Amvonul, 1911-1912 (Anul 14, nr. 1-12)

1912-01-01 / nr. 10

AMVONUL 303 Cuvântare Funebră La înmormântarea Economului Stavrofor Alecu Pană, Parohul Bisericei Sf. Nicolae Broştin din Capitală, întristată frdunare, Domnul omoară şi face via, pogoară in iad şi ridică (I. Imp. II. 6.) Omul este muritor. Unul mai de­grabă, şi altul mai târziu, fiecare din noi trebue să moară. Zilele noastre sunt hotă­­rîte, întru cât margine avem pusă dela Domnul şi peste care nimenea nu poate să treacă. Deodată, în tăcerea unei nopţi adânci, sau în mijlocul unei zile luminoase, în somn sau în veghe, într’o plimbare plăcută sau într’o ocupaţiune se­rioasă, omul cade şi acest cuvânt se răspândeşte repede: a murit. Serviciul pogribaniei ne descoperă o filosofie întreagă a­­supra forţei şi tot astfel întreaga Scriptură­ a Vechiului şi Noului Testament. „Aşa şi acum se va mări Hristos în trupul meu, ori prin viaţă ori prin moarte. Că mie a vieţui este Hristos“ zice Sf. Apostol Pavel, spre a arătă tăria vieţei creştine. Viaţa aceasta este viaţa lui Iisus Hristos, prin urmare viaţa opusă lumei şi poftelor ei, viaţa smerită curată, devotată; într’un cuvânt viaţa aşa precum o cunoaş­tem şi precum o propoveduim şi o practicăm noi preoţii. Cu viaţa aceasta n’avem de ce să ne temem de moarte ; noi putem totul asupra ei. Dar să ne reculegem amintirile.,­intr’o zi se apropie de noi un prieten şi ne spuse după cu­vântul sf. Evanghelii: „Iată acela pe care-l iubiţi este bol­nav“ .) Am rămas uimiţi, căci iubitul nostru eră un frate preot, eră Alecu Pană păstorul turmei cuvântătoare din pa­rohia aceasta. Ne-am dus la el şi privindu-l am observat moartea hidoasă în picioare la căpătâiul lui şi gata să-şi ia prada. Ce linişte totuşi şi ce seninătate la el. Ne-a întins o mână slabă, ne-a surâs, ne-a arătat cerul şi vorbind de sforţările zadarnice ale diferitelor încercări omeneşti, a a­­dăugat: Bucuratu-m’am când mi-a zis să mergem la casa lui Iehova. Noi am voit să-i dăm nădejde, el a scuturat din cap, ne-a făcut să stăm şi cu mâna lui în mâna noastră ne-a vorbit. Vorba i-a fost sublimă, mângâietoare şi noi n'am uitat-o. A fost un cântec plăcut cu accente din o lume necu­noscută, recomandări de mult preţ pentru noi şi sfătuiri pline de dragoste de adevărat părinte şi frate. 1) Ioan XI. 3.

Next