Apărarea Patriei, noiembrie 1953 (Anul 9, nr. 261-283)

1953-11-03 / nr. 261

CENTR, ï ^ V- /~y ’ERSITARĂ I „M. EMINESCU“ IA$1 W—Pentru patria noastră, Republica Populară Română ! Trăiască Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, marca Jatim S­t& Wk ft A filiat forță călăuzitoare și conducătoare a poporului sovietic fit|#|I­ig 1­g­r/m­B/jlMI g» 11 | *n ^upta pentru construirea comunismului! ^ ; iv ^ «, , ... - - , . _ ,­­ , . ï­r» n « (din Chemările C. C. al P. C. U. S. cu prilejul celei de a 36-a aniversări a Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. v ... i­e ,­­, . ,­ _ ^ f N a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie). ANUL IX Nr. 261 (2256) Marți 3 Noembrie­­ 1953 4 PAGINI — 20 BANI Relațiile frățești dintre țările lagărului socialist An de an, pe tot întinsul globului pământesc, mase de oameni tot mai largi se pregătesc în aceste prime zile ale lunii Noembrie pentru sărbătorirea aniversării ■Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. An de an, zecile și sutele de milioane de oameni ai muncii își manifestă odată mai mult încrederea de nesdruncinat în victoria cauzei lor juste, hotărîrea lor crescândă de a urma cu destoinicie exemplul glorioșilor luptători ai lui Octombrie Roșu, care con­duși ,de marele lor partid, au deschis o eră noua în istoria omenirii, au creat pri­mul stat­ socialist din lume. Datorită eroismului în muncă și în luptă al poporului sovietic, datorită conducerii înțelepte de către P.C.U.S., forța Uniunii Sovietice a crescut în proporții uriașe. Sdrobind în cel de al doilea război mon­dial fascismul german și imperialismul japonez, poporul sovietic a dat putință unui șir de alte popoare să-și ia soarta în propriile mâini, să se elibereze din lanțu­rile capitalismului și să pornească la con­struirea socialismului în țările lor. For­marea țărilor de democrație populară a însemnat pășirea popoarelor acestor țări pe drumul deschis de­ Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Acest puternic lagăr al socialismului, care reunește 800 de milioane de oameni într-un efort comun pentru apărarea păcii între po­poare, pentru construirea socialismului și comunismului, reprezintă cucerirea cea mai de preț a omenirii muncitoare. In sânul lagărului socialist domnesc relații de un tip nou între țări, necunos­cute până acum în istorie, relații de prie­tenie sinceră și de strânsă colaborare în domeniul economic, cultural, politic. Esen­ța lor este ajutorul reciproc frățesc pe care și-l dau popoarele stăpâne pe soarta lor. Colaborarea strânsă a țărilor lagărului socialist se bazează pe identitatea deplină a intereselor lor. Pe imensul teritoriu locuit de mai bine de o treime a omenirii a luat naștere o nouă piață mondială, care s-a desvoltat și s’a întărit în condițiile luptei împotriva încercărilor de blocadă ale țărilor capita­­liste. Speranțele cercurilor monopoliste a­­mericane, engleze și altele, de a putea îm­piedica sau încetini opera de reconstrucție economică, de construire a socialismului și comunismului în țările lagărului demo­crat, au dat greș. Țările acestui lagăr au întărit și mai mult legăturile lor frățești și au dovedit capacitatea lor nu numai de a învinge toate obstacolele, de a reface economia distrusă .în urma războiului, dar și­­­,­de a imprima acestei economii un a­­vânt de nestăvilit și de a depăși într’urt timp scurt nivelul cel mai înalt atins vreodată în­­ trecut. . Țările lagărului Socialist au la dispo­ziția lor resurse materiale extrem de bo­gate, cadre de muncitori și tehnicieni pri­cepute și animate de înalte sentimente pa­triotice­; ele posedă tot ce este necesar pentru desvoltarea economiei, pentru con­struirea cu succes a societății noi. Schim­burile comerciale din ce în ce mai i­ntense dintre țările lagărului socialist au drept scop principal folosirea acestor resurse imense în interesul fiecăreia dintre ele, pentru obținerea unui avânt economic ge­neral și neîntrerupt. Fiecare din aceste țări poate conta nu numai pe resursele pro­prii, ci și pe resursele întregului lagăr socialist. In acest fel, fiecare din ele își poate concentra atenția în primul rând a­­supra acelor ramuri ale economiei, pentru care, datorită resurselor naționale, există cele mai favorabile condiții de desvoltare. Mașinile, materiile prime și celelalte măr­furi importate din țările prietene consti­tue un aport serios la opera de desvoltare a economiei, de ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc, întreprinsă în fiecare din aceste tari. Piața mondială democrată posedă o su­perioritate imensă față de piața mondială capitalistă, superioritate care rezultă din lipsa oricăror contradicții de interese între țările participante, din caracterul planifi­cat al relațiilor economice, din absența gre­utăților de valorificare a mărfurilor mul­țumită ridicării neîncetate a puterii de absorbție a pieții, caracteristică sistemului socialist, și, în sfârșit, din afirmarea prin­cipiului echivalenței depline în schimbu­rile de mărfuri. Relațiile economice dintre țările care fac parte din lagărul socialis­mului se desfășoară pe baza unor acorduri comerciale încheiate în condiții de deplină egalitate în drepturi și de satisfacere a in­tereselor economice­­ ale tuturor părților. Factorul cel mai de seamă al colaborării între țările lagărului socialist este ajutorul permanent și multilateral pe care Uniunea Sovietică îl acordă țarilor de democrație populară. Nivelul înalt de dezvoltare atins de industria sovietică, de tehnica sovietică, și ajutorul material și tehnic pe care Uniu­nea Sovietică poate astfel să-l acorde ță­rilor prietene constitue o garanție a dez­voltării cu succes a țărilor de democrație populară pe calea socialismului. Uniunea Sovietică furnizează Chinei populare, țări­lor de democrație populară din Europa, utilaje și mașini pentru fabrici întregi, pentru mari combinate și șantiere de con­strucție. Prin specialiștii ei di­n toate do­meniile, Uniunea Sovietică dă celorlalte țări ale lagărului socialist un sprijin de neprețuit, transmițându-le experiența bo­gată a constructorilor și tehnologilor, a savanților, stahanoviștilor și colhoznicilor fruntași din U.R.S.S. Numai cu sprijinul Uniunii Sovietice, țările de democrație populară sunt în măsură să construiască obiective de o asemenea importanță ca „No­va Huta“ în R.P. Polonă, combinatul chimic „Stalin“ și termocentrala „Vâlco Cervencov” din R.P. Bulgaria, combina­tul metalurgic de pe malurile Dunării în R.P. Ungară sau cele 141 uzine mari ce vor fi construite sau lărgite în anii apro­piați în R. P. Chineză, hidrocentrala V. I. L­enin și combinatul poligrafic „Casa Scânteii“ din R. P. R. Ajutorul sovietic aduce un imens aport la opera de ridicare a nivelului de trai ma­terial și cultural al maselor din țările de democrație populară. Mica Albanie, de exemplu, care altădată trebuia să importe chiar și cele mai neînsemnate mărfuri in­dustriale din țările imperialiste, posedă astăzi, datorită ajutorului sovietic, un pu­ternic combinat textil care satisface aproa­pe în întregime necesitățile interne ale R. P. Albania, o mare fabrică de zahăr și alte întreprinderi industriale importante care sunt puse în slujba creșterii bunei­­stări a poporului albanez. La fel ca și în cazul R. P. Albania, ajutorul sovietic contribue la ridicarea nivelului de trai al populației din toate țările de democrație populară. Ajutorul sovietic are o imensă însem­nătate și pentru desvoltarea țării noastre Pe calea socialismului. In cele mai grele momente, Uniunea Sovietică s-a dovedit a fi cel mai bun prieten al poporului nos­tru. Uniunea Sovietică, care a făcut posi­bilă eliberarea poporului nostru muncitor de sub jugul fascismului, ne-a apărat în anii de după război împotriva încercărilor de subjugare din partea imperialiștilor americani și englezi. Datorită ajutorului sovietic în mașini și utilaj industrial, țara noastră a putut realiza pași mari în con­strucția economică, a putut atinge în 1953, în ceea ce privește producția indus­trială, un nivel de 2,5 ori mai înalt decât în 1938 și de 3,5­­ ori mai înalt decât în 1948. Pe lângă construirea unei industrii grele, poporul nostru a putut, cu ajutorul Uniunii Sovietice, să întărească și indus­tria producătoare de bunuri de larg consum, să mărească în proporții simți­toare producția unei serii de ramuri­­ ale acestei industrii. Poporul sovietic ne îm­părtășește realizările lui în domeniul pla­nificării, organizării și conducerii econo­miei, în domeniul ridicării productivității muncii. Și pe tărâm cultural, relațiile dintre țara­ noastră și marea noastră vecină au un efect binefăcător. Inspirându-se din realizările minunatei culturi sovietice, creatorii noștri din domeniul științei, li­teraturii și artelor își ridică maestria și își perfecționează calificarea. Sprijinul acordat de Uniunea Sovie­tică țărilor de democrație populară, res­pectarea cu sfințenie a intereselor ace­stora, a suveranității și independenței lor de stat, nu-și au precedent în istoria re­lațiilor unei mari puteri cu țări mai slab dezvoltate din punct de vedere economic. La baza acestei atitudini nobile a Uniunii Sovietice stă ideia internaționalismului proletar, a solidarității tuturor popoarelor care luptă pentru libertatea și bunăstarea celor ce muncesc. Un exemplu măreț de internaționalism este acordarea ajutorului de un miliard de ruble de către poporul sovietic eroicului popor coreean, care a fă­cut mari sacrificii în timpul războiului dus împotriva agresorilor imperialiști, pentru independența și libertatea sa. Pil­da nobilă a Uniunii Sovietice a fost ur­mată și de alte­ țări ale lagărului socia­lismului, printre care și țara noastră, care au înțeles să dea un sprijin substanțial în vederea refacerii Coreei martire. Intr’un contrast izbitor față de rela­țiile frățești dintre țările lagărului socia­list se află relațiile ce domnesc între ță­rile lumii capitaliste. Prin tratate înro­bitoare, Statele Unite ale Americii aser­vesc astăzi economia tuturor așa zișilor „parteneri“, dezorganizează prin activi­tatea monopolurilor lor economia țărilor marshallizate și le împing la dezastru. Folosind greutățile economice ale acestor țări, imperialismul american acaparează piețele lor de desfacere și resursele de ma­terii prime. Eliminarea treptată a interese­lor monopolurilor franceze și engleze din Maroc, Indochina, Iran, Australia, etc., de către monopolurile americane, constitue numai câteva din exemplele cele mai re­cente în acest sens. Această politică, dusă în condițiile îngustării neîncetate a pieții mondiale capitaliste, are drept rezultat înăsprirea luptei de concurență și adâncirea contradicțiilor din sistemul imperialist. Țările lagărului păcii și socialismului în frunte cu Uniunea Sovietică își sporesc mereu forța. Tratatele de prietenie și asi­stență mutuală, încheiate între țările ma­relui lagăr al socialismului, constitue un aport imens la cauza apărării și conso­lidării păcii în lume. Puternice prin coeziunea lor crescândă, țările lagărului socialist sunt capabile să dea o ripostă zdrobitoare oricărui agresor care ar în­cerca să atenteze la securitatea și inde­pendența lor. In același timp, ele își ex­primă cu tărie voința de a trăi în bună înțelegere cu toate popoarele lumii, de a stabili relații comerciale pe picior de e­­galitate cu oricare altă țară, de a contribui cu toate forțele la realizarea unei destin­deri în relațiile internaționale. Lupta pe care țările lagărului socialis­mului o duc pentru apărarea păcii și a drepturilor popoarelor, relațiile frățești statornicite în sânul acestui lagăr, exer­cită o puternică atracție asupra maselor largi de oameni ai muncii din țările ca­pitaliste, asupra popoarelor din țările co­loniale și dependente. In zilele noastre, imensa majoritate a omenirii se identifica cu țelurile pentru care luptă lagărul păcii și democrației, ceea ce reprezintă o forță de nebiruit și o chezășie din cele mai si­gure pentru victoria cauzei păcii și so­cialismului. Poporul nostru Partidul Muncitoresc muncitor, condus de Român, urmând experiența P.C.U.S. și a poporului sovie­tic, pășește cu încredere înainte pe calea construirii socialismului. El întărește ne­întrerupt legăturile de prietenie și alianță cu U.R.S.S. și țările de democrație popu­lară, deoarece în această prietenie el vede chezășia succesului muncii sale pen­tru construirea socialismului, pentru ri­dicarea neîncetată a nivelului său de trai material și cultural., In cinstea zilei de 7 și a alegerilor se pregătesc cu însuflețire în vederea noului an de instrucție In unitatea din care face parte ofițerul Ră­­duță Ion se desfășoară intense pregătiri în vederea asigurării materialelor necesare in­strucției pe timp de iarnă. Comandanții ș locțiitorii lor politici de subunități, orga­nizația de partid și U.T.M., trăgând învă­țăminte din lipsurile ce au existat în anul trecut în cadrul pregătirilor de iarnă, au luat în anul acesta măsuri pentru ca ase­menea lipsuri să nu se mai repete. Astfel, iarna trecută s’a resimțit serios in unitate lipsa unei rampe acoperite, care si l­ermită curățatul in bune condiții a mașini­lor pe timpul iernii. înțelegând necesitatea unei astfel de rampe, comandantul a hotărît construirea ei cu mijloace materiale din uni­tate Mobilizați de organizația de partid, con­ductorii auto au fost primii care s’au angajat in munca pentru construirea rampei acoperi­te. In prezent, ei muncesc­ cu elan pentru a termina lucrarea până la 7 Noembrie. S’au evidențiat în mod deosebit conductorul me­canic Erișan Ion și ajutorul său. In unitate, sub conducerea directă a ofi­țerului Răduță, au avut loc ședințe de in­structaj metodic, în cadrul cărora s‘au pre­­lucrat și s’au studiat instrucțiunile de tre­cere a mașinilor dela exploatarea de vară la cea de iarnă. Realizări de seamă s’au obținut și la ate­lierul de reparații auto. Aici, din inițiativa ofițerului Ionescu Constantin și cu aproba­rea comandantului, s-au început lucrările pen­tru introducerea de gaz metan în atelier. Locotenent major VASILE FILIMON Din realizările sfaturilor populare Antrenați de sfaturile populare, oamenii muncii au obținut o serie de importante rezultate în munca de înfrumusețare a orașelor și satelor, de desvoltare a industriei locale. In clișeu : Fabrica de cărămidă Nr. 1 din Roman în curs de construcție. Au realizat planul pe 1953 In cinstea zilei de 7 Noembrie, muncito­rii, tehnicienii,­ inginerii și funcționarii din unele întreprinderi ale industriei chim­ice și-au realizat integral sarcinile planului global de producție pe anul 1953. începând de la data de 1 Noembrie, co­lectivele fabricilor „Timiș”, „Policolor”, „Policrom“ și „Victoria“, precum și colecti­vele întreprinderilor de abrazive și chimice din Timișoara, dau produse în contul anu­lui 1954. Succesele cele mai însemnate le-a obținut colectivul fabricii de abrazive Ti­mișoara care a realizat și sarcinile de re­ducere a prețului de cost și d­e beneficii. Raioane fruntașe în îndeplinirea planului la însămânțări CRAIOVA, (de la corespondentul nostru). — In întrecerea patriotică pentru grăbirea ritmului însămânțărilor de toamnă, țăranii muncitori­ din raionul Amaradia, regiunea Craiova, au pornit la folosirea în între­gime a capacității de lucru a atelajelor. Astfel, în comuna Adâncată țăranii munci­tori au reușit, prin folosirea maximă a a­­telajelor, să termine însămânțările pe cele 755 hectare, cu patru zile înainte de ter­men In comuna Melinești, țăranii muncitori, folosind cu pricepere capacitatea de lucru zilnică a fiecărui atelaj, au reușit să însă­mânțeze în întregime întreaga suprafață planificată cu grâu, orz și secară. In întreg raionul Amaradia, însămânță­­rile de toamnă au fost terminate în între­gime. Datorită acestui fapt ,raionul­ Ama­radia este fruntaș în îndeplinirea planului de însămânțări, plan îndeplinit în propor­ție de 102 la sută. Totodată, în acest ra­ion au fost pregătite pentru însămânțările de primăvară peste 5.600 hectare. Printre țăranii muncitori fruntași la în­sămânțările de toamnă sunt comuniștii Bălmău Ion, Matei , Grigore, Chivu Petre și alții, care au fost exemplu în muncă. Succese, de­­ seamă s'au obținut și în ra­ionul Caracal, deasemenea fruntaș pe re­­­giune in îndeplinirea planului la însămân­țările de toamnă. In raioanele Băilești, Gilort, Filiași, Stre­­haia, Turnu-Severin și altele, din regiunea Craiova, însămânțările se apropie de sfâr­șit, pianul de toamnă fiind realiz­at în pro­porția de peste 92 la sută. Distinși cu insigna „1.000.000 km. de zbor“ La aeroportul Băneasa a avut loc Du­minică dimineața sărbătorirea unor piloți, mecanici de bord și radiotelegrafiști din a­­viația civilă, care au străbătut un milion de km. de zbor în curse de transporturi ae­riene civile interne și internaționale. Aviatorii care au stabilit această frumoa­să performanță sunt : Zamfir Calcentrauer, Nicolae Marin, Emilian Sterescu, Iosif Mo­­raru, Nicolae Păunescu, Nicolae Dragomi­­rescu, Constantin Stoian, Alexei Nicolov, Boris Ferdeber, Radu Tomiuc și Nicolae Bunea. Eș festivitatea ce a avut loc au partici­pat tov. dr. Petru Groza, președintele Pre­zidiului Marii Adunări Naționale, Gh. Sa­fer, ministrul Transporturilor navale și ae­riene, acad. Elie Carafoli, Osman Hrista­che, ministru adjunct la Ministerul Trans­porturilor navale și aeriene, reprezentanți ai C. C. al Sindicatului muncitorilor din transporturi, conducători ai aviației civile, precum și numeroși aviatori. Deschizând adunarea sărbătorească, tov. Ion Stănescu, director al aviației civile, a dat citire Hotărîrii Consiliului de Miniștri cu privire la instituirea insignei „1.000.000 km. de zbor” care se acordă aviatorilor ce au străbătut această distanță în transpor­turi aeriene civile. A luat apoi cuvântul tov. Gh. Safer, care felicitând pe cei 11 zburători fruntași pen­tru frumoasa lor performanță le-a înmânat insigna „1.000.000 km. de zbor“. Tov. Gh. Iuga, din partea C. C. al Sin­dicatului muncitorilor din transporturi. Constantin Dumitru din partea organiza­ției de partid a Soc. T.A.R.S. și P. I. Da­­vidov, pilot șef al societății T.A.R.S., din partea personalului navigant sovietic, au felicitat călduros pe primii aviatori români care au realizat performanța de un milion kilometri de zbor, pe liniile aeriene de transport.­­In numele celor sărbătoriți, comandantul de aeronavă­­ Iosif Moraru a mulțumit pen­tru distincțiile acordate, arătând că ur­mând tradițiile înalte ale înaintașilor a­­viației românești, Aurel Vlaicu și Traian Vuia, vor munci cu mai multă dragoste pentru desăvârșirea măiestriei lor de a­­viatori. (Agerpres). Luna Prieteniei Româno-Sovietice Ansamblul de cântece și dansuri din Ural a dat un spectacol la Oradea ORADEA.­­ Ansamblul de cântece și dansuri din Ural, care se află în țara noa­stră cu ocazia Lunii Prieteniei Româno- Sovietice, a prezentat Duminică seara pe scena Teatrului Maghiar de Stat din orașul Oradea un bogat program de cântece și dansuri populare, la care au participat 1.500 oameni ai muncii. Spectatorii au ur­mărit cu mult­ interes și dragoste­ cântecele și dansurile sovietice. O deosebită impre­sie au lăsat dansatorii Ansamblului din Ural care au interpretat dansul popular maghiar „Ceardașul”. Deasemeni, ansam­blul a executat cu multă măestrie dansurile românești „Ardeleana“, „Sârba“­ Activități organizate de clubul unității Manifestările din cadrul­­ Lunii Prieteniei Româno-Sovietice constitue pentru militarii unității din care face parte ofițerul Hogea Gh. încă un prilej de a-și exprima dra­gostea și recunoștința față de Patria So­cialismului victorios, un prilej de a-și îm­bogăți cunoștințele despre viața și munca oamenilor sovietici, de a-și însuși comorile științei și culturii celei mai înaintate din lume — știința și cultura sovietică, încă de la deschiderea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, clubul unității din care face parte ofițerul Hogea Gheorghe a organizat diferite manifestări culturale și ar­tistice, la care au participat toți militarii unității. De curând, în cadrul clubului s-a ținut conferința „Prietenia cu Uniunea Sovietică înseamnă libertate și progres pentru po­porul nostru“, la care a luat parte întregul efectiv al unității. Pentru intensificarea muncii de agitație în Luna Prieteniei Româno-Sovietice, comita­tul clubului a organizat o convorbire în cadrul căreia s-a subliniat însemnătatea zilei de 7 Noembrie. In prezent, echipa artistică a unității pre­gătește spectacolul festiv ce urmează să-l prezinte în ziua de 7 Noembrie. Locotenent LAZARACHE DUNA Manifestări A.R.L.U.S. Comitetul A.R.L.U.S. din unitatea noastră desfășoară o intensă activitate în cinstea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice. Pentru a asigura buna desfășurare a acestor­­ mani­festări, membrii comitetului A.R.L.U.S. au primit sarcini concrete, pentru realizarea că­rora ei muncesc cu multă însuflețire. Ast­fel, ofițerul Bârliba Constantin a organizat o vitrină cu fotomontaje, care ilustrează rea­lizările poporului sovietic pe drumul con­struirii comunismului și ajutorul pe care Uniunea Sovietică il dă țării noastre pentru construirea socialismului. Tovarășul Bârliba Constantin a mai organizat un stand de cărți, reviste și broșuri, al căror conținut vorbește de viața și munca eroică a constructorilor, comunismului. Echipa artistică a pregătit un program bo­gat și variat pe care l-a prezentat atât în fața militarilor unității, cât și în fața oame­nilor muncii din localitate. Tot în cadrul Lunii Prieteniei Româno-So­­­vietice, fanfara unității noastre a dat câteva concerte de muzică sovietică și românească, la stația de amplificare din oraș. Locotenent major PETRE DICU In jurul vetrei șe­dea moș Dumitru cu nepoții, își răsucea bă­trânul mustața și tră­gea din când în când din țigara care i se lipise de buze.­­ A fost odată, dragii moșului, un potop mare. Ploua cu bășici. Era un potop ca al lui Noe. Pe aici, pe văile Ghizdeiului, șu­voaiele de apă spălau tot in drumul lor și se rostogoleau spumoase în jos, către Nedeea. Valurile Nedeei se umflau și se întindeau până în bătăturile oamenilor, luând cu ele porci, păsări, vite, toate câte le întâlneau în cale. Lumea înfigea barda în pământ, puneau tămâie pe plita sobei, își făcea cruce și înălța rugă celui de sus să ne izbăvească de păcate, să ducă po­topul în loc pustiu. Eu ședeam cu bătrâna în casă, așa cum stăm noi acum, în jurul focului. Ea, bătrâna, bocea. Spunea prin­tre suspine: „Vasile al nostru, să știi, Du­mitre, c’o să se prăpădească Vasile al nostru“. De, așa sunt mamele, poartă grijă copilului de când îl fac până ajunge om mare. Nen’tu Vasile era dus la coasă, la al lui Grăjdan, colo la pogoane, peste Nedeea, în Salcia. Și, cum Nedeea venise mare, se gândea ea, bătrâna, să nu se în­tâmple vreo nenorocire. Copiii ascultau atenți. Mai auziseră ei povestea asta. Dar le plăcea lor cum le-o povestea moș Dumitru. — Și cum s’a întâmplat bunicule ? — îl întrebau cei mici. Nea Vasile a îndrăznit să intre în apă ? N'a rămas acolo în bor­dei ? — Ehei, dragii moșului, ar fi rămas ei acolo, în bordei, că de apă și de foc avea teamă de când era de-o șchioapă, dar... Și, scuipând jos de pe buze țigara, care demult se stinsese, moșul își ținu­ privirea undeva, într’un colț al tavanului casei, vrând să-și amintească mai bine cum se întâmplase, să nu spună copiilor vreun neadevăr. Apoi legă din nou firul poves­tirii : — Ar fi rămas el acolo, dacă al lui Grăj­dan l-ar fi lăsat în pace. I-a zis : Bă, Va­­sile, ia tu sacu’ ăsta cu lucerna și dă o fugă până acasă de vezi ce face Marița mea, că e cam sperioasă de atunci de la cutremur. —­ Glumești, jupâne ? îl întrebă el mirat. Nu glumesc deloc, bă. Ete-te !! Ce, mă, știi că fac glume cu tine ? Ia sa cu’n spinare și dă-i drumul, că doar nu te topește ploaia, n’oi fi de zahăr. — Gârla, jupâne, gârla cum s’o trec? Ploaia n’o să mă topească, dar cum trec gârla ? — Bă, Vasile, tu ești băiat deștept. Doar eu fac treabă , numai cu d’ăia, deștepții. Și apoi, ți-am spus c’o să te fac fin. Dar fiin d’ăștia care­ se sperie.de-o gârlă nu-mi trebue, să­ știi! Și nici una nici două, nen’tu Vasile luă sacul în spate și-o por­ni în jos pe vâl­cea. Cum să te împotrivești în fața ăluia ? El era mai marele nostru aici. Era mare și tare. Era primar, și cine nu zicea ca el nu-i mai intra în voie. Ajuns pe prundul gârlei, Vasile a stat puțin și s’a uitat. Să intre, să nu intre, — își zicea el. Dar cum se tocmea el să intre sau să nu intre în apa care vuia spumoasă, deodată auzi la spate ■ — N’ai trecut, bă, nici acuma ? Mama soarelui, grijania... A lui Grăjdan îi făcu un brând­ în apă că se duse cât colo. S’a ținut bine pe pi­cioare până într’un loc. Dar deodată ni­meni nu l-a mai văzut... Țipete, vaiete, dar nimic, nimeni n’a avut curajul să se bage după el... In odăiță se făcu liniște. Numai vreascu­rile mai pâlpâiau in vatră. Bătrânul își șterse cu mâneca o lacrimă care-i brăzda fața încrețită de vreme. După o îndelungată și apăsătoare tăcere, el continuă : — De atunci a rămas așa nen’tu Vasile, fără picior. Câte-am mai tras cu el pe la doftori ! Câte descântece nu i-am dădut ! Ba de sperietoare, ba de plămânie. Intr’o zi, când Vasile zăcea pe pat în odăiță, auz la poartă că bate cineva. Ia vezi tu, Ioana, cine vrea să ne calce casa? i-am zis eu bă­trânei. Când, cin’să fie ? Al lui Grăjdan, primarul, cu încă unul care avea la sub­țioară o geantă d’asta de piele, ca aia cu care duceți voi cărțile. — Bună ziua, moș Dumitre — zise pri­marul — bună ziua, zise și ăl cu geantă Știm că ai un necaz și de, trebue să ne­­ajutăm unii pe alții, că doar suntem oa­meni de-aci din sat. Eu mă uitai la ăl cu geantă. Nu-i mai văzusem ochii până atunci. Primarul mă lămuri : — Mare cinste ți se face, moș Dumitre ! Și domn’pretur a venit să te vadă la ne­caz. Pretorul scoase din geantă un clondir cu poșircă. După gust, era tot de la caza­nul primarului. — Ia, moș Dumitre, bea, că omul n’are viață lungă. Iar despre Vasile nu fi îngri­jorat, îl facem, noi bine. . . Trăsei un gât,­­traseră­ și­­ ei.T Când min­țile începură se se­­ amețească. Tiarr limba să se scurteze, al lui Grăjdan se aplecă la urechea mea : — Ai auzit că peste o săptămână o să avem... Și un sughiț ii opri vorbirea. — Da, alegeri, dar ce mă interesează pe mine? Știu că mai bine n’o să fie — în­drăznit eu să-i spun. N’o să m’aleagă pe mine, n’o să-i crească lui Vasile alt picior la loc — Nu vorbi așa, nea Dumitre. Nici nu-ți închipui ce lucruri mari ne-am­­ propus să facem. Nu-i așa că ne-ar trebui un pod mare peste Nedeea, pe care să treacă și căruțe, și mașini, nu numai omul cu pi­ciorul, să nu se mai întâmple atâtea și a­­tâtea nenorociri cu apa aia ? — Da, ne-ar trebui, sigur că da. Nu-i așa că ne-ar trebui și nouă o școală mai ca lumea ? Da, da, ne-ar trebui, le încuviințai eu la amândoi. Ne-ar trebui, cum să nu, dar cum să le facem, că toți care ați venit la putere ați făgăduit, și ce folos... — Ehei acuma o să facem, nea Dumi­tre. Uite a venit pentru asta și domn’pre­tur, și o să facem, fii sigur. Pretorul, care nu scotea un cuvânt, a scos și el ceva... o altă sticlă din geantă. Ii plăcea, se vede treaba, să cam tragă la măsea, — O să facem. Dai­mneata un ban, dă ă la un ban și o să facem un pod de toată frumusețea. — Eu, să dau un ban, păcatele mele, când ăsta îmi zace’n pat de luni de zire, când mălai nu mai am în căpiștere decât de-o mămăligă ? Cu dragă inimă aș da, că doar pentru noi îl facem, dar n’am, zău, n’am o lețcaie’n casă. — Lasă, moșule, lasă, nu te îngrijora, nu suntem noi din ăla ca să nu înțelegem oamenii. Dacă n’ai, n’ai, doar n’o să-ți luăm pielea. Noi suntem îngăduitori. Și aplecându-se mai la urechea mea, îmi spuse în șoaptă : — Uite, am văzut că ai în curte o vi­­ț­că. Când trebue să fete ? — Păi, după cum a făcut baba soco­teala, cam pe la­­ sândumitru. — Ei, ce-ți trebue ’mneatale, om bătrân, vacă cu lapte ? Uite, ai văzut că atunci când vrea omul, le fa­ce pe toate ? O să ne dai nouă vin­ca, acuma până­­ să fete, și o să ne căznim noi să ne ducem cu ea la târg, s’o facem parale. Facem noi lucrul ăsta, ca să venim tot în ajutorul ’mnea­tale. Și’o să te trezești trecut coloșa, p­e tabel, cu o sumă frumușică pentru pod. Ai văzut că se poate face când vrea omul? — Păi să vedeți, că nu se poate, c’o am și eu crescută cu trudă aci, în bătătură , am zis să am și eu la bătrânețe. — Ha, ha, ai dreptate, nea Dumitre, îți trebue sigur. Vasile bolnav, ’mneatale bă­trân. Nu suntem noi neînțelegători... — Așa a căutat să mă liniștească pri­marul, trăgând cu coada ochiului către pretor. — Podu’ îl facem noi și fără partea ’mneatale. Că și așa, cu o floare nu se face primăvară. II facem noi podul, din ce-am putea, ca să venim, după cum vezi, în a­­jutorul celor nevoiași. — N’am dat atunci viț­ca nici în ruptul capului. Dar ce credeți că am scăpat cu ea ? Aș, de unde ! Mi-au luat-o tot ei pe urmă, după alegeri, ziceau că pentru impo­zite, pentru câte și mai câte caraule și da­torii ! Nepoții uitaseră de somn, ascultau duși pe gânduri povestea cu primarul, cu preto­rul, cu viț­ca și podul de peste Nedeea. — Și au făcut podul ? — De unde, dragii moșului, de unde,­ șase stâlpi au fost înfipți pe prundul Ne­deei, așa, de ochii lumii. Grăjdan a fost pus din nou primar. Potopuri au mai ve­nit, alții și alții și-au mai rupt picioarele ca Vasile al nostru, ba unii au și murit înecați. Povestirea se întrerupse când ușa odăiței se deschise . Nu v’ați culcat încă ? întrebă Vasile, care abia își târa piciorul de lemn. — Nu, lască. De ce vii așa târziu ? Știi bine că ești cam șubred, nu trebue să te obosești atât. — Ei, iată, ce să faci, nu e de loc ușor ! Dar oamenii m’au ales, eu trebue să mun­cesc. Un președinte de sfat popular are treburi multe. Și puteam să fi stat, tată, pân’ la ziuă, că nici nu simțeam urmă de oboseală. Și cum să simți că ești obosit, când în noaptea asta s’a bătut ultima stin­ghie la pod ! S’a terminat, tată, avem un pod mare și frumos, mare și frumos așa cum numai noi puteam să-l facem. Așa s’a încheiat povestea podului de peste Nedeea... Locotenent major DINU TOMA De vorbă cu nepoții...

Next