Apărarea Patriei, iunie 1956 (Anul 12, nr. 128-153)
1956-06-01 / nr. 128
Pentru patria noastra, Republica Populara Romînă ! ^APĂRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XII Nr. 128 (3048) Vineri 1 iunie 1956 14 PAGINI *- 20 BANI Marea forță a prieteniei și tovărășiei ostășești Vă mai amintiți această pagină dramatică din ,,Amintirile căprarului Gheorghiță“ a lui Sadoveanu ? La cîmpul de instrucție, căpitanul Manoilescu, un tipic reprezentant al ofițerilor din armata burghezo-moșierească, observă la un moment dat că un caporal, Boroianu, se oprise în mijlocul comenzii pentru a face observație unui soldat pentru că a întors capul. Căpitanul îl chemă la el și-i dădu două palme, ca să învețe, chipurile, cum să-și instruiască subordonații. Apoi îl întrebă. ..— Ne-am înțeles? ’țeles, domnule căpitane ! Și Boroianu se întoarse la secția lui. Comandă o mișcare, două — și se apropie de un soldat : — Măi așa se lucrează? Și pacpac ! două palme. Căpitanul, de la locul lui, privea și zîmbea. — Așa, Boroiene taică, așa ! Invață-te, băiete, că nu-i de chip !... Un vînt de groază parcă-i purta pe toți în toate părțile...“ Această pagină redă o imagine grăitoare a ceea ce însemna vechea armată. Vezi oglindite aici cîteva din principiile care stăteau la temelia acestei armate și a societății pe care o slujea : asuprirea, umilirea și batjocorirea omului simplu. Căpitani ca Manoilescu învățau pe ostași, prin cuvîntul palmelor, morala burgheză , omul pentru om e lup. Dar, cu toate acestea, între soldați — oameni din popor, se închegau prietenii care-i ajutau să treacă mai ușor mizeria și asuprirea ce-o îndurau și-i îndemnau uneori la fapte minunate. Tot Sadoveanul ne înfățișează povestea unei asemenea prietenii ostășești. Era în războiul din 1877. Intr-o luptă rămase în apropierea liniilor turcești caporalul Florea. Infruntînd primejdia, a plecat în căutarea lui ostașul Panciuc. A cercetat cîmpul de luptă, dar nu l-a aflat. Mîhnit foarte, s-a întors la ai săi. Dar iată că aude, deodată, glasul îndepărtat al caporalului, care cerea ajutor. Panciuc plecă într-acolo. L-a adus pe prietenul său pînă în liniile romînești, dar odată ajuns, a căzut și el într-un sac de sînge. Fusese rănit și muri în curînd. Murise pentru a-și salva prietenul... Astăzi, în Armata noastră Populară, prietenia și tovărășia au devenit principii cu adevărat sfinte. Aceasta ne face pe noi, militarii, să prețuim mai mult orînduirea noastră, cauza noastră, — cauza fericirii și demnității omului muncii, cauza socialismului, ne face să prețuim mai mult faptul că în armata noastră, în societatea noastră socialistă, partidul, statul, viața, ne îndeamnă să iubim omul, pe tovarășul nostru de muncă și luptă, și ne învață unul pentru toți și toți pentru unul. Acestea sînt exprimate în regulamentele noastre care cer militarului să execute fără șovăire ordinele șefilor săi și să-i apere în timpul luptei ; să iubească unitatea din care face parte și să cultive spiritul tovărășiei ostășești ; să ajute tovarășii săi cu sfaturi și fapte, să-i oprească de la fapte rele, iar la nevoie să-i scoată din primejdie chiar cu prețul vieții. Viața ostășească pretinde militarilor multă încordare.. Recrutul venit din cine știe ce colț de țară ia cunoștință de o tehnică și un armament modern care-l uluiesc la început, și pe care trebuie să învețe să le stăpînească perfect. Dar el nu-i singur , are alături de el pe comandanți — fii ai celor ce muncesc asemenea lui—, are pe tovarășii cu pregătirea tehnică mai înaltă. Ei îl ajută cu răbdare și înțelegere. Comandant și educator al soldaților și sergenților, ofițerul trebuie să fie, el în primul rînd, un purtător demn al ideilor, prieteniei și tovărășiei de luptă. Viața militară pretinde multe, foarte multe, ofițerului. El trebuie să fie maistru al specialității sale, pedagog bun, om politic, să aibă cunoștințe serioase din domeniul artei și științei militare, ca și din fizică, chimie, istorie, geografie etc., să aibă trăsături și deprinderi de comandant de tip nou. El, ofițerul, trebuie să fie în măsură să ajute pe alți ofițeri și, de asemenea, să știe să primească ajutorul lor. La o tragere de artilerie, bateria comandată de ofițerul Buruiană a dobîndit rezultate superioare celor obținute de subunitatea Brăila. Cu toate acestea, ofițerului ofițerul Buruiană a primit, pe lîngă lauda rezultatelor, și reproșuri. Tovarășii săi, gîndindu-se la faptul că în luptă succesul depinde de acțiunea tuturor subunităților, l-au criticat pentru că n-a dat ajutor ofițerului Brăilă, deși priceperea, experiența și cunoștințele sale îi îngăduiau aceasta. Ofițerul Buruiană a înțeles că, oricîtă măiestrie și pricepere ar avea, ele nu vor folosi deplin regimentului dacă nu vor fi însoțite de sentimente tovărășești. In consecință, a dat ajutorul cuvenit ofițerului Brăilă, arătîndu-i în ce au constat greșelile sale la trageri și dîndu-i sfaturi folositoare. La tragerea următoare, și acesta a obținut rezultate bune. Prietenia și tovărășia ostășească rodiseră. In armata noastră, prietenia și tovărășia ostășească au un larg cîmp de acțiune. Crescînd pe temeiul patriotismului de care sînt însuflețiți militarii, al slujirii unei cauze drepte — apărarea patriei și a socialismului — al înfrățirii oamenilor muncii de toate naționalitățile, al credinței față de drapel și jurămînt, ele unesc subunitățile și unitățile printr-o coeziune sufletească pe care nimic n-o poate destrăma. In lupta împotriva dușmanului, prietenia și tovărășia ostășească, manifestate în primul rînd prin ajutorul reciproc, devin arme invincibile, generează fapte vitejești. Tradițiile luptelor împotriva armatei fasciste germane vorbesc despre acestea. Este cunoscută, bunăoară, fapta batalionului 2 dintr-un regiment al diviziei ,,Tudor Vladimirescu“ — batalion comandat de maiorul erou Irofte, care, în luptele de la Sfîntu Gheorghe, a dat un mare ajutor unui batalion vecin dat peste cap de dușmanul fascist. Acest batalion, încurajat de ajutorul primit, s-a oprit, a reluat lupta și n-a mai dat nici un pas înapoi. Cu o mare forță s-au manifestat aceste sentimente în rîndul militarilor sovietici. Eroica faptă a lui Matrosov va fi cîntată de-a pururi de popoare, ca un simbol al jertfirii de sine în numele prieteniei și tovărășiei de luptă. In timp de pace, prietenia și tovărășia ostășească se manifestă prin într-ajutorarea militarilor, prin munca sîrguincioasă a fiecăruia, de zi cu zi, prin lupta comună pentru subunități fruntașe, prin dragostea subordonaților față de comandanți, prin avîntul cu care îndeplinesc ordinele, prin ajutorul pe care și-l dau pe cîmpurile de instrucție și aplicație militarii din armele ce cooperează. Povestea odată un comandant de mare unitate întîmplări din timpul aplicațiilor. Astă iarnă, bunăoară, la aplicație, infanteriștii săreau prompt în ajutorul tanchiștilor cînd aceștia rămîneau cu vreo mașină într-un loc greu accesibil. La rîndul lor, tanchiștii luau pe mașinile lor pe infanteriștii mai firavi. Aplicația, deși s-a desfășurat în condiții grele, a reușit pe deplin. In legătură cu această problemă, comandantul M. U. spunea — pe bună dreptate — că mijlocul eficace pentru a dezvolta tovărășia de arme este organizarea de cît mai multe exerciții de cooperare. Prietenia și tovărășia n-au nimic de a face cu cocoloșirea abaterilor, cu lipsa de exigență și intransigență față de cei ce ne sînt apropiați. Adevărata prietenie, bazată pe principialitatea comunistă, cere să-ți ajuți tovarășul și printr-o critică sinceră. Nu poate exista prietenie fără cinste față de tine însuți și față de prieteni. Sentimente adînc umane, prietenia și tovărășia ostășească se dezvoltă printr-o muncă de educație dusă cu stăruință în rîndul militarilor. In multe părți s-a dobîndit o experiență prețioasă în această privință. Așa, bunăoară, mai peste tot comandanții, lucrătorii politici, organizațiile de partid și atemiste organizează ajutorarea de către fruntași a militarilor mai slab pregătiți. Aceasta este o adevărată școală a prieteniei și tovărășiei în spirit socialist, care leagă pe militari sufletește și duce la obținerea unui avînt general. Multă influență o are dezbaterea în adunări utemiste, la bilanțuri, sau cu alte prilejuri, a faptelor nobile săvîrșite de militari în numele prieteniei și tovărășiei, ca și a lipsurilor unora — de felul egoismului, ruperii de colectiv etc. In această muncă educativă are un mare efect citarea militarilor care se evidențiază prin sprijinul pe care-l dau tovarășilor lor. Prin aceasta se subliniază adevărul că în armata noastră, ajutorul sprijinul reciproc în luptă și în nunți că sînt socotite fapte de mare însemnătate și prețuire, închegarea de grupe artistice, de echipe sportive, lectura materialelor beletristice care vorbesc despre ținuta morală a ostașului de tip nou, a omului moralei comuniste, organizarea de acțiuni tinerești ca focuri de tabără, reuniuni tovărășești, dezbateri pe tema prieteniei și tovărășiei ș.a.m.d., apropie sufletește pe militarii subunităților, le dezvoltă trăsături pozitive. O mai mare răspîndire poate și trebuie s-o ia practica întîlnirilor între militarii din diferite arme. Acestea se pot realiza atît în garnizoane, cît și în timpul aplicațiilor. Cu prilejul întîlnirilor, ostașii vorbesc despre arma lor, cunoscîndu-se mai bine reciproc, învățînd să respecte celelalte arme, să lupte laolaltă pentru îndeplinirea misiunilor ce le au în apărarea patriei și socialismului. Prietenia și tovărășia de luptă se înscriu printre cele mai de seamă sentimente ale militarilor și întăresc nemăsurat de mult subunitățile și unitățile. A le dezvolta necontenit, a le face să înflorească în conștiința tuturor militarilor este o obligație a fiecăruia, Brigada lui Haidu Iuliu lucrează în contul anului 1951 PETROȘANI. In luna octombrie 1955, la mina Petrila, brigada condusă de Haidu Iuliu, Erou al Muncii Socialiste, și-a îndeplinit sarcinile de plan stabilite pentru anul 1959. Anul acesta membrii brigăzii au continuat să muncească cu avînt sporit, depășindu-și cu regularitate norma de lucru cu 60—100 la sută. In acest fel ei au realizat lună de lună înaintări de peste 50 m. 1. In ziua de 29 mai, brigada a sărbătorit o nouă victorie în muncă : îndeplinirea sarcinilor de plan pentru anul 1960. Incepînd de la această dată, minerii din brigada lui Haidu Iuliu lucrează în contul anului 1961. Succesul obținut se datorește unei mai bune organizări a locului de muncă, aplicării metodelor de lucru înaintate, folosirii din plin a capacității mașinii de încărcat, precum și îmbunătățirii simțitoare a aprovizionării frontului de lucru cu vagonete goale și cu material lemnos. T O 1 CENTRALĂ UNILIARĂ „M. EMINESCU“, ÎXXI Jn sumarul de azi : Maior A. Susan : Comandantul crește viitori sergenți cu o bună pregătire metodică (pag. 2-a: Locotenent major Gh. Bogdan : Recunoaștere în munți (pag. 2-a) Căpitan P. Jitaru : Pe locul întîi (pag. 2-a) VIAȚA DE PARTID — Locotenent major V. Balazs : Principiul conducerii colective să fie aplicat în întreaga muncă a birourilor organizațiilor de partid (pag. 3-a) Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernului S.U.A. (pag. 4-a) Trecerea prin Republica Populară Romînă în drum spre U. R. S. S. a președintelui Republicii Populare Federative Iugoslavia, tovarășul Iosip Broz-Tito In drum spre U.R.S.S., Președintele Republicii Populare Federative Iugoslavia, tovarășul Iosip Broz-Tito, împreună cu soția și persoanele care-l însoțesc, Edvard Kardelj — vicepreședinte al Vecei Executive Federale, Kocea Popovici — secretar de Stat pentru Afacerile Externe, Miarko Todorovici, membru în Vecea Executivă Federală, Iakov Blazevici, Președinte al Vecei Executive a R. P. Croația, și alții, au trecut la 31 mai prin Republica Populară Romînă, de N. P. Filiubin. Ei sînt însoțiți ambasadorul U. R. S. S. la Belgrad. La gara de frontieră Jimbolia, Președintele R. P. F. Iugoslavia, tovarășul I. Broz-Tito, și personalitățile iugoslave au fost salutați din partea C.C. al P.M.R., Prezidiului Marii Adunări Naționale și Guvernului Republicii Populare Romîne de tovarășii Miron Constantinescu, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Avram Bunaciu, membru al C. C. al P.M.R., secretar al Prezidiului Marii Adunări Naționale, Ștefan Cleja, locțiitor al Ministrului Afacerilor Externe. Au fost de asemenea de față tovarășii V. Patilineț, primul secretar al Comitetului Regional P.M.R. Timișoara, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regiunii Timișoara, V. Beldeanu,al V. Obradov, membru în Comitetul Regional P. M. R.-Timișoara, general locotenent Floca Arhip, comandantul Regiunii militare, precum și numeroși oameni ai muncii. In întîmpinarea Președintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarășul I. Broz- Tito, a fost de asemenea ambasadorul R.P.F. Iugoslavia la București, N. Vujanovici, și alți membri ai ambasadei. La Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Turnu-Severin, Craiova și în alte stații, oamenii muncii au salutat cu căldură pe Președintele I. B. Tito și pe ceilalți tovarăși din conducerea guvernului iugoslav și a Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia. Stațiile de pe traseu au fost pavoazate cu drapelele de stat ale R.P. Romîne și R.P.F. Iugoslavia. La ora 19,30 trenul special a sosit în gara București—Băneasa. Președintele Tito și persoanele care-l însoțesc au fost întîmpinați de tovarășii : Gheorghe Gheorghiu- Dej, Chivu Stoica, Mihail Sadoveanu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Petre Borilă, Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevschi, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș, Constantin Pîrvulescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Alexandru Bîrlădeanu, Simion Bughici, Gheorghe Hosu, Grigore Preoteasa, Constanța Crăciun, Marcel Popescu, Gherasim Popa, Ilie Murgulescu, P. Constantinescu-Iași, Constantin Doncea, Mihai Florescu, Gaston Marin, Safer Gh., Diaconescu, Manea Mănescu, P. Costache, Halea Mihai N. Sălăgeanu, Liuba Chișinevschi, T. Iordăchescu, Ghizela Vass, Alexa Augustin, Florian Dănălache, Gluvakov I., Petre Lupu, Sorin Toma, Anton Vlădoiu, V. Cristache, Cornel Fulger, Pavel Ștefan, Aneta Marinescu, Melita Apostol, Manole Bodnăraș, V. Dumitrescu, general colonel Teclu Iacob, general locotenent Tutoveanu Ion și alți generali, oameni de știință, cultură, reprezentanți ai organizațiilor de masă, ziariști romîni și străini, numeroși oameni ai muncii. Au fost de asemenea de față ambasadorul U.R.S.S., A. Epișev, precum și membri ai ambasadei iugoslave la București. Asistența a făcut oaspeților o călduroasă primire prietenească. După intonarea imnurilor celor două state, președintele R.P.F. Iugoslavia însoțit de președintele Consiliului de Miniștri al R.P.R. au trecut în revistă compania de onoare. Un grup de pionieri au oferit oaspeților buchete de flori. Președintele Tito și persoanele care-l însoțesc s-au oprit timp de 2 ore la București întreținîndu-se cu conducătorii partidului și ai guvernului într-o atmosferă de caldă și cordială prietenie. Tovarășii Miron Constantinescu, Avram Bunaciu, Ștefan Cleja și șeful protocolului M. A. E., Caius Franțescu, au însoțit pe președintele I. B. Tito și celelalte personalități iugoslave pînă la frontiera U.R.S.S. Pe peronul gării București-Băneasa, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej strîngînd mîna tovarășului Iosip Broz-Tito Festivitatea decernării premiilor participanților la Decada dramaturgiei originale In sala Teatrului Tineretului a avut loc joi seara festivitatea decernării premiilor participanților la Decada dramaturgiei originale organizată de Ministerul Culturii între 20—30 mai 1956 în Capitală. Au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii, numeroși actori și alți oameni de teatru, fruntași ai vieții culturale și artistice. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de tov. Paul Cornea, general adjunct în Ministerul director Culturii. Artista poporului Lucia Sturza Bulandra a dat citire listei teatrelor, actorilor, regizorilor și pictorilor scenografi premiați. Premiul I a fost acordat colectivului Teatrului de Stat din Galați pentru spectacolul „Preludiu“ de Ana Novac și colectivului Teatrului de Stat din Oradea, secția maghiară, pentru piesa „Citadela sfărîmată“ de Horia Lovinescu. Premiul II a fost obținut de colectivul Teatrului Național din Iași pentru spectacolul „Horia“ de Mihail Davidoglu. Premiul III au primit colectivul Teatrului de Stat din Oradea, secția romînă, pentru spectacolul „Inima noastră“ de Valeriu Luca, colectivul Teatrului de Stat din Baia Mare, secția maghiară, pentru spectacolul „Zile obișnuite“ de Foldes Maria și colectivul Teatrului de Stat din Baia Mare, secția romînă, pentru piesa „Ultima oră“ de Mihail Sebastian. In afară de aceste premii au mai fost acordate un premiu onorific Teatrului Secuesc de Stat din Tg. Mureș și o mențiune onorifică colectivului Teatrului de Stat din Turda. Premiul I individual pentru regie a fost acordat regizorilor dr. Grof Laszlo de la Teatrul de Stat din Oradea, secția maghiară, și Crin Teodorescu de la Teatrul de Stat din Galați. Premiul 2 a obținut regizorul Harag György de la Teatrul de Stat din Baia Mare, secția maghiară, iar premiul III regizorii Mihai Dimicu de la Teatrul de Stat Baia Mare, secția romînă, și Corneliu Zdrehuș de la Teatrul de Stat din Oradea, secția romînă. Pentru scenografie a primit premiul II Al. Olian de la Teatrul de Stat din Pitești, iar Premiul III Elena Forțu de la Teatrul Național din Iași. Premiul I pentru interpretare a fost acordat artiștilor Cristina Tacoi de la Teatrul de Stat din Oradea, secția romînă, și Dukasz Anna de la Teatrul de Stat din Oradea, secția maghiară. Premiul II au primit actorii Coca Andronescu, Gh. Leahu și Ion Lascăr, iar Premiul III Eugenia Petrescu, Orosz Lujza, Gh. Popovici, Maud Mary, Toma Caragiu și alții. De asemenea au fost acordate premii onorifice și mențiuni. (Agerpres) Deschiderea expoziției: „Republica Populară Romînă pe drumul construirii socialismului“ Joi la amiază a avut loc în sala din b-dul Magheru nr. 21 deschiderea expoziției „Republica Populară Romînă pe drumul construirii socialismului“, organizată de Societatea pentru răspîndirea științei și culturii. La deschiderea expoziției au luat parte tovarășii : Gh. Apostol, I. Chișinevschi, Chivu Stoica, Gh. Gheorghiu-Dej, C. Pîrvulescu, L. Răutu, L. Sălăjan, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai organizațiilor de masă, ai instituțiilor centrale, reprezentanți ai presei romîne și străine. Au participat șefii unor misiuni diplomatice acreditați la București și alți membri ai corpului diplomatic Cuvîntul de deschidere a expoziției a fost rostit de tov. Al. Bîrlădeanu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Această expoziție — a spus vorbitorul — redă prin mostre și imagini unele realizări mărețe ale oamenilor muncii din țara noastră în cursul ultimilor opt ani. In această perioadă istorică scurtă de cînd principalele mijloace de producție au intrat în stăpînirea celor ce muncesc ca bunuri ale întregului popor, țara noastră și-a schimbat radical înfățișarea, transformîndu-se dintr-o țară agrară din cele mai înapoiate, într-o țară industrial-agrară înaintată. Exponatele prezentate aici oglindesc în special realizări din ramurile economice nou create. Fiecare dintre acestea reprezintă o victorie a oamenilor muncii. Ele sînt o izbîndă a clasei muncitoare pe calea realizării sarcinilor planurilor noastre economice și în primul rînd a dezvoltării industriei. Expoziția oglindește, de asemenea, înfăptuiri din sectorul socialist al agriculturii și sprijinul dat producției individuale a țărănimii muncitoare. Asigurarea bazei tehnico-materiale a agriculturii a creat premizele înaintării într-un ritm mai rapid pe calea transformării socialiste a agriculturii. Ca urmare a succeselor obținute în toate ramurile economiei naționale, a crescut nivelul de trai material și cultural al oamenilor muncii de la orașe și sate. In perioada dintre 1948—1955 s-au cheltuit peste 32 miliarde lei pentru învățămînt, asistență medicală, pentru dezvoltarea artei și culturii. Expoziția înfățișează, de asemenea, multiplele legături ale R.P.R. cu țările din întreaga lume pe tărîm politic, economic, cultural și sportiv în încheiere. tov. Al. Bîrlădeanu a spus : „Fie ca miile de oameni ai muncii care vor vizita această expoziție și o vor părăsi cu un justificat sentiment de mîndrie față de realizările lor proprii, ale tovarășilor lor de muncă cunoscuți și necunoscuți de pe întinsul țării să găsească în această trecere în revistă a succeselor de pînă azi un nou imbold pentru realizarea sarcinilor ce le avem de îndeplinit în cel de-al doilea plan cincinal, așa cum au fost ele indicate în Hotărîrile Congresului al 2-lea al P.M.R., și un izvor de noi puteri în lupta noastră pentru pace și bunăstare“. Asistența a vizitat apoi expoziția (Agerpres) Pe ziua munciiorit a copiinon In prima zi a lunii iunie, în anotimpul cînd natura surîde în haina verde, cînd florile își deschid cupele lor parfumate, sărbătorim Ziua Internațională a Copilului.Această zi a fost sărbătorită prima dată în anul 1950, tot într-una din zilele lunii iunie, în urma apelului lansat de Federația Democrată Internațională a Femeilor și Federația Mondială a Tineretului Democrat. Oamenii cinstiți din întreaga lume înțeleg tot mai bine că apărarea vieții și făurirea unui viitor fericit copiilor sînt inseparabil legate de menținerea păcii și realizarea progresului social. Sesiunea Consiliului F.D.I.F., care a avut loc la Pekin între 24-30 aprilie a.c., a adoptat un mesaj în legătură cu Ziua Internațională a Copilului, care spune printre altele : „In prezent, cînd progresele uriașe ale științei deschid noi perspective de bunăstare, mulți copii suferă de foame, cad victime bolilor și epidemiilor, trăiesc în case insalubre, nu merg la școală, în timp ce bugetele militare a numeroase țări înghit cea mai mare parte a veniturilor naționale“. Și mai departe , „Concepția noastră de viață, părerile noastre politice și religioase se deosebesc, dar sîntem toți uniți în dragostea față de copii ; pericolul ce-i amenință ne obligă să întărim acțiunea noastră comună pentru ocrotirea copiilor din lumea întreabă“ 1 Iunie este un prilej de trecere în revistă a realizărilor dobîndite în lupta pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor, de intensificare a luptei pentru apărarea copiilor din toate țările de pericolul unui nou război. In Uniunea Sovietică, țara copilăriei fericite, grija pentru cei mici, pentru fericirea lor, preocupă întregul popor. Interesele tinerei generații se află în permanență în centrul atenției partidului comunist și guvernului sovietic. Directivele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la cel de-al șaselea plan cincinal prevăd ample măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață a femeilor mame, educației copiilor. In scopul îmbunătățirii continue a condițiilor de muncă a adolescenților, guvernul Uniunii Sovietice a dat un decret prin care ziua de lucru se stabilește la șase ore începînd de la 1 iulie. Pămîntul e nemărginit și bogățiile lui trebuie însă să nesecate. Oamenii le folosească pentru a-și crea o viață fericită lor și copiilor lor. Sînt însă multe țări pe pămînt în care copiii duc o viață tristă, lipsită de bucurii. In Cipru, cu prilejul manifestațiilor și al ciocnirilor care au loc, cad victime nu numai locuitorii maturi, ci și copiii. Zilele trecute a fost publicată în ziare o fotografie care înfățișa un copil rănit transportat între arme de către polițiști. In statele capitaliste copiii muncesc cot la cot cu oamenii maturi pe lefuri de mizerie. Cursa nebunească a înarmărilor, povară uriașă aruncată pe umerii celor ce muncesc, strivesc copilăria celor mici, le răpesc pîinea, sănătatea, învățătura. Aceștia sînt copii fără copilărie. In țările lagărului socialist, creșterea și educarea copiilor, făurirea unei vieți fericite pentru ei, au devenit o importantă preocupare de stat. In Republica Populară Chineză, statul a pus la dispoziție școli, palate și case ale pionierului, stațiuni științifice, biblioteci, parcuri speciale, stadioane, cinematografe, pentru copii. In țările lagărului socialismului copiii sînt crescuți și educați în spiritul prieteniei cu toate popoarele lumii. Partidul, guvernul și întregul popor muncitor din patria noastră înconjoară pe copii cu grijă și dragoste părintească și nu precupețesc nimic pentru ca viața lor să cunoască numai bucurii. Prin grija partidului și guvernului, în anii puterii populare au luat ființă la orașe și sate, sute și mii de creșe, cămine sezoniere etc. Mamelor cu mulți copii li se acordă ajutoare bănești, diplome, medalii. In anii primului cincinal au fost trimiși la odihnă în preventorii și tabere, peste o jumătate milion copii. Au luat o mare dezvoltare învățămîntul, literatura și arta pentru copii, cultura fizică și sportul. Toate acestea asigură copiilor patriei o dezvoltare prielnică, sănătoasă. O grijă deosebită pentru educarea copiilor se acordă la Casele Ofițerilor din diferite garnizoane din țară. La acestea s-au creat diferite cercuri pentru dezvoltarea aptitudinilor celor mici. Cercurile de desen, pictură, sport, balet, muzică etc. sînt frecventate de copiii militarilor noștri. Poporul nostru muncitor se străduiește să asigure copiilor patriei o copilărie fericită. De strajă vieții lor, patriei, stau militarii Forțelor Armate ale R.P.R., care, în această zi, sărbătoresc alături de oamenii muncii pe copii — bucuria vieții. . Desen de PETRE GRANT Comoară lirică Suav surîs în calea vieții, ocean de gingașe narcise, comoară lirică de vise sclipind pe fruntea dimineții, copiii-s timpu-n mugurit, și în grădina tinereții — din tot ce-au scris și-or scri poeții poemul cel mai împlinit. Chemări. .Și clopotele inimii răsună, chemări prelungi în taină revărsînd. Ci tot mai mult mă-mpresură un gînd în care-atîtea visuri se adună Să intru seara-n casă, și de-odată, cu pași mărunți, ținîndu-se de pat un prunc bălai, cu păr cîrlionțat, să vină-n brațul meu, spunîndu-mi : ,Tată Să stau cu el, cînd trebuie mă lasă și, după bunul nostru obicei, să-i împletesc biciușii și motocei, și să-nvîrtim covoarele prin casă. Apoi, să-i străjui calda răsuflare și lumea lui de basme și de vis, în nopți a din ei, cînd floarea de cais rodește-n taină fructa viitoare, Să zbor cu el alături printre astre, să urc pe schela vremii temerar sau la timonă, ager marinar, plutind ușor pe căile albastre.. ...Și știu că și-ar alege dintre vise pe cel mai îndrăzneț și mai curat și-am merge împreună, avîntat, pe-aceleași căi, cu porțile deschise C. AVRAM