Almanahul Sportul, 1985
IRLANDEZUL O NOUA STEA A CICLISMULUI Au trecut aproape trei ani de cînd, în primăvara anului 1982, agențiile de presă transmiteau lumii vestea victoriei irlandezului Sean Kelly în „Cursa soarelui“, Paris-Nisa, victorie catalogată ca prima mare surpriză a sezonului competițional. Se consumase, în fapt, întîiul act a ceea ce ziariștii — mulți și entuziaști în sportul cu pedale — vor numi „renașterea lui Kelly". Mercenar, ca și predecesorul său Seamus Elliot, cel care a alergat alături de Anquetil, van Looy și Carrigade, ambițiosul insular a debutat de timpuriu în caruselul ciclismului profesionist, la vîrsta de 20 de ani. Succesele sale la amatori îi aduseseră o oarecare popularitate, conferindu-i-se titlul de veritabilă speranță. Alături de „monștrii sacri" ai „micii regine" a șoselei, năbădăiosul Sean a avut însă parte mai mult de decepții decît de satisfacții. Desigur, afirmau majoritatea specialiștilor, este un bun sprinter, dar — completau tot ei — este lipsit de panașul unui Janssen sau Merckx, de acea zvîcnire ce consacră marii viteziști. Nereușitele i-au stimulat pe sceptici. Kelly s-a zbătut, a încercat uneori chiar imposibilul, dar anii se scurgeau fără ca visul său — victorii în clasice — să se împlinească. S-a trezit, cu timpul, uitat și de mulți dintre cei care-l susținuseră și, mai ales, obligat să facă ingrata muncă de „gregoriu" pentru un Maertens sau un Pollentier. Marele său atu a fost dintotdeauna o voință exemplară. Faptul că a rezistat cu stoicism loviturilor primite, încrezător mereu în propriile forțe, în steaua sa, o atestă. Au fost, cu siguranță, momente în care mulți ar fi renunțat, Kelly a mers înainte. Odată cu sfîrșitul sezonului competițional 1981 se încheia și contractul irlandezului cu gruparea belgiană „Splendor“. Situația era destul de delicată,. Lipsa rezultatelor de prestigiu făcea incertă alipirea sa la vreun grup sportiv, principalii sponsori căutînd transferul „numelor“ cu rezonanță. La orizont se profila șomajul... Și atunci s-a ivit cel care l-a pus realmente pe Kelly pe orbita marilor succese internaționale: francezul Jean De Gribaldy. Director tehnic al formației „Sem France-Loire" (devenită Skil-Lem-Reydel), acesta a simțit puterea și talentul ciclistului insular, calității neexploatate decît într-o Infimă parte. Avînd metode proprii de antrenament, dispunînd mai ales de o inteligență și o voință remarcabile, Gribaldy l-a metamorfozat pur și simplu pe irlandez, transformînd un om în pragul eșecului într-un mare campion. Ambițios, dar nu și încăpățînat, Kelly s-a lăsat modelat după voința noului său patron. Și rezultatele au fost uimitoare. Le vom cita doar pe cele mai importante: :cursa de lung kilometraj Paris-Nisa, cel mai bun în clasamentul sprinterilor în „Turul Franței" — în 1982; Paris-Nisa, „Criteriul internațional", din nou „maioul verde" la Paris, „Turul Lombardiei", „Turul Elveției" — în 1983; a treia victorie în Paris-Nisa, Paris-Roubaix, Liege-Bastogne-Liege, „Criteriul internațional", „Criteriul așilor", locul V în „Marea Buclă", Blois-Chaville și, în fine, „Trofeul Super Prestige Pernod" — Campionatul mondial pe puncte al ciclismului profesionist — în 1984, Iată-l, așadar, pe irlandezul Sean Kelly cel mai bun ciclist profesionist al anului 1984, urcînd pe treapta înaltă pe care s-au aflat Anquetil, Merckx, Hinault și alți corifei ai ciclismului de caravană! Succesul acesta l-a obținut la aproape 29 de ani (s-a născut în mai 1956, la Carribon Suir, în Irlanda), după ani și ani de muncă, ce au părut unora de Sisif... Astăzi, la începutul sezonului 1985, Kelly își ocupă locul bine meritat în ierarhia mondială, alături de francezii Bernard Hinault și Laurent Fignon, de italianul Francesco Moser. La orice competiție s-ar prezenta, pe etape sau de o zi, este trecut fără ezitare pe lista principalilor favoriți, numele și poza apărîndu-i tot mai des în ziarele și revistele de specialitate. Acum, alături de numeroasele sale trofee, Kelly poate, în sfîrșit, să zîmbească. Radu NAUM 166