Adevěrul, octombrie 1948 (Anul 61, nr. 17278-17304)
1948-10-01 / nr. 17278
V GLOSE POLITICE Dilema D. Stafford. Cripps se află la Washington. Se înţelege că nu plăcerea de~a revedea statuia Libertăţii şi Capitoliul, l~au hotărît pe ministrul finanţelor britanice să sboare in Statele Unite. Reporterii n’au avut nevoe de astă dată de prea multă perspicacitate spre a afla ce anume l-a pus pe drumuri, tocmai acum, pe Sir Stafford. Noul program de înarmări anunţat de d. Herbert Morrison în Camera Comunelor şi scăderea rezervelor de dolari ale trezoreriei engleze, constitue motive serioase pentru o asemenea călătorie. Acest program de înarmări nu pare să înlesnească refacerea industrială a Angliei, ci dimpotrivă pare să o pericliteze. Un înalt funcţionar care însoţeşte pe ministrul de finanţe în pelerinajul său la Washington, a atins problema cu destul humor, înainte de a decola: — Sir Stafford se duce să spună americanilor că Anglia este în situaţia unui om care având nevoe de o pereche de pantofi vede că i se oferă spre vânzare un pistol. N’avem bani şi pentru pantofi şi pentru pistol, aşa că alegerea e foarte dificilă! Ori ne refacem, ori ne înarmăm Nu le putem face pe amândouă deodată! Conversaţie diplomatică Contele Sforza, ministrul de externe a Italiei, e un domn bătrân şi ostenit. Ambasadorii streini cari vin să-l vadă, au băgat de seamă că după o convorbire de un sfert de oră, interlocutorul lor dă semne vădite de oboseală. Astfel în cercurile gazetăreşti din Roma, se povesteşte că, acum câteva zile, când ambasadorul american venise să-i facă un lung expozeu acupra atitudinea Statelor Unite în problema coloniilor italiene, contele Sforza a ascultat atent vreo douăzeci de minute, apoi a... aţipit. Crezând că ministrul de externe ţine ochii închişi pentru a reflecta mai bine la cele auzite, ambasadorul continuă să vorbească Când sfârşi, contele se deşteptă surâzător: — Scumpul meu ambasador, sunt Mon totul de acord cu tot ce mi-aţi spus până în clipa când m’a furat somnul... Cât priveşte pentru rest, aş avea unele obiecţii de făcuţi Problemă grea Miercuri dimineaţa s-a întrunit la Elysee un consiliu de miniştri, sub prezidenţia d-lui Vincent Audriol, preşedintele Republicei, pentru a discuta problema dureroasă a preţurilor. Desbaterea a fost foarte însufleţită, divergenţele de opinii fiind mai mari ca oricând. Când d. Francois Mitterand, ministrul Informaţiilor, a părăsit sala de consiliu, ziariştii s’au repezit să are ce s’a hotărât. — Nu s’a hotărît nimic, răspuns, d. Mitterand• Problema preţurilor va fi reluată într’un viitor consiliu de miniștri. Vă pot spune însă cu certittudine că toată lrmea a fost de acord asupra unui lucru. — Care? întrebară gazetarii. D. Mitterand surâse: — Toţi miniştrii sunt de acord că problema e foarte grea! «WC* vfflUJf.- LV U.Il.S.S. Un bulevard din centrul oraşului Stalino FONDATORI: 9 AUJIL 62 - Hr. 17.270 4 PAGINI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 *3'" Proprietara S. A. R. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” SI,DIMINEAȚA” Registrul de publicaţii al Tr.b. Ilfov S. I Corn. Nr. 142/948 Director H. SOREANO BIROURILE: BUCUREȘTI Str. Matei Millo 11 Telefoane Publicitatea Redacţia Administraţia 5.57.63 5.38.56 5.57.63 NOI LE REDUCE»! Dr. PREŢURI Pentru a treia oară de la reforma monetară din 15 August 1947 încoace, consiliul de miniştri a găsit posibil şi cu cale să reducă preţurile. Dacă reducerile din ajunul lui 1 Mai 1948, au afectat în chip unitar, şi pornind de la produsele de bază, toate ramurile de producţie şi serviciile publice — scăderile dela 22 August 1948 au privit unele tarife publice (căi ferate, telefoane) şi preţurile mărfurilor din comerţul de Stat, iar ultimele reduceri, acele hotărîte în consiliul de miniştri de ori, se referă la produsele alimentare, de îmbrăcăminte şi încălţăminte. A treia reducere de preţuri Intrun interval de timp mai mic de 13 luni de zile este un eveniment puţin banal. însăşi proporţia reducerilor, care începe dela 20 la sută şi se urcă până la 50 la sută este foarte însemnată. Ea va contribui în chip simţitor la uşurarea condiţiilor de traiu ale populaţiei noastre. Dar, ceea ce este poate la fel de remarcabil, este că prin noua reducere de preţuri se afirmă, fără putinţă de îndoială, o tendinţă aproape am putea spune o lege a desvoltării noastre economice: experienţa ultimelor 13 luni ne arată că fiecare etapă în sporul producţiei noastre este însoţită de o ime.. .« . .. punând reguli respectate de toţi locuitiiata, am putea afirma, aproape"torîi oraşelor civilizate de pe glob. A automată îmbunătăţire a Stan-aceasta atitudine ne este, de altfel, mult dardului de viaţă. Este adevărat că am pornit de la un nivel foarte scăzut şi că trebue să ţintim foarte departe! Se poate pune întrebarea cum a fost şi este posibil ca o ţară relativ înapoiată, cum este ţara noastră, cu un utilaj redus şi învechit, cu isvoare puţin abundente pentru o serie de materii prime foarte importante, purtând încă dacă nu rănile, dar cicatriuşurată de faptul, constatat de toată lumea, că de câtva timp, cu toată indisciplina cetăţenilor, străzile şi trotuarele arată mult mai curat ca înainte. Dar dacă municipalităţii i se datoresc circumstanţe atenuante în ceea ce priveşte curăţenia oraşului, nu acelaşi lucru puţini spune în legătură cu aspectul viu al străzilor. Cu toate iureşurile periodice întreprinse de poliţia comunală, arterele principale continuă să adăpostească o umanitate mizeră şi sgomotoasă, o faună extraordinară şi neverosimilă, cerşind, implorând sau oferind spre vânzare alimentele şi obiectele cele mai netele războiului să dea dovada ,a®mari, bradafiri, femei Cu coşuri linei forţei economice, dovada pline de ouă alterate, vânzători de naiunei vigori atât de mari, ca a-'talină sau de brăţări „nylon”, specialişti ceea care a îngăduit trei reduceri consecutive de preţuri, în vreme ce ţări cu o veche tradiţie industrială, se sbat într’o gravă criză. A treia reducere de preţuri este de natură să convingă opinia noastră publică cum că nu e nevoie decât de perseverare şi continuare a eforturilor de până acum — pentru a ne pregăti noui uşurări ale condiţiilor de viaţă. Ani. IARMAROCUL PE STRADĂ Se munceşte cu temeiu pentru ca Bucureştii sa capete o înfăţişare pe cât posibil mai decentă. Dacă ne gândim la dificultăţile enorme pe care trebue să le înfrunte serviciile municipale însărcinate cu dereticarea oraşului, trebue să mărturisim că la Primărie bunăvoinţa nu lipseşte. Lipsesc în schimb uneltele necesare şi concursul cetăţenilor. De aceea, nu vedem cum s’ar putea face mai mult dintr’o urbe adăpostind seminţia cea mai nedisciplinata de locuitori şi utilizând instrumente puţine şi rudimentare. Numai cine ştie că toaleta a 8000 ha. — la atât se ridica suprafaţa oraşului — trebue făcută zilnic de 1400 măturători, utilizând 764 tomberouri, 53 autocamioane şi... 2 stropitori îşi poate da seama de dificultăţile enorme cu care are de luptat Primăria. Pentru aceste motive ne vom feri să reproşăm edililor bucureşteni obraşul feştelit al unei Capitale în cuprinsul căreia fiecare face ce vrea, fără teamă de ordonanţe şi ignorând cu voluptate deciziile oficiale stabilind restricţii şi im în curăţatul pantofilor „la minut”, indivizi imposibil de clasat într’o „branşe” oarecare, oferind insistent apărătoare pentru carnete de identitate, chewinggum, bomboane, brânzoaice, ciorapi băi-FRED GHENABESCOI (Continuare în pag. 2 a) Tax i pfllfall pISfill in mimerar conform iprnMrii Directiuni Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 |f 261.020/947 ElOBLMA LOCUINŢELOR Cu câteva zile în urmă ne-am ocupat încă o dată de problema locuinţelor — sau mai exact — de criza de locuinţe. Se înţelege că ar fi fost greu să descoperim aspecte noui şi inedite la o racilă care nu datează de eri, şi nici nu se pot născoci soluţii noui şi ingenioase pentru a-i pune capăt. Ca în aproape toate problemele, singura soluţie potrivită e tocmai aceea care-i la mintea oricui — adică o campanie de construcţii susţinută cu mijloace suficiente. Bineînţeles nu e vorba numai de capitaluri — ci şi materiale indispensabile, uneori anevoe de găsit. Fierul şi cimentul necesare altor construcţii de interes naţional n’ar putea, satisface toate nevoile acest domeniu, indicând ce s’ar mai putea face. Ne-am dus şi noi, împinşi de o explicabilă curiozitate, la această expoziţie, a „Centralei Industriale a mobilei şi produselor finite din lemn” spre a cerceta nu atât mobila de tip popular, cât cele două tipuri de locuinţă, amândouă demne de interes. Fiecare casă e alcătuită din două apartamente, într’un stil sobru şi cochet. Tipul M. 21 oferă un vestibul, 0 verandă, o odaie de dormit, încă o odaie, o bucătărie şi inevtabila cămară, iar tipul M. 31 vădeşte o preocupare mai vie de confort, înfăţişându-se ca o locuinţă aproape somptuoasă: verandă, vestiar, toaletă, cămară şi trei odăi destul de spaţioase. Era firesc deci să se ajungă la Acoperământul este din ţiglă, formula utilizării lemnului, mate- pereţii sunt căptuşiţi cu o materie mai de tare dispunem în cantităţi izolatoare care a satisfăcut ţoale îndestulătoare, pentru a obţine locuinţe convenabile. O expoziţie a industriei forestiere înfăţişează câteva realizări in probele, înlocuind perfect un zid de‘40—50 cm. grosime — totul pare conceput cu grijă şi realizat cu măestrie. Deocamdată nu sunt decât prototipuri, dar nicio piedică nu stă în calea unei producţii în serie. Costul unei asemenea case nu depăşeşte patruzeci la sută din preţul unei construcţii echivalente de zid — şi acest cost se va micşora mult când se va trece la fabricaţia în serie, aşa cum se proectează. Ca orice încercare de a rezolva practic problema locuinţelor, iniţiativa Centralei Industriale respective, trebue studiată cu toată atenţia. Ştim că arhitecţii noştri sunt pregătiţi să ne dea mari opere arhitectonice într’un material care să înfrunte vremea. Cum însă, cel puţin deocamdată, nu ne putem gândi, la asemenea înfăptuiri trebue să ne hotărîm să apucăm pe un drum mai modest. Amânând proectele viitoarelor oraşe — aşa cum se întrevăd urbaniştii noştri cei mai calificaţi — să pornim, neîntârziat, la fabrica ■ rea caselor de lemn. • • G. B. VALOAREA A EtVSOR! LOCATIVA '^ÎNCHIRIATE ApartaiîîSKtels la care visarea lasativă n’a scăzut cu 25 la suta Comisiunea centrală fiscală a | Lucrul acesta fiscal 'î-'a admis avut de rezolvat o problemă • din primul moment, deoarece care interesează pe un mare număr de proprietari și chiriași pretinde impozitul imobiliar de 27 Conform legii, valoarea locativă la ftă din cuantumul chiriei _ 3___i_îi«t__ ~ A Y. rîlirva r»la ocazii îmrinvîjnî cnP. a imobilelor se stabilește odată la cinci ani prin recensământ. In intervale, impozitul se modifică numai dacă venitul real a sporit sau a scăzut cu cel puţin 25 la sută. In momentul de faţă, mulţi credeau că chiriaşul plătind impozitul de 27 la sută, proprietarul nu mai are nici o obligaţie de ordin fiscal, în ce priveşte impozitul pe clădire. Comisiunea a opinat însă că prin legea chiriilor nu s’a modificat întru nimic legea contribuţiilor directe, aşa încât în cazurile în care chiria a scăzut cu mai puţin de 25 la sută, proprietarul trebue să plătească impozitul la vechea valoare locativă. Numai impozitul special de 40, 60 sau 75 la sută se aplică exclusiv pe chiria plătită efectiv. In realitate, venitul a scăzut cu mai mult de 25 la sută pentru aproape toţi proprietarii. Dacă chiriaşul e încadrat la lit. c, chiria e cu 55 la sută mai mică decât cea din 1938, deci în majoritatea cazurilor cu 60—70 la sută mai mică de cea fixată la recensământul din 1942, deoarece din 1938 la 1942 chiriile au mai crescut. Dacă chiriaşul e încadrat la lit. b sau c, el plăteşte aceiaşi chirie ca şi în 1938 sau dublul ei. Dar din această chirie 40 sau 65 la sută merg Ia fisc pentru impozitul special, deci nu sunt un venit al clădirii, după ce s’a scăzut impozitul special. Numai la contractele noui, neprelungite, la care nu se plăteşte impozitul special, poate fi vorba de venituri care să nu fi scăzut cu 25 la sută. De asemenea, mai este cazul la imobilele în care locuesc şi proprietarul şi chiriaşul. Cum impozitul se stabileşte pe tot imobilul, global, s’ar putea ca într’o clădire cu un apartament mare pentru proprietar și unul mic, închiriat, scăderea cu 55 la sută a chiriei pentru acesta din urmă, să nu atragă o scădere peste 25 la sută a valorii locative totale. Credem că decizia Comisiei centrale fiscale priveşte numai puţinele cazuri , arătate mai sus, în care venitul din clădiri n’a scăzut cu mai mult de 25 la sută Pentru celelalte, rămâne în vigoare regimul de azi, cu alte cuvinte se plăteşte impozitul de 27 la sută la chiria primită, fără să fie nevoe a se face o cerere specială de scădere, cum se făcea altădată. , , t * K ■ ţ i Acuma nu este vorba de contracte, relativ rare, încheiate prin bună învoială, la un preţ cu 25 la sută mai mare,sau mai mic decât valoarea locativă, stabilită prin recensământ, ci de o dispoziţie generală stabilită prin lege,asupra căreia nu pot exista discuții sau suspiciuni. In orice caz, ar fi de dorit să se dea un comunicat prin care să se precizeze acest lucru. A. ŢEPI Cismarului, care-şi sporeşte mereu preţurile. Prea mă pui la biruri grele! Asta nu-i comerţ, ci troc. Pentru talpă şi pingele. ..Pielea ta mi-o ceri în loc! F. Lobodă Vineri 1 Octombrie 1940 A fost arestat un individ care fura noaptea firele de telegraf de pe stâlpi ...Până a fost interceptat! SJiL«CSSKSSau CHESTIA ZH.E) CONFUZIE SUGACII au dreptul la un cupon de americă. Desen de ROSS — Vreţi un cupon de americă ? In ce Calitate ?, — Sugaci... „ . BE3PRE IEP05ÎÎAJ SFATURI PENTRU UN COLEG DEBUTANT Colegului debutant în reportaj, care mi~a făcut cinstea să mă întrebe dacă nu cumva mi-a rămas din stocul vechi vreun subiect inedit, o „lovitură” cum se spune în jargonul breslei, dintre acelea care avansează într’un singur ceas cu trei galoane o carieră abia începută.— i~am răspuns: — Regret, nu mi-a rămas nici un subiect virgin. Toate le-am epuizat la vremea lor. Sau au fost devorate de timp, ceeace în definitiv e un drept al lui oricât s’ar părea de canibală apucătura, măcinate până la os, șterse din universul lor obiectiv. Au fost,,.. Dar ce înţelegi de ta printr’in subiect „gras”, extraordinar? Presupun că nu ceva care să contrazică sensul şi finalitatea reportajului, care nu-i decât o cantă pentru harpondt realitatea, o sondă ce captează conţinutul diverselor zone ale realităţii. Realitatea există independent de reporter, nu şi un produs al imaginaţiei sale. Ea se mai cheamă şi viaţă. E adevărat, viaţa nu-i o vitrină ce-şi etalează una lângă alta, numerotate şi etichetate, componentele inventarului. E mai curând un bazar variat, un bric’ a-brac împrăştiat pe diverse planuri şi în osteneala şi agerimea exploratorului rezidă meritul de a nimeri „trouvaille”ul. Iar dibăcia lui îl valorifică, indiferent dacă e o piesă ce se impune deadreptul prin dimensiunile ei mari, sau e o aripă de libelulă, ce devine somptuoasă draperie prin magia ocheanului fotografic mânuit cu talent. In treacăt fie zis, talentul nu-i o însuşire de prisos în nici o meserie, mixte în a scrisului pe care-l diferenţiază de „fotografia amator”, de procesulverbal. Dacă-l posezi nu-i nevoie să abordezi teme spectaculoase, temerichtiozaur!, ci o simplă potcoavă. Nu-i nevoie să scotoceşti prin cutele şi tainiţele realităţii ca să descoperi viţelul cu două capete, singurul subiect în măsură să răspundă, s’ar zice, năzuinţelor d-tale profesionale hipertrofiate, fiindcă e excepţional. Ai văzut cum se făureşte o potcoavă? Da, e mai greu să „scoţi efecte” din bucăţica asta modestă de moral, decât dintr’o locomotivă. Aceasta din urmă, ca să zic aşa, se impune de la sine, se instalează arătos pe... cinci coloane de gazetă. Potcoava e mai sfioasă, se oferă mai dificil şi de aceea socot că prezentarea e e o încercare de virtuozitate pentru un ziarist înzestrat. A aborda numai subiecte elefantine e o deprindere plină de riscuri, odată și odată, fiindcă vine momentul când fatal vei fi F. BRIJPJEA-FOX (Continuare în pag. 2 a) LA PALATUL CHAILLOT, IN PRIMELE ZILE ALE DESBATERILOR Primele săptămâni din Septembrie au dăruit arareori cerului parizian culoarea albastră pe care o are de câteva zile încoace. A plouat mai tot timpul — așa cum plouă de obiceiu, la începutul toamnelor pariziene. Dar dacă timpul s’a înseninat şi, pe cerul perfect clar, se profilează cele două aripi ale Palatului Chaillot — două siluete albe armonic placate pe fundalul albastru al orizontului — nu aceiaşi seninătate a domnit în ultimele zile în sala cea mare a fostului Trocadero, unde au loc în prezent şedinţele Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Deasupra monumentalului portal de la intrare, delegaţii streini au putut citi inscripţia care reproduce o maximă a lui Paul Valery: ,,Il depend de celui qui passe — tombe ou trésor — que je parle ou que je me taise. Ceci ne tient qu’a toi ami, n’entre pas sans désir”. Se înţelege că invitaţia poetului se adresează vizitatorilor celor patru muzee pe care le adăposteşte, în mod obişnuit, Palatul Chanlot — dintre care, unul de istorie naturală, altul de arheologie, etc. Numeroşi vizitatori, din aceste zile, ai Palatului , Chanlot — delegaţi a 58 de naţiuni, sute de ziarişti din toate ţările lumii, diplomaţi sau simplitater din sală nu are decât să ai cetăţeni ai Parisului — îi freci pese pe un simplu buton şi pui,ventează interioarele, mânaţi de nându-şi casca, poate asculta, cu totul altă dorinţă decât acea concomitent, un discurs pronunde care ar fi vrut să-l ştie anulţat într’o limbă, în oricare dirijaţi autorul „Cimitirului marin”. De la intrarea în salade şedinţe, aspectul general al interiorului face o excelentă impresie asupra vizitatorului. Privirea este imediat confiscată de către imensa scenă din faţă, deasupra căreia se ridică o mică estradă, cu trei fotolii Louis XIV, din lemn poleit cu aur şi tapisate cu mătase vişinie. In spatele scenei, o cortină imensă, de culoare bleu, serveşte la micşorarea încăperii, în vederea folosirii ei pentru şedinţele Consiliului de Securitate. Pe acest fundal au fost prinse, în ordinea în care sunt înscrise în O. N. U. cele 58 de naţiuni, drapelele lor respective, având la mijloc cunoscuta emblemă a O. N. U.-ului. Spaţiul rezervat orchestrei — o instalaţie mobilă — a fost ridicat la înălţimea fotoliilor. Aici a luat loc întreaga armată a secretarilor. La stânga se găsesc instalaţiile de radio, prelungite cu cele cinci cabine de sticlă, în care funcţionează interpreţii care traduc simultan discursurile pronunţate în sala de şedinţă, în cele cinci limbi oficiale ale O. N. U.ului: rusa, engleza, franceza, spaniola şi chineza Orice spec celelalte patru limbi pe care le cunoaşte. Deasupra scenei — ironie sau coincidenţă — o altă inscripţie are următorul text: L’action dramatique anime ce nieu de communion humaine et Ie genie théatral, s’élevant à la beauté, forme l’âme publique”. Este adevărat: ne aflăm într’o sală de teatru, dar ceia ce se desfăşoară pe scenă, nu este opera unui singur creat°r, nici distribuţia rolurilor nu este făcută de un unic regisor. De data aceasta, spectatorii dela Palatul Chaillot nu au venit să descopere „genii teatrale’, ci purtători de cuvânt ai aspiraţiilor profunde ale omenirii. Este adevărat că în acre câteva zile cât au durat desbaterile la discuţia generală, s’au pronunţat şi unele discursuri, pe care (Continuare în pag. 2 a) CITITI IN PAG. Il-a CARTEA A MILIOANE BE OAMOil — Zece ami dela a$sacrif"a „Istoriei Partidului Casîiri-îîâ^t (foc-Esevic) al IfRSS. Cxms scurt* , IN PAG. III-a : Lisfia itoitilor preţuri, reduse