Apărarea Patriei, iunie 1956 (Anul 12, nr. 128-153)

1956-06-01 / nr. 128

Pentru patria noastra, Republica Populara Romînă ! ^APĂRAREA PATRIEI Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL XII Nr. 128 (3048) Vineri 1 iunie 1956 1­­4 PAGINI *- 20 BANI Marea forță a prieteniei și tovărășiei ostășești Vă mai amintiți această pagină dramatică din ,,Amintirile căpraru­lui Gheorghiță“ a lui Sadoveanu ? La cîmpul de instrucție, căpitanul Manoilescu, un tipic reprezentant al ofițerilor din armata burghezo-mo­­șierească, observă la un moment dat că un caporal, Boroianu, se oprise în mijlocul comenzii pentru a face observație unui soldat pentru că a întors capul. Căpitanul îl chemă la el și-i dădu două palme, ca să în­vețe, chipurile, cum să-și instruiască subordonații. Apoi îl întrebă. ..— Ne-am înțeles? ’țeles, domnule căpitane ! Și Boroianu se întoarse la secția lui. Comandă o mișcare, două — și se apropie de un soldat : — Măi așa se lucrează? Și pac­­pac ! două palme. Căpitanul, de la locul lui, privea și zîmbea. — Așa, Boroiene taică, așa ! In­­vață-te, băiete, că nu-i de chip !... Un vînt de groază parcă-i purta pe toți în toate părțile...“ Această pagină redă o imagine grăitoare a ceea ce însemna vechea armată. Vezi oglindite aici cîteva din principiile care stăteau la teme­lia acestei armate și a societății pe care o slujea : asuprirea, umilirea și batjocorirea omului simplu. Căpi­tani ca Manoilescu învățau pe ostași, prin cuvîntul palmelor, morala bur­gheză , omul pentru om e lup. Dar, cu toate acestea, între soldați — oameni din popor, se închegau prie­tenii care-i ajutau să treacă mai ușor mizeria și asuprirea ce-o în­durau și-i îndemnau uneori la fapte minunate. Tot Sadoveanul ne înfăți­șează povestea unei asemenea prie­tenii ostășești. Era în războiul din 1877. Intr-o luptă rămase în apro­pierea liniilor turcești caporalul Flo­­rea. Infruntînd primejdia, a plecat în­ căutarea lui ostașul Panciuc. A cercetat cîmpul de luptă, dar nu l-a aflat. Mîhnit foarte, s-a întors la ai săi. Dar iată că aude, deodată, glasul îndepărtat al caporalului, care cerea ajutor. Panciuc plecă într-a­­colo. L-a adus pe prietenul său pînă în liniile romînești, dar odată a­­juns, a căzut și el într-un sac de sînge. Fusese rănit și muri în cu­­rînd. Murise pentru a-și salva prie­tenul... Astăzi, în Armata noastră Popu­lară, prietenia și tovărășia au deve­nit principii cu adevărat sfinte. A­­ceasta ne face pe noi, militarii, să prețuim mai mult orînduirea noa­stră, cauza noastră, — cauza feri­cirii și demnității omului muncii, cauza socialismului, ne face să pre­țuim mai mult faptul că în armata noastră, în societatea noastră socia­listă, partidul, statul, viața, ne în­deamnă să iubim omul, pe tovară­șul nostru de muncă și luptă, și ne învață­­ unul pentru toți și toți pentru unul. Acestea sînt exprimate în regu­lamentele noastre care cer militaru­lui să execute fără șovăire ordinele șefilor săi și să-i apere în timpul luptei ; să iubească unitatea din care face parte și să cultive spiritul to­vărășiei ostășești ; să ajute tovarășii săi cu sfaturi și fapte, să-i oprească de la fapte rele, iar la nevoie să-i scoată din primejdie chiar cu pre­țul vieții. Viața ostășească pretinde milita­rilor multă încordare.. Recrutul ve­nit din cine știe ce colț de țară ia cunoștință de o tehnică și un ar­mament modern care-l uluiesc la început, și pe care trebuie să învețe să le stăpînească perfect. Dar el nu-i singur , are alături de el pe coman­danți — fii ai celor ce muncesc a­­semenea lui­—, are pe tovarășii cu pregătirea tehnică mai înaltă. Ei îl ajută cu răbdare și înțelegere. Comandant și educator al soldați­lor și sergenților, ofițerul trebuie să fie, el în primul rînd, un purtător demn al ideilor, prieteniei și tovără­șiei de luptă. Viața militară pretinde mul­te, foarte multe, ofițerului. El tre­buie să fie maistru al specialității sale, pedagog bun, om politic, să aibă cunoștințe serioase din dome­niul artei și științei militare, ca și din fizică, chimie, istorie, geogra­fie etc., să aibă trăsături și deprin­deri de comandant de tip nou. El, ofițerul, trebuie să fie în măsură să ajute pe alți ofițeri și, de asemenea, să știe să primească ajutorul lor. La o tragere de artilerie, bateria comandată de ofițerul Buruiană a dobîndit rezultate superioare celor obținute de subunitatea Brăila. Cu toate acestea, ofițerului ofițerul Buruiană a primit, pe lîngă lauda rezultatelor, și reproșuri. Tovarășii săi, gîndindu-se la faptul că în luptă succesul depinde de acțiunea tutu­ror subunităților, l-au criticat pen­tru că n-a dat ajutor ofițerului Brăilă, deși priceperea, experiența și cunoștințele sale îi îngăduiau a­­ceasta. Ofițerul Buruiană a înțeles că, oricîtă măiestrie și pricepere ar avea, ele nu vor folosi deplin regi­mentului dacă nu vor fi însoțite de sentimente tovărășești. In consecin­ță, a dat ajutorul cuvenit ofițerului Brăilă, arătîndu-i în ce au constat greșelile sale la trageri și dîndu-i sfaturi folositoare. La tragerea ur­mătoare, și acesta a obținut rezul­tate bune. Prietenia și tovărășia os­tășească rodiseră. In armata noastră, prietenia și to­vărășia ostășească au un larg cîmp de acțiune. Crescînd pe temeiul patriotismului de care sînt însufle­țiți militarii, al slujirii unei cauze drepte — apărarea patriei și a so­cialismului — al înfrățirii oameni­lor muncii de toate naționalitățile, al credinței față de drapel și jură­­mînt, ele unesc subunitățile și uni­tățile printr-o coeziune sufletească pe care nimic n-o poate destrăma. In lupta împotriva dușmanului, prie­tenia și tovărășia ostășească, mani­festate în primul rînd prin ajuto­rul reciproc, devin arme invincibile, generează fapte vitejești. Tradițiile luptelor împotriva armatei fasciste germane vorbesc despre acestea. Este cunoscută, bunăoară, fapta batalionului 2 dintr-un regiment al diviziei ,,Tudor Vladimirescu“ — batalion comandat de maiorul erou Irofte, care, în luptele de la Sfîntu Gheorghe, a dat un mare ajutor unui batalion vecin dat peste cap de duș­manul fascist. Acest batalion, în­curajat de ajutorul primit, s-a oprit, a reluat lupta și n-a mai dat nici un pas înapoi. Cu o mare forță s-au manifestat aceste sentimente în rîndul milita­rilor sovietici. Eroica faptă a lui Matrosov va fi cîntată de-a pururi de popoare, ca un simbol al jertfirii de sine în numele prieteniei și to­vărășiei de luptă. In timp de pace, prietenia și to­vărășia ostășească se manifestă prin într-ajutorarea militarilor, prin mun­ca sîrguincioasă a fiecăruia, de zi cu zi, prin lupta comună pentru sub­unități fruntașe, prin dragostea sub­ordonaților față de comandanți, prin avîntul cu care îndeplinesc ordinele, prin ajutorul pe care și-l dau pe cîmpurile de instrucție și aplicație militarii din armele ce cooperează. Povestea odată un comandant de mare unitate întîmplări din timpul­­ aplicațiilor. Astă iarnă, bunăoară, la aplicație, infanteriștii săreau prompt în ajutorul tanchiștilor cînd aceștia rămîneau cu vreo mașină în­tr-un loc greu accesibil. La rîndul lor, tanchiștii luau pe mașinile lor pe infanteriștii mai firavi. Aplica­ția, deși s-a desfășurat în condiții grele, a reușit pe deplin. In legă­tură cu această problemă, coman­dantul M. U. spunea — pe bună dreptate — că mijlocul eficace pen­tru a dezvolta tovărășia de arme este organizarea de cît mai multe exerciții de cooperare. Prietenia și tovărășia n-au nimic de a face cu cocoloșirea abaterilor, cu lipsa de exigență și intransigen­ță față de cei ce ne sînt apropiați. Adevărata prietenie, bazată pe prin­cipialitatea comunistă, cere să-ți a­­juți tovarășul și printr-o critică sin­ceră. Nu poate exista prietenie fără cinste față de tine însuți și față de prieteni. Sentimente adînc umane, priete­nia și tovărășia ostășească se dez­voltă printr-o muncă de educație dusă cu stăruință în rîndul militari­lor. In multe părți s-a dobîndit o experiență prețioasă în această pri­vință. Așa, bunăoară, mai peste tot comandanții, lucrătorii politici, or­ganizațiile de partid și atemiste organizează ajutorarea de către fruntași a militarilor mai slab pre­gătiți. Aceasta este o adevărată școală a prieteniei și tovărășiei în spirit socialist, care leagă pe mili­tari sufletește și duce la obținerea unui avînt general. Multă influență o are dezbaterea în adunări ute­miste, la bilanțuri, sau cu alte pri­lejuri, a faptelor nobile săvîrșite de militari în numele prieteniei și to­vărășiei, ca și a lipsurilor unora — de felul egoismului, ruperii de co­lectiv etc. In această muncă educa­tivă are un mare efect citarea mili­tarilor care se evidențiază prin spri­jinul pe care-l dau tovarășilor lor. Prin aceasta se subliniază adevărul că în armata noastră, ajutorul sprijinul reciproc în luptă și în nun­ți că sînt socotite fapte­­ de mare în­semnătate și prețuire, închegarea de grupe artistice, de echipe spor­tive, lectura materialelor beletristice care vorbesc despre ținuta morală a ostașului de tip nou, a omului mo­ralei comuniste, organizarea de ac­țiuni tinerești ca focuri de tabără, reuniuni tovărășești, dezbateri pe tema prieteniei și tovărășiei ș.a.m.d., apropie sufletește pe militarii sub­unităților, le dezvoltă trăsături po­zitive. O mai mare răspîndire poate și trebuie s-o ia practica întîlnirilor între militarii din diferite arme. A­­cestea se pot realiza atît în garni­zoane, cît și în timpul aplicațiilor. Cu prilejul întîlnirilor, ostașii vor­besc despre arma lor, cunoscîndu-se mai bine reciproc, învățînd să res­pecte celelalte arme, să lupte laolal­tă pentru îndeplinirea misiunilor ce le au în apărarea patriei și socialis­mului. Prietenia și tovărășia de luptă se înscriu printre cele mai de sea­mă sentimente ale militarilor și în­tăresc nemăsurat de mult subuni­tățile și unitățile. A le dezvolta ne­contenit, a le face să înflorească în conștiința tuturor militarilor este o obligație a fiecăruia, Brigada lui Haidu Iuliu lucrează în contul anului 1951 PETROȘANI.­­ In luna octom­brie 1955, la mina Petrila, brigada condusă de Haidu Iuliu, Erou al Muncii Socialiste, și-a îndeplinit sarcinile de plan stabilite pentru a­­nul 1959. Anul acesta membrii bri­găzii au continuat să muncească cu avînt sporit, depășindu-și cu regu­laritate norma de lucru cu 60—100 la sută. In acest fel ei au realizat lună de lună înaintări de peste 50 m. 1. In ziua de 29 mai, brigada a sărbătorit o nouă victorie în mun­că : îndeplinirea sarcinilor de plan pentru anul 1960. Incepînd de la această dată, minerii din brigada lui Haidu Iuliu lucrează în contul anului 1961. Succesul obținut se datorește u­­nei mai bune organizări a locului de muncă, aplicării metodelor de lucru înaintate, folosirii din plin a capa­cității mașinii de încărcat, precum și îmbunătățirii simțitoare a apro­vizionării frontului de lucru cu va­­gonete goale și cu material lemnos. T O 1 CENTRALĂ UNILIARĂ „M. EMINESCU“, ÎXXI Jn sumarul de azi : Maior A. Susan : Comandantul crește viitori sergenți cu o bună pregătire metodică (pag. 2-a: Locotenent major Gh. Bogdan : Recunoaștere în munți (pag. 2-a) Căpitan P. Jitaru : Pe locul întîi (pag. 2-a) VIAȚA DE PARTID — Locotenent major V. Balazs : Principiul conducerii colective să fie a­­plicat în întreaga muncă a birourilor organiza­țiilor de partid (pag. 3-a) Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernu­lui S.U.A. (pag. 4-a) Trecerea prin Republica Populară Romînă în drum spre U. R. S. S. a președintelui Republicii Populare Federative Iugoslavia, tovarășul Iosip Broz-Tito In drum spre U.R.S.S., Președin­tele Republicii Populare Federative Iugoslavia, tovarășul Iosip Broz-Tito, împreună cu soția și persoanele ca­re-l însoțesc, Edvard Kardelj — vicepreședinte al Vecei Executive Federale, Kocea Popovici — secre­tar de Stat pentru Afacerile Exter­ne, Miarko Todorovici, membru în Vecea Executivă Federală, Iakov Blazevici, Președinte al Vecei Exe­cutive a R. P. Croația, și alții, au trecut la 31 mai prin Republica Populară Romînă, de N. P. Filiubin. Ei sînt însoțiți ambasadorul U. R. S. S. la Belgrad. La gara de frontieră Jimbolia, Președintele R. P. F. Iugoslavia, to­varășul I. Broz-Tito, și personali­tățile iugoslave au fost salutați din partea C.C. al P.M.R., Prezidiului Marii Adunări Naționale și Guver­nului Republicii Populare Romîne de tovarășii Miron Constantinescu, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Avram Bu­­naciu, membru al C. C. al P.M.R., secretar al Prezidiului Marii Adu­nări Naționale, Ștefan Cleja, loc­țiitor al Ministrului Afacerilor Ex­terne. Au fost de asemenea de față to­varășii V. Patilineț, primul secre­tar al Comitetului Regional P.M.R. Timișoara, președintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regiunii Timișoara, V. Beldeanu,al V. Obradov, membru în Comitetul Regional P. M. R.-Timișoara, gene­ral locotenent Floca Arhip, coman­dantul Regiunii militare, precum și numeroși oameni ai muncii. In întîmpinarea­­ Președintelui R.P.F. Iugoslavia, tovarășul I. Broz- Tito, a fost de asemenea ambasado­rul R.P.F. Iugoslavia la București, N. Vujanovici, și alți membri ai am­basadei. La Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Turnu-Severin, Craiova și în alte stații, oamenii muncii au salutat cu căldură pe Președintele I. B. Tito și pe ceilalți tovarăși din conducerea guvernului iugoslav și a Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia. Stații­le de pe traseu au fost pavoazate cu drapelele de stat ale R.P. Romîne și R.P.F. Iugoslavia. La ora 19,30 trenul special a sosit în gara București—Băneasa. Președintele Tito și persoanele care-l însoțesc au fost întîmpinați de tovarășii : Gheorghe Gheorghiu- Dej, Chivu Stoica, Mihail Sadovea­­nu, Gheorghe Apostol, Emil Bodnă­­raș, Petre Borilă, Nicolae Ceaușes­­cu, Iosif Chișinevschi, Alexandru Drăghici, Alexandru Moghioroș, Constantin Pîrvulescu, Dumitru Co­­liu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Alexandru Bîrlădeanu, Simion Bu­­ghici, Gheorghe Hosu, Grigore Preoteasa, Constanța Crăciun, Mar­cel Popescu, Gherasim Popa, Ilie Murgulescu, P. Constantinescu-Iași, Constantin Doncea, Mih­ai Flores­cu, Gaston Marin, Safer Gh., Dia­­conescu­­, Manea Mănescu, P. Costache, Halea Mihai N. Sălăgea­nu, Liuba Chișinevschi, T. Iordă­­chescu, Ghizela Vass, Alexa Au­gustin, Florian Dănălache, Gluva­­kov I., Petre Lupu, Sorin Toma, Anton Vlădoiu, V. Cristache, Cor­nel Fulger, Pavel Ștefan, Aneta Marinescu, Melita Apostol, Manole Bodnăraș, V. Dumitrescu, general colonel Teclu Iacob, general loco­tenent Tutoveanu Ion și alți gene­rali, oameni de știință, cultură, re­prezentanți ai organizațiilor de ma­să, ziariști romîni și străini, numeroși oameni ai muncii. Au fost de asemenea de față ambasadorul U.R.S.S.,­­ A. Epișev, precum și membri ai ambasadei iu­goslave la București. Asistența a făcut oaspeților o căl­duroasă primire prietenească. După intonarea imnurilor celor două state, președintele R.P.F. Iugo­slavia însoțit de președintele Consi­liului de Miniștri al R.P.R. au trecut în revistă compania de onoare. Un grup de pionieri au oferit oaspeților buchete de flori. Președintele Tito și persoanele care-l însoțesc s-au oprit timp de 2 ore la București întreținîndu-se cu conducătorii partidului și ai guver­nului într-o atmosferă de caldă și cordială prietenie. Tovarășii Miron Constantinescu, Avram Bunaciu, Ștefan Cleja și șe­ful protocolului M. A. E., Caius Franțescu, au însoțit pe președintele I. B. Tito și celelalte personalități iugoslave pînă la frontiera U.R.S.S. Pe peronul gării București-Băneasa, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej strîngînd mîna tovarășului Iosip Broz-Tito Festivitatea decernării premiilor participanților la Decada dramaturgiei originale In sala Teatrului Tineretului a avut loc joi seara festivitatea decer­nării premiilor participanților la Decada dramaturgiei originale orga­nizată de Ministerul Culturii între 20—30 mai 1956 în Capitală. Au participat reprezentanți ai Mi­nisterului Culturii, numeroși actori și alți oameni de teatru, fruntași ai vieții culturale și artistice. Cuvîntul de deschidere a fost ro­stit de tov. Paul Cornea, general adjunct în Ministerul director Cul­turii. Artista poporului Lucia Sturza Bulandra a dat citire listei teatre­lor, actorilor, regizorilor și pictori­lor scenografi premiați. Premiul I a fost acordat colecti­vului Teatrului de Stat din Galați pentru spectacolul „Preludiu“ de Ana Novac și colectivului Teatrului de Stat din Oradea, secția maghiară, pentru piesa „Citadela sfărîmată“ de Horia Lovinescu. Premiul II a fost obținut de co­lectivul Teatrului Național din Iași pentru spectacolul „Horia“ de Mi­hail Davidoglu. Premiul III au primit colectivul Teatrului­­ de Stat din­ Oradea, secția romînă, pentru spec­tacolul „Inima noastră“ de Valeriu Luca, colectivul Teatrului de Stat din Baia Mare, secția maghiară, pen­tru spectacolul „Zile obișnuite“ de Foldes Maria și colectivul Teatrului de Stat din Baia Mare, secția romînă, pentru piesa „Ultima oră“ de Mi­hail Sebastian. In afară de aceste premii au mai fost acordate un premiu onorific Teatrului Secuesc de Stat din Tg. Mureș și o mențiune onorifică co­lectivului Teatrului de Stat din Turda. Premiul I individual pentru re­gie a fost acordat regizorilor dr. Grof Laszlo de la Teatrul de Stat din Oradea, secția maghiară, și Crin Teodorescu de la Teatrul de Stat din Galați. Premiul 2 a obținut re­gizorul Harag György de la Tea­trul de Stat din Baia Mare, secția maghiară, iar premiul III regizorii Mihai Dimicu de la Teatrul de Stat Baia Mare, secția romînă, și Corne­­liu Zdrehuș de la Teatrul de Stat din Oradea, secția romînă. Pentru scenografie a primit pre­miul II Al. Olian de la Teatrul de Stat din Pitești, iar Premiul III Elena Forțu de la Teatrul Național din Iași. Premiul I pentru interpretare a fost acordat artiștilor Cristina Tacoi de la Teatrul de Stat din Oradea, secția romînă, și Dukasz Anna de la Teatrul de Stat din Oradea, sec­ția maghiară. Premiul II au primit actorii Coca Andronescu, Gh. Leahu și Ion Lascăr, iar Premiul III Eu­genia Petrescu, Orosz Lujza, Gh. Popovici, Maud Mary, Toma Ca­­ragiu și alții. De asemenea au fost acordate pre­mii onorifice și mențiuni. (Agerpres) Deschiderea expoziției: „Republica Populară Romînă pe drumul construirii socialismului“ Joi la amiază a avut loc în sala din b-dul Magheru nr. 21 deschi­derea expoziției „Republica Popu­lară Romînă pe drumul construirii socialismului“, organizată de So­cietatea pentru răspîndirea științei și culturii. La deschiderea expoziției au luat parte tovarășii : Gh. Apostol, I. Chișinevschi, Chivu Stoica, Gh. Gheorghiu-Dej, C. Pîrvulescu, L. Răutu, L. Sălăjan, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai organizațiilor de masă, ai instituțiilor centrale, re­prezentanți ai presei romîne și străine. Au participat șefii unor misiuni diplomatice acreditați la București și alți membri ai corpului diplo­matic Cuvîntul de deschidere a expozi­ției a fost rostit de tov. Al. Bîrlă­deanu, vicepreședinte al Consiliu­lui de Miniștri. Această expoziție —­ a spus vor­bitorul — redă prin mostre și ima­gini unele realizări mărețe ale oa­menilor muncii din țara noastră în cursul ultimilor opt ani. In această perioadă istorică scurtă de cînd principalele mijloace de producție au intrat în stăpînirea celor ce muncesc ca bunuri ale în­tregului popor, țara noastră și-a schimbat radical înfățișarea, trans­­formîndu-se dintr-o țară agrară din cele mai înapoiate, într-o țară in­­dustrial-agrară înaintată. Exponatele prezentate aici oglin­desc în special realizări din ramu­rile economice nou create. Fiecare dintre acestea reprezintă o vic­torie a oamenilor muncii. Ele sînt o izbîndă a clasei muncitoare pe calea realizării sarcinilor planuri­lor noastre economice și în primul rînd a dezvoltării industriei. Expoziția oglindește, de aseme­nea, înfăptuiri din sectorul socia­list al agriculturii și sprijinul dat producției individuale a țărănimii muncitoare. Asigurarea bazei tehnico-mate­­riale a agriculturii a creat premi­­zele înaintării într-un ritm mai rapid pe calea transformării socia­liste a agriculturii. Ca urmare a succeselor obținute în toate ramurile economiei națio­nale, a crescut nivelul de trai ma­terial și cultural al oamenilor mun­cii de la orașe și sate. In perioada dintre 1948—1955 s-au cheltuit peste 32 miliarde lei pentru învățămînt, asistență medi­cală, pentru dezvoltarea artei și culturii. Expoziția înfățișează, de aseme­nea, multiplele legături ale R.P.R. cu țările din întreaga lume pe tărîm politic, economic, cultural și sportiv în încheiere.­­ tov. Al. Bîrlădeanu a spus : „Fie ca miile de oameni ai muncii care vor vizita această ex­poziție și o vor părăsi cu un justifi­cat sentiment de mîndrie față de realizările lor proprii, ale tovarăși­lor lor de muncă cunoscuți și ne­cunoscuți de pe întinsul țării să gă­sească în această trecere în revistă a succeselor de pînă azi un nou imbold pentru realizarea sarcinilor ce le avem de îndeplinit în cel de-al doi­lea plan cincinal, așa cum au fost ele indicate în Hotărîrile Congre­sului al 2-lea al P.M.R., și un izvor de noi puteri în lupta noastră pen­tru pace și bunăstare“. Asistența a vizitat apoi expo­ziția (Agerpres) P­e ziua munciiorit a copiinon In prima zi a lunii iunie, în anotimpul cînd natura surîde în haina verde, cînd florile își des­chid cupele lor parfumate, săr­bătorim Ziua­­ Internațională a Copilului.­Această zi a fost sărbătorită prima dată în anul 1950, tot într-una din zilele lunii iunie, în urma apelului lansat de Fe­derația Democrată Internaționa­lă a Femeilor și Federația Mon­dială a Tineretului Democrat. Oamenii cinstiți din întreaga lume înțeleg tot mai bine că a­­părarea vieții și făurirea unui viitor fericit copiilor sînt inse­parabil legate de menținerea păcii și realizarea progresului social. Sesiunea Consiliului F.D.I.F., care a avut loc la Pekin între 24-30 aprilie a.c., a adoptat un mesaj în legătură cu Ziua Inter­națională a Copilului, care spu­ne printre altele : „In prezent, cînd progresele uriașe ale științei deschid noi perspective de bunăstare, mulți copii suferă de foame, cad vic­time bolilor și epidemiilor, tră­iesc în case insalubre, nu merg la școală, în timp ce bugetele militare a numeroase țări în­ghit cea mai mare parte a ve­niturilor naționale“. Și mai de­parte , „Concepția noastră de viață, părerile noastre politice și religioase se deosebesc, dar sîntem toți uniți în dragostea față de copii ; pericolul ce-i a­­menință ne obligă să întărim acțiunea noastră comună pentru ocrotirea copiilor din lumea în­treabă“ 1 Iunie este un prilej de tre­cere în revistă a realizărilor do­­bîndite în lupta pentru îmbu­nătățirea condițiilor de viață ale copiilor, de intensificare a lup­tei pentru apărarea copiilor din toate țările de pericolul unui nou război. In Uniunea Sovietică, țara copilăriei fericite, grija pentru cei mici, pentru fericirea lor, preocupă întregul popor. Intere­sele tinerei generații se află în permanență în centrul atenției partidului comunist și guvernu­lui sovietic. Directivele Con­gresului al XX-lea al P.C.U.S. cu privire la cel de-al șaselea plan cincinal prevăd ample mă­suri pentru îmbunătățirea con­dițiilor de muncă și de viață a femeilor mame, educației copii­lor. In scopul îmbunătățirii con­tinue a condițiilor de muncă a adolescenților, guvernul Uniunii Sovietice a dat un decret prin care ziua de lucru se stabilește la șase ore începînd de la 1 iulie. Pămîntul e nemărginit și bo­gățiile lui trebuie însă să nesecate. Oamenii le folosească pentru a-și crea o viață fericită lor și copiilor lor. Sînt însă multe țări pe pămînt în care copiii duc o viață tristă, lipsită de bucurii. In Cipru, cu prile­jul manifestațiilor și al ciocniri­lor care au loc, cad victime nu numai locuitorii maturi, ci și copiii. Zilele trecute a fost pu­blicată în ziare o fotografie care înfățișa un copil rănit transpor­tat între arme de către poli­țiști. In statele capitaliste copiii muncesc cot la cot cu oamenii maturi pe lefuri de mizerie. Cursa nebunească a înarmărilor, povară uriașă aruncată pe ume­rii celor ce muncesc, strivesc copilăria celor mici, le răpesc pîinea, sănătatea,­ învățătura. A­­ceștia sînt copii fără copilărie. In țările lagărului socialist, creșterea și educarea copiilor, făurirea unei vieți fericite pentru ei, au devenit o importantă preo­cupare de stat. In Republica Populară Chi­neză, statul a pus la dispoziție școli, palate și case ale pionie­rului, stațiuni științifice, biblio­teci, parcuri speciale, stadioane, cinematografe, pentru copii. In țările lagărului socialismu­lui copiii sînt crescuți și educați în spiritul prieteniei cu toate popoarele lumii. Partidul, guvernul și întregul popor muncitor din patria noastră înconjoară pe copii cu grijă și dra­goste părintească și nu precupe­țesc nimic pentru ca viața lor să cunoască numai bucurii. Prin grija partidului și gu­vernului, în anii puterii popu­lare au luat ființă la orașe și sate, sute și mii de creșe, că­mine sezoniere etc. Mamelor cu mulți copii li se acordă ajutoare bănești, diplome, medalii. In anii primului cincinal au fost trimiși la odihnă în preventorii și ta­bere, peste o jumătate milion copii. Au luat o mare dezvoltare învățămîntul, literatura și arta pentru copii, cultura fizică­ și spor­tul. Toate acestea asigură copiilor patriei o dezvoltare prielnică, să­nătoasă. O grijă deosebită pentru e­­ducarea copiilor se acordă la Casele Ofițerilor din diferite garnizoane din țară. La acestea s-au creat diferite cercuri pen­tru dezvoltarea aptitudinilor ce­lor mici. Cercurile de desen, pictură, sport, balet, muzică etc. sînt frecventate de copiii mili­tarilor noștri. Poporul nostru muncitor se străduiește să asigure copiilor patriei o copilărie fericită. De strajă vieții lor, patriei, stau militarii Forțelor Armate ale R.P.R., care, în această zi, săr­­bătoresc alături de oamenii mun­cii pe copii — bucuria vieții. . Desen de PETRE GRANT Comoară lirică Suav surîs în calea vieții, ocean de gingașe narcise, comoară lirică de vise sclipind pe fruntea dimineții, copiii-s timpu-n mugurit, și în grădina tinereții — din tot ce-au scris și-or scri poeții poemul cel mai împlinit. Chemări. .Și clopotele inimii răsună, chemări prelungi în taină revărsînd. Ci tot mai mult mă-mpresură un gînd în care-atîtea visuri se adună Să intru seara-n casă, și de-odată, cu pași mărunți, ținîndu-se de pat un prunc bălai, cu păr cîrlionțat, să vină-n brațul meu, spunîndu-mi : ,Ta­tă Să stau cu el, cînd trebuie mă lasă și, după bunul nostru obicei, să-i împletesc­ biciușii și motocei, și să-nvîrtim covoarele prin casă. Apoi, să-i străjui calda răsuflare și lumea lui de basme și de vis, în nopți a din ei, cînd floarea de cais rodește-n taină fructa viitoare, Să zbor cu el alături printre astre, să urc pe schela vremii temerar sau la timonă, ager marinar, plutind ușor pe căile albastre.. ...Și știu că și-ar alege dintre vise pe cel mai îndrăzneț și mai curat și-am merge împreună, avîntat, pe-acelea­și căi, cu porțile deschise C. AVRAM

Next