Apărarea Patriei, iunie 1953 (Anul 9, nr. 129-153)

1953-06-02 / nr. 129

M ! . ‘ i- T E Ç A I _ Pentru patria noastră, Republica Populară Română ! starea patriei ijj!J ^ Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL IX Nr. 129 (2124) | Marți 2 Iunie 1953 4 PAGINI — 20 BANI Să păstrăm cu grijă tehnica de luptă în tabără Prin grija partidului și guvernului, Ar­mata noastră Populară este înzestrată cu o puternică tehnică militară de luptă. Subunitățile și unitățile au în dotare ar­mament de prim rang, mașini și mate­riale numeroase cu care se instruesc ofi­țerii, sergenții și soldații. Folosind tehnica de luptă la câmpul de instrucție, în tancodromuri,­­ pe aerodro­muri, la tragerile de instrucție, în exercițiile tactice ce se execută uneori departe de tabără, ziua sau noaptea, pe vreme bună și pe ploaie, vânt sau călduri mari, militarii armatei noastre își însu­șesc noi cunoștințe și deprinderi. Ei ca­pătă iscusință în executarea diferitelor misiuni de luptă, în mânuirea perfectă a armamentului și a tehnicii, perfecționân­­du-și astfel neîncetat măestria lor mili­tară, întrebuințarea la maximum a teh­nicii pe timpul verii impune în același timp comandanților și locțiitorilor poli­tici, fiecărui militar în parte, o atenție deosebită în mânuirea, întreținerea­ și pă­strarea ei. Comandanții și locțiitorii lor politici cunoscând că armamentul, tehnica de luptă, mașinile de tot felul cu care sunt înzestrate unitățile noastre sunt bunuri obștești, sunt materiale prețioase, de cea mai bună calitate, cu minunate însușiri tactico-tehnice, își instruesc și educă sub­ordonații în spiritul grijii față de tehnica de luptă. Sprijinindu-se pe organizațiile de par­tid și organizațiile U.T.M., comandanții și locțiitorii lor politici au luat toate mă­surile impuse de specificul taberei pentru ca tehnica din dotare să-și mențină înal­tele ei calități, să fie în orice moment în perfectă stare, gata de luptă. Chezășia îndeplinirii cu cinste a acestei îndatoriri patriotice constă în organizarea și în­drumarea pricepută, zi de zi, a muncii­­ de cunoaștere de către militarii din subordine­a tehnicii din dotare, a muncii de educa­ție pentru desvoltarea la militari a dra­gostei și încrederii față de armamentul, aparatele și mașinile cu care se instruesc. Numai un militar care cunoaște până la ultimul șurub aparatul, arma, tunul sau tancul pe care-l are în primire, numai un militar care are încredere deplină în în­sușirile tehnicii de luptă și ale întregului material din dotare se va străd­ui să-l pă­streze și să-l folosească în mod grijuliu. Desfășurând munca de însușire tot mai profundă de către militari a caracteristi­cilor armamentului și tehnicii, comandanții și ajutoarele lor au obligația să învețe pe subordonați particularitățile exploatării și îngrijirii acestei tehnici în condițiile vieții de tabără. Experiența anului trecut arată cât de mult poate face un coman­dant în această privință dacă el are ini­țiativă și dragoste de mu­ncă. In anul tre­cut, marea majoritate a comandanților au asigurat adăpostirea corespunzătoare a tehnicii, au desfășurat o susținută muncă de educare a efectivelor pentru cultivarea dragostei și grijii față de ea. Ca rezultat al acestei munci, deși tehnica a fost­­ fo­losită fără întrerupere, ea și-a păstrat în­sușirile datorită bunei întrețineri, iar mi­litarii au obținut succese însemnate în perfecționarea măestriei de luptă. Trebue însă de amintit că în anul trecut au exi­stat și unele lipsuri. Așa, de exemplu, nu peste tot s’a organizat temeinic buna des­fășurare a zilei de parc. In acest an, numeroși comandanți și locțiitori politici s’au îngrijit din timp să ia o serie de măsuri organizatorice prac­tice, menite a asigura buna întreținere, întrebuințare și păstrare a tehnicii în ta­bără. Ca exemplu în această privință poate servi ofițerul Mihai Pompiliu, co­mandant de subunitate. încă înainte de ieșirea în tabără, acest comandant s’a în­grijit ca fiecare subunitate din subordine să aibă toate materialele necesare pentru întreținerea armamentului. Intr'o ședință de instructaj metodic cu micii coman­danți, ofițerul Mihai Pompiliu a arătat practic, acestora modul cum se curăță și se inspectează armamentul după un exer­cițiu în tabără sau pe timpul unei sta­ționări în afara taberei. De asemenea, în fața întregului efectiv, el a demonstrat concret modul de întrebuințare a unsorilor și a celorlalte materiale de întreținere a armamentului, înainte și după executarea unei trageri, înaintea unei depozitări de scurtă durată, etc. Munca educativă în acest timp a fost îndreptată și în direcția desvoltării grijii și dragostei militarilor pentru tehnică", pentru arma lor, cultivându-se simțul răs­punderii personale pentru menținerea ace­stora în stare de permanentă pregătire în vederea luptei. In subunitate au fost orga­nizate discuții la ora culturală de masă cu privire la calitățile armamentului nos­tru, s’au prelucrat pasaje din cărți și bro­șuri în care se vorbește despre modul cum ostașii sovietici au folosit și îngrijit teh­nica de luptă în condițiile Marelui Război pentru Apărarea Patriei, precum și astăzi, în timp de pace. Ajuns în tabără, prima grijă a acestui ofițer a fost aceea de a verifica starea ar­mamentului de infanterie și artilerie, a mecanismelor și aparatelor, după care s-a trecut la curățirea radicală a gurilor de foc. Totodată el s’a îngrijit de adăpostirea corespunzătoare a tehnicii. In cadrul pro­gramului zilnic, el a prevăzut câte o oră în care — sub conducerea comandanților de subunități — armamentul portativ și în special cel de artilerie să fie curățit și uns Grija pentru tehnică, pentru educarea oa­menilor, nu s’a manifestat în aceeași măsu­ră și la ofițerul Pălărie Constantin din aceeași unitate. In subunitatea pe care o comandă, deabia după ce s’a ajuns în ta­bără s’a constatat că nu s’au luat sufi­ciente materiale de întreținere. Nici educa­ția militarilor nu a fost îndreptată în acea­stă perioadă în direcția desvoltării la mi­litarii din subordine a dragostei față de armament și tehnica de luptă, în direcția menținerii armamentului într-o perfectă stare de luptă. Șeful direct al acestui ofițer trebue să ia toate măsurile regulamentare pentru lichidarea din rădăcină a unor astfel de atitudini inadmisibile, atitudini care pre­judiciază în mod serios buna desfășurare a activității în tabără. Față de atitudini ca acelea ale ofițerului Pălărie nu trebue ma­nifestată niciun fel de toleranță. In regulamentele noastre și în instruc­țiuni sunt arătate regulile de păstrare a tehnicii și armamentului, precum și obli­gațiile care revin tuturor ofițerilor în a­­ceastă privință. Dacă comandanții vor crea în subunități o asemenea situație, în care păstrarea tehnicii în­­ condițiile de tabără să se realizeze în strictă conformi­tate cu regulamentele, instrucțiunile și dispozițiunile tehnice existente, și dacă vor întări spiritul de organizare în mun­că, ei vor obține în scurt timp o păstrare perfectă a armamentului și exploatarea în bune condiții a mașinilor de luptă și de transport. Un larg sprijin în această privință tre­bue să-i acorde comandanților organele politice, lucrătorii politici din unități, or­ganizațiile de partid și organizațiile ate­­miste. Munca politică dusă pentru educa­rea efectivelor trebue să creeze o aseme­nea atmosferă în sânul subunităților și unităților încât fiecare militar să se simtă răspunzător pentru modul cum se păs­trează, se folosește și se întreține întrea­ga tehnică din dotare. Comuniștii și ute­­miștii, prin exemplu , personal și prin muncă dusă de la om la om, să mobilizeze pe fiecare militar să păstreze și să-și în­grijească ca lumina ochilor pușca, auto­matul, tunul sau mașina pe care o are în primire. Ei, ca și comandanții și lucră­torii politici, au obligația să popularizeze pe acei tovarăși care dau dovadă de o grijă deosebită față de starea armamen­tului și a tehnicii, să răspândească meto­dele bune prin care unii militari reușesc să prelungească viața mașinilor, durata de funcționare a diferitelor aparate sau realizează­­ economii importante în folosi­rea diferitelor materiale de întreținere. Totodată, comuniștii și utemiștii au da­toria să critice cu tărie orice atitudine de delăsare sau de nepăsare în ceea ce pri­vește întreținerea tehnicii, orice atitudine de gură cască față de păstrarea cu vigi­lență a armamentului și a celorlalte mate­riale și aparate militare. Sarcini de mare răspundere revin locții­torilor tehnici ai comandanților, ofițerilor din serviciul de înzestrare artileristică, din serviciul­­ geniu și ofițerilor din forma­țiunile de spate, care se îngrijesc de­ sta­rea variatei noastre tehnici de luptă. Sprijinind pe comandanți, ei au datoria să pregătească și să țină ședințe model de organizare și desfășurare a zilei de parc, de exploatare rațională a întregii tehnici din dotare. Ei sunt chemați să popularizeze în rândurile maselor de militari cunoștințele tehnice, să ajute pe comandanți să­ remedieze la timp orice deficiențe constatate. O verigă principală în munca coman­danților pentru păstrarea și exploatarea tehnicii în bune condiții o constitue con­trolul. Printr-un control permanent ei vor descoperi la timp lipsurile existente, vor ști în fiecare moment în ce direcție trebue îndreptată munca de îndrumare tehnică și munca politică, pentru înlătu­rarea grabnică a deficiențelor. De ase­menea, cu ocazia controlului, comandanții descoperă inițiativele și inovațiile pre­țioase ale militarilor, care trebue larg popularizate prin schimburi de expe­riență în cadrul muncii politice de masă etc. Pentru aceasta, comandanții și șefii, statele majore, organele politice și loc­țiitorii politici trebue să-și însușească continuu o înaltă cultură tehnică, să cu­noască ei cel mai bine particularitățile și caracteristicile tehnicii din dotare. Patria a pus în mâna militarilor noștri o tehnică superioară. Ofițerii, sergenții și soldații au datoria să și-o însușească la perfecție, să știe s’o mânuiască cu pri­cepere, s’o îngrijească ca pe lumina ochi­lor și s’o păzească cu vigilență, așa cum s’au legat prin jurământ. Plecarea delegației R. P. R. la Congresul Mondial al Femeilor din Copenhaga Luni dimineață a părăsit Capitala delega­ția femeilor din țara noastră care va parti­cipa la Congresul Mondial al Femeilor, ce se va deschide la 5 iunie la Copenhaga. Delegația este condusă de tovarășa Liuba Chișinevs­chi, secretar al Consiliului Central al Sindicatelor, membră în Comitetul Femei­lor Democrate din R.P.R. Din delegație fac parte tovarășele Dida Mihalcea, Elena Stoia Ana Lungu, Florica Șelmaru, Maria Ciocan, Elena Chișin și Ținea Anton. La plecarea de pe aeroportul Băneasa, de­legația a fost salutată de tovarășul Stelian Mora­ru, președintele Consiliului Central al Sindicatelor, precum și de membre ale Comi­tetului Femeilor Democrate din R.P.R., în frunte cu tovarășa Ileana Răceanu, și de numeroase femei muncitoare din Capitală. In numărul de azi: Exigența comandantului, condiție principală a întăririi disciplinei mili­tare (pag. 2-a). Vești din tabără (pag. 2-a). O întâmplare deosebită (pag. 2-a). Viața de partid — Să folosim învă­țămintele adunării activului de partid (pag. 3-a). Informații din instituțiile militare de învățământ — Din munca unor ofițeri profesori (pag. 3-a). Lucrările Congresului Femeilor De­mocrate din R. P. R. — Cuvântarea tovarășului Chivu Stoica — Ședin­țele din cursul zilei de Duminică — Rezoluția Congresului (pag. 3-a). Pentru salvarea vieții soților Ro­senberg (pag. 4-a). Intensificarea remilitarizării Germa­niei occidentale (pag. 4-a). Declarația Consiliului de miniștri al R. D. Germane (pag. 4-a). O importantă hotărîre a Guvernu­lui și C.C. al P.C. Cehoslovac (pag. 4-a). Cuvântarea lui Palmiro Togliatti la meetingul electoral din orașul Alexandria (pag. 4-a). Evenimentele din Coreea — In le­gătură cu tratativele de armistițiu din Coreea (pag. 4-a). Notă externă — „Bill sălbatecul” vizitează Europa apuseană (pag. 4-a)’, Fapte din Hunedoara — orașul metalelor Brigăzi ale păcii constituite în cinstea Festivalului Tinerii de la Combinatul Siderurgic „Gh. Gheorghiu-Dej“ luptă, zi de zi, pentru a ob­ține noi succese în producție în cinstea Festi­valului Mondial al­­ Tineretului. La furnale, la cuptoarele Siemens-Martin, la laminoare sau la turnătorie, toți își înzecesc eforturile pentru îndeplinirea și depășirea planului. Sunt cunoscute în tot Combinatul succesele obținute în ultima vreme de brigade atemistă stahanovistă pe care o conduce Ioniță Nico­­lae de la secția turnătorie. Această brigadă lucrează în contul lunii Septembrie 1953. Intr’o ședință, la sectorul turnătorie, ute­­mistul Petric Aurel a cerut cuvântul. Prin­tre altele, el a spus că se angajează ca în cinstea Festivalului Mondial al Tineretului să organizeze, cu ajutorul biroului organiza­ției U. T. M., 5 brigăzi care să primească numele de „brigăzi ale păcii“. Propunerea a fost primită cu multă însuflețire de turnă­tori. Tovarășul Petric Aurel a propus, de ase­menea, ca aceste brigăzi să aibă în centrul preocupărilor lor extinderea întrecerii socia­liste, să dea produse de bună calitate și să lupte necontenit pentru întărirea disciplinei la locul de muncă. De când s-a ținut această ședință și până acum nu a trecut mult timp. In această vre­me au fost constituite zece brigăzi care ob­țin din zi în zi rezultate tot mai frumoase. In Orașul Tineretului Trenul își încetini mersul. Se apropia de Hunedoara. Intr’un compartiment, câțiva că­lători discutau despre orașul în care, peste câteva minute, trenul avea să se oprească. Printre călători era și unul care cunoștea bine locurile acelea. Spunea că locuește în Orașul Tineretului din Hunedoara. — „Daca vreți să vedeți orașul tineretu­lui — spunea el — uitați-vă pe aici, pe fe­reastra asta. Vedeți acolo clădirile acelea roșii, multe de tot, strânse la un loc ? Acolo este Orașul Tineretului“. Trenul se opri și călătorii coborîră. Pe nesimțite, seara cuprindea orașul și împre­jurimile. Acolo, în centrul Orașului Tineretu­lui, se ridică o clădire înaltă. La ferestrele ei încep, rând pe rând, să apară lumini. Iată clubul Orașului Tineretului. Prin ferestrele deschise larg străbat până departe melodii, se aude sunetul viorii, al acordeonului. Cu mult entuziasm, harnicii tineri se pregătesc pentru zilele lui August, când în Capitala pa­triei noastre se vor aduna tineri din toate colțurile lumii. La club, până noaptea târziu, ei repetă cântece, poezii, pregătesc dansuri românești, sovietice, maghiare. Printre cei care depun suflet ca programul să fie cât mai variat și executat cu măestrie, sunt și tinerii fruntași în producție Nedelcu Viorica, Vizi­­reanu Ion, Gâtlan Aria, și Savn Iosif. Corul, care numără peste 130 de băieți și fete, repetă melodii variate. Printre melo­diile frumoase pe care le pregătește sunt „Marșul Victoriei“ și „Steagul Partidului“. Corul mai pregătește cu sârguință și un frag­ment din „Mako“ (Uriașul), un cântec care ilustrează viața și lupta partizanilor chinezi. Noaptea târziu, tinerii își încheie repetițiile și se îndreaptă spre dormitoarele lor. Ei sunt fericiți când se gândesc că peste puțin timp, în București — orașul Festivalului, se vor întâlni cu tineri de pe tot întinsul pămân­tului. Oțelarii Combinatului siderurgic . „Gh. Gheorghiu-Dej“-Hunedoara și-au îndeplinit în ziua de 29 Mai planul de producție pe luna Mai Cele trei schimburi dela cuptorul 2, unde lucrează și cunoscutul stahanovist Vasile Costache, inițiatorul folosirii depline a capa­cității cuptorului, au dat dela începutul lunii Mai și până în prezent cu 8,43 la sută mai mult oțel peste plan. La cuptorul 5, echipele prim-topitorilor Petre Marișca, Andrei Bekeș și Ștefan Olah au dat, în aceeași pe­rioadă, cu 6,5 la sută mai mult oțel peste prevederile planului, iar oțelarii cuptoarelor electrice au dat între 1—27 Mai cu 14 la sută mai mult oțel special și de calitate su­perioară. Folosind cu pricepere metodele so­vietice Voroșin, Cuznețov și altele, colectivul de muncitori de la secția de valorificări a deșeurilor din cadrul Combinatului a rea­lizat cu 3 zile înainte de termen planul ce-i revenea pe întreaga lună Mai. Stahanoviștii Francisc Pribil, Matei Birta și Iosif Crăciun au obținut zilnic depășiri de normă între 50­ -70 la sută. Antrenați în întrecerea socialistă, munci­torii acestei secții au dat o însemnată can­titate de­ unelte agricole pentru oamenii mun­cii de pe ogoare. Succese asemănătoare în lupta pentru în­deplinirea planului de producție înainte de termen au fost obținute și de brigăzile ate­­miste de la secția forje, conduse de Gheorghe Simion, Ion Popa și Gheorghe Șandru. La aceste realizări au contribuit în mare măsură și tinerii care lucrează la acest Combinat. Ei se străduesc să-și îndepli­nească angajamentele luate în cinstea Festi­valului Mondial al Tineretului. In secțiile Combinatului, brigăzile de tineret doboară zilnic normă, după normă. Astfel, la secția laminoare, brigada condusă de Si­­reșchi Vasile a realizat în cursul lunii Mai o depășire a planului de 9,95 la sută. La turnătorie, brigada condusă de atemi­­stul Barbu Ion, tot în luna Mai, și-a depășit planul cu 142 la sută. Și brigada lui Ioniță Nicolae și-a realizat planul pe același inter­val în proporție de 186 la sută. Peste 900 de tineri muncitori ai Combina­­tului sunt antrenați în întrecere în cinstea Festivalului. Pe lângă munca din produ­­ție, ei organizează și alte acțiuni în întâmpina­rea măreței sărbători internaționale a tine­retului. Așa, de pildă, brigada stahanovistu­­lui Filimon Nicolae, de la laminoare, a colec­tat cantitatea de 15 tone fier vechi. Cadre noi de siderurgiști și metalurgiști De curând,­­elevii anului II și III ai școlii medii tehnice siderurgice din Hunedoara și-au încheiat activitatea școlară din acest an. In timpul anului școlar, elevii acestei școli au muncit cu sârguință pentru a-și în­suși cât mai bine materia predată. In timpul examenelor, prin răspunsurile date elevii au dovedit că sunt demni de minunatele con­diții de învățătură pe care partidul nostru le-a creat tineretului. Printre elevii merituoși care s’au distins atât în cursul anului cât și la examen sunt și Stela Rădulescu, Dorin Borșan, Liviu Mu­nteanu, Mircea Miclău, Liviu Jucaș. Acum, absolvenții anului II și III lucrează la Combinatul Siderurgic „Gh. Gheorghiu- Dej” din Hunedoara. La furnale, la cuptoa­rele Siemens Martin, la turnătorie, la lami­noare, muncitorii, tehnicienii și inginerii îm­părtășesc cu dragoste din experiența lor vii­torilor metalurgiști și siderurgiști. Aici, la Combinat, tinerii elevi au posibilitatea să pună în practică și să-și desvolte mai de­parte cunoștințele căpătate la cursuri. E plină de măreție munca creatoare pe care o desfășoară jurnaliștii, oțe­­larii, turnătorii și laminatorii de la Hunedoara. Marile construcții care se ri­dică pe tot cuprinsul patriei, șantierele socialiste, cer zi de zi tot mai multă fontă și oțel. Siderurgiștii și metalurgiștii Combinatului „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ răspund cu înflăcărare chemării partidului și luptă în primele rânduri pen­tru îndeplinirea cincinalului în patru ani. Oțel peste plan Lucrează dupa metoda jurnalistului sovietic A. G Filipov Până anul trecut, muncitorii Combinatului nu știau prea multe lucruri despre Zlăitor Ion. Dar atunci când, împreună cu alți muncitori siderurgiști, a plecat în Uniunea Sovietică, oamenii au început să se intere­seze mai îndeaproape de felul cum muncește și despre rezultatele pe care le obține. In Uniunea Sovietică, maistrul jurnalist Ilch­ior Ion a stat de vorbă cu jurnaliști sovietici, i-a întrebat despre metodele lor, a vizitat multe fabrici și uzine, printre care și uzina metalur­gică „Dzerjinschi“. Aici, Zlătior Ion a văzut cu ochii lui cele ce citise de multe ori prin cărți, broșuri, cele ce auzise deja cei care vi­zitaseră marea Țară a Socialismului. El s-a convins de condițiile minunate în care lu­crează jurnaliștii sovietici, de felul înțelept în care își organizează ei munca. In Uniunea Sovietică, Zlătior Ion s-a convins de frumoa­sele rezultate pe care le obțin în muncă jur­naliștii sovietici. Acolo a învățat el să stu­dieze profund procesul tehnologic, să caute mereu noul, să descopere și să folosească noi mijloace pentru a produce tot mai multă fontă. In Uniunea Sovietică, Zlătior Ion l-a cu­noscut pe vestitul maistru sovietic A. C. Fi­lipov, inițiatorul întrecerii socialiste pentru dobândirea de coeficienți cât mai înalți de folosire a volumului util al furnalelor. Acea­stă metodă l-a preocupat mult pe maistrul nostru jurnalist. El a căutat să pătrundă a­­dânc tainele ei pentru ca apoi, când se va întoarce în țară, să o poată aplica cu folos. Când s-a înapoiat în țară, Zlătior Ion a povestit tovarășilor săi despre tot ce văzuse în U.R.S.S., le-a împărtășit și gândul ce-l avea de a aplica metoda lui A. C. Filipov. Organizația de bază, tehnicienii și inginerii l-au ajutat pe Zlătior Ion să repartizeze just locurile de muncă, să organizeze și să coor­doneze munca tuturor operațiunilor datorită cărora furnalele să poată funcționa în con­­dițiuni optime, iar indicele lor de utilizare să crească. După o muncă îndelungată și perseverentă, acum câteva zile maistrul jurnalist Zlăitor Ion a început să lucreze după metoda lui A. C. Filipov. Rezultatele obținute au fost din cele mai frumoase. In primele cinci zile de la aplicarea noii metode la furnalul nr. 3, prevederile planului de producție au fost de­pășite cu 8,6 la sută, iar coeficientul de folo­sire al volumului util a crescut față de cel planificat cu­ 8,3 la sută. Zlăitor Ion, vorbind tovarășilor săi de muncă despre noua metodă pe care a apli­­cat-o, le-a spus că pentru a se obține rezul­tate și mai frumoase trebue să existe o strânsă colaborare între schimburi. El arătat că schimburile trebuesc preluate din a mers. Jurnaliștii Combinatului Siderurgic Gheorghiu-Dej“ sunt hotărîți să aplice „Gh. pe scară tot mai largă metoda lui A. C. Fili­pov, pentru a mări productivitatea muncii, pentru a da patriei mai multă fontă. La clubul „Alexandru Sahia" De dimineața și, până noaptea târziu, la clubul combinatului siderurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej“, în sala de lectură. In să­lile de șah, ping-pong, la bibliotecă, vin me­reu tineri și vârstnici. Aici, la club, își petrec muncitorii o mare parte din timpul lor liber. In bibliotecă intră Costache Vasile, sta­­hanovistul a cărui inițiativă este cunoscută în întreaga țară. El se apropie de tânărul responsabil al bibliotecii și-i spune : — Tovarășe, dă-mi și mie cartea „Oameni și Oțel“. Mai vreau s‘o citesc odată. Biblio­tecarul scoate fișa cu numele cunoscutului stahanovist, completează numele cărții și i-o dă. Stahanovistul intră în sala de lectură și începe să citească pentru a treia oară car­tea care-i place atât de mult, „Oameni și Oțel“. La bibliotecă, alături de numeroșii munci­­tori vârstnici și tineri, vin și pionieri. Biblio­tecarul îl cunoaște bine pe pionierul Sânc Ion, care deși are numai 10 ani, a citit multe cărți. Pe fișa lui se poate vedea numele căr­ților : „Oameni de azi“, „însemnările unui partizan“, „Născuți în furtună“ și încă multe altele. La club, iubitorii de șah au o sală fru­mos amenajată cu mese, scaune, iar piesele de șah­ sunt frumos lucrate. Aici, în fața me­selor de șah, cei mai cunoscuți jucători din oraș, Ghiur Grigore, care nu are mai mult de 17 ani, și Balint Carol desleagă probleme complicate de șah. In sala de tenis de masă fac antrenamente Genoveanu, campionul regiunii, Riter Crista­­che și Cocăceanu Nicolae, fruntași în pro­ducție, și alți tineri muncitori. De multe ori, seara la club, rulează filme sau dau spectacole diferite echipe artistice. Citind, învățând, jucând șah, vizionând un film sau un spectacol, așa își petrec tim­pul liber cei ce lucrează la Combinatul Si­derurgic „Gheorghe Gheorghiu-Dej“. Sunt mulți aceia care au învățat lucruri folosi­toare la clubul „Alexandru Sahia“. Mulți dintre ei au schițat aici, pe mesele sălii de lectură, planul­­ unei inovații sau au învățat cum să aplice o nouă metodă înaintată de lucru. Concurs de bărci în cinstea Festivalului Mărețul eveniment care va avea loc peste puțin timp în Capitala patriei noastre, cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, este întâmpinat de marinarii noștri cu realizări tot mai numeroase în toate sectoarele de activitate. Printre acestea, un loc de frunte îl ocupă concursurile de bărci pe distanțe din ce în ce marinari. Primul concurs care s-a disputat pe distan­ța de 25 mile marine a fost câștigat de arma­mentul echipajului condus de ofițerul Neguț Liviu. Armamentul acesta era ferm hotărît ca și la viitoarele concursuri să se califice primul. Sosi și clipa mult așteptată de marinari : începerea celui de al doilea concurs de bărci pe o distanță de aproape 40 mile marine (70 km.). In preajma acestui concurs, navele mili­tare au făcut intense pregătiri și selec­ționări. In seara când urma să înceapă concursul, navele militare se găseau în largul mării. Acolo marinarii făceau ultimele pregătiri. Pe la miezul nopții, când liniștea cuprinse întreaga întindere a mării, mai multe bărci gata de concurs, de la diferite nave, se în­dreptau spre punctul de plecare. In aceste clipe echipajele erau pe punte. Uralele izbuc­niră puternic în noaptea liniștită. Marinarii, înșirați pe nave de la provă și până la pupă, îmbărbătau pe concurenți. Pe la ora 3, când începură să mijească zorile, o rachetă roșie, din care se desprinseră șase stele, se ridică spre cer anunțând plecarea. Intre bărcile aliniate perfect, începu lupta. In curând ele dispărură în noapte. După un drum de mai bine de două ore, trei bărci se desprinseseră din formație și o luară înainte, distanțându-se din ce în ce mai mult. In liniștea care domnea pe mare, se au­zeau numai comenzile date răspicat de către cei ce conduceau echipajele. Barca condusă de ofițerul Neguț Liviu, cel care câștigase concursul anterior, era printre cele fruntașe. Marinarii din această barcă s-au angajat la plecare să câștige și de data aceasta con­cursul. După vreo 40 de km. de drum stră­bătut în noapte, a început o luptă dârză pen­tru câștigarea primelor locuri. Barca comandată de ofițerul Neguț Liviu începu să-și mărească din ce în ce mai mult viteza de înaintare. Zorile dimineții i-au găsit pe marinarii din bărci în plină luptă. In acest timp, navele se îndreptau și ele una după alta spre port, acolo unde urma să aibă loc sosirea concu­renților. Aproape de țărm, o barcă se desprinse din ce în ce mai mult de formație, câștigând 100 metri, apoi 300. Barca aceasta era cea condusă de ofițerul Neguț Liviu. Concursul se apropia de sfârșit. Grupuri, grupuri, marinarii de pe nave așteptau cu­rioși să vadă care barcă va câștiga. Printre valuri se vedeau acum clar siluetele câtorva bărci. Cu ajutorul aparatelor de pe nave se stabili că în fruntea tuturor se află barca navei „N“, care se apropia din ce în ce mai mult de port. Deodată sirenele navelor înce­pură să sune prelung, iar marinarii înșiruțț: în ordine la locul de sosire a concurenților izbucniră în urale. Prima barcă a atins țăr­mul. Fanfara intonează marșul sportivilor. In aclamațiile tuturor, din barcă au în­ceput să coboare, rând pe rând, marinarii, care s’au comportat cu adevărat vitejește la acest concurs. Iată-l pe comandant, pe ofi­țerul Neguț Liviu. Iată-l pe bucătarul navei, cel care a muncit cu elan și la concursul an­terior, pe cartnicul Moldoveanu, de specia­litate telemetrist, și pe timonierul navei, ma­trozul major Banu. Acești marinari au obți­nut un succes care face cinste navei lor. Ei au câștigat pentru a doua oară concursul de bărci organizat în cinstea Festivalului Mon­dial al Tineretului și Studenților. Locotenent VIOREL LUPE ÎNGRIJESC tehnica de luptă pe lumina ochilor împletind strâns munca de instrucție și educație cu grija deosebită față de tehnica de luptă, militarii Forțelor noastre Armate contribue la întărirea capaci­tății de luptă a unităților. In clișeul din stânga , caporalul Condurache Gheorghe, atemist, coman­dant de grupă, controlează în ce măsură militarii din subordinea sa și-au respec­tat angajamentele luate. In clișeul din dreapta , echipajul comandat de ofițerul Mura Lazăr își pune la punct tancul, îl curăță și îl îngrijește așa cum s’a legat prin jurământ.’

Next