Adevěrul, decembrie 1948 (Anul 61, nr. 17330-17354)
1948-12-01 / nr. 17330
! Oamenii dau ordin naturii să se supună şi ea n’are multe proecte care zăceau prăfuite în dosare uitate, prind a se însufleţi, sgâlţâite de iniţiativa obştească. Mă gândesc mai ales la lucrările ce-şi propun să corijeze erorile, fanteziile sau vrăjmăşiile naturii, acolo unde ele stau ca un baraj în calea oamenilor. In afară de ostenelile spectaculoase, cum ar fi perforarea unei matahale de piatră tolănită de acurmezişul liniei ferate, impunând trenului ocoluri de sute de kilometri, mai sunt și înfăptuirile modeste duse la capăt prin truda obscură a vreunei comune necăjite. In cutare loc, Mureşul, Oltul sau Jiul îşi făceau de cap, svârlindu-şi apele în fiece primăvară peste lanurile şi gospodăriile oamenilor, întrialtă parte vreun deal îşi prăvălea bolovanii peste căscioarele din vale, ca să nu mai pomenim de sutele, poate chiar de miile de sate a căror singură legătură cu restul planetei se făcea printr-o punte de bârne care la cea dintâi încruntare a şuvoaielor era smulsă — şi satele deveneau nişte insule izolate, cu toate „comunicaţiile“ întrerupte. Mi-a fost dat să văd mai de mult, cum o jumătate de târg, lipsită de apărarea vreunui dig, se prefăcea într’o Veneţie mizerabilă, îndată ce valurile mânioase ale Bistriţei porneau la promenadă prin uliţele sărmane, ducând la vele avutul oamenilor sub privirile lor năucite — şi n’am să uit niciodată chipul îngrozit dar comic al primarului care ameninţa torentele deslănţuite, cu pumnii, înjurându-se de mamă! Bistriţa însă nu se sinchisea de sudălmile domnului primar — şi în primăvara următoare mai făcea o vizită la fel de pustiitoare — până ce oamenii săturându-se să tot aştepte „marile lucrări edilitare“ promise decenii dearândul, s’au hotărît să ridice cu mijloace proprii o stavilă în calea râului desfrânat. Iniţiative similare se fac simţite aproape pretutindeni. Acolo unde natura vine în conflict cu interesele oamenilor, ei se strâng sa-i facă faţă — şi reuşesc întotdeauna s’o supună. Un deal stă îndărătnic în drumul trenului? Dacă nu poate fi strămutat, burta lui poate fi însă străpunsă. Un râu umflat de ploi, obişnuieşte să se năpustească hai-hui peste câmpii? Oamenii îl pot îmblânzi, silindu-l să umble în albia lui şi-i pot prescrie traseul aşa cum se convine. Podul de lemn devine o jucărie fragilă pe care valurile o suflă când vor? Oamenii pot da o replică durabilă, înlocuind podeţul de lemn cu unul de piatră ca să-şi bată joc de furia râului cu spume la gură. Oriunde matca îşi îngădue manifestări iresponsabile, oamenii îi pot veni de hac. Până ce vor izbuti s’o rectifice şi în structura umană, ei dispun de mijloace destule ca s’o civilizeze, impunându-i respectul intereselor noastre. împingând lucrurile ceva mai departe^In^toate domeniile, trebue să renunţăm la ideia că natura e desăvârşită şi legile ei n’ar SERGIU DAN (Continuare în pag. 2-a) COPIII MINUNE La examenul fie admitere în Şcoala de muzică, s’a prezentat printre alţi candidaţi la nobila profesiune a încântării, şi un copil, care dela cinci an, cântă la pian, cu abilitate de om matur talentat. Se numeşte Liviu Belegante, fiu de muncitor, descoperit din fericire din massa mare a celor care bat la poarta celebrităţi, şi rămân obscuri, fără condiţiile sociale prielnice. Va ajunge Liviu Belegante la ceea ce făgădueşte o întrebare cu aderenţe la complexităţile vieţii însăşi. Dar faptul rămâne. El calcă cu dreptul şi se înscrie în glorioasa serie a precocilor muzicali, rari desigur, dar totuşi existenţi, căci talentele în faşe se întâlnesc de obicei în matematici şi în muzică. "Sigur e că aceşti părtiniţi de soartă, au nevoe şi de sprijinul unei organizaţii sociale, care să facă operă de fericită descoperire a firilor excepţionale. Fără acest sprijin al mediului social, mulţi din cei ce ar fi putut să facă mândria umanităţii ar fi fost pierduţi. Să ne gândim la viaţa lui Mozart, — acest geniu muzical, care a avut de îndurat lipsuri, nevoi şi dureri sufleteşti, din pricina unei lumi mai puţin pregătită ca să învălue pe omul excepţional cu acele precauţii ce sunt necesare oricărui debutant ce iese din comun. La 5 ani Mozart, fiul unui cântăreţ oarecare, dă cortcerte admirabile. E creator de armonii cereşti. Şi cu toate acestea trăeşte într’o lume în care numai mila unui potentat al vremii îi face să-şi ducă tristele zile. Mozart cunoaşte sărăcia, deprimantele comenzi de cântece ocazionale, pentru ca astfel să-şi poată agonisi viaţa. Şi moare uitat de toţi la 30 de ani, urmat, se zice, la mormânt numai de câinele lui credincios, prieten mai bun decât mulţimea celor ce erau fericiţi prin armoniile celui plecat atât de devreme. Copilul Liviu Belegante, din ţara noastră nu ştim dacă va fi Mozart Dar mai fericit decât acest geniu, el poate să-şi desăvârşească, într’o şcoală de muzică atentă la valorile ce-i sunt încredinţate, virtualităţile sale artistice. Gr. T- FONDATORI: AL. V. BELDIMAN CONST. MILLE CONST. GRAUR B. BRANIȘTEANU 1888— 1897 1897—1920 1921—1936 1897 1947 poștală plătită în numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P.T.T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 ANSI 62 - Ar. 17.330 4 PAGI Adeveriri. Director H. SOREANU Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” DE „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 in America, ...Să reţină camere la Redacţia 5.38.56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Admtraţia şi Publicitatea 5.57.63 Soţia lui Ciang Kai Shek a plecat «CUMUBU» CE DEVIN PĂTURILE MIJLOCII SELECTAREA CATEGORIILOR SOCIALE NEPROLETARE tea şi stilul de viaţă al burgheziei redusă ori apartenenţa la idealuri au resimţit brusc dislocarea socială, văzută înainte ca o perspectivă îndepărtată. Ce aveau să devină aceste categorii? Intre burghezia prăbuşită şi proletariatul trumfător ele trebue să găseasă o orientare. Mulţi simt poate o comunitate de destin cu burghezia. Alţii se mişcă nedumeriţi, fără a şti în ce parte să încline Cei mai mulţi nu cred că îşi vor putea găsi locul în noua ordine socială. De aceia raportorul general d. dr. C. Dimitriu aminteşte un citat caracteristic din Lenin: „Pentru construirea unei noui societăţi este necesară participarea categoriilor sociale neproletare. Elementele acestea nu pot fi alungate, ele pot fi transformate, asimilate, educate”. Aşadar, păturile mijlocii nu sunt sortite pieirii. Raportul ne spune. ..îndrumate just politiceşte, sunt un factor important şi constructiv pentru consolidarea regimului de democraţie populară, care pune bazele unei societăţi socialiste”Important e să se ştie cum pot fi realizate în situaţia de azi aceste formulări teoretice. In primul rând se întreprinde o selecţie în rândurile partidului păturilor mijlocii. Elementele socialmente şi politiceşte confuze sunt excluse- îndeletnicirile cu caracter spele burgheziei aruncă o parte a păturilor mijlocii în tabăra ostilă proletariatului. In rezoluţia adoptată de conferinţa P. N. P. se vorbeşte de „grija permanentă de a se asigura o compoziţie just organizatoric a partidului”. In puţine cuvinte, se urmăreşte selectarea muncitorilor neproletari şi înlăturarea categoriilor legate de burghezie. Dar aceasta nu este deajuns- Păturile mijlocii trebue să recunoască misiunea revoluţionară a muncitorimii, definită în Manifestul Comunist de Marx şi Engels; în sfârşit trebue să se pună sub conducerea proletariatului în mişcarea de transformare a societăţii. Conferinţa P. N- P. stabileşte ca preocupare de bază „ridicarea nivelului politic a membrilor săi prims cunoaşterea, adâncirea şi însuşirea ideologiei marxist-feniniste”. In acest chip în massa păturilor mijlocii se va produce un proces de limpezire. Dintre elementele neproletare numai cele scoase de sub ,orice înrâurire politică şi doctrinară burgheză, apropiate intim de condiţiile de traiu şi de ideologia proletariatului, vor lua parte la întărirea democraţiei populare şi la constucţia statului socialist. Aceste precizări esenţiale aduse de conferinţa P. N. P. sunt deosebit de interesante . Remarcam şi ieri că interesul în sfârşit influenţaţi de mentalitat curativ, operând chiar pe o scară urnit în opinia publică de conferinţa P. N- P.-ului a fost apreciabil. De ce acest ecou deosebit? Desigur pentru că desbateriie au isipit o parte din nedumeririle şi confuziile privitoare la soarta rezervată păturilor mijlocii. Nedumeririle s’au ivit — cum arată raportul general — şi în partidul popular, considerat ca expresia politică a acestor categorii sociale. S’a vorbit des de alianţa dintre muncitorime şi ţărănime, fără a se menţiona mica burghezie. Dar desorientarea unaera pricinuită de schimbările adânci petrecute în ultimul an. Revoluţia pe care o trăim n’a ost apreciată ca atare în anumite cercuri sociale. Ea nu seamănă cu nici una dintre răsturnările violente, popularizate de istorie. Dacă nu păstrează însă tabloul spectaculos consemnat în manuate la capitolul revoluţii, e fiindcă nu ne aflăm intr’o nebuloasă reoluţionară, ci in desfăşurarea unei transformări conştient pregătite. Desorientarea din multe spirite era aşadar explicabilă. Dar procesul de lichidare a burgheziei realizat prin reforme legislative şi condus cu fermitate a schimbat dintr’odată faţa ţării. Păturile mijlocii legate în bună măsură de instituţiile economice vechi, cu afinităţi faţă cu oamenii căzuţi odată cu aceste instituţii, H. SOREANU se in Marea Britanie sub regimul austerităţii Notele unui ziarist britanic — Nu s’ar putea spune că englezii s’au deprins cu austeritatea. Din cele ce rezultă din nenumăratele întrebări care se pun în Camera Comunelor destul de des, în legătură cu interminabilele restricţii şi din cele ce se pot ceti aproape tinic în presă, rezultă că britanicii se socotesc cel puţin nedreptăţi de...soartă, dacă după mai bine de trei ani şi jumătate de la încetarea războiului, condiţiile generale de viaţă s’au schimbat foarte puţin în raport cu perioada celor şase ani de război- Un ziarist brianic, H. Seaman, notează în această privinţă, câteva interesante aspecte ale vieţii de toate zilele în acest regim de austeritate- Londra este astăzi aproape la fel de obscură şi chiar mai puţin animată după căderea nopţii, decât în toiul ostilităţilor — scrie H. Seaman. Pe străzi numai jumătate din felinare sunt aprinse. Cea mai mare parte a teatrelor îşi închid porţile înainte de ora zece seara. Cam la aceiaşi oră metroul îşi întrerupe circulaţia. Cine locuieşte în suburbane, e nevoit să orbecăiască prin întuneric fiindcă mai toate străzile cartierelor periferice rămân în întuneric pe la orele*1 din noapte- Guvernul interzice folosirea luminii electrice pentru reclamele luminoase. Un comerciant care îşi luminase vitrina cu un dinam acţionat de un fel de moară de vânt plasată pe acoperiş, a fost silit să renunţe la instalaţia sa, pentru a nu intra în prevederile articolului Nr- 2510 din regulamentul şi instrucţiunile restrictive în vigoare. In timpul războiului, lipsa luminii era una din privaţiunile care provoca cea mai grea suferinţă. Când camuflajul a fost ridicat, oamenii au respirat uşuraţi sperând că zile mai bune îi aşteaptă. După trei ani de la încetarea războiului, situaţia este mai grea astăzi decât în timpul războiului. Tarifele de cale ferată şi preţurile combustibilului au crescut. Observaţia unui măcelar: — Clienţii mei sunt atât de încmetaţi încât am impresia — aunci când desfac o coastă de ber- bec importat — că m’ar mânca de viu... Când vaca i se îmbolnăveşte s e poate ceti într’un ziar britanic - fermierul are dreptul de a se servi de bonul din cartela de benzină pentru a alerga după veterinar; dar dacă nevasta sa se îmbolnăveşte, el nu poate face acest lucru decât folosindu-se de propriile sale picioare, sau, cel mult de bicicletă- Unui om de afaceri î s’a întâmplat,să capete permisiunea pentru a-şi cumpăra benzina necesară unei călătorii la dus, dar la întors omul nostru a trebuit să-şi caute alt mijloc de locomoţiune. Când menajerele fac o demonstraţie de protest, cercurile guvernamentale califică manifestaţia drept „copilărească şi iresponsabilă”. (Continuare în pag. )• In zona sovietică din Germanii, domeniile i■jimherilor sunt împărțite țăranilor fără pământ In clișev . Delimitarea lotului atribuit unui țăran. Miercuri I Decenni». IW8 Actualităţi de gradul doi REABILITAREA DOVLEACULUI Anul acesta a fost prielnic şi dovleacului. Când vrea pronia creşte păr şi în palmă, zice un proverb norvegian. Când n’a vrut, cum fuseră anii din urmă, toate au rămas spâne, iar bostanul ajunsese a fi preţuit în raport direct cu sterpiciunea prăsilei sale, împrejurare ce l-a apropiat de nuca de cocos şi ananas. Până şi consumatorii de seminţe de turnesol, apreciau cum se cuvine pe ronţăitorii favorizaţi ai puţinilor sâmburi de dovleac. Şi nu atare asistam la cinematografe, unde de obicei se desfăşurau competiţiile naţionale ale simpaticilor amatori de seminţe. — asistam zic la operaţii de schimb interesante. Un sâmbure de bostan pentru zece de floarea soarelui. Cât priveşte alte derivate, cum ar fi dovleacul copt, ce a făcut faima şi norocul câtorva simigerii bucureştene, devenise o delicatesă, adusă prin contrabandă şi fireşte cu riscuri şi cheltuieli, pentru mari festivităţi familiale: logodne şi nunţi de aur. Din această pricină nu mai convenea nici aplicarea comparativă a curcubitaceului in distincţiunile intelectuale. Apostrofa uzuala:: „ai cap de bostan !“ — Irt toc să compromită pe adresant, îl măgulea. Şi aşa se explică de ce câţiva ani în din aceleaşi motive în literatura, ţărilor tropicale nu figurează comparaţia „albă ca zăpadă”. Dar cum am spus, anul 1948 s’a răscumpărat cu vârf şi îndesat de toţi anii deficienţi. Capitala e cutropită de aceste namile ale pământului şi unde te uiţi — la zarzavagerii, la fructării, în piaţă — se lăfăesc groşi şi galbeni dovlecii. Probabil că abundenţa lor a banalizat şi vechea reputaţie de rod blagoslovit, din moment ce lumea nu se bate pentru dânşii. Ba de la o vreme ziarele sunt pline de anunţuri ,având 20.000 dovleci de primă calitate”, sau „4 lei kg. dovleac, orice cantitate”. — ceea ce denotă că între ofertă şi cerere există o desarmonie ce se încearcă îndreptată pe cale publicitară. Dar după câte ştim, bostanul se consacrase şi prin alte succese decât acelea mai sus enunţate. Sâmburii lui serveau şi la altceva, nu numai să smălţeze podelele sălilorde cinema şi trotuarele, spre amplita exasperare a serviciului e salubritate publică. Din miezul ei se extrăgea un delicios ulei, ce oncura cândva cu veritabilul untdelemn de măsline, nu cu ,£0- tbn-ul”, care se tescueşte precum nie mumele din seminţele bumbacu-FOX — șir cunoscuta comparaţie frenolo- , *T ~~ ’ ~ ‘ ~ \ a)gică, a fost suspendată, după cum (Continuare in pag. 2-a) F'............... ______ ' Ll'JlLI „L, J,.n .J'NEUIMIMIM, BJig B ■ M- Un an ! Un corespondent dim Shanghai al lui „New Statesman and Nation“, face următoarele pronosticuri, bizuite pe cunoaşterea situaţiei locale, iasupra evoluţiei luptelor dini China. Corespondentul revistei engleze crede că trupele populare chineze pot elibera întreaga China cam într’un an, prin lupte neîncetate. Corespondenţa apărută în numărul din 15 Noembrie, acorda foarte puţin timp de rezistenţa, reprezentanţilor lui Chank-Kai-Cek din Shanghai, Amnestia. ' 'Adunarea Naţională franceză a votat Vineri noaptea o lege care armnestiază „faptele de colaboraţionism’’. Deşi, aşa cum a asigurat d. Pierre-Hann Teitgen, foştii miniştri ai guvernului de la Vichy nu pot beneficia de efectele ■ acestei armsstii , numărul colaboraţioniştilor care vor putea astfel reintra în“ viaţa publică e destul de mare. Un gazetar corner la legea pe culoarele palatului Bourbon . — Un pas mare s’a făcut. Numai rămâne decât să le acordăm elaboraţioniştilor câte o recompensă naţională! Nu mai vorbi aşa! îl întrerupse un deputat. Se vor găsi desui să ia drept bună sugestia asta. Inspecţii Încercarea de-a se păstra un caracter secret vizitei înalţilor demnitari americani la Ankara, eşuat din cauza indiscreţiei corespondentului agenţiei „United Press”. Ne mai având încotro, biroul de presă al guvernului turc a trebuit să recunoască, într’un comunicat oficial, că d. Arthur Borrows, subsecretar de stat al forţelor aeriene americane şi generalul Edwards Powers, şeful misiunii aeriene, au aterizat Duminică la Ankara unde vor rămâne mai multă vreme. E vorba de una din acele inspecţii periodice pe care serviciile ,Pentagonului” (clădirile ministerelor armatei de la Washington) le fac în diverse ţări unde dispun de baze militare. Judecând după faptul că ofiţerii turci din unităţile aeriene primiseră ordin să fie gata de inspecţie pentru Luni 29 Noembrie, se poate afirma că vizita nu a avut un caracter inopinat... GER Desen de ROSS — Și ce-o să-i spui tu domnu’ când o ’ntrebă de -ai întârziat? — Ii spun că... ne-a ’n ghețat ceasul . a , fwj. ' 'k I i i Bucureştii sunt una din puţinele capitale europene care după cum se ştie, nu, au încă grădină zoologică, în schimb, avem un muzeu de istorie naturală care compensează lipsa gradinei zoologice. E vorba de muzeul de istorie naturală „Gr. Antipa” ,de la şosea. Cine ar bănui — când trece în Duminecile libere prin dreptul clădirii masive din piaţa Victoriei şi plimbându-se alene citind distrat numele marilor naturalişti înscris pe frontispiciul muzeului — că intre zidurile acestea se păstrează o colecţie zoologică şi mineralogică unică în tot sud-estul european, colecţie care azi’nu mai poate fi evaluată decât cu mare aproximaţie dar care însumează în orice caz multe sute de milioane de lei? Şi mai puţin probabil este că s’ar gândi cineva la vechimea acestui aşezâmânt. Este surprinzător — şi totuşi adevărat — că deşi nu avem o academie decât de 80 de ani, şi o universitate şi un învăţământ superior care nu au atins încă centenarul — ne putem totuşi mândri cu un muzeu de acest fel care datează încă din anul... 1834... Atunci, din iniţiativa domnitorului Alexandru Ghica ia fiinţă acest muzeu ca o anexă a spitalului Coltea. De atunci s’au scurs exact 114 ANCHETELE NOASTRE CEL MAI VECHI MUZEU DIN TARĂ ARE 114 ANI INCENDIILE, CUTREMURELE, INUNDAŢIILE, BOMBARDAMENTELE SI JAFURILE AU IZBUTIT SA DISTRUGĂ IN ACEST RĂSTIMP MUIEUL DE ŞTIINŢE NATURALE DELA ŞOSEA, CEL MAI MARE DIN SUDESTUL EUROPEI. — APROAPE 200.000 SPECII CONSERVATE, 3.400 M. P. VITRINE, 1,5 KM. DE PARCURS ★ .ţia faţă de această realizare, precum savanţii români P. Poni, Hepites, V. Babeş, Teclu... etc. ani... Personalităţi culturale române de mare vază s’au perindat în acest răstimp la direcţia muzeului: Grigore Ştefănescu, dr. Brândza,Gr. Antipa — ca să nu pomenim decât pe cei care printr’o muncă fără preget au realizat ceea ce se vede azi şi dintre care Gr. Antipa în cei peste 40 de ani de activitate a avut aportul cel mai mare, atât de mare încât putem spune fără a greşi că actualul muzeu este creaţia sa. Fiecare a îmbogăţit colecţia muzeului, astfel încât azi el conţine 181.725 exemplare de vietăţi din care 10.440 păstrate uscate sau împăiate şi 4520 mn borcane. Acest bogat material este expus in vitrine de sticlă cu o suprafaţă de 3400 m. p. şi dispuse pe o lungime de 1 km. şi jumătate pe care orice vizitator trebuie să o parcurgă dacă doreşte să vadă muzeul în întregime. Peste 15 milioane de vizitatori au frecventat acest aşezământ ajungând uneori ca Duminecile să înscrie circa 15.000 persoane — ceeace pentru un oraş ca Bucureşti care nu au avut întotdeauna, ca azi, 1 milion de locuitori, este foarte mult. In registrul muzeului se găsesc multe iscălituri aparţinând unor personalităţi ilustre din străinătate şi din ţară, care îşi exprimă admira- (Continuare în pag. 2-a) Modul cum s’au strâns toate colecţiile ce împodobesc azi muzeul, constituie un subiect... senzaţional de care ne vom ocupa într’unul din reportagiile viitoare. Exploratori, — savanţi cu renume mondial — ca să cităm numai pe Haeckel — armatori cu mare faimă, toţi au ajutat la înfăptuirea lui, donând sau schimbând piesele lor contra celor ce reprezentau fauna ţării noastre. De la enormul Dinotherium, descoperit de savantul Grigore Ştefănescu sub aluviunile Siretului la Mânzaţi — cel mai mare exemplar cunoscut din Europa, lângă care atât mastodontul american cât şi elefantul indian sunt nişte monştri mult mai... modeşti — şi până la cea mai umilă fosilă de scoică sau melc antideluvian, fiecare specie are o istorie a sa — de peregrinări şi vicisitudini care ar putea ea singură forma obiectul unui reportaj complet. Istoria muzeului însuşi este... emoţionantă. El a trecut prin toate calamităţile posibile. Incendiu, cu D. MOROIANU