Apărarea Patriei, august 1954 (Anul 10, nr. 179-202)

1954-08-01 / nr. 179

2 L ■b­imi» mnm mm mm« PĂMÎNTUL PATRIEI S-a desprins un vas din radă către alte zări hoinar. Gîte, cite n-o să vadă îndrăznețul marinar ! Străbătînd albastra cale Noapte-ntreagă, întreaga ochilor, privirii sale noi priveliști s-or ivi. S-a desprins un vas din vad către alte zări hoinar. Cite, cite n-o să vadă îndrăznețul marinar ! Țărm­ cu susuri cristaline murmurind ori dulce-acord ori pădurile virgine, ori ghețarii de la nord. Dar în suflet marinarul — peste zări oricît de largi luminos, precum e farul, duce chipul țării dragi , dealuri mari cu­ aroma viței, mîndri codri de goruni, duce versul Mioriței, duce doina din străbuni ; cîmpul larg — cu largi tarlale un stejar crescut pe Grai ; ochii dragi ai mîndrei sale lingă chipul mamei lui. Toate prind întruchipare, toate prind puteri și glas. Marinar pornit pe mare, chipul patriei natale e cu tine­ oricînd pe vas. In ținuturi depărtate, cu izbeliști și frămînt, nu, nimic nu te desparte de al patriei pămînt. Ci mai mult prind să răsară doruri scumpe — flăcărui, căci ca dragostea de țară dragoste mai mare nu-i. NICOLAE DUMBRAVA APĂRAREA PATRIEI DuMinică T au­gu­st 1954 Mr. 179 (2 ÎS4) Salutul marinarilor bulgari Cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei Republicii Populare Române, primiți salutul nostru frățesc de marinari. Astăzi oamenii muncii din R.P.R. — de la orașe și sate — vă felicită pentru serviciul vostru plin de abnegație in apăra­rea patriei voastre socialiste, în apărarea minunatelor rea­lizări ale muncii creatoare a poporului din R.P.R. Mari­narii militari bulgari, împreună cu tot poporul țării noastre, vă doresc din tot sufletul noi succese în pregă­tirea de luptă și politică, noi succese in însușirea măie­striei marinărești. Sărbătoarea Marinei Republicii Populare Romîne este pentru noi, pentru toate popoarele unite în marea fami­lie a țărilor libere, o sărbătoare cu adevărat comună, de­oarece scopurile noastre, sînt aceleași — construirea so­cialismului în țările eliberate de sub jugul fascist, lupta continuă pentru cauza sfîntă a păcii, democrației și so­cialismului. Personalul navelor și unităților noastre își însușește experiența bogată a marinarilor Flotei Maritime Militare Sovietice și luptă, după exemplul fraților lor mai mari — marinarii sovietici — pentru întărirea disciplinei, pentru o navigație desăvîrșită, pentru trageri perfecte. Legături puternice unesc poporul nostru cu marele popor sovietic și cu poporul frate romîn. In timpul luptei poporului bulgar pentru eliberarea sa națională, revolu­ționarii noștri s-au bucurat de ospitalitatea poporului ro­mîn. Astăzi, cînd suntem­ liberi de lanțurile fascismului și ale guvernelor trădătoare burgheze, relațiile prietenești dintre țările noastre continuă să se întărească și să se dezvolte pe baza colaborării sincere și ajutorului reciproc dezinteresat. Legăturile dintre R. P. Romînă și R. P. Bulgaria ating toate domeniile vieții : politic, economic și cultural. Nu este întimplător faptul că popoarele noas­tre au numit cel mai frumos și mai modern pod din Peninsula Balcanică, construit peste fluviul Dunărea — podul prieteniei. La construirea lui au luat parte activă specialiștii sovietici, constructorii bulgari și romîni. Trăiască Marina Republicii Populare Romine ! Trăiască prietenia dintre popoarele noastre ! Trăiască popoarele marii Uniuni Sovietice — luptă­toare dîrză pentru pacea și fericirea întregii omenirii Locotenent Bogdan Țekov, miciman Doncic Atanasov, cartnic major Nicola Kurtev, cart­­nic Gheorghi Romanov, cartnic Gheorghi Ko­­kușev, cartnic Jeliu Vîcev, matroz major Ște­fan Pehlivanov și matroz Vasil Karpov — fruntași în pregătirea de luptă și politică. Un salut fierbinte doresc din toată inima ca în aceste clipe ale sărbătorii voastre să vă trimit un salut fierbinte, dragi tovarăși marinari, cei care apărați granițele maritime și fluviale ale patriei. Ziua Marinei R. P. R., pe care o sărbătoriți astăzi, marchează un bilanț bogat al realizărilor obținute în pregătirea voastră de luptă și politică, și ne în­suflețește și pe noi, infanteriștii, și ne face să ne sim­țim părtași ai succeselor voastre bine meritate. In munca mea de comandant de subunitate, pilda și experiența înaintată a ostașilor sovietici mi-au fost tot­deauna călăuză. Și voi vă călăuziți în activitatea voas­­tră după metodele înaintate ale marinarilor sovietici, ale căror fapte minunate de eroism vă arată calea spre noi succese, împreună cu subunitatea pe care o co­mand­am obținut în repetate rînduri rezultate fru­moase la trageri, în aplicațiile tactice cit și în pregătirea politică. Sentimentul mîndriei că facem parte din Armata Populară, brațul înarmat al poporului, ne-a călăuzit ne­încetat spre noile succese. Sărbătoarea Zilei Marinei R.P.R. este în același timp și sărbătoarea noastră, cei ce veghem pe pămîntul scump al patriei. Locotenent major IOAN . CIUBOTARIL Dragi tovarăși marinari Noi, militarii Forțelor Aeriene, piloți și tehnicieni știm că fiecare succes al vostru în domeniul pregătirii de specialitate și marinărești contribuie la întărirea echi­pajelor de pe nave, a disciplinei și ordinei. Succesele obținute de voi contribuie, alături de succesele infanteriștilor, cavaleriștilor, artileriștilor, tan­­chiștilor și aviatorilor noștri, la întărirea continuă a capacității de apărare a patriei noastre dragi. Zilnic, din coloanele ziarului nostru aflăm vești de pe navele și unitățile marinei, care vorbesc despre felul cum muncesc tinerii matrozi, cartnici și ofițeri, timonierii, artileriștii, semnalizatorii și mecanicii care stăpînesc din ce în ce mai bine tehnica modernă de luptă cu care po­porul a înzestrat forțele sale maritime. Felul cum înfrun­tați furtunile, învingeți greutățile cauzate de capriciile mării, oțelindu-vă și formîndu-vă ca luptători neînfricați, dîrzi și curajoși, ca apărători de nădejde ai patriei, ne impresionează deosebit de mult. Noi, personalul Forțelor Aeriene, piloți sau tehnicieni, sun­tem alături de voi la această sărbătoare pe care o trăiți pentru prima oară în acest an. Locotenent major NICOLAE PETROVICI Secundul navei ceară un port. In ceasul acesta, nava se înapoiază din marș. La capul digului, în gura bazinului de acostare, farul — străjer și călăuză — trăiește primul revederea. Singur, între cer și apă, închide și-și deschide ochiul albastru uriaș, în semn de salut. Nava își încetinește mersul, indreptîndu­­se cu prova spre cheu. In compartimentele de sub punte, soneria împrăștie deodată sunete ascuțite, stridente , un sunet lung și iar altul scurt. S-a dat semnalul pentru una dintre cele mai com­plicate manevre : acost.fca. In prova, la ancoră, strinși în jurul ca­­bestanului, marinarii sîunt gata pentru aco­stare. Printre ei, un ofițer tînăr, înalt, care dă ordine scurte și precise. Din cînd în cînd se întoarce cu fața spre comandă. După ce descrie în aer o traiectorie lar­gă, bandula se oprește la cheu, răscolind nisipul. Parîmele metalice sînt trase de la b­ord la mal, stabilindu-se legătura­ navei cu uscatul. Animatorul celor ce execută acostarea, o­­fițerul cel tînăr și înalt, nu scapă nici cel mai mic amănunt care ar putea îngreuna bu­ /,'/>­­nul mers al­mane­ . In principiu, la ma­nevra de acostare par­ticipă un grup de ma­trozi, sub comanda barmanului șef al na­vei sau a ajutorului acestuia. Nimeni în­să dintre cei care îl cunosc pe ofițerul Ge­­orgescu nu se întreabă acum cărui fapt se datorește prezența lui la prova, în mijlocul bormanilor. Secundul navei este doar nelip­sit la acțiunile pe care se întreprinde echipa­jul în S-a defectat cumva, timpul marșului, vreo pompă, jos, în compartimentul căldări ? Ofițerul secund o știe primul și tot primul se îngrijește să ia măsuri pentru remedie­­rea avariei. Se execută o tragere asupra unei ținte navale ? Atunci matrozii sînt siguri că­­ vor zări lîngă tun și pe ofițerul secund. Dacă se ordonă pregătirea mașini­lor pentru marș sau se execută pregătirea politică a matrozilor, dacă se face „toaleta" navei sau se schimbă carturile, ofițerul se­cund știe, vede și o dirijează tot el. „Face tot“ — i se și spune la navă ofițerului secund. Puntiștii grăbesc acostarea. Ofițerul se­cund privește grijuliu ceasul de la mînă. Da ! Azi manevra a durat mai puțin ca de­­ obicei ! Nava s-a lipit cu bordul de cheu. Oame­nii răsuflă ușurați, mașinile se opresc o­­stenite. Ofițerul secund se îndreaptă spre cabina­­de comandă. Urcă scările metalice. Se o­­prește in fața comandantului navei. Tovarășe căpitan-locotenent, vă rapor­tez , acostarea s-a executat în bune condi­ții. Azi am depășit timpul. Echipajului i s-a ordonat „liber de la posturile de manevră“. In sfîrșit, iată și pămîntul ! Ofițerul Geor­­gescu pășește rar, de-a lungul da­nei, pe pista de piatră, aproape de apă. La jumătatea drumului își întoarce privirile spre nava ancorată. Seara, răcoarea e odihnitoare pe faleză. Secundul pășește rar. Dorm castanii secu­lari, și aleele, și băncile, toate parcă dorm. Soția, ea l-o fi așteptînd ? Cu siguranță că da. N-a mai văzut-o de cîteva zile, de cînd au plecat pe mare. Parc-o aude spu­­nîndu-i zîmbitoare : „Ție nu ți-ar ajunge nici o sută de ani să isprăvești cu treburile la navă. Nava ți-e casă chiar și atunci cînd ea se află la mal !“ Sunetele goarnei sparg liniștea adîncă a dimineții. Le­ aud matrozii și string în grabă hamacele, Ies afară, pe punte, la în­viorare. Goarna răsună din nou. A sosit secun­dul ! E devreme, dar ofițerul Georgescu e întotdeauna primul dintre ofițerii care so­sesc la bord. Amatrozii servesc micul dejun. E și se­cundul cu ei. Și acum, la posturile de curățenie ! Pină vine comandantul, nava să strălucească. La tunul din prova, matrozii trec prin mîini piesă cu piesă. Șterg și curăță me­reu, cu stăruință. Postul lor de luptă e frun­taș pe navă. Cartnicul Secoșan, comandantul grupei, este des evidențiat. Secundul ur­mărește îndeaproape munca servanților. El a aflat primul despre inovația cartnicului Secoșan. I-a dat­ sprijinul cuvenit. Secundul i-a împărtășit din experiența lui. El cunoaște multe procedee de in­­erte,­struire în domeniul tra­gerilor precise. Le-a că­­pătat mai ales în urma Ăi» întilnirii cu comandan­ții navelor sovietice, «la­­ anul trecut, cînd ace­iSÊ­///$." Știa ne-au vizitat, îi Dar ce ^ac mar’nat ja­rii ? Pe punte nu se poate trece. Cozile se mișcă greoaie de la ../j un capăt la celălalt, i Secundul se oprește­­ AlinRa tangon. E și cartnicul Viașu acolo. Bun^ marinar Viașu s­tă regula. Cap la mare. L-a trimis secundul, împreună cu alții, să ajute la deszăpezire. S-a întors cu Diploma de Onoare a C.C. al U. T. M. Tot marinar a fost și înainte, Viașu. Pe o navă de pa­sageri, la Dunăre. I-a plăcut dintotdeauna lupta cu furtuna. Ca și secundului. De multe ori se întîlnesc, singuri, pe teugă. Atunci secundul ii vorbește despre luptele navale îndrăznețe pe care le-au purtat înaintașii noștri. Cunoaște toate astea din cărți în­gălbenite de vreme. Le ține în cabină. Le citește cu nesaț. Ii pasionează cartea. In compartimentul căldări, secundul pătrun­de printr-un tambuchi deschis. Mașinile sunt calde. Aparatele tîrîie ca o mie de greieri. Pompa de la căldarea doi, însă, parcă tu­șește. Pare că se ineacă. Fim ! N-a fost Curățată cum trebuie. Secundul se oprește în fața comandantului postului de luptă. De ce n-a supravegheat mai atent curățenia ? Se poate ? E doar atemist. Și trebuie să știe mai mult ca oricare că jurăm­­întul militar îl obligă. Și statului îl obligă. Ce-ar spune ei dacă l-ar vedea odată pe secund dormind în timp ce echipajul execută o mi­siune ? Secundul însă nu poate face asta. Și el e­ufemist. Pompa trebuie verificată de grabă. E ordin. De la căldări merge la stația radiotele­grafistului. Aci totul funcționează ca un ceasornic. Radiotelegrafistul e și el frun­taș. Deține titlul de „Radiotelegrafist de clasă”. De la stația radiotelegrafistului pornește la tunul din pupa. Tunarii de la pupa vor aduce în curînd echipajului succese însem­nate. Și aci o inovație. Și despre ea tie secundul Din nou sună goarna. Și si fleta. La navă a sosit comandantul. Secundul îl întîmpină și-i raportează. Își string mîinile. Coman­dantul privește cerul. — Pregătiți mașinile pentru marș. Plecăm Secundul simte o bucurie lăuntrică. Din nou pe mare. Privește și el cerul. E acoperit de nori negri. Vine furtuna. Să vină ! T. MARIN . Echipajul navei fruntașe „Om la a­pă !” Ordinul străbătu toatî puntea. Armamentul bărcii de serviciu țîșni­au bordul babord. Marinarii apucară cu ho­tărâre curenții. încet, barca se apropia de suprafața apei. Marea vînzarea. De mai bine de două zile furtuna nu mai contenea. Va­lurile înalte se spărgeau zgomotos pe punte, spălînd totul în calea lor. In această împre­jurare, pe timp de furtună, cu vînt puter­­nic, este din cale afară de greu să lași barca la apă. Numai o mică neatenție și valul poate s-o răstoarne sau s-o izbească de corpul navei. Dar ordinul trebuie exe­cutat. Cartnicul șef Nicolae C. era comandam­tul bărcii de serviciu. Comenzile lui con­cise fură executate fără întîrziere. Arma­mentul lucra rapid și cu precizie. Coman­dantul punea și el umărul acolo unde era mai greu. Barca cu cei zece matrozi ajunse pe coama unui val spumos, încă o mișcare și atinse apa. Un nou val, puternic, se nă­pusti însă asupra ambarcațiunii, o răsturnă și o înghiți. Pe locul unde se produse incidentul apă­rură rînd pe rîmd capetele mar­inăriilor, co­laci de salvare, rame. Cartnicul șef Ni­colae C., cu cîteva mișcări energice ale bra­țelor, se răsuci brusc spre stînga și privi în jur. Fața i se lumină de bucurie — to­varășă erau toți la suprafață și se luptau acum din răsputeri cu valurile. — Țineți-vă bine ! — striga el, dar vocea abia­­ se auzea în viitoarea zgomotoasă a valurilor. — Mișcați brațele rar, nu vă pierdeți, ne vine ajutorul ! — își îmbărbăta într-un tovarășii. — Verificați-vă legăturile la cen­turiile de salvare. Deodată însă, unul dintre­­ matrozi începu să dea semne vădite de oboseală. Abia mai putea răsufla. Era mai puțin rezistent de­­cît ceilalți. Șeful bărcii, fără a pierde o singură clipă, îi sări în ajutor împingind un colac de salvare în brațele lui. Vigilent, el continua să înoate în­ apropierea lui, pen­tru a-­i da din nou ajutor î­n caz de nevoie. De pe puntea de sus de l­a comandă, zaci­ de­ och­i priveau cu înfrigurare spre cai care se luptau cu urgia val­uri­ior. Inimile băteau tare, gata parcă să spargă pieptul. O n­ouă barcă fu lăsată la apă. Marinarii vîsleau din răsputeri, ■ ținând prova pe capă. Iartă­,! ajunși la locul unde se găseau­­ Ni­cola­e C. și subordonați*! iu*.­— Nu vă repeziți toți la barcă ! Veniți pe ri­nd — le strigă șeful bărci... altfel riscăm să ne răsturnăm cu toții. Azi pîn­ă la p­ete, matrozii au fost ridi­cați la bord. Ultimul era Nicolae C. In acest timp, nava, care-și continuase drumul, exe­cută un rondou pentru a nu se îndepărta de „naufragiați“. Cînd au pus piciorul pe punte, echipajul, plin de bucurie, înconjură armamentele băr­cilor. Comandantul zise zimbind lui Nico­lae C — Foarte bine, tovarășe carm­ic șef l-ați purtat ca un adevărat marinar... Peri­colul nu v-a făcut să pierdeți calmul. De cum ați părăsit portul, comandantul navei crea momente din ce în ce mai grele pentru echipaj. Așa cum cere lupta pe mare. El urmărea ca subordonații­­ săi să devină­­ luptători neînfricați, oțeliți, capabili să în­vingă furtunile, să în­vingă greutățile lup­tei navale. Și de fiecare dată, echipajul acesta închegat ieșea victorios. Asemenea eternist alui Nicolae C. sînt­­ mulți oameni pe această navă. Ei simt gata să biruie orice greutăți, să le ia pieptiș și să le învingă. Comandantul­­ n-a muncit zadar­nic cu ei. I-a format ca luptători de nădejde. Faptele lor sînt rodul muncii­ sale. El are în cartnicul șef Nicolae C., în Toma Ște­fan, în I­l­ev Andre,­ — turbim­is­t fruntaș, în carta­ cul major Martin Ioan, în toți membrii echipajului, oameni de nădejde, gata să-și apere nava și pavilionul chiar cu prețul vieți­i Comandant­ul este totdeauna în mijlocul subordonaților. Se cunoaște dorințele și po­­sibili­i­tățil­e. Năzuința lui e să aibă cît mai mulți fruntași în pregătirea de luptă și po­litică, să facă din echipajul său un echipaj fruntaș. Țelul acesta înalt l-a călăuzit me­reu în activitate. Organizația de partid și cea atemistă de pe navă l-au ajutat îndeaproape să-și rea­lizeze năzuința, să cultive la subordonați înalte calități morale și de luptă, să sudeze și mai mult unitatea­­ de voință și acțiune ,a echipajului său. Și iată că, pe zi ce trecea, numărul acelora care lovesc cu predare „ina­micul’’, al acelora care transmit semnalele rapid și precis, cît și al acelora care la tem­peraturi de peste 60 de grade muncesc neo­bosit ți­ prițscele navei, la mașin­i la tur­­bine, creștea­ neîncetat. .Era o dimineață însorită. La pupă, e­­chip­a­jul era aliniat pe două rînduri, salu­­tîmd ridicarea pavilionului, stindardul de luptă, gloria navei, cum îi zic marinarii. Momentul acesta este trăit de către mari­nari în fiecare dimineață. Cu toate acestea, el este măreț și nou de fiecare dată. Luptă­torii de pe navă văd în faldurile lui alb­­albastre patria scumpă și bogată, munca clocotitoare a constructorilor vieții noi, spi­cul îmbelșugat al holdei ce se leagănă în bătaia vîntului, uzina sau cintul fabricii pe care le apără. Dar astăzi este o zi deosebită. Coman­dantul navei a pășit spre centru. Privește cu dragoste fețele luminate de bucurie a­le matrozilor și cartnicilor îmbrăcați în haine de sărbătoare. Dă citire ordinului prin care cartnicul major Jurcă Petre — tunar a. a., cartnicul Cernat Ion — telegrafist, c­a­rta­cul Petresc­u Marin — tun­ar, și alții, au fost distinși cu semnul onorific „Marinar de frunte”. Din rând­urile echipajului făcură un pas înainte cei zece marinari fruntași, mîn­­dria echipajului. Comandantul trecu prin fața fiecăruia dintre ei și le prinse la piept­­,s bluza aibă semnul onorific. Ajun­gî­nd în fața cartaceuilui major Hiev Andrei — tur­­binist fruntaș — îi strînse mîna tovă­ră­­șește și îi spuse zîmbind : „Fii mîndru, tur­­binistuie, și muncește și de acum încolo cu același plan" Cît da fer­teți se simțeau; acești marinari fruntași* vor­ răm­îne veșnic în amintire aceste clipe solemne. Distincțiile acordate de către comandant însemnau răsplata mun­ci­­­lor. ...Marinarii de pe navă nu vor uit­a nicio­dată sărbătoarea decernării Drapelului Roșu U.T.M., celei mai bune organizații utemiste din Forțele noastre Armate. Ei și-au trimis acolo ca delegați pe utemiști­i cei mai buni. Au trimis fruntași, exemple demne de com­portare. Acolo, în mijlocul celor mai bu­ni infanteriști, tănchi și, aviatori ai Armatei noastre, li s-a înimînat acestor marinari înalta distincție „Diploma de Onoare a C.C. al U.T.M.“ întorși pe navă, delegații organizației uterriste — Comănici Ștefan, a cărui uni­tate de luptă este și astăzi fruntașă, Nico­lae C., cel mai bun tunar a.a. de pe navă, și Toma Ștefan, turbio­st de frunte și se­cretar al organizației U.T.M., s-a­u legat în fața comandantului și a tovarășilor lor să cinstească prin muncă sporită încrederea ce le-a fost acordată. Faptele și exemplele celor ce pășesc în frunte sînt urmate de ceilalți marinarii. Munca pe care o depun marinarii fruntași pentru ridicarea matrozilor mai puțin pre­gătiți­­ la nivelul fruntașilor, ajutorul colec­tivului, este de mare preț. Cînd i-­au fost repartizați tineri matrozi spre a-­i învăța specialitatea la postuil său de luptă, cari m­icul șef Nicolae C. și-a pro­pus cu tărie să facă din ©’ tunari desă­­vîrșiți. A muncit mult. R­e matrozul Flore­a, de pildă,­­ l-a ajutat să­ cunoască la per­fecție tumuli. II punea să­ rezolve situații grele, să ia singur hotărîri. Horea acționa mai greu la început, încetul cu încetul, u­ a răzbii. Ajutorul comandantului a dat roade. Astăzi cei ce trec prin fața tunului de la centru îl văd pe cartnicul Fior­ea, ele­vul­ de ieri aii lui Nicolae C., comandând cu siguranță armamentul unui tun­­ fruntaș. In fața adunării generale U.T.M., carni­­­cul major Hiev Andrei, comandantul postu­lui de luptă turbiie, s-a angajat și­­l să facă din fiecare turbinist un specialist de frunte, un minuitor de baci al mașinilor uria­șe. Și Hiev și-a respectat angajamentul. ...Era o noapte neagră ca smoala. Prin telegraf se cereau schimbări brusce de vi­teză. Manevra la turbine, acolo in zăpușeala de peste 60 de grade, era nespus de grea. Turbiniștii erau ochi și urechi la crocr­ete ce se transmiteau de la comandă. Parcă se contopiseră cu mașinile. In astfel de clipe, Iliev verifica posibilitățile subordonaților săi. Matrozul Buzea făcea pentru prima oară de serviciu l­a val­vura principală de mane­vră. Era e­moționa­t din cale afară. Scrîșnea din dinți, încrunta prio­teea și ținea ochii fix pe manometru. Mișcările­­ lui erau stîngace. Comandantul stătea în dreapta lui, îi dădea indicații și-l îmbărbăta.­­ Nu-ți fie frică, Buzea, fii atent și ma­nevrează cu grijă valvula. Subordonatul își asculta cu încredere șe­ful. Deschidea din ce în ce mai tare valvula principală, din­ d drumul vaporilor strinși sub mare presiune în conducte. El a asigu­rat numărul de rotații ordonat de coman­dant și nava și-a îndeplinit misiunea. Așa, cu timpul, a ajuns și Buzea să stăpînească turbina. Exemple în care cei fruntași și-au dat contribuția la ridicarea, tovărășiilor de mun­că sînt cu zecile pe n­avă. Lă fiecare post de luptă întilnești a­semenea oameni. In luptă cu greutățile impuse de viața pe mare, în inimile utemiștilor fruntași s-a a­prin­s dorința de a intra în rândurile co­muniștilor. Ei a­u mers cu încredere la se­cretarul de partid, să-i împărtășească cea mai înaltă năzuință a lor. Secretarul de partid i-a ascultat cu aten­ție. A vorbit cu fiecare în parte. Și cu cari­­nteul șef, Nicolae și cu Iliev. Ei și-au pre­gătit documentele și așteptau cu nerăb­dare clipa cî­nd comuniștii vor vorbi despre munca lor. Intr-o seară avu loc adunarea de partid. Pe ordinea de zi figura și discutarea cere­­­­rilor de primire în rîndul candidaților a ce­lor doi utemiști, Nicolae C. și Iliev Andrei — Il cunosc pe tovarășul Nicolae C. de cind a venit la bordul navei — a spus co­munistul Doîeanu. — Era un matroz timid și mînuit­a cu stîngăcie aparatele de la tun. Comandantul i-a ajutat mult. Caracterizat pri­ntr-o voință de fier, Nicolae C. a știut să învingă toate greutățile. Cu timpul, suc­cesele lui au fost tot mai frumoase: începea să-și ajute tovarășii, să-i îndrume. In toam­na anului trecut, la tragerile care au avut loc, Nicolae C. a tras cu atîta dibăcie vicit a prefăcut in zeci de bucăți ținta aeriană... S-au înscris mulți comuniști la cuvînt să vorbească despre faptele lui Nicolae C. Unii i-au arătat cu tărie și slăbiciunile. Cartnicul șef Nicolae C. își întipărea lene în memorie cele spuse de tovarăși. In cu­viintele lor deschise, cîteodată severe, el ve­dea un ajutor tovărășesc, venit de la infimă. Despre Iliev Andrei, comandantul postului de luptă fruntaș, s-au spus de asemenea lu­cruri bune, fără a se ascunde nici lipsu­rile .­ La sfîrșitul adunării, comuniștii și-au dat cu încredere votul pentru primirea acestor tineri în rîndurile candidaților de partid. De la acest eveniment de seamă pe care i-au trăit Nicolae C. și Iliev Andrei, au trecut multe zl­e. Dar el andi lor în muncă n-a slăbit. Și-au ținut cuventiul. Faptele lor o dovedesc. ^ • ...Nava se întorcea în port. Avusese de străbătut zeci de mile. Trecuse victorioasă prin furtuni, învinsese nopțile­ întunecoase. E­­chipajul s-a comportat bine. Tunarii au ni­merit în plin ț­itere, semnalizatorii au fost la înălțime, mecanicii la fel. Seara, după ce se lăsă ancora, avu loc o nouă adunare a comuniștilor. In această adunare la care au participat și tinerii Aron Mîhaî, Nicolae C., Ilie, Andrei, Toma Ștefan, s-a discutat felul cum au muncit candidații de partid pentru reușita misiunii. Comuniștii au re­marcat­ meritele acestora în întărirea coe­ziunii echipajului, în ridicarea , capacității de luptă a navei. Acesta este drumul străbătut de echipa­jul navei fruntașe, un echipaj călit și dîrz, unit prin dorința fierbinte de a contr­bui la întărirea patriei. Locotenent V. LU­PU Locotenent C. TOMOȘOIU

Next