Adevěrul, iulie 1949 (Anul 63, nr. 17505-17530)
1949-07-01 / nr. 17505
ANUL 63 Nr. 17.505 FONDATORI: Al. V. BELDIMAN 1888-1897 CONST. MILLE 1897-1920 CONST. GRAUR 1921-196 B. BRANIȘTEANU 1897-1947 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 si 261.020/947 4 PAGINI 4 LEI Director: H. SOREANU Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de miblicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI SI REZOIANU 14 Telefoane: Vineri 1 Iulie 1949 Au fost descoperite mari cantităţi de vopseluri dosite Redacţia 5.38.5S Secretariatul de redacţie 3.86.12 Adiţia şi Publicitatea 5.563 ...Erau vopseluri care ies. DOLEANŢE SATISFĂCUTE Nici nu se uscase bine cerneala decretului prin care se anulau o serie de impozite vechi şi se reduceau altele, când ne-am pomenit cu scrisoarea unui cetitor, grăbit să-şi exprime gratitudinea faţă de gestul de clemenţă fiscală. De altfel, dintre toate calităţile şi atributele legate de persoana sa, cetitorul alesese pentru a iscăli, pe cea mai corespunzătoare, zicându-şi „un vechi contribuabil“, aşa cum, în alte ocazii s’ar fi putut făli recomandându-se „un vechi meloman“ sau „un vechi dansator“, cu toate că titlul de vechi contribuabil—trebue s’o recunoaştem— conferă posesorului mai multă autoritate. ,,In ce mă priveşte, — scrie el — decretul acesta a venit ca o adevărată binefacere, căci blestematele rămăşiţe de impozite pe care nu le plătisem, îmi goniseră somnul multor nopţi. Impozitele vechi mă împiedicau să le fac faţă celor noui. Vă rog să înfăţişaţi Ministerului de Finanţe toată mulumirea noastră, a contribuabililor care avem norocul să intrăm în prevederile decretului“. Şi, ca să nu scape prilejul, corespondentul nostru stăruia să ne avem interpretul sugestiilor sale n legătură cu încasarea, pe viitor a impozitelor. N’am reţinut din propunerile cuprinse în scrisoare decât două, fiindcă mi s’au părutcu adevărat îndreptăţite: „De multe ori chiar organele annerioare ale Ministerului de Finanţe au constatat că în unele impuneri s’au strecurat erori. N’ar fi oare nimerit să se ţină seamă de.tele? In acelaş timp, organele de încasare ar trebui să aibă în vedere că posibilităţile de plată nu sunt aceleaşi în tot timpul anului, deoarece există perioade în care aceste posibilităţi sunt mai reduse...“ S’a făcut! „ Rareori putem răspunde atât de prompt la o întâmpinare. S’a făcut, domnule vechi contribuabil! Pesemne că gândul dv. purtat de unde nevăzute, a ajuns acolo unic trebue. In instrucţiunile trimise de visteria publică secţiunilor financiare de pe lângă Comitetele Provizorii, aşa cum au fost publicate eri, g găsim aidoma cele două idei practice ieşite din meditaţiile dv. fiscale. După cum desigur că aţi cetit, Ministerul a dispus să se purceadă la o planificare a încasărilor depozite. „Această operaţiune — se arată din loc autorizat — urmează a fi făcută pe date reale şi pe categorii de impozite...“ Şi ce fel de criterii vor prezida la elaborarea planului? Iată: „Se vane cont de debitul anual al fiecărui impozit, de erorile existente In impuneri, de termenele şi de pUSERGIU DAN Ofensiva cîsăilor Câncî, vara trecută, un îndrăgostit al muntelui ne-a povestit cui a fost nevoit să petraacă o săptă mână încheiată în bătătura cabani „Trei brazi“, ţinut prizonier, îimpreună cu alţi turişti ca şi el, «3 rânjetele fioroase ale dulăilor del stâna vecină, am zâmbit amuzaţi c de o poveste nevereai«':,ă dar comică. Pentru noi, câinii ciobanilor T'O' şi rezultatele unei strajuind în jurul turmelor de mi.oare, îşi păstrau încă neştirbită al •, . . . , cea reputaţie de dihănii bune In su- . m ' _j’ -112 “e redactorU-fiet, proprie fiinţe in- conştiente dolarului „Pravda“. Iar eri într’un forţa fizică superioară cu care ie-a interview acordat corespondenţiînzestrat natura. . lor ziarelor „Pravda“ şi „îzves-tata insa, ca acum, după un an,.. „ . . , .... ,. ... , păţania amicului asediau în cabana*ia • f A. I. Visinskî, ministrul din creştetul muntelui începe si ca.afacerilor externe al IJRSS adupete un aspet*. diferit o scrisoare pe o amplă și extrem de importrimisă de un cititor al jarului nostantă ,omuri , problemei tru vine sa confirme atitudinea dus-, ,. ,. F p mănoasă a dulăilor ciobănprii fată!n ulSCUție. de ascens onirui vagabondând pe cărările însorite ale înălţimilor vertiginoase. „Orice drumeţ al munţilor care a trecut prin apropierea stânelor şi a turmelor de oi spune corespondentul notoriu ocazional, a fost atacat de câinii acestora“ra, mai departe: „Sunt cazuri când drumul nu poate fi ocolit şi el trebue să treac ,le Unite, Marea Britanie şi că prin „spaţiul vital“ alcâinilor şi franţa nu şi-au manifest dodoai „conflict«!“ nu poate îi evitat“. „ . . . , Acima, noi ce să spunem? Este FLa„ . a Croll-ma g3!evident că a te trezi din „beţia lana şi de a pregăti un tratat de înălţimilor” înhăţat de bazonul pan- pee CU ea, taionilor şi tăvălit de stâncă de un dulău căruia nu i-ai făcut nici un rău, nu pote prezenta ceea ce se chiamă obişnuit din agrement de prim -drai. Totuşi, ne-a», spus că intervenţia respectivilor ciobani ar putea tempera avântul regretabil al prea puţin sociabilelor dihănii. Din nefericire, o altă decepţii, ne aştepta. „O veche experienţă, spune în continuare autorul scrisorii, reinoită recent pe drumurile Dihamului, m-a revoltat împotriva atitudinei pasive a ciobanilor care nu numai că nu intervin spre a domoli câinii, dar adesea — şi ni s-a întâmplat acest lucru — îi şi aţâţă“ Apoi, dacă aşa stau lucrurile, să ne ierte domnii ciobani, dar trebue să le spunem că nu jug şade frumos. Omul pornit din zăduful oraşelor pe potecile răcoroase ale munţilor de oParte de a trebui privit ca an răufăcător pândind ocazia s‘o şteargă cu„ un berbec în spinare, merită altă atitudine. Şi dacă această atitudine, bacilor şi ajutoarelor lor le vine greu s’o priceapă, o intervenţie lămuritoare din partea celor calificaţi — scrisoarea pomenită indică „Turismul Popular”« — ar fi cât se poate de nimerită, F. Gh. CRONICA EVENIMENTELOR EXTERNE INTERVIEWUL D-LUI A I VÎŞINSKI — Ce s'a realizat la Conferinţa dels Paris A şasea reuniune a miniştrilor de exte nută recent la Paris constit nesigur evenimentul cel mai important al vieţii internaţionale. Lucru explicabil,abilităţile de plată ale contribuad . , „ „ ,. „ . ------ 1 fi mai mari sau nai c,.a('a. ne gândim ca cei patru nulilor, care pot mici în anumite perioade ale fanului...“ niştri nu mai discutaseră în comun de mai bine de un an şi jumătate, iar problemele pe care ei urmau să le deslege, unitatea Germaniei şi tratatul cu Austria, construesc însăşi baza păcii mondiale. Comentariile pe care aeresa occidentală le-a făcut după încheierea conferinţei, ca şi declaraţiile oamenilor politici apuseni, au fost foarte contradictorii — în ce priveşte rezultatele obţinute la Paris. Ele au fost însă totdeauna dispuse să le prezinte ca pe un „succes” al puterilor occidentale. Acest fel de a prezenta lucrăreuniuni internaţionale a fost denunţat a D. Vîşinski în interviewul său. icepe prin a arăta că dintre ce două probleme discutate la Pais, (problema germană şi tratări de pace cu Austria), cea dinur nu a putut fi rezolvată în re- Uniunea din 1947, întrucât Sta-„Aceste puteri — spune d- Vî-1şinski — au adoptat încă din 1941 o politică de desmembrare a Gemaniei, nesocotind obligaţiile care şi te-au asumat la Potsdam. Ele au căutat să obţină, prin tărăgănirea unei soluţii, controlul asupra părţii occidentale a Germaniei şi să-l folosească în scopuri antidemocratice şi imperialiste“. Şi D. Vîşinski enumără unele măsuri: reformă monetară separată, lichidarea comandaturii aliate de la Berlin, statutul de ocupaţie impus Germaniei occidentale, crearea unei aşa zise Constituţii de la Bonn, precum şi includerea zonelor occidentale germane în sfera de acţiune a „planului Marshall“. „Toate acestea — spune d. Vîşinski — au arătat Impede până unde au mers guvernele Statelor Unite, Marsi Erniui şi Franţei în violarea obligaţiunlor în problema Germaniei, obligaţiuni asumate acestea prin acordul de la m“. Vânduse de felul cum au desbaterile de la Paris şi despre rezultatele conferinţei, d. Vîşinski spune că memorandumul prezentat de miniştrii occidentali ca răspuns la propunerile sovietice cu privire la Germania, „nu avea drept scop decât să obţină aprobarea consiliului miniştrilor de externe pentru măsurile lor separate, legalizându-se astfel activitatea lor scizionistă“. „Occidentalii nu au găsit nimic mai bun — precizează d- Vîşinski — decât să proportă ca zona răsăriteană a Germaniei să adere pur şi simplu la aşa numita Constituţie de la Bonn, să accepte statutul de ocupaţie şi să se supună dictatului celor trei guverne occidentale“. Dar miniştrii occidentali n’au isbutit să-şi impună programul lor în conferinţa de la Paris, graţie atitud’n.’i hotărîre adoptată de către delegaţia smistică. Şi atunci ei au fost siliţi să caute o altă cale pentru a ieşi din situaţia creată. Ei au făcut nouă propuneri rare „nu numai că nu cuprindeau nici o aluzie că politica occidentală dusă până acum cu privire la Germania ar fi fost justă, ci dimpotrivă, vorbeau fără înconjur despre necesitatea de a se depune toate eforturile pentru restabilirea unităţii economice şi politice a Germaniei“. In acest fel, — întreabă d. Vîşinski: „se mai poate numi o confirmare a justeţei politicii americane fată de Germania, aşa cum se străduesc reprezentantii (Continuare în part. 2-a) D. A. I. VÎSINSKI GLOSE POLITICE Un aparat misterios In comisia apărării naţionale în parlamentul francez se discută bugetul aviaţiei. Raportorul, deputatul Gavrni, susţineaineînţeles structura bugetului, lână tot felul de lămuriri şi răspnzând la obiecţiile ce se ridi■au. O importantă sumă e alocată n acest buget pentru achiziţionrea „centrifusoarelor”• TInii deputaţi au aprobat fără dificulaţi suma prevăzută, alţii au declarat că suma e exagerată nefiind nevoe de atâtea „centrifugare”, dar raportorul i-a combăut demonstrând cu lux de detail că fără aceste „centrifusoare” Aviaţia franceză ar fi grav ameninţată. Un deputat îl întrerupse: — De fapt, ce sunt aceste,centrifuzoare”? D. Gavini, raportorul presurs că cunoaşte ca nimeni altul aiude aviaţiei, răspunse liniştit . — E un aparat pentru fabricarea unor produse farmaceutice. Un ofiţer superior care asista la desbateri, şopti ceva la urechea raportorului — care reluă : — ..."Adică,— vă rog să mă serafi, — tmnde-mi aveam capul ? Centrif uşorul, bineînţeles, este un aparat indispensabil piloţilor... stratosferici! Mifiştesni|raţii veseli Guvernul italian a dat zilele trecute autorizaţia ca un editor american să plătească Eddei Ciano 45.000 de dolari pentru .■.Jurnalul” contelui Ciano, soţul ei, executat din ordinul lui Mussolini. Mama Eddei, Donna Rachelle, nedispunând de „memorii” ale Ducelui s’a gândit că ar ■putea totuşi sa-i exploateze memoria şi a scris o carte întitulată „Viaţa mea cu Mussolini", în care se străduieşte să-l prezinte pe şeful fascismului în culorile cele mai frumoase. Dar lucru curios, ea nu izbuteşte decit să confirme părerea ce şi-o făcuse lumea despre dânsul când l-a poreclit ,,Cezar, de Carnaval”■ Autoarea povesteşte, intre altele, cum i-a ceriu mâna viitorul „Duce”. — I-a chemat pe părinţii mei şi, în prezenţa mea, a scos un revolver din buzunar declarând cu glas funebru : „Are şase gloanţe, unul pentru ea şi celelalte pentru mine”. Despre faptele mai grave ale sinistrului personaj, cum ar fi de pildă, asasinarea lui Mateotti, cartea nu aduce firește, nici o lămurire, ferindu-se să facă vre-o aluzie la de. espre spiritul economiei domestice , el , Georges Courteline ne-a răs „le rond de cult“, tipul conteptului fosilizat de rutină, inveratorul colacului de piele pentru carn, pus să-i capitoneze lungilocasuri de înţepenire la birouri-amintiţi? Tabiediu şi tacticos, dearcă n’ar fi fost angajat cu luna sau cu anul, ci cu veşnicia. Ei depozitarul unui timp incalculat, din care cheltuia cu ne- M\\ua pe orice. La răsucitul ţigaie la ascuţitul creionului şi în deoSi la încondeierea parafei, învârtă şi spiralată, ca şi cum ar ficonturat cu cerneală nu un nume de boltez, ci o lume, un universât îi trebuia lui să rotunjeasc şi să cârlionţeze o iscălitură. Ui „’glob troter“ înconjura un conţint. Facţîonar cu mâneci de lustrină, a sugerat primilor cinematerafişti, mişcarea descompusă, odată deadreptul după ,,dinamica“modelului, la care lipirea timbrii pe o scrisoare, echivala cu zprăvirea unui imobil în câteva daje. Da, se mişca într’un ritm comic, venea la birou la început! genezei, pleca la ceasul eternităi fără un sfert, sau fără două linute. Caneline aşa l-a înregistrat şi aşa ni-a comunicat. Dar i-a mai adaug, o trăsătură răutăcioasă, care gtim că nu-l deserveşte. Şi e curios de notat, că în vreme ce silueta conţopistului s’a estompat în epocă, piesă de muzeu folosită doar pentru comparaţii contemporane, acea trăsătură i-a supravieţuit. Courteline îl învinovăţea de viciul economiei meschine „Rond de cult”-ul său, păcătuia, cică, prin exces de grijă măruntă. Cruţa peniţele, deşi avea oricâte la dispoziţie, primenea sugativa numai când era complect îmbibată de cerneală; stingea lămpile înainte de a părăsi biroul; închidea ferestrele, vara, la plecare, astupa hogeagul iarna, după ce s’a încredinţat că focul e stins în sobă. Acest aspect al funcţionarului tipicar, satirizat cu cruzime de scriitorul francez, — mărturisim, nu ni-e antipatic. Vădeşte pentru epoca lui, pentru factura de atunci a conştiinţei profesionale, — o tragere de inimă ce merită luată în considerare. Nu e un viciu, a menaja inventarul instituţiei unde activezi, ci o însuşire de calitate. Fireşte ne referim la stadiul de conştiinţă a funcţionarului de atunci, prea puţin evoluată social. Totuşi găsim într’însa un embrion promiţător, ce se va desvolta pe măsură ce condiţiile ce regisau odinioară raporturile intre salariat şi patron, vor fi schimbate fundamental. A poseda din născare spiritul economiei, e un dar preţios. A ţi-l însuşi ca pe o disciplină folositoare colectivităţii şi implicit ţie, de ceea ce se cere funcţionarilor şi tuturor oamenilor muncii. Ceea ce i se părea lui Courteline mediocru, judecând după volumul sau importanţa lucrurilor destinate economiei, constitue totuşi adunate laolaltă, valori impresionante. Indiferent dacă-i vorba de o peniţă, sau de un cui, sau de un fir căzut de bumbac,ce altădată se lepădau. Urmăriţi cifrele economiilor realizate astăzi, în fabrici, ateliere, şantiere, şi veţi fi uimiţi de mărimea lor. Am scris rândurile astea pe marginea unor întâmplări, aparent de minimă însemnătate. S’au F BRUNEA-FOX (Continuare în pag. 2-a) ★ Eri s’a desfăşurat în Capitală ,,’Ei,na fie tabără a pionierilor“. In clişeu: In Parcul Libertăţii, un grup de pioniere,la ora prânzului. CHESTIA ZILEI ORICE - AR FI! Desen de ROSS — Doamnă, ați pierdut ceva. — Regret, dar nu mă’ntorc niciodată, din drum. In oraşele mari, anotimpurile trec fără să-ţi dai seama, închise între ziduri. Evoluţiile pietrelor sunt închise, cenuşiul lor e mort şi definitiv. Oraşele mari au numai mostre de anotimpuri. Sunt străzi, fără pomi şi fără grădinii care sunt totdeauna de patru sezoane; n’a înflorit pe de nici o floare; n’a căzut toamna nici o frunză. Ca să-ţi dai seama ce anotimp este, trebue să te uiţi în calendar. Triste oraşe! închisori între ziduri peste care de abia se furişează pe la zenit, soarele, şi luna în trei pătrate, trecând strada, la înălţime mare ca pe un canal adânc cu moluşte. Dar astă noapte, în Bucureşti, am trăit vara, i-am simţit parfumul, în nări, în plămâni, în ochi. Domnilor, sunt toţi teii în floare. Poate aţi uitat ce-i asta. Iată, la şosea atârnă în ciorchini mărunţi, clopoţeii galbeni şi delicaţi ai florilor de tei. Sună până departe parfumul fiecăruia, ca o notă de, pian dintr'o nocturnă de Chopin. Picură rar, plin şi limpede. In bucheţele mici, fără culori ţipătoare, alcătuite numai din miere şi parfum, atârnă corolele lor ca de lăcrămioare de ceară. Şi miroase, miroase.. Tot văzduhul negru-albastrul al nopţii e plin ca un stup de acest miros dulce, maladiv, straniu, cu nuanţe aurii şi cu transparenţe de miere. Polenul fin nu mai pridideşte să stea în corolele prea mici, care le scutură pe fondul negru al linei nopţi irealei, şi-l simţi plutind în aer, peste tot, ca o pulbere parfumată şi astrală. Te simţi ameţit, dar, ca ’ntr’un viciu nu te poţi stăpâni de a-ţi umple plămânii, de-a respira amânc, de-a adulmeca mireasma care calmează, şi adoarme. Au înflorit teii. Sunt plini de floare. Am făcut ca o excursie de vis prin efluviile teilor, prin nebunia lor amoroasă, prin desmăţul deslănţuit al patimei lor, a misterului dragostei lor, care se împlineşte curat şi frumos în flori şi pistiluri. Trece pe sub stele ca un minunat şi nevăzut roi auriu, alaiul nupţial al florilor de tei. In urma lui stăru e dulce şi bolnăvicios parfumul mireselor înflorite care-şi scutură polenul diarfan al genelor chilimbarii. Au înflorit tedii. Nopţile se opresc, când au rămas singure fără vuete şi oameni, ca sa soarbă până’n constaţii parfumul florilor de tei. Şi oamenii dorm.. Ce admirabilă discreţie! DEMOSTENE BOTEZ Carnetul nostru AU ÎNFLORIT TEȘI INTERPRETAREA LEGII PENSIILOR Cum Se stabilește şi se calculează pensia de invaliditate Bolile profesionale.-Deteminarea salariului mediu.-Sporurile de pensii Diferite aspecte ale noului regim al pensiilor au fost desbătute în coloanele ziarului nostru, într’o serie de articole, urmărite de numeroşi cetitori interesaţi în interpretarea şi aplicarea legii, din 1 ianuarie 1949. Unele din întrebările şi lămuririle solicitate — mai ales în legătură cu recalcularea pensiilor şi cu formalităţile de înregistrare a actelor şi dovezilor necesare — au găsit răspuns în „Poşta Redacţiei“. Fireşte că Regulamentul care urmează să fie dat publicităţii în scurtă vreme, va preciza textele legii, lămurind situaţiuni şi cazuri care înn mod natural nu puteau fi cuprinse în lege. In această direcţie ne-am îngăduit şi no să facem unele sugestii în legătură cu problemele de pensionare care, sperăm, că vor fi ţinute în seamă de comisia care redactează regulamentul. Referindu-ne la pensia de invaliditate, care formează unul din capitolele cele mai interesante ale legii, suntem în măsură să aducem cetitorilor noştri preţioase lămuriri extrase din studiul publicat în recent apăruta „Reviri Muncii şi Prevederilor Scrde ”- consilier tehnic I. Zandbanc. Conform art. 16 al legii ,pensia de invaliditate se recunoaşte salariaţilor care şi-au pierdut pentru totdeauna sau pentru un timp îndelungat capacitatea lor de muncă. Spre deosebire de vechiul sistem al asigurărilor sociale, când invalidităţile provenite din boală erau tratate în mod deosebit de invalidităţile provenite din accident, actualul sistem prevede un singur fel de pensie de invaliditate, fie provenită din boală, fie din accident. Totuşi legea actuală stabileşte norme deosebite de calcul, după cum invaliditatea reiese dintr’o cauză sau alta. Se ştie că invaliditatea din boală poate proveni dintr’o boală profesională sau dintr’o boală obişnuită. Neexistând o definiţie precisă a ceea ce se cheamă boală profesională, autoritatea competentă a hotă'' să publice în curând un *ire să conţină o list* ’-olilor profesion"-' T' ” din dfe câmpul muncii. Prin accident de muncă se înţelege un accident întâmplat in timpul muncii, la locul unde se prestează munca, chiar dacă salariatul este în repaos sau în drum spre locul de muncă. Legea prevede condiţiile cerute pentru obţinerea pensiei de invaliditate. O chestiune care se pune în legătură cu acestondiţiuni este ce se înţelege o categoria de muncă depusă un anumit stagiu în câmpul muncii. De pildă, ce stagiu de muncă se cere unui salariat care a lucrat în mai multe categorii de muncă. D. consilier Zandbanc exprimă părerea că regulamentul legii va lămuri aceasta în sensul că, salariatul va fi socotit, în ce privește stagiul minim, că a lucrat în categoria unde a prestat mai mulţi ani de muncă. Dacă un salariat a lucrat, de exemplu, în mină zece ani şi patru luni la suprafaţă, se va considera că el a lucrat tot timpul la categoria I-a şi se va pretinde stagiul minim prevăzut la categoria I-a. Notăm de asemenea următoarea B. (Continuare în pag. 2-a)