poliţiei, pentru ca prin puterea poliţienească să păstrez ordinea şi curăţenia cetăţii şi să apăr comandamentele unei perfecte urbanistice. La încheierea celuilalt răsboiu, am vrut să mut capitala în Transilvania, în mijlocul ţării, între Braşov şi Sibiu, pe la Avrig, pe malurile Oltului, în acel peisagiu idilic, cu climatul dement, printre dealurile protectoare. Găsisem chiar numele nouei metropoe: Dacoroma. Dar conducătorii de atunci ai ţării aveau imobile şi industrii la Bucureşti, ce s’ar fi depreciat în cazul unei strămutări. Şi Capitala a rămas tot pe tipsia fierbinte a Bărăganului, acolo unde au hărăzit-o Turcii, ca să fie mai aproape de reşedinţa Luminăţiei Sale paşa din Rusciuk. Cu banii grei care s’au investit în miile de blocuri bucureştene s’ar fi ridicat, în inima ţării, un oraş modern, unitar, cu bulevarde largi şi parcuri şi edificii şi monumente şi case sănătoase pentru muncitori. Nu s’a putut. Am preconizat atunci, ca vechiul Bucureşti să rămână cum a ost, oraşul cel nou urmând a fi zidit pe drumul Ploeştilor, la marginea lacurilor. Proectasem un caratier al ministerelor şi autorităţilor, una lângă alta, pentru înlesnirea demersurilor cetăţeanului. Locuinţe pentru funcţionari, băi, teatre, cinematografe. Aş fi dăruit, tot pe marginea lacurilor, terenuri pentru ridicarea regaţiilor străine, fiecare în stilulrii respective. Prin acest cartier al ambasadelor am fi avut o expoziţie a arhitecturei mondiale unică in .iunie. Târgoveţii noştri şi-ar fi ridicat locuinţe acolo, lăsând în pace bătrânul sat a! lui Bucur, înecat în grădini, cu uliţele lui strâmte şi întortochiate, atât de pitoreşti. N’aş fi lăsat pe particularii bucureşteni să-şi speculeze rele cu — N — de VICTOR EFTIMIUteva sute de metri pătraţi ridicând pe ele blocuri înalte şi subţiri ca nişte turnuri, fiecare după cum îl taie capul, cu tot felul de forme, culori şi dispoziţii ale ferestrelor, fără nici un stil, fără nici o unitate. Aşi fi impus fiecărei noui construcţii, ca măcar cinci la sută din valoarea ei să fie învestite în podoabe artistice, la parter, coloane, bas-reliefuri, arcuri, statui, piatră sculptată, mozaicuri. Aş fi acoperit Dâmboviţa, folosind terenul câştigat pentru parcuri. Cât mai multă vegetaţie, într’un oraş unde năpădesc atât de brutal fierul şi betonul, furând soarele şi aerul atât de necesare vieţii noastre.* Paralel cu reformele aduse în interiorul ţării am desfăşurat o vie activitate la ministerul de Externe, menit să facă lumii cunoscută România, bogatele ei talente, înaltele ei manifestări culturale şi artistice Ambasadorii mei, consilierii culturali, ataşaţii de presă trebuiau să-şi justifice activitatea prin măsura în care au contribuit la încadrarea României în umanitate. Concepute ca simple sinecure, preumblări pe banii statului în diferite centre ale planetei, misiunile diplomatice erau compuse din băieţi de familie cari ştiau cel mult, să facă frumos în faţa doamnelor, a cardinalilor din Soare Apune şi a granzilor de Spania. Indicam şi controlam activitatea trimişilor ţării: câte cărţi româneşti au făcut să fie traduse în capitala respectivă, ce expoziţii de pictură, sculptură şi broderii naţionale au organizat, ce cântăreţi români au angajat la Opera de acolo, ce tonerte ale Filarmonicei locale au făcut să fie dirijate de un român ? Ataşaţii de presă trebuiau să tipărească săptămânal, în publicaţiile străine, articole, ilustrate sau nu, despre România, şi să trimeată, săptămânal, ziarelor din ţară, articole ilustrate sau nu, despre poporul în mijlocul căruia ne reprezentau. O bună cunoaştere a meritelor unui popor atârnă greu in cumpăna judecăţii universale. Cultura şi arta sânt cuceririle supreme ale unei naţiuni care a înfăptuit reformele sociale, pregătind, printr-o bună stare materială şi sufletească a tuturor copiilor ei, acea revărsare a spiritului, acea înălţare spre culmile bunătăţii şi ale frumuseţei care onorează un neam şi-i fixează locul cuvenit în istorie. CRONICA FANTEZISTĂ PE CÂND ERAM MINISTRU LA însemnări de weekend Aspects de pe litoral — Despre peisaj, despre Mangalia și... despre prețuri — ba chiar din anotimpurile quasi, normale, — a lăsat locul viziunei de belșug în continuarea frescei. Acolo unde ne am deprins cu prelungirea pleșuvă a falezei până la linia ferată, cu pustietatea smârcurilor saline, iarba grasa ajunge la spinarea oilor. Chiar semeţii care înghimpau pe mari întinderi peisajul, chirciţi şi metalici, sunt frumoşi, înalţi şi rodnici. Ca niciodată floarea lor violetă şi roză cât pumnul, cât crizantema, de de grădină nu de pustă aridă. Am găsit Mangalia în zodie soliară. Cruţată în sfârşit şi vreme, nie de insistenţa ploilor, dar care au lăsat pe chipul ei, ca pretutindeni, efectele ei binefăcătoare. O Mangale verde până la plajă, savuroasă şi aromată, cum n-a fost de mult. Cu ogrăzi blagoslovite de eflorescenţe luxuriante, cu maidanele năpădite de lauri şi brusturi, cu uliţele pline de frunza necolbăită, lucie şi onctuoasă, a salcâmilor şi oţetarilor. Aer dulce, macerat ca niciodată în esenţele mentolate ale vegetaţiei. Chiar marea parcă miroase a pein şi levînţică. Deşi în staţiunile învecinate, Vas’le Roaită, Techirghel, Eforie, sezonul a fost inaugurat încă de la începutul lui iunie. — Mangala adevărat, localitatea aceasta ntr-o staţiune de cură cum sunt celelalte, însă mulţi ani amatorii de plajă şi „talasoterapie“ o frecventau chiar de pe la mijlocul lunei. E iar adevărat că în afara de alte pricini care nu se aseap măria cu pricinile ce grăbeau odinioară afluxul spre Calatis al concurenţiora „piele bronzată“, ■— ploile au jucat rolul obstacolulu» lui. De aceea vilele reţinute pentru diferite grupuri sindicale, au stat până acum neîntrebuinţate. In ce priveşte camerele lăsate la libera transacţie, nici nu au avut încă prilejul să se angajeze îrn matchul tocmelei, veche predilecţie a proprietarilor mangalioţi. Dacă are să ne luăm după preţurile cerute puţinilor vizitatori de weekend, veniţi pentru 2—3 zile, am deduce că proprietarii în chestiune au rămas la pretenţiile... inflaţiei. Neinformaţî asupra tarifelor luate de ministerul comerţului — e drept abia ori au fost publicate — neinformaţi asupra situaţiei buzunarelor bucureştene, ei au stabilt chiria lunară la o sumă ce oscilează intre 10.000 şî 15.000 lei. îşi închipue, naivii, că starea actuală e aidoma cu aceea din zodia milioanelor, că vor avea ocazia să specueze asupra FOX să'n amintire din perioada secetei, îşi aşteaptă deabia vizitatorii. E (Continitare în P&g. Călătoria spre Mangalia acum în plină expansiunea clorofilei, oferă aspecte inedite. De mult nu ne-a fost dat să admirăm o mai triumfătoare imagine a maturităţii vegetale. Ploile mănoase nu au lăsat nefecundat nici un petecuţ de câmpie. Rădăcini atrofiate de sterpi, ciunea anilor, germenii sterilizaţi de îndelungă uscăciune — s’au trezit ca sub efectul unor regenerald..... hormonale, născând te miri unde. Pe prundişul taluzului, între traversele şinelor, pe acoperişul magaziilor din gări şi chiar pe.. stâlpii telegrafici. Cum a ajuns acolo păpădia mei nu mai surprinde. De toate... Plantă domestică, floare de câmp, buruiană. Cop, densate, pară a transforrra tabloul botanic in culoare pură, chiar când îl priveşte de aproape. Verde, galben, roşu, violet... Adică lanurile necuprinse vrâstate de rapiţă, tivite cu albăstrele, împurpurate din loc în foc, până'n zare, de emoragia macilor foc de culori ce alternează şi se repetă fără eclipsă, hăt dincolo de Bărăgan, dincolo de zona presortit arabila, dncolo de regiunea „eminamente agricolă” ca să invadeze ţinutul de piatră şi nisip a marii. De la Constanţa la Mangalia, icoana de os şi cancinare răma s In toamna care vine arhitecţii se vor întruni într’un congres. Profitând de ocazie, arhitecţii şi tehnicienii Primăriei Bucureşti vor deschide o expoziţie care, după informaţiile presei, va cuprinde planuri, proecte şi machete urbanistice. Orice congres şi orice expoziţie, indiferent de natura lor, constitue, in principal, un fel de bilanţ vorbit, sau numai afişat al unei activităţi dintr’un răstimp determinat. Din acest punct de vedere, hotărârea artiştilor planşetei şi ai compasului de a se aduna la Bucureşti ne bucură. Intr’un congres se discută multe lucruri utile şi, câteodată, planuri idealiste isvorăte din colaborarea unor talente şi unor puncte de vedere foarte diverse îşi găsesc realizarea mai curând decât s’ar fi putut bănui. Am vrea, de aceea, ca atunci când se vor găsi toţi laolaltă, arhitecţii să nu uite că dacă Capitala ţârii arată aşa cum o vedem cu toţii, asta se datorează,în primul rând, unora dintre dânşii. Pentrucă nu trebue uitat că o bună parte dintre monstruozităţile răsărite peste noapte în centrul oraşului n’ar fi sluţit în halul acesta cettea dacă arhitectul însărcinat CU planurile convingea pe proprietarul respectiv că nici el nici Bucureştii n’au nimic de câştigat de pa urma unei şandramale ridicole fie plus. Şi ar fi putut-o face, relativ, uşor. In loc de asta am asistat, doicenii întregi, la o cursă in care snururile se încâlceau apocaliptic lM inovaţii stupefiante ce aveau, tn mod inevitabil, să ducă la uimi-* toarea cacofonie arhitectonică cu care astăzi trebue... să ne mândrim, pentru că altceva nu avem. Iată de ce am dori ca viitorul congres al arhitecţilor să caute sistemul apt să stăvilească imaginaţiile prea încinse, garantând primului oraş al ţării, cel puţin de o zi înainte, o desvoltare poate mai modestă dar neapărat decentă. Sufocăndu-şi căsuţele bătrâneşti între zidurile spuzite ale „stilului florentin”, şi meterezurile vertiginoase ale „blok-urilor”, Bucureştiul nostru mult iubit face impresia unui parvenit cu lanţ gros de aur. Ceea ce, să fim sinceri, nu merită FRED GHENADESCU CARNETUL NOSTRU NOTE PENTRU UN CONGRES ŞI O EXPOZIŢIE Joi i Iulie 1948 CHESTIA ZILEI Desen de B’ABG — Domnii, domnii scoateți, vă rog, palăria, Mă vadă și persoanele din spate... -fj