Apărarea Patriei, august 1955 (Anul 11, nr. 180-200)

1955-08-02 / nr. 180

________ _______________________________________________________________APĂRAREA PATRIEI Marți 2 aUgUSt 1955 Nr. 180 (2792) •---------—w»wwawip»rwMw»«»3M»«lTtMwt»>T»«Pfi»i»>'c«i.t yr-iri^fyf ■ |‘;«j^iv'vji’yi1. f l'Ty**TfiltiT^"'tryTT“i*,,,^Ti^'^frTriniUiiiri'*(r~nMrrrim~Tir*T~i~Tr~n~111 ni n ...................... mi mm ..................■inm i _________________________________________________________ _________ ■ Un fapt obișnuit Cîteva slove din referatul ținut la adunarea comuniștilor amintesc, în treacăt, despre un fapt petrecut în ultimele zile. „Un fapt obișnuit“ — apreciază militarii unității, convinși că oricare alții, în locul lor, ar fi procedat la fel. Era o zi frumoasă de vară, cum puține sînt zilele în această parte. Militarii plecaseră la trageri cu aruncătoarele de mine. Au ajuns seara. Toată noaptea au săpat la amplasamente, pentru ca în zorii zilei să înceapă tragerea. Dimineața sosi ca o veste bună: nici un nor pe bolta azurie a cerului, începuse tragerea. Fîlfîind, șuierînd, minele se năpusteau spre ținte și tot mai des de la observator se comunica : „țintă distrusă" și în răstimpuri este un „bună, pe direcție, înălțător.Comandantul era mulțumit. Militarii își însușiseră în bune condiții regulile și procedeele de tragere și dovedeau iscusință în mînuirea aparatelor. Dar vremea aici e foarte capricioasă. Cînd soarele dogorea mai tare, de departe se ivi un norișor. Nimeni nu-1 luă în seamă. Curînd însă norul se învineți, se lăți, prevestind furtună. Cerul se întunecă în cîteva clipe. Tunetele se luau la întrecere cu exploziile minelor. Natura se dezlănțuise în toată furia ei. Stropii de ploaie, la început rari, apoi tot mai deși, deveniră curînd un șuvoi continuu de apă care cădea din belșug peste poziția de tragere a aruncătoarelor de mine. Abia avură, timp militarii să-și dea seama ce se întîmplă, că apa care se adunase în amplasamentele și ajunsese pînă peste gresne Ce era de făcut? Să ocupe o nouă poziție de tragere? Era prea tîrziu. — Se continuă tragerea ! — ordonă comandantul. Militarii își scoaseră cizmele ca sâ nu alunece. Ploua mereu. încărcăturile de azvîrlire dispăruseră sub cămășile servanților, la adăpost, de ploaie. Minele își luau zborul una după alta, iar militarii le urau drum bun. De la punctul de observare dispărut în ceață, se comunica mereu prin telefon : „țintă distrusă“,, „țintă, distrusă“. Fiecare comunicare era un nou prilej de voie bună și militarilor li se părea că și minele se reped mai vesele spre ținte. Mîinile, ochii și mintea lucrau fără greș. Rateu ! Iin amplasamentul aruncătorului de mine de sub comanda caporalului Vlong 1 Vasile veselia dispăru pentru cîteva clipe. Mina trebuie scoasă din țeava. Un pas greșit pe pămîntul de sub apă și mina ar fi căzut în amplasament și atunci... Dar aceasta nu trebuia să se înîmple. Cînd socoti că țeava este îndeajuns de înclinată, caporalul Vlonga își vîrî încet mîna pe țeavă, prinse mina de focos și o scoase afară. Pe țeavă fu introdusă alta. O smucitură de cordiță și cu un bubuit înfundat, mina își luă zborul. „Țintă distrusă“ — se comunică de la punctul de observare. Nimeni nu-și mai amintea cit timp trecuse de la începerea tragerii. Abia cînd sosi masa de prînz, observară toți că e tîrziu și că sînt lihniți de foame. Gamelele fură scoase la iveală, dar odată cu ciorba din polonic intra în ele și o cantitate bunicică din apa care curgea de sus fără contenire. Masa fu isprăvită în grabă și militarii intrară din nou în amplasamente. Nu era timp de zăbovit. Tragerea dură pînă înspre seară. Bilanțul a fost scurt. Cîteva cuvinte au rezumat toată munca din ziua aceea : „ședința a fost îndeplinită cu calificativul „bine“. De fapt aici ar fi trebuit date mai multe calificative : executarea tragerii din amplasamente cu apă, în condiții de vizibilitate redusă, rezolvarea incidentelor neprevăzute și multe altele care au cerut tot atîta pricepere și curaj, ca și calcularea elementelor de tragere și mînuirea aparatelor de ochire. Dar la toate acestea nu s-au gîndit nici comandanții, nici subordonații ca la ceva deosebit. „Ne instruim în condiții apropiate realității cîmpului de luptă“ — spun ei cu credința că la viitoarea tragere, chiar dacă vor trebui să înfrunte și mai mari greutăți, calificativul va fi și mai bun. Pentru ei nu este nimic neobișnuit în faptul că pe o asemenea vreme subordonații sergenților Dobrin Vasile și Mareș Iosif sau ai caporalilor Vlonga Vasile. Roșca Iosif și ai altora au obținut rezultate bune. Așa vorbesc și comandanții, și subordonații, despre tragerea din ziua aceea. Evidențiați ? Da, au fost și evidențiați : conductorii auto, ei au dus tot greul, au trecut cu mașinile pe unde nici nu credeai încurcătură mare : de la conductorii auto afli că evidențiați au fost... aruncătoriștii. Ei au stat tot timpul în ploaie și au reușit să obțină rezultate bune la trageri. Ba la înapoiere în tabără, în frunte cu comandantul, înotînd prin noroi pînă la genunchi, au pus umărul și au scos la drum bun o mașină care intrase în noroi pînă la osii. Ei, și acum cine o fi avînd dreptate? De bună seamă, toți. Locotenent T. MARGINEANL Pe primele locuri (De la corespondentul „Apărării Patriei“). In unitatea din care face parte ofițerul Caraman Costică s-a desfășurat zilele acestea un concurs de tragere cu armamentul de infanterie. Cu acest prilej, concurenții și-au pus în valoare toate cunoștințele acumulate. Pe locurile de frunte la probele individuale s-au clasat următorii militari : ofițerul Florea Vasile, — pistolet; sergentul Dobre Niță — autofifat; soldatul Biță Ton — pușcă; și sergentul Dincă Ion la proba sportivă cu pușca. Deosebit de interesantă a fost proba duelul de foc în care a ieșit învingătoare echipa condusă de ofițerul Mereuță Petre. Datorită preciziei și siguranței cu care au executat focul, militarii din această echipă au reușit să doboare toate țintele mai înainte ca „inamicul“ să aibă timp să lovească mai mult de o țintă din cele care marcau pe militarii echipei învingătoare. Lotul format din militarii clasați pe primele locuri, ■ sub conducerea ofițerului Murea, Gheorghe, se antrenează pentru concursul de tragere pe regiunea militară, Ni se semnalează cu... ...în unitatea unde muncește și ofițerul Dabija Constantin stația de radioamplificare a fost sigilată de mai mult timp. De asemenea, clubul unității a fost transformat în dormitor, iar cărțile din bibliotecă au fost repartizate la mai multe subunități. Ele însă nu sînt date militarilor ca să fie citite. Toate acestea fac ca, militarii să fie lipsiți de o serie întreagă de posibilități de cultivare și informare. .în unitatea „N“, pentru învățarea de noi cîntece ostășești se folosește stația de radioamplificare. Astfel, se transmite melodia cîntecului și se dictează rar cuvintele care sînt notate de către militari. Metoda a dat rezultate bune. Intr-o subunitate, însă, ofițerul Cirneci Constantin a ordonat ca difuzoarele să fie închise pe motiv că nu-i place muzica. .ofițerul Venter Dumitru nu se preocupă de pregătirea fizică și de organizarea activităților sportive pentru militari. Datorită lipsei lui de preocupare, nici echipamentul destinat acestui scop nu este bine întreținut, în afară de faptul că nu există o evidență clară a lui. Sînt militari care poartă permanent echipamentul sportiv. Ei însă nu sînt trași la răspundere de nimeni pentru acest lucru. Educarea vigilenței prin lecțiile politice Educarea militarilor în spiritul unei înalte vigilențe revoluționare este una din principalele sarcini ale muncii politice ce se desfășoară în Forțele noastre Armate. Vigilența revoluționară de care un militar dă dovadă este indicele înaltului său patriotism și conștiinței sale politice, al preocupării permanente pentru întărirea capacității de apărare a patriei noastre libere. A fi militar vigilent înseamnă, înainte de toate, a fi în permanentă stare de luptă, a păstra cu strictețe secretul militar și de stat, a demasca cu pricepere și la timp acțiunile mîrșave ,ale spionilor și diversioniștilor, a lupta împotriva neglijenței și autoliniștirii, a respecta fără șovăială ordinea și disciplina militară. Educarea militarilor în spiritul vigilenței revoluționare este strîns legată de ofelirea lor ideologică, de creșterea continuă a conștiinței lor politice, de convingerea lor în justețea cauzei pe care o servesc. Printre mijloacele cele mai eficace de educare politico-ideologică a militarilor, de creștere a conștiinței lor politice, de dezvoltare necontenită a vigilenței lor revoluționare se numără și lecțiile politice. Cu multă iscusință se desfășoară această muncă în unitatea în care lucrează ofițerul Simion I. Nu se face pregătirea conducătorilor de grupe, nu se expune nici o lecție politică fără să nu se amintească despre necesitatea desăvîrșirii pregătirii de luptă a militarilor, despre asigurarea politică a serviciului de gardă, despre mînuirea și îngrijirea exemplară a tehnicii de luptă, despre păstrarea cu strictețe a secretului militar și de stat. In educarea vigilenței revoluționare a militarilor a fost folositoare, îndeosebi, lecția politică cu tema : „Lupta de clasă in țara noastră în etapa actuală“, expusă de ofițerul Ciurea Gh. Bine pregătit, temeinic documentat, conducătorul de grupă a vorbit militarilor despre ascuțirea luptei de clasă în țara noastră în perioada de trecere de la capitalism la socialism. El a arătat cauzele ascuțirii luptei de clasă, cum se manifestă ea în domeniul economic, politic și ideologic. O mare parte din lecție a fost consacrată explicării problemelor întăririi pe toate căile a vigilenței revoluționare -r- sarcină de seamă a fiecărui militar, arătîndu-se totodată necesitatea de a lupta cu tot elanul și toată abnegația pentru întărirea continuă a capacității de luptă a subunității. Pentru ca lecția să fie mai vie, mai concretă, ofițerul Ciurea a dat ca exemplu pe soldații Achtal Ion și Crișan Cornel, fruntași în pregătirea de luptă și politică, care dovedesc prin întreaga lor activitate un înalt spirit al vigilenței revoluționare. În munca de educare a militarilor în spiritul vigilenței merită să fie evidențiată și activitatea ofițerului Mandeș Ilie, conducător de lecții politice în unitatea în care muncește ofițerul Avram Ion. El acordă multă atenție caracterului educativ al lecțiilor politice, influenței pe care fiecare lecție o are asupra activității practice a soldaților și sergenților. El se străduiește să dezvolte dragostea militarilor față de patrie, să sădească în conștiința lor hotărîrea de a se instrui cât mai temeinic pentru apărarea cuceririlor poporului nostru muncitor. Lecția politică cu tema : „Să fim vigilenți, să păstrăm cu strictețe secretul militar și de stat“, a fost folosită de ofițerul Mandeș Ilie cu multă pricepere pentru a-i convinge pe militari de necesitatea întăririi continue a vigilenței revoluționare. Ofițerul Mandeș și-a început expunerea lecției cu paragraful din jurămînt prin care orice militar se angajează în fața poporului să fie vigilent, să păstreze cu strictețe secretul militar și de stat, să apere cu grijă avutul militar și obștesc. El a explicat militarilor din grupa de lecții politice pe care o conduce că principala condiție a îndeplinirii acestei obligații constă în îndeplinirea ireproșabilă a serviciului, în respectarea conștiincioasă a tuturor cerințelor jurămîntului militar și ale regulamentelor militare. El nu a trecut cu vederea să le reamintească de faptul că dușmanul, oricît de perfid ar fi, nu se va putea strecura acolo unde santinelele respectă cu strictețe cerințele regulamentare, acolo unde în rîndurile militarilor domnesc o perfectă ordine și disciplină militară. Ofițerului Mandeș Ilie nici nu i-a mai trebuit să ilustreze cu fapte concrete prea mult în lecție despre vigilența de care trebuie să fie pătruns un militar în timpul executării serviciului de gardă, deoarece mulți militari cunoșteau o serie de fapte în care tovarășii lor au dat dovadă de vigilență mereu trează. Toți militarii din grupa de lecții politice și-au amintit de fapta sărvîrșită în timpul serviciului de gardă de către soldatul fruntaș Ciobotaru Ilie, care, datorită vigilenței sale, nu a permis unor răufăcători să traducă în viață planurile lor criminale. Educarea militarilor în spiritul vigilenței revoluționare nu se realizează insa numai prin expunerea lecțiilor politice. Sînt mulți conducători de lecții politice care se îngrijesc ca, din studierea materialului bibliografic recomandat la fiecare lecție, militarii să desprindă importanța vigilenței revoluționare pentru activitatea lor practică. în această privință, ofițerul Cojocaru T. obișnuiește să recomande militarilor din grupa sa să studieze literatură beletristică în care se vorbește în mod concret despre fapte săvîrșite de militari, care să demonstreze că aceștia sînt pătrunși de o înaltă vigilență revoluționară. Numai în ultimul timp, militarii din această grupă au citit cărți ca : „Secretul militar", „Suflete tari“, „Sfîrșitul cuibului de viespi“ etc. Creșterea conștiinței politice a militarilor, educarea lor perseverentă în spiritul unei înalte vigilențe revoluționare, se răsfrîng tot mai mult asupra rezultatelor tot mai bune obținute în pregătirea de luptă și de specialitate. De aceea, datoria comandanților, ajutați de lucrătorii politici și sprijiniți de organizațiile de partid și de organizațiile atemiste, este de a cultiva prin toate mijloacele în rîndurile militarilor vigilența revoluționară, știind că și în felul acesta contribuie la ridicarea capacității de luptă a unităților și subunităților. " M. IONESCU Condiții de viață cît mai bune 5- 9 pentru militari zilnic la redacția ziarului nostru sosesc zeci și zeci de scrisori în care militarii ne scriu despre noi realizări obținute în unitățile lor pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale militarilor. „Acum cîtva timp — ne scrie cartnicul Paul Rashimbach — nava noastră era în larg. Prelungindu-se durata staționării pe mare, nu s-au terminat proviziile depline. Comandantul a hotărît să se fabrice pîine la bord. Din cauza consumului mare de curent electric care era necesar mașinilor și agregatelor, prepararea pîinii urma să se facă noaptea. Matrozii majori Badea Nicolae și Benedek Andrei au muncit nopți de-a rîndul pentru a asigura pîine proaspătă echipajului. Alt corespondent ne scrie despre felul conștiincios în care își îndeplinește îndatoririle sale bucătarul unității, soldatul fruntaș Clinciu Apostol. El știe că tovarășii lui cînd se întorc de la cîmpul de instrucție trebuie să găsească o mîncare bună și consistentă și se străduiește să îndeplinească apest lucru. In bucătărie și în magazia pentru păstrat alimentele se află deplină ordine și curățenie Locotenentul A. Ciucu și sergentul major Bereu Mina ne scriu că în unitățile lor, pentru îmbunătățirea hranei militarilor, au fost cumpărați porci. * * In unitățile armatei noastre se acordă o deosebită atenție îngrijirii sănătății militarilor. Medicul militar Kiselevici Ilie se preocupă permanent de îngrijirea militarilor din unitatea în care muncește și ia toate măsurile pentru prevenirea bolilor. Locotenentul major Tabacu Marin ne mai informează că în activitatea sa medicul unității este ajutat îndeaproape de locotenentul major Georgescu Petre. Navele noastre țin curs spre Sevastopol, orașul-erou, de două ori martor al luptelor glorioase duse de oamenii ruși, de oamenii sovietici, pentru apărarea pămîntului scump al patriei. La cîteva mile depărtare de țărm, formele coastei încep să se contureze tot mai clar, apar stînci și dealuri, apoi grupe de clădiri, coșurile fumegînde ale fabricilor orașului. In fața noastră, golful Sevastopolului ca o limbă uriașă, pătrunde printre dealuri pe o adîncime de cîțiva kilometri. Aici se zăresc catargele semețe ale navelor de luptă moderne, cu pavilioanele alb-albastre ale Flotei Maritime Militare Sovietice : ochiul se oprește asupra vestitei nave de linie „Sevastopol“, decorată cu „Steagul Roșu“ în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Nenumăratele flamuri roșii de pe navele de luptă flutură voios în bătaia vîntului ...Prietenul nostru Ivan Korieivici, locuitor vechi al orașului, participant activ la lupta pentru apărarea Sevastopolului, ne conduce pe colinele înalte din inima orașului, ne povestește despre fiecare colțișor al acestuia. Pretutindeni vezi construcții noi, parcuri, stadioane, palate de cultură, monumente istorice pe care harnicii constructori ai comunismului le-au făcut să reînvie pe locurile pustiite de incendii, de bombe și obuze. Ne aflăm în piața „Lenin“. In mijlocul ei, statuia impunătoare a marelui dascăl al proletariatului — V. I. Lenin, „In timpul războiului — ne Ivan Korneivici — pe aceste locuri spune nu rămăsese piatră pe piatră, întregul oraș, învăluit de flăcări, părea un vulcan în erupție“. La fel și în piața „Ușatcov". Pe locul unde în anii 1854 —1855 erau așezate cele 4 bastioane cu bateria comandată de L. N. Tolstoi, totul a fost șters de pe fața pămîntului. Aici, fiecare piatră, fiecare zid, fiecare metru de pămînt, a fost udat de sîngele apărătorilor, orașului-erou. Pornim spre centrul orașului. Alături de blocurile înalte, moderne, ce se întind de-a lungul bulevardului ce duce la mare, zărim o clădire în ruine. Pe pereții celor 4 ziduri rămase în picioare se văd clar urme de schije. însoțitorul nostru ne spune : „Aici a fost facultatea de medicină. Și în această clădire au rezistat eroic în fața fasciștilor, luni de zile, marinarii infanteriști și locuitorii Sevastopolului“. Fiicele eroului In anii de după război, din întreaga Uniune Sovietică, din îndepărtatul Vladivostok, din Murmansk sau din Barnaul, vin neîncetat delegații ca să clnstească memoria celor ce au căzut eroic în luptele de la Sevastopol. La muzeul istoric al Flotei Mării Negre am întîlnit o delegație de pionieri care, cu ocazia Zilei Flotei, venise în orașul-erou din însorita tabără a Crimeii, Artek. Printre pionieri este o fată cu părul cu spicul holdei. Ea se apropie de un bătrîn marinar sovietic cu pieptul plin de decorații. Este Nena Kostianovskaia, elevă în clasa a 8-a a școlii medii din Barnaul. In fiecare an își petrece vacanța pe litoralul Mării Negre, aci, unde tatăl ei drag a căzut la datorie. Pioniera din Barnaul, împreună cu prietena ei, Oxana, sosită din împrejurimile Moscovei, privește cu atenție un tablou pe care se zăresc figurile celor marinari eroi care au ținut piept tancurilor fasciste pe căile de acces spre oraș. Bătrînul marinar povestește pionierilor despre lupta aceea legendară: „In toamna acelui an greu, cînd frunzele copacilor cădeau alene pe pămîntul Sevastopolului scormonit de bombe, la periferiile orașului, cei cinci marinari, în frunte cu instructorul politic N. Filcenko, au stat în calea tancurilor fasciste care încercau să răzbată spre oraș. Încă la începutul luptei ei au jurat să reziste pînă la ultima suflare. Ceasuri întregi, îngropați în pămînt, ei au runcat grenade și sticle incendiare asupra monștrilor de oțel. După cîteva ore de cruntă încăierare, doi dintre eroi zăceau nemișcați lîngă tancurile scoase din luptă. Asalturile mașinilor inamice fuseseră respinse. Dar dinspre firul văii se auzea iar duduii de motoare. Cei trei eroi rămași, cu legăturile de grenade ce le mai rămăseseră lipite de piept, s-au năpustit sub șenilele tancurilor hitleriste, care au încremenit pentru totdeauna pe drumul ce ducea spre Sevastopol". Cuvintele bătrînului marinar răsunau cu putere în sala muzeului unde zeci de oameni sovietici, pionieri și școlari ascultau în cea mai adîncă liniște. După ce-și termină firul povestirii, bătrînul se adresă pionierilor : „Iată fiicele eroului Fucenko. Vă prezint pe Roza, sublocotenent medic, pe Maia, care lucrează la acest muzeu, și pe Lidia, mezina familiei, elevă în clasa a 10-a, sosită din Gori la tradiționala sărbătoare a Flotei, să cinstească memoria tatălui“. Pionierii au făcut cunoștință cu cele trei fiice ale eroului. Ei au aflat despre monumentul ridicat în onoarea celor cinci marinari în locul unde și-au dat viața în apărarea patriei, și unde cele trei fiice depun în fiecare an tradiționala coroană a familiei. Lîngă noi se află Maia, Roza și Lidia. Cu ochii umezi ele privesc tabloul de pe perete. Lacrimi calde li se preling încet-încet printre gene. Pe fețele celor trei comsomoliste se vede hotărîrea de a face oricînd cinste amintirii tatălui lor, care a luptat și a murit eroic pentru fericirea oamenilor sovietici. Podoaba orașului Orice vizitator sosit proaspăt în orașul-erou se îndreaptă cu interes spre măreața lucrare de artă așezată în cel mai înalt punct al orașului și care reprezintă episoade, din luptele din anii 1854-1855. Panorama a fost deschisă în anul 1905, fiind una din primele realizări ale pictorului rus, academicianul Frank Aleixeevici Rubo. „In anul 1942. — ne spune Ivan Korieivici — numeroși marinari sovietici s-au sacrificat pentru a salva lucrările de artă ale panoramei. Mai tîrziu aceasta a fost distrusă de fasciști din temelii“. După Marele Război pentru Apărarea Patriei, în anii de renaștere a Sevastopolului, locuitorii orașului, colectivele de pictori sovietici, au _______ refăcut complet panorama. Deschiderea ei la 16 octombrie 1954 a fost o adevărată sărbătoare pentru locuitorii orașului și pentru toți oamenii sovietici. In zilele vizitei prietenești a marinarilor romîni și bulgari cu ocazia sărbătoririi Zilei Flotei Maritime Militare Sovietice, aceștia, în grupuri, au plecat să vadă marile lucrări de artă ale panoramei. De pe platforma din față se văd clar imagini din viața marinarilor, de pe timpul luptelor din 1854-1855. Prin geamul galeriei panoramei se pot vedea aspecte ale luptelor de pe dealul Malahov Kurgan. In dreapta, pe ecranul circular pe care se desfășoară întreaga vedere a Sevastopolului, pictorii au redat cu dibăcie întinderea golfului ce se pierde spre larg, locul de unde navele inamice trăgeau asupra orașului, bateria Konstantinov ce apăra intrarea în port, batalionul de rezistență, punctul de prim ajutor unde se distinge figura renumitului savant Pirogov, care a făcut primele intervenții chirurgicale chiar pe cîmpul de bătaie. Sînt redate cele patru bastioane, unde vezi pe sora de caritate Dașa Sevastopolskaia, scenie de abnegație în luptă a diferiți matrozi, figura comandantului de oști Nahimov, surprins de pictori în momentul cînd conduce lupta într-o situație grea. Aceste bogate tradiții de luptă ale poporului rus, marinarii sovietici le-au cinstit și le-au urmat întotdeauna. In timpul glorioasei apărări a Sevastopolului, din anii 1941-1942, marinarii sovietici au îmbogățit aceste tradiții glorioase de luptă cu noi fapte de un eroism neîntrecut . In ziua plecării noastre din orașulerou, nenumărați marinari sovietici, comsomoliști, tineri și tinere, ne-au petrecut cîntînd pe străzile Sevastopolului, transmițînd prin noi poporului romîn salutările lor fierbinți. Locotenent major V. LUPU NOTE DE DRUM Orașul-erou Sevastopol Din viața unităților MOMENT VESEL După un marș lung, orele de repaus sînt bine venite. Marinarii folosesc din plin aceste ore prețioase. Unii citesc literatură, alții joacă șah sau își gospodăresc lucrurile. Multe sînt de făcut în acest timp.’ In clișeu . Marinarii de pe nava ,,Nu ascultă încîntați programul improvizat de un grup de artiști amatori. Cîntecele interpretate la chitară de micimanul Bădulețeanu Constantin și la muzicuță de gură de cartiicul major Pela Laurențiu sînt răsplătite cu ropote de aplauze Foto : T. MACARSCHI Activități intense la atelierul radiofonic De multe ori gîndurile se îndreaptă spre tovarășii de la atelierele unității, care poate și-au sacrificat din orele lor libere pentru a pune la punct stațiile de radio, pentru a le verifica și a înlocui piesele uzate. Mai ales în această perioadă cînd sînt atît de necesare aplicațiile în teren, activitatea atelierelor mecanice de radiofonie a unității noastre este pe cît de necesară, pe atît de apreciată. Sergentul Totea Ioan și soldatul fruntaș Mîrlăneanu I. au depus în ultimul timp o muncă intensă în afara orelor de program. Ei s-au gîndit că și resturile de materiale pot fi întrebuințate și, din deșeurile aruncate, au confecționat trei cordoane de legătură pentru stațiile telefonice centrale. In ceea ce privește punerea la punct a stațiilor de radio în vederea aplicațiilor, soldatul fruntaș Ionescu Ioan și sergentul Macovei, lucrînd în cadrul atelierului radiofonic pentru repararea stațiilor, au economisit lămpi noi, folosind lămpi recuperate de la alte aparate uzate. In fruntea activității se află ofițeri cu experiență, bine pregătiți, ca locotenentul major Rancu Ioan și locotenentul Ciamba. Munca depusă în cadrul atelierelor unității a fost apreciată în nenumărate rânduri de comandantul unității, iar militarii merituoși au fost recompensați. (De la un corespondent voluntar). Unele probleme legate de cititul presei în școala noastră militară Se știe că aprofundarea problemelor construcției socialismului în patria noastră și în țările de democrație populară, a mărețelor realizări ale constructorilor comunismului din U.R.S.S., cunoașterea principalelor evenimente internaționale, prezintă o importanță deosebită pentru fiecare militar al Armatei noastre Populare. Cu toate acestea, cu prilejul verificării finale a elevilor din ultimul an de învățămînt la Istoria P.C.U.S., s-a constatat că nu toți sînt la curent cu principalele evenimente interne și internaționale. Astfel, la întrebările puse elevilor Mănăilă Constantin, Vochița Dumitru, Tănase Nicolae, Satran I., Kulesar V., aceștia nu au putut da răspunsuri care să dovedească din partea lor cunoașterea și înțelegerea justă a unor evenimente importante petrecute în viața internațională. Dacă o serie de probleme teoretice sînt cunoscute de elevii sus - amintiți, ei nu reușesc însă să facă, atunci și acolo unde trebuie, legătura dintre aceste probleme și evenimentele petrecute în țara noastră. Cauza acestor lipsuri pornește de la faptul, ca atît Lunii comandanți, cît și locțiitorii lor politici, nu au îndrumat pe elevi să citească zilnic presa, nu au stat de vorbă cu ei să vadă cum citesc ziarul, cum înțeleg și cum interpretează evenimentele. In activitatea culturală de masă, acești ofițeri nu au organizat ținerea de referate și convorbiri despre principalele evenimente interne și externe. Ei erau mulțumiți dacă, odată pe săptămînă, se citea un articol din ziar. Nici unele organizații de partid și de U.T.M. nu s-au preocupat în permanență de felul cum comuniștii și utemiștii citesc presa. Răspunderea în această privință revine în primul rînd organului politic, care n-a controlat și îndrumat îndeaproape felul cum se duce în școală munca cu presa, rezisînd lipsuri numai în ultimul timp. Pe viitor, organul politic, prin activitatea de îndrumare și control pe care o desfășoară, trebuie să vegheze ca difuzarea presei și cititul ei să se desfășoare în condiții bune, nu numai în ajunul verificărilor finale și a examenelor, ci totdeauna. Căpitan B. SALZBERGER Prin microfonul unității Ultimele acorduri ale marșului „Armata Populară" s-au stins ; emisiunea pentru militari, transmisă la radio, s-a terminat. Cu toate acestea, militarii unității din care face parte ofițerii Pop Augustin nu se depărtează de difuzoare, ci se string mai aproape, pregătindu-se să asculte, ca de altfel în fiecare săptămînă, „ora ostașului“ — o emisiune locală. Au început să se audă șoapte : „Oare cine o mai fi prins azi în vizor, prin emisiunea noastră?“. Un pocnet sec, apoi un glas limpede, care anunță : „Tovarăși, începe emisiunea de satiră și umor". Și satira, în versuri sau proză, brodată pe cîntece populare, stîrnește hohotele de rîs ale ascultătorilor. Ei privesc la tovarășii lor criticați, printre care se află și soldatul fruntaș Mîrza Gh., căruia i-a fost „închinat“ un număr din emisiune. Cu îndreptățită mîndrie privesc apoi militarii către soldatul fruntaș Zaharias Moise, recompensat pentru rezultate deosebite în muncă, cu o scrisoare de mulțumire, pe care unitatea a trimis-o sfatului popular din comuna natală. Stația a transmis un program special dedicat lui Zaharias ; s-a citit și scrisoarea de răspuns a sfatului popular. Emisiunea s-a terminat. In jurul difuzorului s-a încins o horă. Locotenent major D. OPREA Prietenul cărților După ce a terminat cursul de pregătire în care timp a învățat clasificarea zecimală a cărților și cum să-și organizeze și să-și ducă munca, matrozul major Isaia Petroșeanu s-a întors în unitate hotărît să pună ordine în bibliotecă, după ultimele instrucțiuni, și să desfășoare o rodnica muncă de popularizare a cărții. Nu i-a fos ușor, însă el a lucrat, cu perseverență, în timpul repausului, seara pînă tîrziu. Deoarece spațiul dulapurilor nu-i permitea o împărțire judicioasă a cărților pe categorii, a construit rafturi noi. În momentul de față, cum intri în bibliotecă, observi etichetele de deasupra dulapurilor și rafturilor, care indică : cărți ideologice, cărți științifice, militare, literatură beletristică etc. Există și un dosar cu fișele cititorilor, în care se poate vedea clar ce cărți a citit fiecare militar. Dacă unul dintre ostași vrea să citească o carte și nu este hotărît pe care s-o aleagă, el este ajutat de bibliotecar în acest sens. Același ajutor îl dă bibliotecarul și conducătorilor de lecții politice, agitatorilor și militarilor care țin referate în cadrul clubului, arătîndu-le ce anume materiale trebuie să folosească. Matrozul major Isaia Petroșeanu citește foarte mult, cunoaște conținutul majorității cărților, ceea ce îl ajută mult în muncă. (De la un corespondent voluntar). Spicuiri din scrisorile corespondenților TEHNICIAN DE FRUNTE. — Caporalul Vereș Iosif este unul dintre cei mai buni șoferi ai unității. El a parcurs cu mașina un număr apreciabil de kilometri fără nici o reparație. Acest lucru se datorește îngrijirii mașinii în tot timpul, fie în cursă, fie în garaj. Dorința lui, de cînd a venit în armată, de a învăța meseria de șofer, s-a împlinit. Acum se mîndrește cu semnul onorific „Tehnician de frunte". (Locotenent major C. Rusu). x EXPOZIȚIE. — Din inițiativa biroului organizației de bază de partid s-a deschis în unitatea noastră o mică expoziție care cuprinde fotografii și planșe explicative. Expoziția înfățișează aspecte de la Expoziția agricolă Unională de la Moscova . Expoziția, deschisă cu sprijinul cercului A.R.L.U.S. din localitate, a stîrnit în rîndul militarilor un viu interes. Dîndu-lise explicații în fața planșelor și fotografiilor, militarii au putut să-și facă o părere clară despre desvoltarea continuă a agriculturii U.R.S.S. (Soldat fruntaș V. Theodoru) ACTIVITATEA G.M.A. IN UNITĂȚI. La începutul acestei perioade de instrucție ne-am propus, ca o importantă sarcină, trecerea de către toți militarii a probelor G.M.A. gradul I. Cu sprijinul organizației de partid și al celei utemiste am reușit ca, pînă acum, 65 la sută din militari să fie purtători ai insignei G.M.A. Activitatea de trecere a probelor G.M.A. continuă: Pentru îndeplinirea cu cinste a acestui angajament, ofițerii Ionescu I., Tambor D., C. Alexandru, Gramaschi Gh.. și Negruți C. muncesc cu însuflețire și simț de răspundere. (Locotenent V. Tundose). DIN ACTIVITATEA UTEMIȘTILOR. In unitatea noastră numeroși utemiști au muncit, în timpul liber, la amenajarea aerodromului pentru prevenirea inundațiilor. Cu acest prilej s-au evidențiat utemiștii Moreanu Aurel, Remenic Teodor, Radu Ioan, Pastor Liviu și alții. (Elev sergent N. Costică). Un mare număr de militari din unitatea noastră au trecut cu succes probele complexului G.M.R. gradul 1. Mulți dintre aceștia, cum sînt, de pildă, sergentul major Călin C., sergentul Burlacu Gh., caporalul Polgar A. și alții, au obținut insigna „excelent". In unitate au fost luate o serie de măsuri organizatorice, precum și de amenajare a terenului sportiv pentru ca militarii să poată începe trecerea probelor G.M.A. gradul II. (Soldat fruntaș R. Lai).