Amicul Tinerimii, 1935-1936 (Anul 8, nr. 1-10)

1935-11-01 / nr. 1

ANUL VIII (serie nouă) 1935. NOEMVRIE R^E VI STA L ICE.VLVI „T V D o«. "V C> / M eV " ouvTg. J J V£_Vl Fondator: ULIU MOISIL Nr. 1. < £> Redacția și Administrația LICEUL »TUDOR VLADIMIRESCU« — TÂRGU-JIU — Apare odată pe lună CUVÂNTUL FONDATORULUI, nu m’aș fi gândit niciodată, ca, după 40 de ani de la prima apariție a revistei mele „Amicul tinerimei“, să se reia ideea de a continua a­­ceasta revistă, pe care am fondat-o în 1895 și am publicat-o timp de șapte ani compleți, din care, patru pe când eram profesor și director la Tg.­Jiului, iar trei la București. Scopul revistei era, la apa­riția ei, a da în mâna tineretu­lui școlar secundar, o foaie de educație, a cărei deviză era: „Cul­tură, Morală, Iubire de neam, Știință, Muncă“, deviză scrisă pe frontispiciul revistei. Limba în care se scriau ar­ticolele, era curat românească, pentru mintea elevilor și pe în­țelesul tuturor. S’a tipărit în artistica tipogra­fie a lui N. D. Miloșescu, cu literă foarte frumoasă, fiindcă aveam în vedere și desvoltarea frumosului în tine­ret. Era ilustrată și, în primii ani, împodobită cu multe figuri frumoase, clare, curate, eșite din mâna excelenților artiști cari au fost V. Rola Piekarski, profesor la gimnaziul din Tg.-Jiu, Anghel Păunescu, pictor, apoi, Nicolae Bran, profesor la gimnaziu și pictor, iar mai târziu, Ioan Wirnstl, profesor la gimnaziu de desemn și la Școala Ceramică Tg.-Jiu. Toți mari artiști care ar fi făcut onoare ori­cărei școli secundare din orice țară, precum și Dim. Pecurariu, fost elev al Școalei Ceramice. Noi câțiva din cei ce am pornit mișcarea cul­­turală-economică de odinioară la Tg.­Jiu și în Gorj, voiam să facem din acest oraș, un centru de cultură și de industrie artistică. Mai târziu, după o întrerupere de câțiva ani a revistei, când am luat cunoștință că Bulgarii aveau vreo cinci reviste pentru copii și toate trăiau prin sine înseși, din abo­namentul tineretului, fără sub­venții, frumos ilustrate, atunci, din ambiție națională, m’am ho­­tărît să public din nou „Amicul Tineri mei”. Am tipărit un prim număr al anului al doilea, m’am dus cu el și cu o cerere la adevăratul Mi­nistru al Școalelor, acel om mare, chibzuit, cu dragoste fără seamăn pentru școală și pentru neamul său, care a fost Spiru Haret, și i-am expus toată chestiunea. Atunci, Haret a dat pentru revistă, un ajutor de una mie lei anual, înscrisă în bugetul Casei Școalelor, cu care sumă, plus a abonaților care achitau, se acope­­riau cheltuelile tiparului, în 1000 exemplare, 12 numere anual. Când a venit la cârma Ministerului Instruc­țiunii un alt ministru, acesta a șters pur și simplu subvenția din buget pentru revista tineretului școlar. Revista totuși, a continuat să apară cu trudă, dar cu cinste și demnitate, timp de șapte ani. * * * De reviste cu adevărat educative are nevoe tineretul neamului românesc, fiindcă ele pot avea cele mai mari influențe și orientări sănătoase în lumea tineretului, expus astăzi la atâtea înrîuriri rele, false, antimorale, antinaționale, anarhice. D. IULIU MOISIL

Next