Adevěrul, martie 1949 (Anul 63, nr. 17402-17428)
1949-03-01 / nr. 17402
V 140 AL. V. BELDIMAN 1888—1897 FONDATORI: CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921 — 1936 B. BRANIŞTEANU 1897—1947 Director: H. SOREANU Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/948 I ■ Începând de aseară ...Iată mărţişorul care iBLiorecA \<fclSITAî1i l A Ş S Marti I Martie 1949 Redacţia 5.38.56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Adiţia şi Publicitatea 5.57.63 plouă în toată ne place! ţara. Combaterea analfabetismului Ridicarea nivelului cultural al populaţiei e una din operele strict necesare pentru realizarea socialismului. Poporul întreg trebue să aibă calea deschisă către cultură pentru ca toţi cei apţi de a-şi însuşi cunoştinţe să aibe posibilitatea de a învăţa şi de a fi utili colectivităţii, învăţământul primar în special trebue să fie obligator. Dar obligativitatea aceasta nu este numai formală. Nu este suficient ca legea s’o prevadă, cum era până acum ci şi s’o asigure, adică să creeze toate condiţiunile necesare pentru ca toţi copiii în vârstă de şcoală să poată urma cursurile învăţământului elementar în mod efectiv. Acesta este unul din aspectele combaterii analfabetismului. Dar analfabetismul mai are şi alt aspect. Ţara noastră are o situaţie specială, mai ales în cuprinsul teritoriului fostului vechi regat în populaţia căruia 75 la sută erau analfabeţi. Această stare de lucruri, profund dăunătoare unei normale desvoltărî culturale trebue lichidată şi chiar cât mai repede cu putinţă. începutul s’a făcut încă de acum doi ani, când şcoli speciale de analfabeţi au luat fiinţă. Dar cur, problema nu este atât de uşoară cum s’ar părea, rezultatele n’au corespuns în totul aşteptărilor. In România există Încă, mai ales In populaţia rurală, un mare număr de neştiutori de carte, de aceea Ministerul învăţământului public a luat măsuri ca să se creeze şi să funcţioneze un mare număr de şcoli de alfabetizare. După datele Ministerului astăzi sunt în funcţiune 13.456 de asemenea şcoli în care sunt încadraţi peste 53.700 de educatori şi dintre aceştia peste 36.000 fac parte din corpul didactic elementar urban şi rural. Aceste şcoli sunt frecventate de 330.000 de elevi şi funcţionează fie pe lângă şcol fie pe lângă unele întreprinderi cari s’au pus In serviciul acestui mare şi frumos scop. Cifrele acestea sunt destul de impresionante. Totuşi opera de alfabetizare trebue mult extinsă dacă se tinde la lichidarea Inculturii într’un tempo mai rapid, cum ar fi şi normal. Neglijând pe cei trecuţi de 50 de ani, pe cari ar fi greu să-i supunem disciplinei învăţăturii, ţara noastră încă ar mai avea câteva milioane de neştiutori de carte, a căror alfabetizare — dacă activitatea de culturalizare nu se extinde — ar reclama cel puţin un deceniu. Probabil însă că Ministerul învăţământului nu consideră activitatea de astăzi decât ca un început ce urmează să fie continuu desvoltat şi perfecţionat până la completa lichidare a analfabetismului. Ad. MĂRŢIŞORUL Nu credem că există personagiu mai hulit — cel puţin în perioada cuprinsă între sfârşitul lui Februar şi primele zile ale lunei Martie — ca inventatorul... mărţişorului. Dacă, fireşte, un asemenea duşman al citadinului în pantaloni va fi existat vreodată. Furia tragi comică, cuprinzând pe cetăţeanul pornit asudat în căutarea unei amulete din a cărei originalitate destinatara să poată trage concluzia unui sentiment, incipient sau... în stare pre-falimentară, este de cele mai multe ori provocată nu atât de preţul bizar marcând bucăţelele de metal înţepate în catifeaua panopliilor garnisind vitrinele, cât mai ales de sărăcia de imaginaţie dovedită, decenii de arândul, de către creatorii mărţişoarelor. Lipsa de originalitate de care se plâng nefericiţii porniţi în căutarea ,,atenţiei’’ capabilă să le dovedească fidelitatea ori numai respectul faţă de „persoana în chestie” merge atât de departe, încât nu ni se pare exagerat dacă afirmăm că, în mai puţin de trei decenii de convieţuire, soţia unui cetăţean respectuos faţă de datini posedă, adunată an cu an, întreaga colecţie de nimicuri „norocoase”, pornind de la trifoiul cu patru foi şi mergând până la cocoşat, numărul 13 şi coşar. — Este scandalos! se indigna, transpirat, zilele trecute, un cunoscut. Lipsa de inventivitate a fabricanţilor de mărţişoare, ne strică, nouă cumpărătorilor, reputaţia de oameni de gust. Pentru că, persoana în intenţia căreia ai ales bucăţica de metal colorat este totdeauna înclinată să s pună lipsa de fantezie a autorului ei în seama d-tale, cumpărătorul. Femeile, în materie de cadouri, sunt convinse că „se găseşte şi altceva, dacă vrei să cauţi”. Ceea ce, cel puţin când e vorba de mărţişoare, este riguros fals. îşi bag. (Continuare în pag. 2-a) QIDSR POLITICE Cazul Borghese „Cazul Borghese” s’a spart, ca un abces de fixaţie în care s’au strâns toate impurităţile neo-fascismului italian. Cine e Signor Borghese?. Un prinţ dintr’o veche familie a peninsulei. Fascist de prima oră, sprijinind pe Mussolini dela începutul până la sfârşitul regimului său, prinţul Borghese a fost şi unul dintre cei mai cruzi şi mai neînduplecaţi colaboratori ai nemţilor. Până aici totul e clar, cum clar părea să fie şi sancţionarea prinţului în cadrul măsurilor de „desfascizare“. S-a întâmplat însă nu numai că Borghese nu a fost pedepsit, ci dimpotrivă, pus în libertate — dar italienii au aflat cu o firească stupoare că prințul a cerut să fie reintegrat în toate drepturile sale și despăgubit pentru neplăcerile avute... Ca deobicei, d. de Gasperi a răspuns la interpelările ce i s’au adresat, că guvernul nu se... amestecă în afacerea asta care priveşte numai instanţele judiciare! Un scriitor tânăr Un grup de tineri scriitori englezi l-au vizitat recent pe G. B. S. — adică George Bernard Shaw. Mai vioi ca oricând, autorul „Medicului în dilemă” al „Căruţei cu mere” al ,Juanei d’Arc” şi al altor câteva zeci de capodopere ale literaturii dramatice, s’a întreţinut cu tinerii săi oaspeţi asupra diverselor aspecte ale vieţii şi artei contemporane. In cele din urmă, tinerii scriitori i-au propus să partcipe la o organizaţie pe care sunt gata s’o înfiinţeze, pentru promovarea adevărului în artă. — Vă rugăm să tutegtaţiîn loc de membru de onoare! l-a spu unul dintre iniţiatori. Shaw sări de pe scaun: — De „onoare”? A, nu! Căutaţi pentru așa ceva un scriitor mai... în vârstă! Alegeţi-l, de pildă, pe Aldous Huxley! Autorul „Contrapunctului” n’are decât vreo cincizeci de ani, dar pe lângă dânsul nonagenarul Shaw se consideră un tânăr scriitor... Zi şi noapte Cu toate hotărârile solemne ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, trupele olandeze continuă operaţiile lor împotriva Indoneziei. Rezistenţa partizanilor indonezieni devine mereu mai puternică şi guvernul olandez începe să-şi dea seama că socoteala de la Haga nu se potriveşte cu cea de la Jokjakaara. In ciuda afirmaţiei primului ministru olandez că „trupele noastre sunt stăpâne pe situaţie” — corespondenţii de presă care urmăresc la faţa locului desfăşurarea lucrurilor, arată că detaşamentele olandeze ocupă poziţii foarte precare. Ziarul De Vaarheid, de pildă, spune că Jokjakarta, capitala Indoneziei „este controlată în timpul nopţii de partizani” — ceea ce a provocat observaţia unui deputat al parlamentului din Haga: — După cum văd trupele noastre sunt stăpâne pe capitala indoneziană, numai dela opt dimineața până la opt seara... I. AZBAŢII CAUZĂ ŞI EFECT Un funcţionar şi-a însuşit banii încredinţaţi pentru achiziţionarea de lemne de foc. . ...Şi s’a ars! Kix REGULAMENTUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT (I) ASIGURĂRILE DE STAT FĂRĂ ORGANE BIROCRATICE S-a dat publicităţii textul regulamentului la legea pentru organizarea Asigurărilor Sociale de Stat, alcătuit de Consiliul general al asigurărilor de pe lângă Confederaţia Generală a Muncii. Prin acest regulament se lămuresc diferite dispoziţii care în legea respectivă aveau numai un caracter principial, şi pentru a căror aplicare practică era nevoe de preciziuni. Prin articolul 1 din regulament se precizează că din atribuţiile fostei Case Centrale şi ale celorlalte institute de asigurări acum desfiinţate, următoarele trei au intrat în sfera de activitate a CGM şi a organelor în subordine: ( a) Asigurarea materială a salariaţilor în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacităţii de muncă, din cauză de boală sau accident, în caz de maternitate, bătrâneţe şi deces; b) Organizarea odihnei salariaţilor şi trimiterea lor în case de odihnă sau locuri special amenajate. ^c) Supravegherea şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă din punct de vedere al securităţii şi higienii. ^Ceea ce interesează în primul rând pe top salariaţii de orice categorie, de la funcţionarii de stat, la salariaţii întreprinderilor şi până la cei ai persoanelor particulare, inclusiv personalul casnic, este felul cum vor beneficia de drepturile de asigurare ce li se cuvin, cui vor adresa cererile, cine le va aproba şi cum vor fi ele realizate. In linie generală, toţi cei însărcinaţi cu administraţia asigurărilor vor fi sindicalişti aleşi de către asiguraţi, adică de către massele de salariaţi, având mai multe grade erarhice, după aceeaşi schemă ca şi a diferitelor instanţe din organizaţiile sindicale şi depinzând de acestea. La baza organizaţiei sindicale se află grupa sindicală având până acum numai un responsabil de grupă, dar pe lângă care va funcţiona de acum înainte şi un delegat cu munca asigurărilor sociale. El se va ocupa de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a tovarăşilor din grupa sa, va supraveghea aplicarea condiţiilor de higiena şi securitate va controla dacă tovarăşii săi capătă în adevăr toate drepturile ce li se cuvin şi va semnala autorităţii sindicale imediat superioare pe salariaţii care au nevoe de un tratament medical special sau dietă. Acesta va fi deci cazul la grapele mici din întreprinderile mari precum şi la totalul salariaţilor din întreprinderile mici, cu un număr redus de salariaţi. Al doilea grad erarhic în asigurările sociale de stat nu mai este compus dintr-o singură persoană, ci de o comisie pe lângă comitetele de secţie sau de atelier din marile întreprinderi, sau pe lângă întreprinderile mai mici dar care au totuşi un număr suficient de salariaţi pentru a îndreptăţi alegerea unei comisiuni. Aceste comisiuni de 3—5 membri vor avea controlul asupra delegaţilor de grupă în ce priveşte întreaga lor activitate, vor examina cererile de drepturi băneşti pentru cazurile de boală, accidente, maternitate şi deces şi vor face propuneri pe care le vor înainta comisiunii imediat superioare. Aceleaşi comisii vor face şi propunerile de suprimare a drepturilor în cazurile indicate de lege (simulare de boală, accidente provocate prin beţie, bătae etc.), precum şi propunerile pentru trimiterea la casele de odihnă în limita disponibilităţilor. Urmează apoi al treilea grad erarhic, comisiile de asigurări pe lângă comitetele de fabrici şi instituţii mari, precum şi pe lângă sindicate, acestea din urmă fiind autoritatea superioară pentru totalul întreprinderilor mici. Ele vor fi compuse din 3-7 membri la unele, din 3-9 membri la sindicatele de fabrici mari sau pe ramuri de producţie. Aceste comisiuni vor conduce şi controla comisiunile inferioare din raza lor de activitate; ele vor aproba drepturile de ajutoare şi vor decide suprimarea drepturilor pe baza propunerilor comisiunilor de secţie şi vor primi şi rezolva reclamaţiile celor nemulţumiţi de felul cum li se acordă drepturile. Aceste comisiuni vor mai organiza vizite la domiciliul bolnavilor pentru a controla dacă primesc toate drepturile de asistenţă medicală sau băneşti, şi de a respecta regimul prescris, vor organiza trimiterea salariaţilor la odihnă, va supraveghea funcţionarea cantinelor, creşelor etc., apoi a policlinicilor, dispensarelor, vor organiza conferinţe culturale în domeniul sanitar şi al protecţiei muncii, etc. etc. GR. GRAUR (Continuare în pag. 2 a) CHESTIA MUSCHI S’a interzis primei femei boxere din Anglia să boxeze in public. Desen de ROSS Ar trebui să-i interzică boxul și acasă. Ce-ți pasă, d-tale? E nevastă-mea... PENTRU LICHIDAREA Afluenţa, de loc neobişnuită, observată în ultimile zile ale lui Februarie în faţa ghişeelor fiscului, au dat naştere la comentarii de tot soiul, lumea căzând de acord că năravul, în baza căruia obligaţiile trebuesc satisfăcute în ultima zi a termenului fixat de autorităţi, impune luare de măsuri apte să înlesnească combaterea cozilor şi a înghesuelii, în general. Pe ici, pe colo, iniţiative au şi fost schiţate spre satisfacţia cetăţenilor, cu toate că rezultatele scontate se pare că nu au putut fi atinse decât parţial. Astfel, o percepţie fiscală a avut ideea năsdrăvană să împartă contribuabililor chitanţele de plata impozitelor... prin geam, în stradă. Nu e de mirare că, în acest mod, învălmăşala foarte puţin pitorească isgonită dela interior s’a putut... reorganiza, fără zăbavă, pe trotuar. Se întâmplă însă ca anumiţi oameni, grijulii de reputaţia Capitalei, să nu găsească chestia cu strada prea din cale afară de spirituală. Şi atunci, cât se poate de logic, ei îşi pun întrebarea : cum se poate evita nedorita înghesuială din faţa ghişeelor percepţiilor, înghesuială dăunând deopotrivă publicului şi instituţiilor înseşi ? Soluţii au fost propuse mai multe, fără însă ca una singură să poată fi considerată drept satisfăcătoare. Rezultă din această constatare că ceea ce n’a reuşit o singură soluţie ar putea realiza mai multe împreună. Să vedem cum. Ideea unui confrate preconizând mobilizarea tuturor funcţionarilor disponibili lucrând într’o percepţie, care să sară în ajutorul tovarăşilor lor sufocaţi de năvala publicului, chit ca după trecerea iureşului să se întoarcă la ocupaţiile respective, este bună şi nu. Partea negativă a soluţiei citate o desvălue însuşi confratele pomenit, atunci când ne informează că la o anumită circumscripţie fiscală s-au eliberat chitanţe în care nu figura numele proprietarului în contul căruia se făcuse vărsământul. Este mai mult decât sigur că buclucaşele chitanţe fuseseră întocmite de către funcţionari aduşi ad-hoc de la alte servicii, tocmai pentru a da o mână de ajutor. Dar asta nu înseamnă că ideea în sine n’ar putea găsi o aplicare MiULZEu practică. Totuşi, pentru ca ea să dea rezultate bune, este nevoe, cum am maii spus, şi de altceva , de ceva care să împartă puhoiul contribuabililor cel puţin, în două, dintre care numai o singură jumătate să ia calea percepţiei. Or, aşa ceva există : este instituţia C.E.C. Când spunem, însă, C.E.C. nu ne gândim la palatul din Calea Victoriei şi nici la Poşta Centrală de peste drum. Ci la suficient de numeroasele oficii poştale de carbastru din stilouri, apa albă de fier capabile să facă exact aceea?: treabă ca şi ghişeele aglomerate de la percepţii şi pe care lumea Ie evită, nu se şti pentru ce. Para-FRED GHENADESCU (Continuare în pag. 2 a) Prima balerină Olga Lepesiuscaia, laureată a premiului Stalin, în mijlocul unui grup de eleve de la fjcoafft egreo graficul Operei Mari din Moscova Văzând pe trei din cele şapte mese ale percepţiei, surâzând printre dosare, peste paharul sau sticluţa goală de cerneală unde tronau, bucheţelele de violete şi ghiocei, — m’a podidit nu ştiu ce înduioşare. Făcusem o lecuţă de coadă, m’am apropiat posomorit şi enervat de ghişeu şi iată-mă ca prin farmec înseninat, răspunzând cu alt surâs graţioaselor floricele. îndărătul birourilor împodobite, trebăluiau doi tineri funcţionari şi o funcţionară, înşirând pe hârtie nu rime sau mem,fore, ci ţifre severe, complectând borderouri şi procese verbale. Lângă nasul lor era primăvara, şi o! dulce fantezie! — culoarea ei parodia lichidul al-dor din şipul pătrat, cu care se şterg erorile eventuale. M’am gândit la Mayakovski şi mi-am, zis că, şi perceptorii pot greşi primăvara, bunăoară, mutând tocul în petalele de violete şi ştergând cu un ghiocel vreo două nule din contul restant al contribuabilului. Bei! dacă s’ar brodi ca „rolul” meu să fie taman în seama unuia din cei trei funcţionari, care şi-au ornat paperaseria cu flori! Habar n’au, că eu singur din toată lumea asta ce-şi aştepta rândul la cassă, posed un semnalment intim al lor, o slăbiciune ce poate fi exploatată poetic, adică „pour une fois” practic. — La Dv. e „rolul” meu? —L am întrebat într’o doară pe funcționarul care tocmai se oprise din scris. — Care? — Cutare. Am noroc. A confirmat. S’a ridicat de pe scaun, nu fără ca vainte să mi se fi aplecat peste buchețelul parfumat de violete. Il am în buzunar! — mi-am zis. E un suflet tandru. — Am, de plată, suma asta« F» BRUWEA-FOX (Continuare în pag. 2-a CARNETUL NOSTRU VIOLETE Șl GHIOCEI Aspecte din Berlin — Reportaj de actualitate — Publicaţia vieneză ,,Oesterreichisches Tagebuch“ publică, sub semnătura lui Bruno Frei, un forte interesant reportaj din Berlinul de azi, din care extragem următoarele: Când ajungi la Berlin şi cobori din tren în gara Anhalter-Banhof, în sectorul american, aspectul oraşului este impresionant: numai ruine şi umbre- Berlin, un oraş cu 3,2 milioane locuitori, a fost împărţit în două, de parcă ar fi fost tăiat cu foarfecă. Berlinul de vest, cu puntea lui aeriană, supranumit Shanghai de pe Sprea, şi zona răsăriteană — o lume nouă în care se lucrează cu febrilitate la realizarea planului de două ani, care urmează să scrie un nou capitol în istoria Germaniei. Berlinezii zonei apusene s’au obişnuit să „suporte’’ viaţa de fiecare zi care este, pentru ei, o simplă continuare a existenţei din epoca nazistă .,Puntea aeriană”, menită să ridice moralul populației, ar trebui să transporte câte2.000 tone zilnic pentru a fi de un ajutor efectiv. Gazetele care apar în Berlin-Vest, și care publică un comunicat zilnic asupra realizărilor acesteia, indică însă o curbă care variază de la 3—5 mii tone. Pentru un nou sosit la Berlin, cumpărăturile însemnează o aventură plină de peripeţii. Sunt mai multe posibilităţi: preţul este plătibil sau în mărci de apus, sau o parte în mărci de apus, o parte în mărci de răsărit — în care caz trebue să întrebi cum e cursul —sau numai în mărci de răsărit (în special pentru gazete, biletele de tramvai, chirie sau orice taxe oficiale). Şi în vreme ce-ţi calculezi preţul, pe baza a două treimi mărci de apus, o treime de răsărit, se stinge lumina- Durează o bună bucată de vreme până se aprind lumânările, sau lampa cu petrol. Unele magazine calculează 3,50 pentru marca din apus, altele doar 3,30. Dacă nu ajungi la o înţelegere în privinţa schimbului, trebue să recurgi la „specialiştii” ambulanţi din stradă, cari stabilesc cursul. Şi pentru că salariile din Berlin-Vest sunt plătite numai cu 25% mărci din apus, acest sistem monetar dublu provoacă multe neplăceri. Orice cumpărătură devine o afacere de valută, cu toate riscurile ei. Despărţirea aceasta a oraşului, care forma un tot organic, a îngreunat cu mult viaţa. ,,Doar** 100.000 berlinezi din apus au făcut uz de invitaţia autorităţilor sovietice de a se aproviziona în răsărit. Motivul nu e greu de ghicit: cum să-şi care o gospodină, care locuieşte in zona apuseană, cartofii sau cărbunii din zona de răsărit, şi să-i aducă acasă? O societate de transport a strâns la un loc 45 gospodării, transportând în comun cărbunii din răsărit până în cartierul Steglitz Combustibilul a fost rechiziţionat de autorităţile americane. Trenurile locale sunt aglomerate cu berlinezi careşi cară în rucksacuri cartofii din prăvăliile din Berlin-Ost, spre locuinţele lor apusene. Până şi corpul de pompieri este despărţit. Centrala se află în sectorul american, dar nu are voie să ajute la potolirea unui incendiu din sectorul de răsărit. Primăria din Berlin-Ost a trebuit să-şi improvizeze un corp de pompieri separat. Acelaşi lucru şi cu Salvarea! Dacă expediezi o scrisoare în Berlin-Vest, ea nu are putere circulatorie decât în același sector. In ultima sută de ani în care s’a desvoltat oraşul Berlin, n’a fost (Continuare în pag. 2-a) f