Adevěrul, ianuarie 1949 (Anul 62, nr. 17355-17377)
1949-01-05 / nr. 17356
MUL 63 - Nr. 17.356 e jrnocmmr ^Ba&iNi 4 LEI T«t postali pîlttfl fa putuertr ieatera cprobrrl DirecțîtmB Generale P/T.T. Nr. 140.306/948 șl 261.020/947, ( AL. V. BELDIMAN 1888—1897 FONDATORII f CONST. MILLE 1897-1920 * CONST. GRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 Proprietari S. A. »Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 ASPECTELE PRINCIPALE IPRUNCII MAHARAJARULUI ALE PLANULUI ECONOMIC — Fiindcă a fost vorba despre natalitate Ţin minte că acum un pătrar de veac, In toamna anului 1923, marea vedetă a Societăţii Naţiunilor In plină seziune pe ţărmul lacului Leman, era Jam Saheb, Maharajahul Nawanagarului şi primul reprezentant al Indiei, în delegaţia condusă de lordul Hardinge. Bărbat înalt şi chipeş, falnic şi încă tânăr, cu obrazul mat şi cu părul luciu ca pana corbului, îmbrăcat cu o savantă sobrietate în straie europeneşti, numitul Maharajah se bucura de o faimă deosebită. Nu atât prin copioasele mese pe care le oferea celorlalţi delegaţi mai pirpirii, acestea de un fast superoriental, servite de sclavi hinduşi cu turbane roz şi cu mantii de catifea brodate cu flori de argint. Nici prin celebrele sale bijuterii asiatice, evaluate la şase miliarde de franci elveţieni. Ci faimos, printr’o întrerupere rămasă de pomină, la una din şedinţele plenare ale Societăţii Naţiunilor. Vorbea Motta, preşedintele delegaţiei elveţiene, care nu după mult avea să ajungă preşedintele republicei federale a Elveţiei. Şi vorbea cu patos, despre problema natalității alarmantă pentru Europa, dându-se pre sine exemplu de urmat, ca vrednic părinte a unsprezece copii. Atunci, tam-nesam, l-a întrerupt vigurosul Jam Saheb Maharajul Nawanagarului, anunțând cu modestie, ca un banal fapt divers: — Și ce-i cu asta? Pai ca ott n’am o sută zece ? O sută zece băieți, ca de fete ni mai țin nici o socoteală!... Bietul Motta a rămas mot à mot, cum ar fi spus răposatul Tănase pe scena dela Cărăbuș, contemporană scenelor dela Geneva. După care, i s’a sleit elanul și a ingaimat o incheere demoralizată, fâstâcită, penibilă, renunţând în ilaritatea generală la prea chibzuitele sale concluzii pregătite de acasă. La distanţă de un sfert de secol, nu ştiu cam ce vor fi ajuns cei o sută zece băieţi ai Maharajahului indian, inclusiv fetele netrecute la Inventar. Habar n’am, nici ce-au ajuns cei unsprezece prunci al lui Motta, expreşedintele Elveţiei. Ţinând insă socoteală de calculul probabilităţilor, n’ar fi prea greu de reconstituit o aproximativă realitate. Copiii lui Motta s’au încadrat de bună seamă în anonimatul carierelor libere şi diferitelor profesii de rigoare în patria şveiţerului, a cronometrelor de precizie, a băncilor cu depozite internaţionale şi a hotelurilor turistice nu mai puţin internaţionale. Iar din cei o sută zece flăcăi ai Maharajahului indian, mare , lucru să nu fi sucombat măcar câţiva intrigilor şi comploturilor de palat, după datina autocraţilor asiatici, unde Sultanul tăia capul Vizirului să-l înfigă în proţap la poartă şi unde Vizirul picura oarecare ingrediente mortale in gingîrlca Sultanului, mai purtând guja ir prealabil să gâtuie cu şnur de mătase şi câteva duzini de viitori autocraţi în leagăn, pentru a-i înlătura dela viitoarele competiţiuni la tron şi la visteria cu lăzile de mărgăritare, diamante, safire şi alte scumpeturi. Chiar dacă faptele nu se vor fi petrecut taman la fel cu proba din seraiurile Ţarigradului de odinioară (fiindcă, oricum, India s’a Înfruptat din civilizaţia occidentală, cu toate haremurile şi castele care subzistă), fără Îndoială că realitatea nu va fi fost prea departe de indicele probabilităţilor de mai sus. ‘Slavă Domnului! Destui şahi, sultani, regi, vice-regi, prinţi moştenitori, maharajah, emiri şi califi, au pierit într’un sfert de veac, ba in accidente mal mult sau mal puţin bizare, ba dispărând fără urme, ba murind subit peste noapte de gâlci, de îndată ce In cutare regiune a Asiei ori Asiei mici, se isca o controversă pentru concesii petrolifere, pentru traseuri de conducte, baze aeriene şi alte asemenea binecuvântări ale civilizării. Civilizează-te, că te tai! Cei o sută zece prunci ai Maharajahului cu pricina, dece s’ar fi bucurat de o providenţială excepţie ? Erau de unde, într’ales. Mal era şi de unde să rămână. Şi odată aventuraţi pe terenul lunecos al prezumţiilor şi probabilităţilor, de ce adică nu ne-am imagina şi concluziile cuvântării despre natalitate, pe care o pregătise de-acasă delegatul Elveţiei CEZAR PETRESCU (Construire în pag. 9 a) Planul general economic care a intrat în vigoare în prima zi a noului an, are o semnificaţie care a fost sezisată pe deplin de toată lumea. Odată cu punerea în aplicare a acestui plan, trecem la construirea socialismului în ţara noastră. Alături de această valoare şi de acest înţeles istoric, planul general economic ţinteşte, după cum lesne se poate vedea, la obţinerea unor avantagii de ordin imediat, care să se răsfrângă asupra condiţiilor de viaţă ale tuturor oamenilor din câmpul muncii. Este vorba, în primul rând, de avantagii economice. Fără îndoială, cheia unei înlesniri substanţiale a vieţii de toate zilele rezidă în cele trei obiective de bază care sintetizează sarcinile fixate industriei: îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea productivităţii muncii şi scăderea preţului de cost. Un efort orchestrat, ca mijloace şi materii prime, pe raza aşa de vastă a unor sectoare esenţiale ale economiei naţionale, nu poate să nu dea rezultatele dorite. Până în prezent, am uzat de toate posibilităţile de stat şi organizatoare, pentru a comprima preţurile, oriunde şi oricând a fost posibil, şi a menţine puterea de cumpărare a salariilor la limita unde ea a ajuns. Desigur, nu însemnează că, până la consumarea dispoziţiilor stabilite de planul general economic, acele posibilităţi s-au epuizat complet, întreprinderile naţionalizate, comerţul de stat şi cooperatist, ca şi producţia agricolă de stat, şi în general oficiile de aprovizionare şi de organizare a difuzării mărfurilor de strictă necesitate, sunt în permanentă funcţiune ca nici un accident să nu se petreacă pe piaţa produselor manufacturate, industriale şi alimentare de care depinde astăzi stabilitatea preţurilor. Dar la aceste mijloace obişnuite se adaugă azi un altul; se adaugă această coaliţie de principii, metode, unelte şi substanţe, armonizate într’o formă cuprinzătoare, din care în decurs de un an trebue să ieşim la capăt cu determinate rezultate favorabile, care se vor repartiza asupra intereselor fiecăruia din noi. Lucrul nu are nevoie de a fi demonstrat. El se impune atenţiei noastre de la sine. Desprindem două din aspectele principale ale planului, în ce priveşte şansa lui de a ameliora situaţia economică imediată: 1) armonizarea producţiei agricole cu cea tehnică-industrială, pe care o va realiza prin concentrarea eforturilor; 2) paralel cu desvoltarea industriei grele care să producă maşinile şi uneltele necesare avântului industriei şi agriculturii, planul dă o atenţie specială şi desvoltării Industriei bunurilor de consum destinate să satisfacă nevoile masselor. Ce alte fructe imediate vom mai putea recolta din punerea în aplicare a planului general economic? Odată cu nivelul material se urmăreşte şi ridicarea nivelului cultural al masselor muncitoare. La mijloc, între aceste două principale obiective, cel economic și cel cultural, stau desvoltările sectorului edilitar, de transporturi, de sănătate publică. Dar realizarea planului pe anul 1949 impune o solidarizare generală în jurul lui. Cea mai mică scădere într’un sector al producţiei transmite ondulaţiunea ei negativă celorlalte sectoare, chiar dacă aceste repercusiuni nu sunt directe sau imediate. Iată de ce fiecare trebue să cunoască planul şi obligaţiile pe care le comportă. ANDREI FILIMON Femeie mecanic O informaţie din „Viaţa Sindicală” ne destăinuieşte un interesant aspect al condiţiei femeilor în noua orânduire distribuitoare de drepturi şi răspunderi, făcând abstracţie de privilegii de sex ori de inegalităţi tradiţionale. E vorba de cererea, ferm prezentată de o tânără de a deveni mecanic de cale ferată.. Femeia de azi nu se mulţumeşte acum cu munca, în trecut atât de disproporţionat plătită faţă de bărbaţi, în fabrici şi uzine. Ea voeşte să dovedească puteri de iniţiativă — activităţi pe plan de răspundere, socotindu-se întru nimic inferioară capacităţilor intelectuale ale bărbaţilor. Această atitudine contrastează In chip viu cu tratamentul el In trecut şi chiar In ţările legate cu un renume de civilizaţie, necontestat. Ia Franţa, de pildă, după marea revoluţie, care a înscris pe portalul noului templu social, lozinca „Libertate, Egalitate şi Fraternitate”, femeilor, acum 50—60 ani, nu li se recunoştea dreptul de a urma cursurile juridice. Ele erau socotite ca inapte de a fi avocate sau magistrate. Şi se invocau motive care provocau râsul. Unii mari profesori socoteau că femeile nu au drept a da examene, pentru că nu puteau Îmbrăca roba cerută studenţilor la solemnităţile academice... Ridicolul putea a mers, — dar se vede că azi femeile pot avea destulă putere în Universitate, pot Intra In câmpul muncii celei mai grele, chiar şi acolo unde se cere spirit de iniţiativă, deoarece nici un fel de studiu serios şi obiectiv nu a stabilit inferiorităţi native. Iar din punct de vedere social, era o inechitate ce nu putea dura, ca o femee să nu aibă dreptul a trăi economiceşte independent. Ieşind dintr’un minorat nedrept şi dăunător vieţii economice în ansamblul ei, GRATAUSAN GLOSE POLITICE »*Musafir de marcă” "Ar fi o greşeală să se creadă cătoţi spaniolii din Franţa au devenit deodată indezirabili... Iată, bunăoară, un spaniol care n’are să se plângă de ospitalitatea franceză: ed. Nicolas Franco, fratele lui Francesco, torţionarul de la Madrid. El se află la Paris „în misiune", ducând tratative cu guvernul francez... O delegaţie a grupului parlamentar al „Amiciţiei franco-spaniole“ condusă de d-na Madeleine Braun şi d. Charles D’Aragon s-a prezentat d-lui Queuille, primulministru, protestând împotriva expulzării lui Fernandez în timp ce Franco e tratat ca musafir de marcă. ...Demarcă germană, a precizat un ziarist care n’a uitat originea regimului franchist. O mărturisire Arestarea generalului republican Lister, cunoscutul comandant al forţelor spaniole anti-franchiste, de către poliţia franceză continuă să stârnească vâlvă. Evocând trecutul glorios al lui Lister, ziarul „L-Humanité“ aminteşte că „acest lucrător zidar “, înjghebat în 1936 la Madrid o armată de 80.000 de oameni în trei luni, fără a înceta să lupte împotriva bandelor franchiste comandate de generalul fascist von Faupel". Generalul Lister a fost arestat în ziua de 23 Decembrie la orele şase, câteva zile după ce un ordin de expulzare fusese lansat contra altui fost combatant republican, generalul Fernandez, întrebat de poliţişti dacă ştie care este datoria unui ofiţer străin în Franţa, Fernandez a răspuns: Să nu se amestece in afacerile ţării care-i acordă azil. Ceeace, dealtfel, am făcut. — Nu v’aţi amestecat niciodată în treburile Franţei? stăruiră poliţiştii. Fernandez răspunse limpede: — Desigur. O singură dată totuşi m’am... amestecat în afacerile Franţei. Poliţiştii ciuliră urechile. — Da, continuă generalul decorat cu Legiunea de Onoare — o singură dată m’am amestecat, luptând cu arma în mână împotriva ocupanţilor nazişti, pentru eliberarea Franţei! • Dacă punem faţă în faţă proectul de buget pe anul 1949 cu cel din anul expirat constatăm că, spre deosebire de trecut, de astă dată nu putem face o comparaţie. Dificultatea nu provine din faptul că bugetul expirat nu a trăit decât nouă luni, pe când bugetul viitor este alcătuit pentru un an. Şi bugetul expirat a fost menit să dureze un an, încât cifrele cuprinse într’ânsul se referă la aceiaşi perioadă de timp ca şi cel viitor. Dar între cele două bugete se constată mari deosebiri structurale, provenite din mai multe fapte. Pe când în trecut se punea mare bază pe veniturile din Impozitele comerciale şi industriale, de astădată graţie naţionalizării, cele mai importante întreprinderi industriale şi comerciale, aparţinând statului, nu mai sunt impuse; în schimb vor vărsa statului toate veniturile care In trecut mergeau In punga proprietarilor lor, particulari sau societăţi. Astfel, în bugetul pe anul 1949 este trecut un capitol important: cote-părţi din beneficiile întreprinderilor economice, care se soldează cu o sumă totală de peste 19 miliarde lei. În afară de aceasta, chiar la impozite vedem deosebiri importante, la diverse capitole. Impozitul pe lux şi cifra de afaceri a fost evaluat în Aprilie trecut pentru exerciţiul viitor cu 24 miliarde ; de astă dată impozitul pe cifra de afaceri — este caracteristic faptul că* nu se mai vorbeşte de ,,lux“ — trebue să producă 95 miliarde, ceea ce se explică prin aceea că de astă dată impozitul va fi unificat, cuprinzând in el toate impozitele şi taxele percepute asupra aceluiaş produs atât de ministerul finanţelor, cât şi de alte autorităţi centrale sau locale. A doua deosebire constă în faptul că în trecut regiile autonome erau trecute cu întregul lor buget de venituri şi cheltueli, însumând pentru exerciţiul 1948—1949 nu mai puţin de 85 miliarde. Această enormă sumă a dispărut din bugetul pe 1949. Nu mai găsim la capitolul venituri decât C. A. M.-ul cu extrem de modesta sumă de 120 milioane de lei sub titlul „redevenţă“. Presupunem că veniturile nete ale celorlalte regii autonome de altă dată sunt cuprinse în cele 19 miliarde din beneficiile Întreprinderilor economice. Mai găsim un buget un venit de 8 miliarde lei din impozitul pe „veniturile gospodăriilor sătești“ care în mare parte trebue să corespundă cu venitul de 6 miliarde şi jumătate ale bugetului trecut din impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole, păduri şi vii. Un impozit nou creat este numit „asupra operaţiilor de executări de lucrări, prestaţiuni de serviciu şi transporturi“ şi este menit să realizeze un venit de 3 miliarde şi jumătate. Acest impozit va varia intre 2 şi 15 la sută asupra oricăror reparaţii, lucrări şi prestaţiuni de serviciu. Un capitol important la teriliuri poartă titlul „economii realizate prin simplificarea şi raţionalizarea aparatului de stat“, In total 8 miliarde. Presupunem că e vorba de venituri ce se vor realiza în cursul anului. Noul buget cuprinde şi admini- GR. GRAUR (Continuare în parf. S-a) .......... II ll II ll'll——M — INOVATII STRUCTURALE IN BUGET II. mareşal Zymierski, ministrul apărării naţionale al Poloniei (dreapta), în vizită la Praga, întreţinându-se cu d. general Ludwig Swoboda, ministrul apărării naţionale al Cehoslovaciei Caietul este un lucru plăcut pentru elev. Aşezându-se prin fizionomia lui alături de carte, el totuşi nu-i nimic altceva decăt nişte foi albe de hârie. O carte e ceva sfârşit, în care nu mai poţi schimba nimic; hârtia, cerneala, litera Şi-au încheiat o realizare. Caietul, din contra, este total disponibil pentru orice năzbâtie a spiritului. Dacă întâmplător eşti Shakespeare (ceia ce din nefericire s’a întâmplat numai odată) şi iei un caiet, pe dânsul, aşa de neînsemnat şi virgin cum este, poţi scrie Hamlet. Caietul are deci o disponibilitate fără margini. Poate că de asta el este legat de un fel de bucurie nedefinită. Un caiet e o speranţă, — aproape o incitare la scris şi la reverie, latăd, cu o scoarţă lucie ca de muşama, — cum se prezenta pe vremuri, — cu un tarta de carton, pretenţios şi dur ca un placaj, sau numai cu o cămăşuţă albastră, subţire, aproape transparentă. Dar totdeauna cu un pătrăţel alb, în mijloc, ca o carte de vizită fără nume. Pe acest careu, scris uneori: „Caiet de... al elevului...". Precum se vede, şi atunci, totul e vacant, disponibil ilimbat, şi destinaţie şi elev, adică om. Când îl deschizi, deodată vezi pagini lucioase, albe ca un câmp de zăpadă, sau liniate cu linii paralele, întinse orizontal ca firele de telegraf, sau în pătrăţele mici ca modelele pentru nu ştiu ce faguri piitori. Totul e curat, totul aşteaptă. Instinctiv, îl mănueşti cu grijă, îl întorci pe-o parte, şi pe alta, mai fonetezi paginile. Cuvin-* tele pe care le ai în cap, dacă ai şti să le aranjezi între ele într’un. nurrjt sens şi să le înşiri pe fdle caietului, pot însemna c*ne ştie c&, mare operă literară sau ştiinţifică. Te uiţi, — paginile stau albe. Parcă te-aştepţi ca, nu ştiu cum, cu vreo cerneră simpatică, pe file să apară încet, apoi tot mai citeţ, ceva care să spune un mare adevăr, un adevăr capital,... Şi când colo, îl iei, îi dai solemn fiului tău, care e-un bătăuş şi-un desordonat, şi care-l ia, îl aruncă în geantă, cât un colţ îndoit, îşi şterge pepita de tartajul lui, târind-o, ca şi cum se şterg ghetele de noroi, şi pătează cu cerneală cu pete neregulate, negrea ca nişte pete în soare; t desprinde cârligele subţiri de la mijloc, îi răsuceşte colţurile şi, ca culme, scrie înăuntru grav: 2+2=4. Soartă! ^ 1 Alt caiet, tăiat cu ghilotina, o* dată cu acesta, ar fi căput pe mâna poetului. Gândurile, visurile um* blă prin foile lui, în libertate, în* tre ele, ca într’un paradis, şi caietul e strâns, preţios, mai preţios ăs cât o carte. E undeva într’un saltar ca într’un sarcofag, cu bruma de eternitate pe care-o poartă în el, în tonul uvic al Unui vers inedic. Soartă! DEMOSTENE BOTEZ ! CARNETUL NOSTRU CAIETUL * Nou sistem al impozitelor pe clădiri — El interesează şi pe proprietari şi pe chiriaşi — Nouile impozite pe clădiri aduc modificări importante faţă de cele de până acuma. De unde până în prezent impozitul se aşeza pa valoarea locativă, indiferent dacă imobilul era folosit de proprietar sau era închiriat, pe viitor tabelul de impozite se referă numai la imobilele în folosinţă proprie, iar la imobilele închiriate cotele din tabelă se dublează. Nouile impozite, pentru imobilele locuite de proprietari sunt asemănătoare cu cele actuale însă uşor scăzute la imobilele mici şi uşor urcate la clădirile mari. De unde până acuma cota era de 32% până la un venit net de 20 mii lei, pe viitor prima tranşă merge numai până la 10.000 lei, la care impozitul este de 30 lei de fiecare sută de lei, adică 30%, iar pentru veniturile între 10.000 şi 20.000 de lei Va fi de 3000 lei, plus 32 lei de fiecare sută ce depășește 10.000 lei. Va să zică la un venit impozabil de 20.000 lei, până cum impozitul era de 6400 lei, iar de acum înainte va fi de 6200 lei. In total vor fi numai 5 clase de impunere; în afară de cele două arătate, va mai fi o clasă dela 20— 50.000 lei cu un impozit de 6200 lei plus 35 lei de fiecare sută ce depăşeşte 20.000 lei; 0 clasă cu venitul impozabil dela 50.000 la 100 mii lei, cu un impozit de 16.700 lei plus 40 lei de fiecare sută ce depăşeşte 50.000 lei şi ultima clasă, peste 100.000 lei cu un impozit de 36.700 lei plus 45 lei de fiecare sută ce depășește 100.000 lei. Până acuma, la 100.000 lei venit, impozitul vna: Până la 20.000 Iei 32% adică 6.400 Până la 50.000 lei 35% adică 10.500 Până la 100.000 lei 36% adică 18.000 Total 34.900 Pe viitor, la 100.000 lei Impozitul va fi de 16.700 plus 40 lei de fiecare sută care depășește 50.000 lei, adică în total 36.700 lei, iar dacă imobilul e închiriat, impozitul va fi de 73.400; la un imobil de un milion, impozitul era până acum de 427.900 lei, iar pe viitor va fi de 441.700, și dacă va fi închiriat impozitul va fi de 883.400. Venitul impozabil se socoteşte ca şi până acum scăzând 20% din venitul brut, drept cheltueli de întreţinere şi amortizare. Cum am spus, aceste impozite sunt valabile numai dacă proprietarul foloseşte personal apartamentul. Dacă imobilul e dat cu chirie, impozitul se va dubla. Pentru stabilirea veniturilor se vor face comisii de recensământ care vor stabili trei valori: valoarea locativă, venitul brut și venitul impozabil. Până atunci, impunerile se vor stabili,a sigur, după aceleași cri-- terii, dar pe baza datelor existente acuma. In ce privește valoarea locativă, aceasta va putea avea importanţă în viitor, dar pentru moment, ea nu poate avea efecte practice. Valoarea locativă se stabileşte după contractele de închidriere sau prin comparaţie cu imobile similare. Dar acest sistem nu poate fi eficace decât atunci când chiriile urmează jocul liber al cererii şi ofertei. Chiriile actuale se bazează ori pe chirii vechi, din 1938 sau 1940, la contractele prelungite, ori pe valoarea locativă din 1942 la contractele nou. Iar dacă determinarea se face prin comparaţie, imobilele luate ca model sunt la rândul lor supuse aces* lor chirii fixe. Dacă chiria este în funcţie de calitatea chiriaşului, valoarea locativă se determină prin comparaţie cu imobile similare având chirii neinfluenţate de calitatea ___________________ (Continuare în pag. 2-a) Citiţi în pag. 1l-a: Lista decoraţilor ets .,Ordutul Munţii” şi „Steaua Republicii Populare Române” Mira-fl Xismia pe 1949 ? Un cetățean vinele un «cântas? pentru sugăst». De câte vedre? LA BERLIN V- ' '' V»' >ţvfW - % > " ■ '• ' * 'r ' p&.sd O demonstrație impotriva războiului