Apărarea Patriei, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 205-229)

1955-09-02 / nr. 205

I IN i iv/v.-L-A. U.1N 1 y iZilwli AKA g Pentru patria noastră, Republica Populară Romînô ! «MRAREA PATRIEI X? Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. VN. I­M­­­­­­­­I ■ ■ .1 — ANUL XI Nr. 205 (2817) 1 Vineri 2 septembrie 1955 4 PAGINI — 20 BANI Pentru succesul concursului echipelor ostășești de artiști amatori . In Unitățile și formațiunile Armatei noastre Populare se desfășoară cel de al VI-lea concurs pe armată al echipelor ostășești de artiști amatori. In prezent are loc etapa a 3-a. Organizat în cinstea zilei de 2 Octombrie —■ Ziua Forțelor Armate ale R.P.R. — concursul a devenit o tra­diție scumpă tuturor militarilor noștri, fie ei artiști amatori sau simpli spectatori pasionați după artă, după frumos. Pe scenele cluburilor din unități și ale teatrelor din garnizoane s-au întrecut pînă acum, de-a lungul primelor două etape ale concursului, un mare număr de echipe artistice ostășești, unele mai vechi, cu tradiție, altele nou înființate. Artiștii a­­matori din unități au muncit cu dragoste și elan pentru a obține un loc cît mai bun în concurs, îndrumați de comandanți și de lucrătorii politici, membrii colective­lor artistice și-au organizat temeinic acti­vitatea, străduindu-se să pună în practică experiența pozitivă a concursurilor din anii trecuți și să lichideze lipsurile reieșite atunci. Ei au pregătit și prezentat pro­grame noi sau revizuite și împrospătate cu lucrări educative și mobilizatoare. Desfășurarea etapelor concursului la timp și organizat a constituit o preocu­pare pentru mulți comandanți și lucrători politici. Comandantul unității în care-și face serviciul ofițerul Petrescu N., înțe­­legînd că concursul este o acțiune menită să dea avînt muncii cultural-artistice din unitate, i-a acordat atenția cuvenită. La prima etapă, și cea mai importantă prin caracterul ei de masă, subunitățile și-au trimis formațiuni artistice bine pregătite, cu programe judicios întocmite. Situația, însă, nu se prezintă peste tot la fel. Sînt unități unde concursul între colectivele artistice ale subunităților nu a avut loc — și aceasta pentru că nu s-a dus munca necesară în vederea înființării de colective artistice în cît mai multe sub­unități. Ba au fost și cazuri cînd echipe artistice de subunități au fost desființate fără nici un temei — ca de pildă echipa condusă de sergentul Oprișan I. Așa stînd lucrurile, în aceste cîteva unități prima e­­tapă nu s-a putut desfășura în condiții normale. Ceea ce e nou în concursul de anul a­­cesta este participarea obligatorie a bri­găzilor artistice de agitație. Fiecare echipă este obligată să prezinte la concurs și o brigadă artistică de agitație, formată chiar din efectivul echipei. Cei mai mulți co­mandanți și lucrători politici, dîndu-și sea­ma ce contribuție însemnată poate aduce o­ brigadă artistică la generalizarea expe­rienței înaintate, precum și la lichida­rea lipsurilor unor militari, au organizat în subunități asemenea­ formațiuni artis­tice. Brigăzi artistice de agitație bine în­chegate­­ și cu activitate rodnică există, spre exemplu, în unitatea unde muncește ofițerul Enache Gh. Pentru comandant, bri­gada este un­ sprijin de care nu se poate lipsi. Totuși sînt și ofițeri care nu și-au creat acest sprijin. Multă vreme, ofițerii Rohat T. și Șușnea 1. au căutat să invoce motivul că în subunitățile din care­ fac parte nu sînt condiții prielnice pentru în­ființarea unor brigăzi artistice de agitație. Reușita deplină a concursului este condiționată de modul cum comandanții, locțiitorii lor politici și toți militarii cu munci de răspundere pe linie cultural-ar­­tistică se vor­­ ocupa pe mai departe de echipele și brigăzile artistice care se vor întrece în etapele viitoare. Ei să nu uite nici o clipă că succesul va fi de partea echipelor­­ și brigăzilor ale căror specta­cole, pe lângă valoare artistică, vor avea un înalt conținut politico-educativ, vor fi atrăgătoare, capabile să ofere militarilor momente de veselie, de destindere și re­creare artistică. Programele trebuie să constituie un puternic mijloc de educare ostășească, de educare patriotică. Cul­tivarea dragostei față de armă și uni­tate, lupta pentru întărirea ordinei și disciplinei militare, dezvoltarea spiritului de vigilență și a simțului de clasă, întă­rirea legăturilor dintre armată și popor, dragostea față de patrie, față de frumu­sețile ei și de viața nouă care înflorește pe plaiurile țării noastre, minciuna pentru trecutul de luptă al poporului nostru muncitor — lată atîtea și atîtea teme care pot fi tratate în spectacolele echipe­lor artistice, prin cîntece și jocuri, prin poezii și scenete, prin monologări și ta­blouri coregrafice. Comandanții și locțiitorii lor politici au obligația să revadă cu atenție reper­toriile echipelor și brigăzilor și să le aducă îmbunătățirile necesare, înlăturînd bucățile slabe, lungi și plictisitoare, și în­­locuindude cu altele noi, interesante, pe linia obiectivelor concursului. De aseme­nea li se recomandă ca pe marginea spec­tacolelor echipelor artistice — încă înainte ca acestea să fie prezentate la concurs — să organizeze în unități discuții largi, în cadrul cărora militarii să-și spună păre­rea despre conținutul și interpretarea spectacolelor, să vină cu propuneri și su­gestii. îmbunătățirea programelor se poate realiza nu numai în acest fel, ci și prin organizarea unor schimburi de experiență între echipele și brigăzile artistice, pe garnizoane sau mari unități, precum și prin participarea artiștilor amatori mili­tari la spectacolele date de echipele artis­tice sindicale și sătești. Grijă deosebită trebuie să se acorde pregătirii cu minuțiozitate a fiecărui nu­măr din program și interpretării lui artis­tice. De aceea, sarcina comandanților și a locțiitorilor lor politici este de a asigura ar­tiștilor amatori—pe lângă materialele ce le sînt necesare în punerea în scenă a progra­melor (decoruri, costume)—toate condițiile pentru repetiții, fără a se stingheri însă programul unităților, precum și de a ur­mări, și îndruma ei înșiși desfășurarea repetițiilor. E bine ca în cizelarea pro­gramelor să ceară și sprijinul activiștilor în domeniul muncii artistice din garni­zoană , să fie invitați în unități regizori, artiști, maeștri de balet și dirijori de cor, care, asistând la repetițiile artiștilor ama­tori, vor da acestora îndrumări folosi­toare. In punerea la punct a spectacolelor, artiștii amatori trebuie să primească un a­nnfm­ otor’Her­rlin norm­a AntiomanluiT ci Teatrului Armatei, a echipelor profesio­niste și muzicilor militare. Membrii a­­cestor formațiuni posedă experiență în munca artistică și este datoria lor de cinste s-o împărtășească și echipelor ostă­șești, cu atît mai mult acum, în preajma fina­lei concursului. In timpul care a mai rămas pînă la finala­ pe armată va trebui să se desfă­șoare a treia etapă a concursului, care va desemna echipele și brigăzile artistice de agitație finaliste. Sarcina organelor politice este de a lua toate măsurile pen­tru ca această etapă să aibă loc la un ni­vel cît mai înalt, spre a se asigura o justă selecționare a echipelor artistice care vor participa la întrecerea decisivă. Comisiile de apreciere trebuie să dea dovadă de multă exigență și obiectivitate, cînd apreciază spectacolele, comisiile să aibă în­ vedere felul în care numerele prezentate de artiștii amatori­ vin în spri­jinul pregătirii de luptă și politice, al e­­ducării patriotice a efectivelor, dacă sînt variate și bine interpretate. Pentru succesul deplin al concursului și pentru ca finala să însemne, într-a­­devăr, ca și în anii trecuți, o sărbătoare a muncii cultural-artistice din armată, ar­tiștii amatori sînt chemați să-și înzecească eforturile, spre a prezenta spectacole la înălțimea cerințelor militarilor noștri. Si­­tuînd­u-se în frunte la concurs, ei vor a­­duce cinste unităților pe care le repre­zintă. Industria noastră petroliferă și-a îndeplinit cincinalul Economia noastră națională a înregistrat un nou și important succes . Ministerul Industriei Petrolului și-a îndeplinit sarcinile ce-i reveneau în cadrul planului cincinal, atît la valoarea producției globale, cît și la extracția de țiței și gaz metan. La realizarea acestui însemnat progres a contribuit în primul rînd in­tensificarea forajului de explorare pentru descoperirea de noi terenuri produc­tive. In prezent, forajul de explorare reprezintă mai mult de jumătate dîn totalul metrilor ce se forează. Pe harta economică a patriei au apărut ori s-au dezvoltat în anii cincinalului noi mari regiuni petrolifere — Moldova, Pitești și Oltenia. Prin grija statului democrat popular s-a ridicat și nivelul de trai al petroliștilor. Pentru ei s-au construit în acești ani 1150 de­­ apartamente, că­mine cu aproximativ 25.000 locuri, 60 cluburi, 60 de dispensare, 3 policlinici, 14 case de odihnă etc. (Agerpres) TELEGRAME Tovarășului HO ȘI­MUS Președintele Republicii și Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Vietnam In numele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîn­e și al meu personal permiteți-mi, tovarășe președinte, să transmit po­porului vietnamez și dumneavoastră personal cele mai sincere felicitări și urări cu ocazia celei de a 10-a aniversări a proclamării independenței Republicii Democrate Vietnam. Urez poporului vietnamez nud și mari succese în lupta pașnică pentru fău­rirea unității naționale a patriei sale, pentru înflorirea și fericirea lui Dr. PETRU GROZA Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne Tovarășului HO ȘI MHS Președintele Republicii și Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Vietnam Cu prilejul celei de a 10-a aniversări a proclamării independenței Repu­blicii Democrate Vietnam vă transmit, în numele Guvernului Republicii Populare Romîne și al meu personal, cele mai călduroase felicitări. Poporul romîn dorește din toată inima eroicului popor vietnamez victorie deplină în realizarea operei de refacere și dezvoltare a economiei și culturii sale, în realizarea pe cale pașnică a unității naționale a patriei sale. GHEORGHE GHEORGHIU-DE) Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne Tovarășului FAM­FAN­DOISG Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Democrate Vietnam Cu ocazia celei de a 10-a aniversări a proclamării independenței Repu­blicii Dem­ocrate Vietnam, vă rog să primiți sincerele mele felicitări. Poporul romîn urează poporului vietnamez succes deplin în lupta pentru unificarea pașnică a patriei sale, pentru binele și fericirea lui, pentru apărarea și consolidarea păcii în întreaga lume. SIMEON BUGHICI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Romîne In numărul de azi: DE PE CÎMPURILE DE IN­STRUCȚIE Colonel D. Donea — Tragerile de luptă — examen de maturitate pen­tru comandantul de artilerie; I. Ionescu — Conducere pe timp de noapte (pag. 2-a). In vederea seminariilor bilanț (pag. 2-a). Notă — Un „cîntar“ original (pag. 2-a). G. Ionașcu — Sărbătoarea națio­nală a eroicului popor vietnamez (pag. 3-a). S. Zîkov — Intr-o subunitate din Armata Populară Vietnameză (pag. 3-a). Au pășit cu încredere în noul an de învățămînt (pag. 3-a). H. Tudor — 10 ani de la capitu­larea necondiționată a Japoniei impe­rialiste (pag. 4-a), încheierea lucrărilor conferinței in­terparlamentare de la Helsinki (pag. 4-a) Comunicatul comun cu privire la tratativele economice sovieto-iugo­­slave (pag. 4-a). Lucrările subcomitetului Comisiei O.N.U. pentru dezarmare (pag.­­1 a). Conferința de presă a lui Dulles (pag. 4-a). Evenimentele din Argentina (pag. 4-a). Oameni și fapte, de­ la concursul de trageri pe armată Și-a făcut datoria Soldatul fruntaș Baciu Eu­gen a mai participat și am­­ trecut la concursul de trageri pe armată. Pe vremea aceea el a fost selecționat numai în lotul de rezervă. „Atunci trăgeam mult mai slab cu pușca și cu pușca cu lunetă — spune el. Mi-a fo­losit însă concursul, pentru că din experiența trăgătorilor de frunte mi-am însușit multe cunoștințe". La concurs, soldatul frun­taș Baciu a reușit să ocupe locul întîi la două din cele mai grele probe : la proba de pușcă și pușcă cu lunetă. El a căutat totodată să ridice toată grupa la nivelul bunilor trăgători. Din grupa lui e participat la concurs și sol­datul fruntaș Staicu Virgil, care a obținut de asemenea rezultate bune. Angajament îndeplinit Soldatul fruntaș Moraru Mihai s-a angajat să obțină rezultate cît mai bune la con­cursul de tragere pe armată. Angajamentul său, dorința lui, s-au împlinit. El s-a cla­sat pe locul 2 la proba de tra­gere cu pușca, categoria I-a, și a adus un prețios aport în obținerea celorlalte rezultate ale lotului. „Succesul obținut — măr­turisește el — se datorește în primul rînd antrenamentului pe care l-am făcut". Unui trăgător i se cer însă și alte calități. El tre­buie să fie calm, să aibă în­credere în forțele lui, să po­sede o temeinică condiție fi­zică. In scopul de a-și forma aceste deprinderi, el a mun­cit Intens, reușind să cunoască la perfecție armamentul. Proba duelul de foc a fost una din cele mai grele probe din cadrul concursului de trageri pe armată. Ea a cerut din partea concurenților pricepere în transpor­tarea focului de pe o țintă pe alta, în executarea ochirii și a tragerii într-un timp scurt. De asemenea se mai cerea ca fiecare concurent să dovedească spirit de echipă, coe­ziune. Mai interesantă a fost desigur întrecerea la proba de duel categoria întîia. Aici își măsurau forțele echipe puternice, bine sudate, care numărau în rîndul lor elemente de valoare. Iată, pe scurt, desfășurarea probei. Pe linia de tragere s-au adunat cele două echipe ale lotului 1 și lotului 2. Privirile tuturor au fost ațintite spre echipa condusă de locotenentul Arsene Marin. Printre componenții ei se aflau trăgătorii Veleanu, Moraru, Baciu, Staicu, Zota, Xripon Valeriu și alții. Sînt trăgători iscusiți, cu experiența concursu­rilor, care au dovedit și in alte dăți că știu să execute un foc precis, nimicitor. Nici echipa adversă nu este însă mai slabă. Și în rîndurile ei se află trăgători cunoscuți, care s-au afirmat la concursurile de trageri din acest an. Arbitrul verifică încă o dată echipele, după care dă semnalul de începerea duelului de foc. Trăgătorii au pornit cu iuțeală spre poziția de tragere. Secundele în această întrecere sînt hotărîtoare. Cine ajunge ochește și trage mai re­pede, acela învinge. Conștienți de acest lucru, milita­rii din cele două echipe s-au avîntat care mai de care să ajungă primii la locul de unde urmau să deschidă focul. N-au trecut decît cîteva secunde și primele gloanțe au­ plecat spre ținte. Pușcașii, pușcașii mitraliori și mi­­traliorii au deschis un foc nimicitor, pe cit de repede, pe atît de precis. Una după alta, țintele dispăreau, „inamicii“­ erau scoși din luptă. După 58 de secunde de la începerea întrecerii, în partea de poligon unde acționa echipa condusă de ofițerul Arsene Marin n-a mai existat nici o țintă în picioare. Arbitrul a dat semnalul de încetare. Din nou, cele două echipe s-au aliniat la startul de plecare pentru retur. Deși pierduse prima întîlnire, echipa lotului 2 s-ar fi putut clasa totuși pe locul 1 dacă ar fi reușit un timp mai bun. Iscusința și experiența primei echipe n-au putut fi insă depășite. Fină la urmă, echipa lotului nr. 1 a cîștigat locul I. Clișeul de mai sus ne înfățișează pe trăgătorii din echipa de duel de foc categoria I-a, care au obținut vlc­(Foto: ST. IONESCU­­toria. Exemplul locțiitorului politic Ofițerul Neiculescu Florian, lucrător politic, este mina dreaptă a comandantului, îm­preună cu acesta îi învață pe oameni meseria armelor. Zil­nic, el face antrenamente cu militarii din subunitate, a­ută să cunoască și să int­îl­niască pușca, pușca mitra­lieră etc. Și poate face acest lucru. Ofițerul Neiculescu este el în primul rînd un tră­gător iscusit. La concursul de tragere pe armată s-a cla­sat pe locul 3 la proba de pis­tolet categoria II-a, iar echipa de duel condusă de el s-a cla­sat pa locul întîi. Dorința marinarul­ui Pe matrozul major Crăciun Nicolae l-au îndrăgit toți to­­varășii de lot. Și aveau de ce. Zi de zi îl vedeai lingă tova­rășii săi, explicîndu-le cum să fixeze arma în umăr, cum să urmărească lovitura, cum să mînuiască trăgaciul. La­ început, ca oricare tră­gător, a obținut rezultate mai slabe, dar rîvna cu care s-a instruit. Interesul acordat în timpul Instrucției, l-au făcut să biruie orice greutate. La concurs s-a clasat pe locul I la proba de pușcă catego­ria I­I-a. „Gîndul meu este să ajung să trag bine și cu celelalte categorii de armament — ne spune marinarul. Și cred că voi reuși. Pentru asta trebuie însă antrenament, mult antre­nament. Vreau să arăt că marinarii știu să se descurce nu numai pe apă, ci să și lupte ca in­fanteriști". Campion la tragerea cu pistoletul Vorbind despre metodele folosite în pregătirea sa, ofițerul Dincă Andrei, cla­sat pe locul I la tragerea cu pistoletul, a arătat că la baza pregătirii sale a stat experiența sovietică. Studiind cu atenție presa, el s-a străduit zi de zi să-și însu­șească din măiestria trăgătorilor sovietici, care-și fac o datorie de onoare din a îm­părtăși prin coloanele ziarelor experiența înaintată pe care au dobîndit-o la trageri. .Cea dintîi greșeală pe care o făceam spune el — era aceea că după luarea liniei de ochire apăsam brusc pe trăgaci, fapt pentru care lovitura se ducea jos. O altă lipsă a fost și aceea că așteptam lovi­tura, motiv care mă obliga să-mi încordez mușchii și să trimit glonțul în afara pa­noului. O lipsă mare de care mai suferă încă și alți trăgători este aceea că se emo­ționează în timpul tragerii, lucru care dăunează. De pildă, locotenentul Kis Lu­dovic, deși un trăgător de valoare, n-a reușit să ocupe­ decît locul doi la con­cursul oficial, în timp ce la antrenamente îi bătea, detașat pe toți Pentru remedierea lipsurilor — conti­nuă să ne vorbească, ofițerul Dincă — ar­ urmărit să rezolv patru probleme, și a­­nume : poziția corectă de tragere ; ținerea corectă a pistoletului în mînă ; cătarea bine prinsă ; mînuirea trăgaciului. După ce am reușit să-mi însușesc aceste reguli, am trecut să-mi antrenez brațul cu greutatea de 3,5 kg. pentru a-mi obiș­nui mîna cu greutatea pistoletului, a reuși să n-o mișc în timpul tragerii. Nu-i mai puțin adevărat — încheie campionul nostru —­ că unui bun trăgător i se pretinde nu numai să știe teoretic și practic regulile și procedeele de tragere, ci să și aibă dragoste și încredere în arma sa. Din momentul în care eu am căpătat încredere în pistolet, am observat că și situația din poligon s-a schimbat. La toate tragerile am obținut rezultate bune". Cîștigător la proba „metodica instrucției focului" In întrecerea cu cei mai buni trăgători din armată, sergentul major Popa Florea a ocupat locul I la categoria I-a. Dar pro­­ba lui preferată a fost „metodica Instruc­ției focului". Să-l urmărim și la acest examen. Iată-l, în mijlocul grupei, așa cum a stat­­ de atîtea ori în timpul anului de in­strucție. Acum, în jurul lui mai stau însă și ofițeri. Este comisia care îi urmărește activitatea. Sergentul major Popa Florea și-a început expunerea. Vorbește despre aruncarea grenadei în șanț, din atac; întîi, el o descrie, stăruind asupra eficacității exploziei și apoi demonstrează tehnica aruncării. In continuare pune pe fiecare soldat să facă la fel. Nici nu a terminat bine cu asta și comisia i-a dat altă pro­blemă : descrierea puștii mitraliere. Deși tema s-ar părea ușoară, totuși sergentul major Popa Florea o privește cu seriozi­tate. Mai întîi orientează pe militarii din grupă asupra calităților tehnico-tactice ale materialului, pune întrebări de control apoi trece la descrierea puștii mitraliere In timp ce sergentul major­ Popa vorbeș­te,­­ ajutorul său de grupă arată militari­lor fiecare piesă în parte. Rînd pe rînd sînt puși să vorbească despre pușca mi­tralieră toți soldații din grupă. Cel care și-a însușit mai slab cunoștințele repetă de două, trei ori. După ce a răspuns și la cea de a treia problemă pusă de comisie, sergentul ma­jor Popa Florea s-a retras cu grupa într-o parte, în repaus.­­.1 După cîtva timp crainicul anunță : „Sergentul major Popa Florea a cîști­gat proba de „metodica Instrucției focu­l lui categoria I-a". Pe fața tînărului concurent apăru­trn zîmbet. Pregătirea și priceperea sa i-au adus un nou succes. ÎN PREAJMA ZILEI AVIAȚIEI R.P.R. Conducătorul de zbor Conducătorul de zbor este șef unic pe aerodrom. In față, pe masa sa de lucru din „ze­bră“ are o planifi­care de zbor foarte amănunțit calculată, timpul și exercițiul ce-l are de făcut fie­care pilot în parte. ...In aer, un avion s-a înscris în viraj. In fiecare moment va trebui să apară să prindă pista pentru aterizare. De la start rulează un alt avion spre pistă pentru a decola. In astfel de cazuri,­vioanele nu se văd,a­­.Intervine conducă­torul de zbor. Foar­te atent la mișcări­le tuturor avioanelor în aer și la sol dă per­misiunea de ateriza­re și de decolare. Astfel, avioanele sînt întotdeauna în sigu­ranță. Unul dintre piloții tineri a plecat în­ primul său zbor la simplă comandă. Es­te fără moțional, îndoială . De cele mai multe ori emo­ția îl face să­ uite să dea o serie de comenzi nece­sare în conducerea avionului, îl face să se intimi­deze în momente mai grele. Așa sînt întotdeauna începătorii. Decolarea a făcut-o în bu­ne condițiuni însă de aterizare îi este teamă. Conducătorul de zbor cunoaște acest­ lucru și este foarte atent, îi dă indicații, îl întreabă pe parcurs dacă a executat co­rect ceea ce avea în planificare. Cînd a ajuns în panta de aterizare, tînărul pilot nu este atent nu­mai dacă a luat bine priza de aterizare, el își con­centrează auzul să recepționeze cît mai bine și indicațiile conducătorului de zbor — 247, ține-1 așa, reda motorul, ține-l așa, foarte bine... Pilotul ascultă și execută întocmai. Sînt doar sfaturile unui pilot cu expe­riență Se întîmplă ade­sea ca conducătorul zborului să treacă prin mari emoții. Un avion,­­ în timpul zbo­rului la mare înăl­țime, deasupra unui plafon gros de nori, deviază de la itine­rar. Cu ajutorul mij­loacelor radio aflate la dispoziție el con­duce pilotul spre casă cu aceeași si­guranță cu care ar pilota el avionul. Conducătorul zboru­lui este un pilot foarte priceput. A­­cest lucru se poate observa din compe­tența cu care îndru­mă piloții la ateri­zare, conducîndu-i către repere pe timpul nopții, aducîndu-i la bază în cazul unei rătăciri, urmărind îndeplinirea pla­nificării zilei de zbor. Conducătorul de zbor este sufletul activității de pe aerodrom. Din „zebra“ sa vopsită asemenea unei table de șah el conduce cu măiestrie piloții zi de zi pe căile cuceririi marilor înălțimi. Munca conducătorilor de zbor, oameni destoinici și pricepuți, este recunoscută pretutindeni pe ae­rodrom ca o muncă de mare cinste și plină de răs­pundere. Școala curajului Strungarul Negoiță Dumitru de la uzinele „Matyas Ra­­kosi“ a sosit aici pe aerodrom. Barabancea Ana a fost în schimbul I la tramvai, a terminat munca și s-a prezentat și ea pe aerodrom. Ioniță Vasile de la „Clement Gottwald“, Ma­riana Stoian, studentă la I.S.E.P., Silvica Dumitrescu de la „Industria Bumbacului B“,­ toți­ au venit aici pe aerodrom, după ce și-au terminat munca. S-a atras către aceste locuri chemarea înălțimilor, îndemnul tineresc al educării voinței și a curajului la această școală a­­ bărbăției. Marea pasiune a acestor tineri este aerodromul, zborul, salturile cu parașuta. Cît mai multe salturi și de la cele mai mari înălțimi. Există o vorbă romînească ; e mult pînă îi prinzi gustul la un lucru că apoi nu te mai Înduri să-l părăsești. Cam așa s-a întîmplat și cu pasiunea lui Negoiță Dumitru pentru para­șutism. La început nici nu vroia să audă de așa ceva. A fost mult pînă cînd Negoiță a sărit prima oară de la turn. Dar atunci a zis că e prea mică această înălțime pen­tru el. Este doar om, în toată puterea și ar putea să vină chiar de la mai mare înălțime în cădere. Instructorul apre­cia cu fiecare zi mai mult sîrguința tînărului strungar de a învăța toate tainele saltului cu parașuta. Cînd s-a suit prima oară în avion, își simțea inima mică de emoție. Va putea oare să tragă la timp de minerul siguranței? S-a necăjit însă cînd a văzut că înainte de a se deschide ușa avionului, fiecare parașutist agăța siguranța pentru salt­­ automat. De atunci, aproape zilnic îl afli pe aerodrom, petrecîndu-și timpul liber printre avioane și parașute. Tînărul strungar Negoiță Dumitru a făcut și salturi automate deschizînd parașuta la joasă și la mare înălțime. Astăzi este un parașutist sportiv fruntaș, cu un număr mare de salturi. Negoiță Dumitru, a învățat odată cu tehnica salturilor și altceva important , să vorbească altfel despre parașutism și parașute. Indemnînd pe alții la practicarea acestui sport, le explică cîtă forță are în educarea curajului : „Parașutismul îți stimulează curajul, forța morală, și te îndeamnă către cucerirea înălțimilor ; parașutismul te învață să învingi greu­tățile, să devii neînfricat. Cît despre parașute, ele sînt prie­tene sincere ale îndrăzneților, și se știe că prietenul ade­vărat niciodată nu te părăsește“. Negoiță iubește acum parașutismul ca și strungăria. Și toți cei care așteaptă acum cu parașutele în spinare să suie scările avionului care-i va urca în înălțimi, gîndesc la fel și iubesc la fel sportul celor curajoși, ca și Negoiță. In zilele acestea tinerii parașutiști se pregătesc cu înfri­gurare pentru sărbătorirea zilei Aviației patriei noastre. Vor face salturi cum niciodată nu le-au făcut mai frumos.

Next