Adevěrul, iulie 1949 (Anul 63, nr. 17505-17530)

1949-07-01 / nr. 17505

ANUL 63­ Nr. 17.505 FONDATORI: Al. V. BELDIMAN 1888-1897 CONST. MILLE 1897-1920 CONST. GRAUR 1921-196 B. BRANIȘTEANU 1897-1947 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 si 261.020/947 4 PAGINI 4 LEI Director: H. SOREANU Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL­“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de miblicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI SI REZOIANU 14 Telefoane: Vineri 1 Iulie 1949 Au fost descoperite mari cantităţi de vopseluri dosite Redacţia 5.38.5S Secretariatul de redacţie 3.86.12 Adiţia şi Publicitatea 5.5­­63 ...Erau vopseluri care ies. D­OLEANŢE SA­TIS­FĂCUTE Nici nu se uscase bine cerneala decretului prin care se anulau o serie de impozite vechi şi se redu­ceau altele, când ne-am pomenit cu scrisoarea unui cetitor, grăbit să-şi exprime gratitudinea faţă de gestul de clemenţă fiscală. De alt­fel, dintre toate calităţile şi atribu­tele legate de persoana sa, cetito­rul alesese pentru a iscăli, pe cea mai corespunzătoare, zicându-şi „un vechi contribuabil“, aşa cum, în alte ocazii s’ar fi putut făli re­­comandându-se „un vechi melo­man“ sau „un vechi dansator“, cu toate că titlul de vechi contri­buabil—trebue s’o recunoaştem— conferă posesorului mai multă au­toritate. ,,In ce mă priveşte, — scrie el — decretul acesta a venit ca o a­­devărată binefacere, căci bleste­matele rămăşiţe de impozite pe care nu le plătisem, îmi goniseră somnul multor nopţi. Impozitele vechi mă împiedicau să le fac faţă celor noui. Vă rog să înfăţişaţi Ministerului de Finanţe toată m­ul­­umirea noastră, a contribuabililor care avem norocul să intrăm în prevederile decretului“. Şi, ca să nu scape prilejul, co­respondentul nostru stăruia să ne avem interpretul sugestiilor sale n legătură cu încasarea, pe viitor a impozitelor. N’am reţinut din propunerile cuprinse în scrisoare decât două, fiindcă mi s’au părut­­cu adevărat îndreptăţite: „De multe ori chiar organele annerioare ale Ministerului de Fi­­nanţe au constatat că în unele im­puneri s’au strecurat erori. N’ar fi oare nimerit să se ţină seamă de.t­ele? In acelaş timp, organele de în­casare ar trebui să aibă în vedere că posibilităţile de plată nu sunt a­­celeaşi în tot timpul anului, deoa­rece există perioade în care aceste posibilităţi sunt mai reduse...“ S’a făcut! „ Rareori putem răspunde atât de prompt la o întâmpinare. S’a fă­cut, domnule vechi contribuabil! Pesemne că gândul dv. purtat de unde nevăzute, a ajuns acolo un­ic trebue. In instrucţiunile trimise de vis­teri­a publică secţiunilor financiare de pe lângă Comitetele Provizo­rii, aşa cum au fost publicate eri, g găsim aidoma cele două idei prac­tice ieşite din meditaţiile dv. fis­cale. După cum desigur că aţi cetit, Ministerul a dispus să se purceadă la o planificare a încasărilor de­­pozite. „Această operaţiune — se arată din loc autorizat — ur­mează a fi făcută pe date reale şi pe categorii de impozite...“ Şi ce fel de criterii vor prezida la ela­borarea planului? Iată: „Se va­­ne cont de debitul anual al fiecărui impozit, de erorile existente In impuneri, de termenele şi de pU­SERGIU DAN Ofensiva c­îs­­ăilor Câncî, vara trecută, un îndrăgos­tit al muntelui ne-a povestit cui a fost nevoit să petraacă o săptă mână încheiată în bătătura cabani „Trei brazi“, ţinut prizonier, îim­preună cu alţi turişti ca şi el, «3 rânjetele fioroase ale dulăilor del stâna vecină, am zâmbit amuzaţi c de o poveste nevereai«':,ă dar co­­­mică. Pentru noi, câinii ciobanilor T'O' şi rezultatele unei strajuind în jurul turmelor de mi.­oare, îşi păstrau încă neştirbită al •, . . . , cea reputaţie de dihănii bune In su- . m ' _j’ -112 “e red­actorU-fiet, proprie fiinţe in- conştiente dolarului „Pravda“. Iar eri într’un forţa fizică superioară cu care ie-a interview acordat corespondenţi­înzestrat natura. . lor ziarelor „Pravda“ şi „îzves-tata insa, ca acum, după un an,.. „ . . , .... ,. ... , păţania amicului asediau în cabana*ia • f A. I. Visinskî, ministrul din creştetul muntelui începe si ca.afacerilor externe al IJRSS adu­­pete un aspet*. diferit o scrisoare pe o amplă și extrem de impor­­trimisă de un cititor al jarului nos­tantă ,omuri , problemei tru vine sa confirme atitudinea dus-, ,. ,. F p mănoasă a dulăilor ciobănprii fată!n ulSCUție. de ascens oniru­i vagabondând pe cărările însorite ale înălţimilor ver­tiginoase.­­ „Orice drumeţ al munţilor care a trecut prin apropierea stânelor şi a turmelor de oi spune coresponden­tul notoriu ocazional, a fost atacat de câinii acestora“­ra­, mai de­parte: „Sunt cazuri când drumul nu poate fi ocolit şi el trebue să treac ,le Unite, Marea Britanie şi că prin „spaţiul vital“ al­­câinilor şi franţa nu şi-au manifest do­doai „conflict«!“ nu poate îi evitat“. „ . . . , Ac­ima, noi ce să spunem? Este FLa„ . a Croll-m­a g3!­evident că a te trezi din „beţia lana şi de a pregăti un tratat de înălţimilor” înhăţat de bazonul pan- pee CU ea, taionilor şi tăvălit de stâncă de un dulău căruia nu i-ai făcut nici un­­ rău, nu po­te prezenta ceea ce se chiamă obişnuit din agrement de prim -drai­. Totuşi, ne-a», spus că intervenţia respectivilor ciobani ar putea tempera avântul regretabil al prea puţin sociabilelor dihănii. Din nefericire, o altă decepţii, ne aştepta. „O veche experienţă, spune în continuare autorul scrisorii, reinoită recent pe drumurile Dihamului, m-a revoltat împotriva atitudinei pasive a ciobanilor care nu numai că nu intervin spre a domoli câi­nii, dar adesea — şi ni s-a întâm­plat acest lucru — îi şi aţâţă“ Apoi, dacă aşa stau lucrurile, să ne ierte domnii ciobani, dar trebue să le spunem că nu jug şade frumos. Omul pornit din zăduful oraşelor pe potecile răcoroase ale munţilor de o­­Parte de a trebui privit ca an rău­făcător pândind ocazia s‘o şteargă cu­„ un berbec în spinare, merită altă atitudine. Şi dacă această ati­tudine, bacilor şi ajutoarelor lor le vine greu s’o priceapă, o intervenţie lămuritoare din partea celor califi­caţi — scrisoarea pomenită indică „Turismul Popular”« — ar fi cât se poate de nimerită, F. Gh. CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE INTERVIEWUL D-LUI A I VÎŞINSKI — Ce s'a realizat la Conferinţa dels Paris A şasea re­­uniune a miniştri­lor de exte nută recent la Paris constit nesigur evenimen­tul cel mai important al vieţii in­ternaţionale. Luc­ru explicabil,a­bilităţile de plată ale contribuad­ . , „ „ ,. „ . ------ 1 fi mai mari sau nai c,.a('a. ne gândim ca cei patru nu­lilor, care pot mici în anumite perioade ale fanu­­lui...“ niştri nu mai discutaseră în co­mun de mai bine de un an şi ju­mătate, iar problemele pe care ei urmau să le deslege, unitatea Germaniei şi tratatul cu Austria, construesc însăşi baza păcii mon­diale. Comentariile pe care aeresa oc­cidentală le-a făcut după încheie­rea conferinţei, ca şi declaraţiile oamenilor politici apuseni, au fost foarte contradictorii — în ce priveşte rezultatele obţinute la Paris. Ele au fost însă totdeauna dispuse să le prezinte ca pe un „succes” al puterilor occidentale. Acest fel de a prezenta lucră­reuniuni internaţionale a fost denunţat a­ D. Vîşinski în interviewul său. icepe prin a arăta că dintre ce­­­ două probleme discutate la Pa­is, (problema germană şi trată­ri de pace cu Austria), cea din­ur nu a putut fi rezolvată în re- Uniunea din 1947, întrucât Sta-„Aceste puteri — spune d- Vî-1­şinski — au adoptat încă din 1941 o politică de desmembrare a Ge­maniei, nesocotind obligaţiile care şi te-au asumat la Potsdam. Ele au căutat să obţină, prin tă­­răgănirea unei soluţii, controlul asupra părţii occidentale a Ger­maniei şi să-l folosească în sco­puri antidemocratice şi imperia­liste“. Şi D. Vîşinski enumără unele măsuri: reformă monetară separată, lichidarea comandatu­rii aliate de la Berlin, statutul de ocupaţie impus Germaniei occiden­tale, crearea unei aşa zise Con­stituţii de la Bonn, precum şi in­cluderea zonelor occidentale germane în sfera de acţiune a „planului Marshall“. „Toate ace­stea — spune d. Vîşinski — au arătat Impede până unde au mers guvernele Statelor Unite, Marsi Erni­ui­ şi Franţei în vio­larea obliga­ţiun­­lor în problema Germaniei, obligaţiuni asumate a­cestea prin acordul de la m“. Vându­se de felul cum au desbaterile de la Paris şi despre rezultatele conferinţei, d. Vîşinski spune că memorandu­mul prezentat de miniştrii occi­dentali ca răspuns la propunerile sovietice cu privire la Germania, „nu avea drept scop decât să ob­ţină aprobarea consiliului miniş­trilor de externe pentru măsurile lor separate, legalizându-se astfel activitatea lor scizionistă“. „Occidentalii nu au găsit nimic mai bun — precizează d- Vîşins­ki — decât să proportă ca zona răsăriteană a Germaniei să adere pur şi simplu la aşa numita Con­­stituţie de la Bonn, să accepte sta­tutul de ocupaţie şi să se supună dictatului celor trei guverne oc­cidentale“. Dar miniştrii occiden­tali n’au isbutit să-şi impună pro­gramul lor în conferinţa de la Pa­ris, graţie atitud’n.’i hotărîre a­­doptată de către delegaţia smis­­tică. Şi atunci ei au fost siliţi să caute o altă cale pentru a ieşi din situaţia creată. Ei au făcut nouă propuneri rare „nu numai că nu cuprindeau nici o aluzie că poli­tica occidentală dusă până acum cu privire la Germania ar fi fost justă, ci dimpotrivă, vorbeau fă­ră înconjur despre necesitatea de a se depune toate eforturile pen­tru restabilirea unităţii economi­ce şi politice a Germaniei“. In acest fel, — întreabă d. Vî­şinski: „se mai poate numi o confirmare a justeţei politicii a­­mericane fată de Germania, aşa cum se străduesc reprezentantii (Continuare în part. 2-a) D. A. I. VÎSINSKI GLOSE POLITICE Un apar­at­ misterios In comisia apărării naţionale în parlamentul francez se d­is­­cută bugetul aviaţiei. Raporto­rul, deputatul Gavrni, susţinea­­­ineînţeles structura bugetului, lână tot felul de lămuriri şi răs­pnzând la obiecţiile ce se ridi­­■au. O importantă sumă e alocată n acest buget pentru achiziţio­­nrea „centrifusoarelor”• TInii deputaţi au aprobat fără dificul­aţi suma prevăzută, alţii au de­clarat că suma e exagerată ne­­fiind nevoe de atâtea „centrifu­gare”, dar raportorul i-a com­bă­ut demonstrând cu lux de deta­il că fără aceste „centrifusoare” Aviaţia franceză ar fi grav ame­­ninţată. Un deputat îl întrerupse: — De fapt, ce sunt aceste­,centrifuzoare”?­­ D. Gavini, raportorul presu­rs că cunoaşte ca nimeni altul ai­ude aviaţiei, răspunse liniş­­tit . — E un aparat pentru fabri­carea unor produse farmaceu­tice. Un ofiţer superior care asista la desbateri, şopti ceva la ure­chea raportorului — care reluă : — ..."Adică,­­— vă rog să mă ser­afi, — tmnde-mi aveam capul ? Centrif uşorul, bineînţe­les, este un aparat indispensabil piloţilor... stratosferici! Mifi­ştesni|raţii veseli Guvernul italian a dat zilele trecute autorizaţia ca un editor american să plătească Eddei Ci­ano 45.000 de dolari pentru .■.Jurnalul” contelui Ciano, soţul ei, executat din ordinul lui Mus­solini. Mama Ed­dei, Donna Ra­chelle, nedispunând de „memo­rii” ale Ducelui s’a gândit că ar ■putea totuşi sa-i exploateze me­moria şi a scris o carte întitulată „Viaţa mea cu Mussolini", în care se străduieşte să-l prezinte pe şeful fascismului în culorile cele mai f­rum­oase. Dar lucru curios, ea nu izbu­teşte decit să confirme părerea ce şi-o făcuse lumea despre dân­sul când l-a poreclit ,,Cezar, de Carnaval”■ Autoarea povesteşte, intre altele, cum i-a ceriu mâna viitorul „Duce”. — I-a chemat pe părinţii mei şi, în prezenţa mea, a scos un revolver din buzunar declarând cu glas funebru : „Are şase gloanţe, unul pentru ea şi cele­lalte pentru mine”. Despre faptele mai grave ale sinistrului personaj, cum ar fi de pildă, asasinarea lui Mate­­otti, cartea nu aduce firește, nici o lămurire, ferindu-se să facă vre-o aluzie la de. ­espre spiritul economiei domestice , el , Georges Courteline ne-a ră­s „le rond de cult“, tipul con­­teptului fosilizat de rutină, in­­veratorul colacului de piele pen­­tru carn, pus să-i capitoneze lun­­gilocasuri de înţepenire la birou­ri-amintiţi? Tabied­iu şi tacticos, de­arcă n’ar fi fost angajat cu luna sau cu anul, ci cu veşnicia. Ei depozitarul unui timp incal­culat, din care cheltuia cu ne- M\\ua pe orice. La răsucitul ţi­­gaie la ascuţitul creionului şi în deoS­i la încondeierea parafei, învârtă şi spiralată, ca şi cum ar ficonturat cu cerneală nu un nume de boltez, ci o lume, un u­­niver­sât îi trebuia lui să rotun­­jeasc şi să cârlionţeze o iscălitu­ră. Ui „’glob troter“ încon­jura un conţint. Facţîonar cu mâneci de lustri­­nă,­­ a sugerat primilor cine­­materafişti, mişcarea descompu­să, od­ată deadreptul după ,,dina­­mica“modelului, la care lipirea timbrii pe o scrisoare, echivala cu zprăvirea unui imobil în câ­teva daje. Da, se mişca într’un ritm comic, venea la birou la în­ceput! genezei, pleca la ceasul e­­ternităi fără un sfert, sau fără două linute. Can­eline aşa l-a înregistrat şi aşa ni-a comunicat. Dar i-a mai­ adaug, o trăsătură răutăcioasă, care gtim că nu-l deserveşte. Şi e curios de notat, că în vre­me ce silueta conţopistului s’a es­tompat în epocă, piesă de muzeu folosită doar pentru comparaţii contemporane, acea trăsătură i-a supravieţuit. Courteline îl învino­văţea de viciul economiei­ meschine „Rond­ de cult”-ul său, păcătuia, cică, prin exces de grijă măruntă. Cruţa peniţele, deşi avea oricâte la dispoziţie, primenea sugativa nu­mai când era complect îmbibată de cerneală; stingea lămpile îna­inte de a părăsi biroul; închidea ferestrele, vara, la plecare, astu­pa hogeagul iarna, după ce s’a în­credinţat că focul e stins în sobă. Acest aspect al funcţionarului ti­picar, satirizat cu cruzime de scriitorul francez, — mărturisim, nu ni-e antipatic. Vădeşte pentru e­­poca lui, pentru factura de atunci a conştiinţei profesionale, — o tragere de inimă ce merită luată în considerare. Nu e un viciu, a menaja inventarul instituţiei unde activezi, ci o însuşire de calitate. Fireşte ne referim la stadiul de conştiinţă a funcţionarului de a­­tunci, prea puţin evoluată social. Totuşi găsim într’însa un embrion promiţător, ce se va desvolta pe măsură ce condiţiile ce regisau odinioară raporturile intre sala­riat şi patron, vor fi schimbate fundamental. A poseda din născare spiritul e­­conomiei, e un dar preţios. A ţi-l însuşi ca pe o disciplină folosi­toare colectivităţii şi implicit ţie, d­e ceea ce se cere funcţionarilor şi tuturor oamenilor muncii. Ceea ce i se părea lui Courteline mediocru, judecând după volumul sau importanţa lucrurilor desti­nate economiei, constitue totuşi a­­dunate laolaltă, valori impresio­nante. Indiferent dacă-i vorba de o peniţă, sau de un cui, sau de un fir căzut de bumbac,ce altădată se lepădau. Urmăriţi cifrele econo­miilor realizate astăzi, în fabrici, ateliere, şantiere, şi veţi fi uimiţi de mărimea lor. Am scris rândurile astea pe marginea unor întâmplări, apa­rent de minimă însemnătate. S’au F BRUNEA-FOX (Continuare în pag. 2-a) ★ Eri s’a desfăşurat în Capitală ,,’Ei,na fie tabă­ră a pionierilor“. In clişeu: In Parcul Libertăţii, un grup de pio­niere,la ora prânzului. CHESTIA ZILEI ORICE - AR FI! Desen de ROSS — Doamnă, ați pierdut ceva. — Regret, dar nu mă’ntorc niciodată, din drum. In oraşele mari, anotimpurile trec fără să-ţi dai seama, închi­se între ziduri. Evoluţiile pietre­lor sunt închise, cenuşiul lor e mort şi definitiv. Oraşele mari au numai mostre de anotimpuri. Sunt străzi, fără pomi şi fără grădinii care sunt totdeauna de patru sezoane; n’a înflorit pe de nici o floare­; n’a căzut toam­na nici o frunză. Ca să-ţi dai seama ce anotimp este, trebue să te uiţi în calendar. Triste oraşe! închisori între ziduri peste care de abia se fu­rişează pe la zenit, soarele, şi luna în trei pătrate, trecând strada, la înălţime mare ca pe un canal adânc cu moluşte. Dar astă noapte, în Bucureşti, am trăit vara, i-am simţit par­fumul, în nări, în plămâni, în ochi. Domnilor, sunt toţi teii în floare. Poate aţi uitat ce-i asta. Iată, la şosea atârnă în ciorchi­ni mărunţi, clopoţeii galbeni şi delicaţi ai florilor de tei. Sună până departe parfumul fiecăruia, ca o notă de, pian din­­tr'o nocturnă de Chopin. Picură rar, plin şi limpede. In bucheţele mici, fără culori ţipătoare, alcătuite num­ai din miere şi parfum, atârnă coro­lele lor ca de lăcrămioare de ceară. Şi miroase, miroase­.. Tot văzduhul negru-albastrul al nopţii e plin ca un stup de a­­cest miros dulce, maladiv, stra­niu, cu nuanţe aurii şi cu trans­parenţe de miere. Polenul fin nu mai pridideşte să ste­a în corolele prea mici, care le scutură pe fondul negru al li­nei nopţi irealei, şi-l simţi plu­tind în aer, peste tot, ca o pulbe­re parfumată şi astrală. Te simţi ameţit, dar, ca ’ntr’un viciu nu te poţi stăpâni de a­-ţi umple plămânii, de-a respira am­­ânc, de-a adulmeca mireasma care calmează, şi adoarme. Au înflorit teii. Sunt plini de floare. Am făcut ca o excursie de vis prin efluviile teilor, prin nebunia lor amoroasă, prin des­­măţul deslănţuit al patimei lor, a misterului dragostei lor, care se împlineşte curat şi frumos în flori şi pistiluri. Trece pe sub stele ca un minu­nat şi nevăzut roi auriu, alaiul nupţial al florilor de tei. In ur­ma lui stăru e dulce şi bolnăvi­cios parfumul mireselor înflo­rite care-şi scutură polenul diar­fan al genelor chilimbarii. Au înflorit tedii. Nopţile se opresc, când au rămas singure fără vuete şi oa­meni, ca sa­ soarbă până’n cons­­t­aţii parfumul florilor de tei. Şi oamenii dorm.. Ce admirabilă discreţie! DEMOSTENE BOTEZ Carnetul nostru AU ÎNFLORIT TEȘI INTERPRETAREA LEGII PENSIILOR Cum Se stabilește şi se calculează pensia de invaliditate Bolile profesionale.-Deteminarea salariului me­diu.-Sporurile de pensii Diferite aspecte ale noului re­gim al pensiilor au fost desbătu­­te în coloanele ziarului nostru, într’o serie de articole, urmărite de numeroşi cetitori interesaţi în interpretarea şi aplicarea legii, din 1 ianuarie 1949. Unele din întrebările şi lămuririle solicitate — mai ales în legătură cu recal­cularea pensiilor şi cu formalită­ţile de înregistrare a actelor şi dovezilor necesare — au găsit răspuns în „Poşta Redacţiei“. Fi­reşte că Regulamentul care ur­mează să fie dat publicităţii în scurtă vreme, va preciza textele legii, lămurind situaţiuni şi ca­zuri care înn mod natur­al nu pu­teau fi cuprinse în lege. In această direcţie ne-am în­găduit şi no­­ să facem unele su­gestii în legătură cu problemele de pensionare care, sperăm, că vor fi ţinute în seamă de comisia care redactează regulamentul. Referindu-ne la pensia de inva­liditate, care formează­ unul din capitolele cele mai interesante a­­le legii, suntem în măsură să a­­ducem cetitorilor noştri preţioase lămuriri extrase din studiul pu­blicat în recent apăruta „Reviri Muncii şi Prevederilor Scr­­de ”- consilier tehnic I. Zand­­banc. Conform art. 16 al legii ,­­pensia de invaliditate se recu­noaşte salariaţilor care şi-au pierdut pentru totdeauna sau pen­tru un timp îndelungat capacita­tea lor de muncă. Spre deosebire de vechiul sistem al asigurărilor sociale, când invalidităţile prove­nite din boală erau tratate în mod deosebit de invalidităţile pro­venite din accident, actualul sis­tem prevede un singur fel de pensie de invaliditate, fie prove­nită din boală, fie din accident. Totuşi legea actuală stabileşte norme deosebite de calcul, după cum invaliditatea reiese dintr’o cauză sau alta. Se ştie că invaliditatea din boală poate proveni dintr’o boală profesională sau dintr’o boală o­­bişnuită. Neexistând o definiţie precisă a ceea ce se cheamă boa­lă profesională, autoritatea com­petentă a hotă'' să publice în curând un *­ire să conţi­nă o list* ’-olilor pro­fesion"-' T' ” din dfe câmpul muncii. Prin accident de muncă se înţelege un accident întâmplat in timpul muncii, la lo­cul unde se prestează munca,­­ chiar dacă salariatul este în re­­paos sau în drum spre locul de muncă. Legea prevede condiţiile ce­rute pentru obţinerea pensiei de invaliditate. O chestiune­ care se pune în legătură cu acest­on­diţiuni este ce se înţelege o categoria de muncă depusă un a­­numit stagiu în câmpul muncii. De pildă, ce stagiu de muncă se cere unui salariat care a lucrat în mai multe categorii de muncă. D. consilier Zandbanc exprimă părerea că regulamentul legii va lămuri aceasta în sensul că, sala­riatul va fi socotit, în ce privește stagiul minim, că a lucrat în ca­tegoria unde a prestat mai mulţi ani de muncă. Dacă un salariat a lucrat, de exemplu, în mină ze­ce ani şi patru luni la suprafaţă, se va considera că el a lucrat tot timpul la categoria I-a şi se va pretinde stagiul minim prevăzut la categoria I-a. Notăm de asemenea următoarea B. (Continuare în pag. 2-a)

Next