Adevěrul, august 1948 (Anul 61, nr. 17226-17251)

1948-08-02 / nr. 17226

Un plin început de fâgâdueli demnităţi umane. Osândită să poarte servituţi în rânduiala tiranică a familiei, femeia dela ţară în deosebi, n’a avut par­te nici de bruma de instrucţie a bărbaţilor. Bătălia împotriva analfabetismu­lui a dat unele roade. E un început,­­dar un început plin de făgădueli. Continuând sforţările, se va pu­tea ajunge ca într’o zi, statistica să nu mai aibă ce număra şi analfa­betismul să devină o amintire.­­ Dintr’un studiu publicat de doi imeii, svârlită pe-o treaptă inferioa­­r specialişti ai statisticii în revista tră, nu numai sub raportul incapact­­„Probleme economice”, aflăm că tăţii civile ci şi ai unei absurde ne­numărul neştiutorilor de carte con­tinua să se desumfle. Lumina firavă a abecedarului a început să­­pătrundă până în satele depărtate ale Maramureşului şi Moldovei, a­­­colo unde analfabeţii alcătuiau în- mpăimântătoarea majoritate a popu­laţiei. In aglomeraţiile urbane, în­tunericul descreşte mai repede, dar numărul celor care nu pot încă si­labisi afişele, rămâne destul de ma­re. In Capitală, bunăoară, avem Vreo 80.000 de concetăţeni care nu sunt în stare să-şi expue gândul în­­scris sau să citească cu mijloace proprii firma unui magazin. Dintr’o sută de bucureşteni, opt au nevoe de secretari binevoitori când tre­­bue să întocmească o petiţie sau să elaboreze o cartă poştală, iar când vor să afle ce se întâmplă în lumea asta care-i şi a lor, sunt siliţi să re­curgă la serviciile unui lector ca­pabil să buchisească gazeta pentru dânşii. Raportând procentul pe car­tiere, statistica a reuşit să desvă­­lue că printre locuitorii bulevarde­lor şi străzilor centrale, numărul celor fără ştiinţă de carte nu depă­şeşte 3 la sută, câtă vreme spre marginile oraşului aceştia cresc până la unu din zece. Nici nu era nevoe de o asemenea certtudine statistică, spre a şti că analfabetis­mul nu e o problemă culturală, ci­­una socială şi economică. Deşi în­văţământul primar e gratuit şi o­­bligatoriu, numeroşi părinţi nu-şi tr­imit copiii la şcoală. De ce? Şcoala nu costa parale, e ade­vărat, şcolarii însă trebuiau hrăniţi şi îmbrăcaţi şi părinţii nu se sim­ţeau in stare să facă asemenea in­vestiţii exorbitante. Tâncul ajuns la vârsta şcoalei primare era destinat atelierului sau prăvăliei, unde începea să cunoască munca sub înfăţişarea ei cumplită. Numeroase familii nu izbuteau să-şi echilibreze bugetele decât ex­­ploatându-şi copiii, plasându-i la „stăpân” ca să scape de grija în­treţinerii lor. Nu era deajuns ca Statul să pună la dispoziţia copiilor şcoală gratuită, dacă nu acorda în acelaş timp părinţilor condiţii de trai omeneşti. Un alt aspect al problemei poate fi văzut in faptul că femeile conti­nuă să dea analfabetismului pro­centul cel mai serios, depăşind pre­tutindeni numărul bărbaţilor lipsiţi de cea mai rudimentară cultură. Nici acest aspect însă nu e în­tâmplător, dacă ţinem seamă de condiţiile generale de viaţă ale fe­SERGIU DAN ----­r s* /evirul Proprietar: S. A. R. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” a Sl „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I Com. Nr. 142/946 ARUL 62 Ir. 17.22S /fiLfitMl FONDATORI. is r*'' AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 BRANIȘTEANU 1897-1947 Director H- SO­RE­AN­U TeMoane: Luni 2 August 1948 Eri s’a inaugurat „Parcal Copiilor“. ...La mai mare! Publicitatea 5.57.63 Redacţia 5.38.56 Administrata 5.57.63 NI 4 LE! PAR­SUL FACE PREGĂTIRI PENTRU GĂZDUIREA ONU-u­lui A patra sesiune ordinară a A­­dunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite se va deschide în toamnă, la Paris. Până la ridicarea viitorului palat al O. N. U.-lui, la New York, aşa acum s’a decis la uti­ma ses­une. Adunarea genera­lă este nevoită să-şi ţină şedinţele în diferite locaşuri de împrumut­Pentru sesiunea care va începe anul acesta, la 21 Septembrie, la Paris, guvernul francez a pus la dispoziţia O . U.-ului, Palatul­­ Chairlot — vechiul Trocadero. Alegerea Trocadero-ului a sus­citat o serie de nemulţumiri, în special in rândurile parizienilor. Protestele s’au referit mai ales­ la faptul că pentru adaptarea fru­moaselor săli dela Chaillot la ne­cesităţile întrunirilor O . U.-ului, au intrat în funcţiune cazmalele, care nu cruţă nici zidurile purtă­toare de vechi mărturii istorice. Ceea ce au mărturisit mai puţin deschis criticii parizieni, dar a constituit principala cauză a ame­­răciunii lor, a fost neplăcuta obli­gaţie a Franţei de a debursa, în calitate de gazdă, o sumă de vreo 500 milioane franci, cu cheltuelile adaptarea aranjamentului fotolii­lor din sală, se va face loc pentru 300 delegați, 300 consilieri al­de­(Continuare in pag. 2-a) GLOSE POLITICE „Defect ni­zare” de orga­ n. In­­ privinţa aprovizionării peşte a populaţiei, s’au făcut pro­grese demne de a fi semnalate. E neîndoios că, faţă de acum câteva luni, cantităţile de peşte puse in consumaţie au crescut iar preţul a scăzut. Unele dificultăţi de apro­vizionare mai stărue însă. Le sem­nalează şi „România liberă . „La Hala de peşte de la Obor, populaţia este silită aproape zilnic să alcătuiască interminabile cozi pentru a-şi procura peştele. Fap­tul se datoreşte unui defect de or­ganizare a societăţii „Rompesca­­ria” care aduce foarte târziu peş­tele in hală, după ce primii consu­matori s’au şi încolonat. On până se asortează peştele adus, noii consumatori îngroaşă rândurile primilor veniţi, dându-se astfel naştere cozilor respective”. Conflict Un conflict foarte serios a izbucnit între generalul Mac Ar­thur pe care colaboratorii săi îl numesc „the emperor of Japan ” şi consilierii James Killen şi Stentz­­field însărcinaţi cu „problemele muncii” în Japonia ocupată... Aceştia au demisionat, desolida­­rizându-se de măsurile, ordonate de generalul Mac Arthur prin care grevele muncitoreşti sunt inter­zise­­ . . .. — Nu vreau să acord privilegii muncitorilor japonezi, ar fi de­clarat generalul, lăsându-le drep­tul la grevă care va fi interzis muncitorilor, americani ! Arsenalul Explozia de la Ludwigshafen a provocat detunături prea puter­nice, ca să poată fi cocoloșită cu un comunicat oficial. Catastrofa aceasta a scos la iveală — dacă mai era nevoe de o confirmare — că uzinele grupului I. G. Farben lucrează material de război. Ex­plozia s-a produs la fabricile de anilină şi sodă caustică — materii care pot căpăta tot felul de în­trebuinţări. Ziarul „Neues Deutsch­land” observă cu acest prilej că Germania Occidentală se trans­formă „într’un arsenal al impe­rialismului, într’o bază de război”. Acord aerian Miercuri au început la Madrid tratative în vederea încheierii unui­­ acord aeria între Franţa şi Spa­nia f­ranchistă. Un ziarist a amintit cu acest pri­lej că relaţiile aeriene franco-spa­­niole au fost foarte „strânse" pe vremea războiului civil din Spania, când escadrele de bombardiere ale lui Hitler masacrau populaţia spa­niolă, constituin­du-şi in acelaş timp baze pe teritoriul franchist.­­ Pe vremea aceea, a precizat ziaristul francez, noi am dat lui Franco un mare sprijin aerian, re-11« timp ce lupte te t__.2— J ronhhK* Hifi Inihilt ti St conțin unu in Palestina, mediata fuzând să livrăm avioane renuhU-\rut Bernadotte­­» familia sase cânilor spaniol" dela Rodon in a taxa poștală plătită In numerar centefr ■woWSríi Dîrecțiuna Generale P. T. I Nr. 140.306/946 și *61 .020/547 SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ CRIZELE POLITICE DIN FRANŢA ŞI FINLAN­DA.-NOU­L PREŞED­ITE AL REPUBLICII UNGARE.­CONFERINŢA DANUBIANĂ Ungariei, isbucnită pe neaşteptate, ea nu par să aibă un caracter acu­zat pol­tic. Avem de a face mai mult cu un proces de conştiinţă, d. Zol­tán Tildy demisionând întrucât gi­­nerele său, ambasadorul Ungariei parte că nevalabilitatea Convenției de la Paris este determ­nată de două elemente: 1) neparticiparea Uniun­i Sovietice la acest pact in­ternațional, ea fiind atunci în pli­nă luptă de apărare împotriva nr. ^ U V VI Ut 111 Vli^Ul­iu UVUIlOUl pi V» 4 ' ---I O ■ m * ----1* *■ 1 “ **•» ședintelui. La Moscova, reprezen. 1 în Egipt, fusese arestat pentru cri-1 tendenționismului străin: 2) mod:-4__X î CA-__ f I — r?___. • ma At* Inulfo frarluro PnroTl T P.il f*flP rpiipfafp orl­loa rnnijaM+îflî f cările repetate aduse Convenţiei de către puterile semnatare care au admis ca Germania şi Italia să primească un rol important în con­trolul Dunării. D. Vîşinski a res­pins deasemenea cererea statelor occidentale ca hotărîrile actuale Conferinţe Dunărene să fie luate cu unanimi de voturi pentru a fi valabile. Reprezentantul Uniunii Sovietice a declarat „că hotărîrile conferinţei vor fi puse în aplicare chiar dacă nu toţi participanţii sunt de acord”. Desbaterile Con­ferinţei continuă. La desbateri Austria nu participă decât cu titlu consultativ. tanţ­i Statelor Unite, Franţei şi Angliei au fost primiţi în audien­­ţe separate de către d. Molotov, după ce o zi înainte avuseseră au­­dienţe la d. Zorin, ministrul ad­junct la externe. La Belgrad, re­prezentanţii a unsprezece naţiuni au început să discute problema na­vigaţiei pe Dunăre. Crizele politice din Franţa şi Finlanda sunt acum rezolvate. In Finlanda, noul guvern al d-lui Fagerholm este format — cu ex­cepţia ministrului de justiţie — numai din social-democraţi. In Franţa, guvernul d-lui André Ma­­rle botezat „cabinet de coaliţie re­­publicană”, e format din radicali, socialişti şi M.R.P.-işti. Greutăţile pe care le are d. Marie sunt mul­­tiple, atât în raporturile sale cu opoziţia, cât şi cu socialiştii din sânul său. De aceea se prevede că asemenea guvernului Schuman, cabinetul d-lui André Marie îşi va pierde o parte din timp cu soluţio­narea d­ferendeor intestine, în loc să atace problmele grave ce se pun actualmente Franţei. Săptămâna care începe va fi decisivă, întrucât Adunarea Naţională va avea să discute planul economic al d-lu Paul Reynaud care a suscitat vii aprehensiuni în rândurile parla­­mentarilor socialişti şi ai opoziţiei. Cât priveşte demisia preşedintelui, Săptămâna care a trecut s’a caracterizat prin crize politice lo­cale şi prin discuţiuni internaţio­nale. In Franţa şi Finlanda crize de guvern. In Ungaria demisia pre­mă de înaltă trădare. Criza prezi­­denţială va fi soluţionată astăzi. Adunarea Naţională maghiară este convocată pentru a alege pe noul preşedinte de Republică, iar partidele politice sunt de acord ca secesorul d-lui Tildy să fie d. Ár­pád Szakasits, fostul preşedinte al part­dului socialist, astăzi fuzionat cu partidul comunist. Dintre problemele internaţionale rămân descri­se încă problema Berlinului şi aceia a navigaţiei pe Dunăre. Reuniunea de la Belgrad în cele trei zile de desbateri a evidenţiat poziţiile antagonice d­ntre statele riverane şi puterile occidentale. In timp ce Marea Britanie, Statele Unite şi Franţa invocă tratatul de la Paris din 1921, pe care î l soco­tesc încă în vigoare, naţiunile ri­verane cred că acest tratat este abrogat în urma celui de al doi­lea răsboi mondial. Delegaţii Ce­­hoslovaciei, Iugoslaviei şi Româ­niei s-au ridicat îmotriva ace­lor „drepturi câştigate” pe care le invocă puterile apusene şi care — aşa după cum a remarcat d.na Ana Pauker — ar însemna „per­manentizarea vechilor convenţii care loveau în interesele popoare­lor din Bazinul Dunării. Reprezentantul Uniunii Soviet­­­ce, d. Vişinski a arătat pe de altă­­ altă problemă care atrage a­­tenţia opiniei publice mond­ale este Palestina. După hotărîrea guver­­nului Statului Israel de a nu ad­mite demilitarizarea Ierusalimului şi de a cere o „revizuire” a pla­nului de împărţire a Palestinei, noui discuţiuni au fost iniţiate de către mediatorul Naţiunilor Unite. Contele Bernadotte va întreprin­de săptămâna aceasta o călătorie de şase zile la Haifa, Beyruth, A­­man şi Cairo, pentru a d­ecuta din nou cu evreii şi arabii situaţia Ierusalimului şi problema refu­giaţilor arabi de care, statele a­­rabe condiţionează cont­iuarea armistițiului actual. T. S. # In Germania de Vest — Ciudăţenii rău prevestitoare — In zonele apusene ale Germa- fapte grave comise în timpul răz­­niei se petrec în adevăr unele iu­­boiului dintre cari unii au fost de senz­are problema ce şi-a uul fapt aşa de obişnuit ca oraam­­pus-0 şi pe care urmeaza s’o re­­zarea trenului de plăcere de către zolre Tribunalul de la Nuerenberg,­­ Direcţia Căilor Ferate pentru Du­dacă experienţele cu gaze toxice făcute asupra internaţilor din la­gărul de la Dachau constitue sau nu crime contra umanităţii? Este admisibil ca oameni nejudecaţi şi deci presupuşi nevinovaţi să EM. SOCOR de amenajare­ In schimb, în graba lor de a-şi calcula pierderile, fran- j cruri ciudate cari nu rimează de cezii au uitat să socotească totalul­ loc cu obligaţiunea luată de acu­ devizelor forte care vor intra o­­dată cu cele câteva mii de oas­peţi străini, ceea ce nu-i chiar de neglijat. Trocadero-ul a rămas una din­ ultimei conferinţe a celor 4 mi cele mai mari săli de teatru di­­i­niştri de externe şi am arătat a­ Paris. In această sală, vor avea tunct­ cu fapte, cifre şi unele re­­loc adunările plenare al­e viitoarei­­ cunoaşteri chiar din partea gu­­ses uni a Adunară generale. Prin f Vemeior englez şi ameerican că panţii lor de a denazifica şi demi­litariza aceste teritorii. Am mai discutat odată unele I aspecte ale problemei cu ocazia ! ilHîme,! r*r­ nforínfa o CSlOl* 4 U­lî“ procesul de denazificare ăl Ger­maniei de vest este de o înceti­neală inexplicabilă şi că demilita­rizarea nu face niciun progres. Cu excepţia câtorva fabrici de materiale de războiu, de cari se vede că puterile ocupante aveau nevoie şi cari au fost demontate şi scoase de pe teritoriul fostului Reich, toate celelalte, în număr de câteva sute, au rămas pe loc. Acestea se petreceau şi le spu­neam acum mai bine de un an. De atunci se pare că lipsa de vigilenţă şi indulgenţa armatelor de ocupaţie din zonele de vest s-au accentuat şi mai mult luând aspectele unei toleranţe încuraja­toare pentru elementele hitleriste active de altădată. Aşa se explică, între altele, sancţiunile uşoare şi, adesea achitările pronunţate de Tribunalele militare în procesele naziştilor daţi judecăţii pentru calificaţi criminali de războiu sau învinuiţi pentru crime contra umanităţii. Iar când se întâmplă totuşi că Tribunalul aplică sancţiuni grele chii colaboratori ai trinităţii şi­­— cum a fost în timpul din urmă d­er­ Goering-Goebbels cazul călăilor dela Dachau cărora i s’au aplicat textul ce prevede pedeapsa capitală — guvernul Statelor Unite a suspendat exe­cutarea sentinţ­ei cu motivarea că, în cursul cercetărilor s’ar fi pe­trecut unele nereguli. N’ar fi ex­clus ca aceste „nereguli“ să ducă şi la o revizuire a procesului şi acuzaţii să iasă din proces cu fruntea imaculată, zâmbitori şi li­beri, gata să-şi pună bestialele lor aptitudini în serviciul cui are nevoie de ele. Pe de altă parte, în zonele apu­sene ale Germaniei, administraţia este împănată de elemente notorii hitleriste. Fireşte nu vom susţine că într’o ţară ca Germania, care a fost atât de infectată de doc­trina nazistă,­­ denazificarea să meargă până la ultima consecin­ţă şi cel din urmă funcţionar să fie epurat şi înlocuit. Aşa ceva ar fi şi imposibil. In nici un caz însă nu este admisibil şi nu corespunde cu prevederile acordului de la Pots­dam, ca înalţi funcţionari, cu vas­tă competinţă şi mare răspun­(Continuare în pag. 2-a) Puterea obişnuinţei 3000 pensionari n’au fost găsiţi pentru a li se înmâna pensia la domiciliu. Desen de ROSS — De trei zile umblu cu pensia după Vasilescu­. — ...Şi el o aşteaptă la percepţie. decât alţii. După o nesăţioasă „vâ­nătoare a fericirii’ pe calea bunu­lui trai, leneviei, luxului şi volup­tăţii, toţi aceşti oameni naufragia­­dere să fie recrutaţi dintre hitle-­ ză în disperare şi pesimism. Impre­­siştii notorii. De asemenea este­­ sme­ri senzaţiile care se repetă, fie ciudat ca la conducerea între- j ele oricât de încântătoare, se tocesc prinderilor ce constituiau altădată si lasă loc­ului a0­ sufletesc care r , - , . , n „ nu mai poate fi umplut cu uşurnţa. potenţialul de războiu a Germa- Goana dup­ă altele 5­ mai tari fer­mei, sa fie lasaţi sau instalaţi re­­vine atunci o necesitate obositoare, deadreptul dureroasă. Aceste reflexii par desigur exce­sive dacă le facem pe marginea a­minecă până la Snagov şi înapoi. Flăcerea de care e vorba în acest caz se adresează mai puţin simţu­rilor, cât nevoii de recreaţie, uită­rii grijilor , zilei şi desfătării pe care o simte omul in fata unui spec­tacol al naturii sau respirând ae­rul curat al munţilor. In acest caz plăcerea echivalează cu odihna spi­ritului şi a trupului, ea se define- CARNETUL NOSTRU TREN DE PLĂCERE Plăcerea ca punct de program în ste prin comparaţie cu efortul dat viaţa omului este o invenţie căre­­ timpul săptămânii, ea vine ca a ş­tiu trebue confundată cu aceea a­­ necasitate tot aşa de sănătoasă şi lui Epicur, de acum două mii de pozitivă ca munca însăşi. Tren de ani, când cunoscutul filosof grec­­ plăcere şi tren de odihnă sunt unul susţinea că motorul ascuns al totu- şi acelaş lucru ror faptelor omeneşti este căutarea Odihna este însă o exigenţă pa cu orice preţ a­ senzaţiei plăcute, cât de obişnuită şi firească, pe a- Nu există plăcere pentru plăcere,­­tât de pretenţ­ioasă. Este o mare in­­j Blazaţii^ şi esteţii o ştiu mai bine ţelepciune să cunoşti arta de a te odihni sau arta de a organiza odih­na altuia. Repausul adevărat nu­ coincide deloc cu inactivitatea. Pen­tru un om obişnuit să muncească, abandonarea complectă a oricărui­i efort de atenţie sau de mişcare de­ţine o pedeapsă. Iată de ce ni se pare că trenul de plăcere din ziua de azi comportă ANDREI FILIMON (Continuare în pag. 2­ a) CHESTIA ŢEPI Se vor face mezeluri 4Î# peşte. Stau pescarii laolaltă. Şi-i aud, cuprinşi de zel: „A căzut ceva, la baltă?” — Ia, ...o leacă de mezel! —­­ F. Lefpodă POLITICA GENERALULUI CLAYS « 1 t­i i ’A.. ? 1­­ 1 1 .... .'fi Intre tonul «militar» si cel «diplomatic» Caracterizând impasul în care , testabil, nu o doresc nici ruşii”, nu in cei trei aliaţi , poate constitui „un ideal al condu­s s au trezit la Berlin occidentali, ziaristul american Walk­ cer­i de S­­ter Lippman, scria zilele trecute în „New-York Herald Tribune”: „Pol­itica Statelor Unite faţă de Germa­nia, a dus, cum era şi de aşteptat la situata dificilă care s’a creat astăzi la Berlin. Izbindu-se de acea­­sta situaţie dificilă, Statele Unite s’au pomenit acum într’o încurcă­tură”. Nu este pentru prima oară când­­ Walkter Lippman are ocazia să su­pună unei severe critice politica oficială a departamentului de Stat in legătura cu Germania. De data aceasta observaţiunile comentato­rului diplomatic, privesc in special rolul jucat de generalul Lucius Clay, comandantul forţelor ameri­cane în Europa şi, totodată, guver­­­­natorul uii­tar al zonei de ocupa­ţie americană din Germania, in de­terminarea actualului curs al poli­­­­ticii americane in Germania. In articolul la care ne referim, Lipp­man cere ca „Statele Unite să înce­teze a mai susţine politica genera­­lului Clay cu privire la Germania”. Concluzia cunoscutu­i j­urist este că politica americană­­ier­i mania „pe care nu o doresc­ ger-­­ manii, nu o vor francezii, nu o vor noronezii şi cehi, şi pe care, incon­pe care ar trebui să adopte Europa”. Am mai avut prilejul, scriind a­­cum câteva zile despre „situaţia” de la Berlin”, să arătăm că tot Lipp­man socoteşte a fi sosit timpul u­­nei reexaminări, în patru, a întregii probleme germane. Această apreciere începe să-şi găsească, din ce în ce mai mult, un ecou puternic în unele organe de presă şi chiar în unele cercuri di­plomatice din occident. Atmosfera de tensiune creata printr’o susţinută campanie de pre­­să în crescendo, prin dramat­ie întrevederi diplomatice, misterioa­se călătorii şi inspecţii ale unor înalte personagii, pare a ceda a­­cum locul unui climat mai rezo­nabil. După cum susţin unii observa­tori străini, între Departamentul de Stat american şi comandamentul militar amerian din German­i, au existat serioase divergenţe cu pri­vire la metodele ce urmau a fi apli­cate în politica faţă de Germania. Se afirmă că procedeele „diploma­­tice” ale d-lui Marshall ar fi fost adesea contracarate de metodele „tari” ale genera­­lui Clay. Politi­ca comandantului militar ameri­can a fost, de altfel, încurajată de cercurile militare din Washington și în special de ministrul de război Forrestal, ca și de adjunctul aces­tuia, Draper, care a avut ocazia, recent, să inspecteze Germania, împreună cu generalul Wedema­­yer. Girul cercurilor militare a­l Ca­pitalei l-a încurajat, probabil, pe generalul Ciay să adopte, de la în­ceputul creării dificilei situaţii din Berlin, un ton cu totul neob­şnuit. „Trupele americane de sub co­manda mea vor face uz de arme, dacă­ va fi necesar... Sunt ferm ho­tărât să nu mă las intimidat...“, au fost primele declaraţii făcute de gen. Clay imed­at după ce autori­tăţile militare sovietice hotărâseră măsurile de restrângere a circula­ţiei feroviare şi rutiere în zonele vestice din Berlin, ca un mij­oc de S„ M. (Continuare în pag. 2-a) CITIŢI în PAG. Il-a: Folietonu! ».Adeverului”. Veridicul în literatură df. Gr. Tăuşan

Next