Adevěrul, octombrie 1948 (Anul 61, nr. 17278-17304)

1948-10-01 / nr. 17278

V GLOSE POLITICE Dilema D. Stafford. Cripps se află la Washington. Se înţelege că nu plă­cerea de~a revedea statuia Liber­tăţii şi Capitoliul, l~au hotărît pe ministrul finanţelor britanice să sboare in Statele Unite. Reporte­rii n’au avut nevoe de astă dată de prea multă perspicacitate spre a afla ce anume l-a pus pe dru­­muri, tocmai acum, pe Sir Staf­ford. Noul program de înarmări a­­nunţat de d. Herbert Morrison în Camera Comunelor şi scăderea re­zervelor de dolari ale trezoreriei engleze, constitue motive serioase pentru o asemenea călătorie. Acest program de înarmări nu pare să înlesnească refacerea industrială a Angliei, ci dimpotrivă pare să o pericliteze. Un înalt funcţionar care însoţeşte pe ministrul de fi­nanţe în pelerinajul său la Wa­shington, a atins problema cu de­stul humor, înainte de a decola: — Sir Stafford se duce să spună americanilor că Anglia este în si­tuaţia unui om care având nevoe de o pereche de pantofi vede că i se oferă spre vânzare un pistol. N’avem bani şi pentru pantofi şi pentru pistol, aşa că alegerea e foarte dificilă! Ori ne refacem, ori ne înarmăm­ Nu le putem face pe amândouă deodată! Conversaţie diplomatică Contele Sforza, ministrul de ex­terne a Italiei, e un domn bătrân şi ostenit. Ambasadorii streini cari vin să-l vadă, au băgat de seamă că după o convorbire de un sfert de oră, interlocutorul lor dă sem­ne vădite de oboseală. Astfel în cercurile gazetăreşti din Roma, se povesteşte că, acum câteva zile, când ambasadorul american ve­nise să-i facă un lung expozeu a­­c­upra atitudinea St­atelor­ Unite în problema coloniilor italiene, con­tele Sforza a ascultat atent vreo douăzeci de minute, apoi a... aţi­pit. Crezând că ministrul de ex­terne ţine ochii închişi pentru a reflecta mai bine la cele auzite, ambasadorul continuă să vorbească Când sfârşi, contele se deşteptă surâzător: — Scumpul meu ambasador, sunt Mo­­n totul de acord cu tot ce mi-aţi spus până în clipa când m’a furat somnul... Cât priveşte pentru rest, aş avea unele obiecţii de făcuţi Problemă grea Miercuri dimineaţa s-a întrunit la Elysee un consiliu de miniştri, sub prezidenţia d-lui Vincent Aud­riol, preşedintele Republicei, pen­tru a discuta problema dureroasă a preţurilor. Desbaterea a fost foarte însufleţită, divergenţele de opinii fiind mai mari ca oricând. Când d. Francois Mitterand, mi­nistrul Informaţiilor, a părăsit sala de consiliu, ziariştii s’au re­pezit să are ce s’a hotărât. — Nu s’a hotărît nimic, răspuns, d. Mitterand• Problema preţuri­lor va fi reluată într’un viitor con­siliu de miniștri. Vă pot spune însă cu certittudine că toată lr­mea a fost de acord asupra unui lucru. — Care? întrebară gazetarii. D. Mitterand surâse: — Toţi miniştrii sunt de acord că problema e foarte grea! «WC* vfflUJf.- LV U.Il.S.S. Un bulevard din centrul oraşului Stalino FONDATORI: 9 AUJIL 62 - Hr. 17.270 4 PAGINI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 *3'" Proprietara S. A. R. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” SI­­,DIMINEAȚA” Registrul de publicaţii al Tr.b­. Ilfov S. I Corn. Nr. 142/948 Director H. SORE­ANO BIROURILE: BUCUREȘTI Str. Matei Millo 11 Telefoane Publicitatea Redacţia Administraţia 5.57.63 5.38.56 5.57.63 NOI LE REDUCE»! Dr. PREŢURI Pentru a treia oară de la refor­ma monetară din 15 August 1947 încoace, consiliul de mi­niştri a­ găsit posibil şi cu cale să reducă preţurile. Dacă reduce­rile din ajunul lui 1 Mai 1948, au afectat în chip unitar, şi pornind de la produsele de bază, toate ra­murile de producţie şi serviciile publice — scăderile dela 22 Au­gust 1948 au privit unele tarife publice (căi ferate, telefoane) şi preţurile mărfurilor din comerţul de Stat, iar ultimele reduceri, a­­cele hotărîte în consiliul de mi­niştri de ori, se referă la produ­sele alimentare, de îmbrăcăminte şi încălţăminte. A treia reducere de preţuri In­­trun interval de timp mai mic de 13 luni de zile este un eveni­ment puţin banal. însăşi propor­ţia reducerilor, care începe dela 20 la sută şi se urcă până la 50 la sută este foarte însemnată. Ea va contribui în chip simţitor la uşurarea condiţiilor de traiu ale populaţiei noastre. Dar, ceea ce este poate la fel de remarcabil, este că prin noua reducere de preţuri se afirmă, fără putinţă de îndoială, o tendinţă aproape am putea spune o lege­ a desvoltării noastre economice: experienţa ultimelor 13 luni ne arată că fie­care etapă în sporul producţiei noastre este însoţită de o ime­.. .« . .. punând reguli respectate de toţi locui­tiiata, am­ putea afirma, aproape"torîi oraşelor civilizate de pe glob. A­ automată îmbunătăţire a Stan-a­ceasta atitudine ne este, de altfel, mult dardului de viaţă. Este adevărat că am pornit de la un nivel foar­te scăzut şi că trebue să ţintim foarte departe! Se poate pune întrebarea cum a fost şi este posibil ca o ţară re­lativ înapoiată, cum este ţara noastră, cu un utilaj redus şi în­vechit, cu isvoare puţin abunden­te pentru o serie de materii pri­me foarte importante, purtând încă dacă nu rănile, dar cicatri­uşurată de faptul, constatat de toată lu­mea, că de câtva timp, cu toată indisci­plina cetăţenilor, străzile şi trotuarele arată mult mai curat ca înainte. Dar dacă municipalităţii i se datoresc cir­cumstanţe atenuante în ceea ce priveşte curăţenia oraşului, nu acelaşi lucru pu­ţini spune în legătură cu aspectul viu al străzilor. Cu­ toate iureşurile periodi­ce întreprinse de poliţia comunală, ar­terele principale continuă să adăposteas­că o umanitate mizeră şi sgomotoasă, o faună extraordinară şi neverosimilă, cerşind, implorând sau oferind spre vân­zare alimentele şi obiectele cele mai ne­tele războiului­­ să dea dovada ,a®mari, bradafiri, femei Cu coşuri linei forţe­i economice, dovada­­ pline de ouă alterate, vânzători de nai­­unei vigori atât de mari, ca a-'talină sau de brăţări „nylon”, specialişti ceea care a îngăduit trei re­duceri consecutive de preţuri, în vreme ce ţări cu o veche tradiţie industrială, se sbat într’o gravă criză. A treia reducere de preţuri este de natură să convingă opinia noastră publică cum că nu e ne­voie decât de perseverare şi con­­tinuare a eforturilor de până a­­cum — pentru a ne pregăti noui uşurări ale condiţiilor de viaţă. Ani. IARMAROCUL PE STRADĂ Se munceşte cu temeiu pentru ca Bucureştii sa capete o înfăţişare pe cât posibil mai decentă. Dacă ne gândim la dificultăţile enorme pe care trebue să le înfrunte serviciile municipale în­sărcinate cu dereticarea oraşului, tre­bue să mărturisim că la Primărie bună­voinţa nu lipseşte. Lipsesc în schimb uneltele necesare şi concursul cetăţeni­lor. De aceea, nu vedem cum s’ar pu­tea face mai mult dintr’o urbe adăpo­stind seminţia cea mai nedisciplinata de locuitori şi utilizând instrumente puţine şi rudimentare. Numai cine ştie că toa­leta a 8000 ha. — la atât se ridica suprafaţa oraşului — trebue făcută zil­nic de 1400 măturători, utilizând 764 tomberouri, 53 autocamioane şi... 2 stro­pitori îşi poate da seama de dificul­tăţile enorme cu care are de luptat Pri­măria.­­ Pentru aceste motive ne vom feri să reproşăm edililor bucureşteni obraşul fe­­ştelit al unei Capitale în cuprinsul că­reia fiecare face ce vrea, fără teamă de ordonanţe şi ignorând cu voluptate de­ciziile oficiale stabilind restricţii şi im­ în curăţatul pantofilor „la minut”, in­divizi imposibil de clasat într’o „bran­şe” oarecare, oferind insistent apărătoa­re pentru carnete de identitate, chewing­­gum, bomboane, brânzoaice, ciorapi băi-FRED GHENABESCOI (Continuare în pag. 2­ a) Tax i pfllfall pISfill in mimerar conform iprnMrii Directiuni Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 |f 261.020/947 El­O­B­L­M­A LOCUINŢELOR Cu câteva zile în urmă ne-am ocupat încă o dată de problema lo­cuinţelor — sau mai exact — de criza de locuinţe. Se înţelege că ar fi fost greu să descoperim aspecte noui şi inedite la o racilă care nu datează de eri, şi nici nu se pot născoci soluţii noui şi ingenioase pentru a-i pune capăt. Ca în a­­proape toate problemele, singura soluţie potrivită e tocmai aceea care-i la mintea oricui — adică o campanie de construcţii susţinută cu mijloace suficiente. Bineînţeles nu e vorba numai de capitaluri — ci şi materiale in­dispensabile, uneori anevoe de gă­sit. Fierul şi cimentul necesare al­tor construcţii de interes naţional n’ar putea, satisface toate nevoile acest domeniu, indicând ce s’ar mai putea face. Ne-a­m dus şi noi, împinşi de o explic­abilă curiozita­te, la această expoziţie, a „Centra­lei Industriale a mobilei şi produ­selor finite din lemn” spre a cer­ceta nu atât mobila de tip popular, cât cele două tipuri de locuinţă, a­­mândouă demne de interes. Fieca­re casă e alcătuită din două apar­tamente, într’un stil sobru şi co­chet. Tipul M. 21 oferă un vesti­bul, 0 verandă, o odaie de dormit, încă o odaie, o bucătărie şi inev­­tabila cămară, iar tipul M. 31 vă­deşte o preocupare mai vie de confort, înfăţişându-se ca o locu­inţă aproape somptuoasă: verandă, vestiar, toaletă, cămară şi trei odăi destul de spaţioase. Era firesc deci să se ajungă la­­ Acoperământul este din ţiglă, formula utilizării lemnului, mate-­ pereţii sunt­­ căptuşiţi cu o materie m­ai de tare dispunem în­ cantităţi­­ izolatoare care a satisfăcut ţoale îndestulătoare, pentru a obţine lo­cuinţe convenabile. O expoziţie a industriei forestie­re înfăţişează câteva realizări in probele, înlocuind perfect un zid de‘40—50 cm. grosime —­ totul pare conceput cu grijă şi realizat cu măestrie. Deocamdată nu sunt decât prototipuri, dar nicio piedică nu stă în calea unei producţii în serie. Costul unei asemenea case nu depăşeşte patruzeci la sută din preţul unei construcţii echivalente de zid — şi acest cost se va mic­­şora mult când se va trece la fa­bricaţia în serie, aşa cum se pro­­ectează.­ Ca orice încercare de­ a rezolva practic problema locuinţelor, ini­ţiativa Centralei Industriale res­pective, trebue studiată cu toată atenţia. Ştim că arhitecţii noştri sunt pregătiţi să ne dea mari ope­re arhitectonice într’un material care să înfrunte vremea. Cum în­să, cel puţin deocamdată, nu ne putem gândi, la asemenea î­­nfăptu­­iri trebue să ne hotărîm să apu­căm pe un drum mai modest. A­­m­ânând proectele viitoarelor ora­­şe — aşa cum se întrevă­d urba­niştii noştri cei mai calificaţi — să­ pornim, neîntârziat, la fabrica ■ rea caselor de lemn. • • G. B. VALOAREA A EtVSOR! LOCATIVA '^ÎNCHIRIATE ApartaiîîSKtels la care visarea lasativă n’a scăzut cu 25 la suta Comisiunea centrală fiscală a | Lucrul acesta fiscal 'î-'a admis avut de rezolvat o problemă • din primul moment, deoarece care interesează pe un mare nu­măr­­ de proprietari și chiriași pretinde impozitul imobiliar de 27 Conform legii, valoarea locativă la ftă din cuantumul chiriei _ 3___i_îi«t__ ~ A Y. rîlirva r»la oca­zii­ îmrinvîjnî cnP. a imobilelor se stabilește odată la cinci ani prin recensământ. In intervale, impozitul se modi­fică numai dacă venitul real a sporit sau a scăzut cu cel puţin 25 la sută. In momentul de faţă,­­ mulţi credeau că chiriaşul plătind im­pozitul de 27 la sută, proprieta­rul nu mai are nici o obligaţie de ordin fiscal, în ce priveşte impo­zitul pe clădire. Comisiunea a opinat însă că prin legea chirii­lor nu s’a modificat întru nimic legea contribuţiilor directe, aşa încât în cazurile în care chiria a scăzut cu mai puţin de 25 la sută, proprietarul trebue să plă­tească impozitul la vechea va­loare locativă. Numai impozitul special de 40, 60 sau 75 la sută se aplică ex­clusiv pe chiria plătită efectiv. In realitate, venitul a scăzut cu mai mult de 25 la sută pentru aproape toţi proprietarii. Dacă chiriaşul e încadrat la lit. c, chi­ria e cu 55 la sută mai mică de­cât cea din 1938, deci în majori­tatea cazurilor cu 60—70 la sută mai mică de cea fixată la re­censământul din 1942, deoarece din 1938 la 1942 chiriile au mai crescut. Dacă chiriaşul e încadrat la lit. b sau c, el plăteşte aceiaşi chirie ca şi în 1938 sau dublul ei. Dar din această chirie 40 sau 65 la sută merg Ia fisc pentru impozitul special, deci nu sunt­­ un venit al clădirii, după ce s’a scăzut impozitul spe­cial. Numai la contractele noui, ne­prelungite, la care nu se plăteşte impozitul special, poate fi vorba de venituri care să nu fi scăzut cu 25 la sută. De asemenea, mai este cazul la imobilele în care locuesc şi proprietarul şi chi­riaşul. Cum impozitul se stabi­leşte pe tot imobilul, global, s’ar putea ca într’o clădire cu un apartament mare pentru proprie­tar și unul mic, închiriat, scă­derea cu 55 la sută a chiriei pen­tru acesta din urmă, să nu atra­gă o scădere peste 25 la sută a valorii locative totale. Credem că decizia Comisiei centrale fiscale priveşte numai puţinele cazuri , arătate mai sus, în care venitul din clădiri n’a scăzut cu mai mult de 25 la sută­ Pentru celelalte, rămâne în vigoare regimul de azi, cu alte cuvinte se plăteşte impozitul de 27 la sută la chiria primită, fără să fie nevoe a se face o cerere specială de scădere, cum se făcea altădată. , , t * K ■ ţ i Acuma nu este vorba de con­tracte, relativ rare, încheiate prin bună învoială,­ la­ un preţ cu 25 la sută mai mare,sau mai mic decât valoarea locativă, stabilită prin recensământ, ci de o dispo­ziţie generală stabilită prin lege,­­asupra căreia nu pot exista dis­cuții sau suspiciuni. In orice caz, ar fi de dorit să se dea un comunicat prin care să se precizeze acest lucru. A. ŢEPI Cismarului, care-şi spore­şte mereu preţurile. Prea mă pui la biruri grele! Asta nu-i comerţ, ci troc. Pentru talpă şi pingele. ..Pielea ta mi-o ceri în loc! F. Lobodă Vineri 1 Octombrie 1940 A fost arestat un individ care fura noaptea firele de telegraf de pe stâlpi ...Până a fost interceptat! SJiL«CSSKSSau CHESTIA ZH.E) CONFUZIE SUGACII au dreptul la un cu­pon de americă. Desen de ROSS — Vreţi un cupon de americă ? In ce Calitate ?, — Sugaci... „ . BE3PRE IEP05ÎÎAJ SFATURI PENTRU UN COLEG DEBUTANT Colegului debutant în reportaj, care mi~a făcut cinstea să mă înt­­rebe dacă nu cumva mi-a rămas din stocul vechi vreun subiect ine­dit, o „lovitură” cum se spune în jargonul breslei, dintre acelea care avansează într’un singur ceas cu trei galoane o carieră abia începută.—­ i~am răspuns: — Regret, nu mi-a rămas nici un subiect virgin. Toate le-am epuizat la vremea lor. Sau au fost devorate de timp, ceeace în definitiv e un drept al lui oricât s’ar părea de canibală apucătura, măcinate până la os, șterse din universul lor obiectiv. Au fost,,.. Dar ce înţelegi de ta printr’i­n su­biect „gras”, extraordinar? Pre­supun că nu ceva care să contra­zică sensul şi finalitatea reporta­jului, care nu-i decât o cantă pentru harpondt realitatea, o son­dă ce captează conţinutul diver­selor zone ale realităţii. Realita­tea există independent de repor­ter, nu şi un produs al imagina­ţiei sale. Ea se mai cheamă şi viaţă. E adevărat, viaţa nu-i o vitrină ce-şi etalează una lângă alta, nu­merotate şi etichetate, compo­nentele inventarului. E mai curând un bazar variat, un bric’ a-brac împrăştiat pe diverse pla­nuri şi în osteneala şi agerimea exploratorului rezidă m­eritul de a nimeri „trouvaille”­ul. Iar dibă­cia lui îl valorifică, indiferent da­că e o piesă ce se impune dea­­dreptul prin dimensiunile ei mari, sau e o aripă de libelulă, ce de­vine somptuoasă draperie prin magia ocheanului fotografic mâ­nuit cu talent. In treacăt fie zis, talentul nu-i o însuşire de prisos în nici o meserie, mixte în a scri­sului pe care-l diferenţiază de „fotograf­ia­ ama­tor”, de procesul­­verbal. Dacă-l posezi nu-i nevoie să abordezi teme spectaculoase, temerichtiozaur!, ci o simplă pot­coavă. Nu-i nevoie să scotoceşti prin cutele şi tainiţele realităţii ca să descoperi viţelul cu două capete, singurul subiect în mă­sură să răspundă, s’ar zice, nă­zuinţelor d-tale profesionale hi­pertrofiate, fiindcă e excepţional. Ai văzut cum se făureşte o pot­coavă? Da, e mai greu să „scoţi efecte” din bucăţica asta modestă de moral, decât dintr’o locomoti­vă. Aceasta din urmă, ca să zic aşa, se impune de la sine, se insta­lează arătos pe... cinci coloane de gazetă. Potcoava e mai sfioasă, se oferă mai dificil şi de aceea socot că prezentarea e­ e o încercare de virtuozitate pentru un ziarist înzestrat. A aborda numai subiecte elefan­­tine e o deprindere plină de riscuri, odată și odată, fiindcă vine momentul când fatal vei fi F. BRIJPJEA-FOX (Continuare în pag. 2­ a) LA PALATUL CHAILLOT, IN PRIMELE ZILE ALE DESBATERILOR Primele săptămâni din Septem­brie au dăruit arareori cerului parizian culoarea albastră pe care o are de câteva zile încoa­ce. A plouat mai tot timpul — așa cum plouă de obiceiu, la în­ceputul toamnelor pariziene. Dar dacă timpul s’a înseninat şi, pe cerul perfect clar, se pro­filează cele două aripi ale Pala­tului Chaillot — două siluete al­be armonic placate pe fundalul albastru al orizontului — nu a­­ceiaşi seninătate a domnit în ul­timele zile în sala cea mare a fo­stului Trocadero, unde au loc în prezent şedinţele Adunării Gene­rale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Deasupra monumentalului por­tal de la intrare, delegaţii streini au putut citi inscripţia care re­produce o maximă a lui Paul Valery: ,,Il depend de celui qui passe — tombe ou trésor — que je parle ou que je me taise. Ceci ne tient qu’a toi ami, n’entre pas sans désir”. Se înţelege că invi­taţia poetului se adresează vizita­torilor celor patru muzee pe care l­­e adăposteşte, în mod obişnuit, Palatul Chan­lot — dintre care, unul de istorie naturală, altul de­­ arheologie, etc. Numeroşi vizita­­t­­ori, din aceste zile, ai Palatului , Chan­lot — delegaţi a 58 de na­­­­ţiuni, sute de ziarişti din toate ţările lumii, diplomaţi sau simpli­tater din sală nu are decât să a­­i cetăţeni ai Parisului — îi frec­­i pese pe un simplu buton şi pu­­i,ventează interioarele, mânaţi de nându-şi casca, poate asculta, cu totul altă dorinţă decât acea­­ concomitent, un discurs pronun­­de care ar fi vrut să-l ştie anu­l­ţat într’o limbă, în oricare diri­jaţi autorul „Cimitirului marin”. De la intrarea în sala­­de şedin­ţe, aspectul general al interioru­lui face o excelentă impresie a­­supra vizitatorului. Privirea este imediat confiscată de către imensa scenă din faţă, deasupra căreia se ridică o mică estradă, cu trei fo­tolii Louis XIV, din lemn poleit cu aur şi tapisate cu mătase vi­şinie. In spatele scenei, o cortină imensă, de culoare bleu, serve­şte la micşorarea încăperii, în vederea folosirii ei pentru şedin­ţele Consiliului de Securitate. Pe acest fundal au fost prinse, în ordinea în care sunt înscrise în O. N. U. cele 58 de naţiuni, dra­pelele lor respective, având la mijloc cunoscuta emblemă a O. N. U.-ului. Spaţiul rezervat orchestrei — o­ instalaţie mobilă — a fost ri­dicat la înălţimea fotoliilor. Aici a luat loc întreaga armată a se­cretarilor. La stânga se găsesc instalaţiile de radio, prelungite cu cele cinci cabine de sticlă, în care funcţionează interpreţii care traduc simultan discursurile pro­nunţate în sala de şedinţă, în cele cinci limbi oficiale ale O. N. U.­­ului: rusa, engleza, franceza, spaniola şi chineza­ Orice spec celelalte patru limbi pe care le cunoaşte. Deasupra scenei — ironie sau coincidenţă — o altă inscripţie are următorul text: L’action dra­­matique anime ce nieu de com­munion humaine et Ie genie théa­­tral, s’élevant à la beauté, forme l’âme publique”. Este adevărat: ne aflăm într’o sală de teatru, dar ceia ce se desfăşoară pe sce­nă, nu este opera unui singur creat°r, nici distribuţia rolurilor nu este făcută de un unic regi­sor. De data aceasta, spectatorii dela Palatul Chaillot nu au venit să descopere „genii teatrale’, ci purtători de cuvânt ai aspiraţiilor profunde ale omenirii. Este adevărat că în acre câte­va zile cât au durat desbaterile la discuţia generală, s’au pronun­ţat şi unele discursuri, pe care (Continuare în pag. 2­ a) CITITI IN PAG. Il-a­­ CARTEA A MILIOANE BE OAMOil — Zece ami dela a$sacri­­f"a „Istoriei Partidului Casîiri-îîâ^t (foc-Esevic) al IfRSS. Cxms scurt* , IN PAG. III-a : Lisfia itoitilor preţuri, reduse

Next